StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Obiectul stiintei economice

Stiinta economica in raport cu alte stiinte

Pentru a pune mai bine in evidenta caracteristicile de baza ale stiintei economice este necesar sa conturam locul ei in constelatia celorlalte stiinte si discipline, cu sublinierea trasaturilor fundamentale ce o despart de acestea din urma.
Exista o mare diversitate de stiinte si discipline. Ele pot fi insa grupate dupa diferite criterii. Dupa obiectul de studiu, cea mai generala clasificare imparte disciplinele in doua categorii: stiintele naturii si stiintele umane sau sociale. Spre deosebire de stiintele naturii, care au ca obiect de studiu relatiile dintre lucruri, adica raporturile dintre fenomenele naturale (fizice, chimice, biologice), stiintele sociale au ca obiect de studiu raporturile care se formeaza intre oameni si care le conditioneaza comportamentul. Stiinta economica face parte din categoria stiintelor sociale. Ea studiaza doar o parte a raporturilor dintre oameni si, anume, acelea care sint in leg


atura cu productia, schimbul, distributia si consumul de bunuri si servicii, denumite relatii economice5.
Dupa metodologia generala adoptata se pot distinge stiintele experimentale (adeseori numite reale sau empirice) si cele logico-matematice (numite si teoretice). Stiintele experimentale, asa cum arata si denumirea, isi intemeiaza cercetarea si rationamentele pe realitati - obiecte, fapte si fenomene reale existente in mod obiectiv sau fizic6. Clasa stiintelor logico-matematice sau teoretice isi intemeiaza obiectul cercetarii si metodologia de lucru pe lumea ideilor, a gindirii desprinse de realitati. Economia face parte din categoria stiintelor experimentale deoarece ea studiaza faptele, fenomenele si procesele economice, precum si comportamentul agentilor economici implicati in activitatile economice. in urma precizarii locului stiintei economice in cadrul celor doua categorii de stiinte se pot trage urmatoarele trei concluzii preliminare de mare importanta in legatura cu caracteristicile acesteia ce trebuie avute in vedere in constructia si interpretarea sa.
In primul rind, daca in cazul stiintelor naturii obiectul de studiu (relatiile dintre fenomenele naturale) are un caracter obiectiv, in cazul stiintelor economice - ca stiinta sociala - obiectul de studiu are un continut subiectiv, deoarece aici intervine nu actiunea unor fenomene oarbe, fara ratiune, ci faptele umane constiente, actiunea oamenilor inzestrati cu vointa, dorinte si comportamente supuse controlului psihic si mental.
In al doilea rind, daca in cazul stiintelor logico-matematice verificarea aderului este doar o chestiune de logica, singura preocupare a cercetatorului in constructia conceptelor si teoriilor fiind aceea sa nu apara contradictii intre rationamente, realitatea nefiind luata in cauza, in stiinta economica -in calitatea sa de stiinta experimentala ce studiaza realitatile vietii, faptele si actiunile umane -, criteriul aderului deri si trebuie sa derive, in ultima instanta, din realitati, din confruntarea teoriei cu realitatea, cu procesele si fenomenele reale.In al treilea rind, stiinta economica, la fel ca si celelalte stiinte, isi intemeiaza studiul pe decompozarea realului, folosind metoda abstractiei. Pentru a putea sesiza mai profund realitatea si a focaliza atentia asupra unor trasaturi caracteristice ce prezinta interes pentru disciplina respecti, aceste trasaturi sint supuse analizei. Celelalte trasaturi fiind nesemnificative sint lasate la o parte, deci se face abstractie de ele. Decompozarea si abstractia se realizeaza pe baza anumitor termeni de referinta si dupa o anumita schema de interpretare, proprie disciplinei respective. Folosind decompozarea si abstractia se asigura ca fiecare teorie si disciplina sa constituie nu o oglinda (fotografie) a realitatii, ci o reconstruire mentala, rationala, partiala a realitatii.
Ca orice alta stiinta, economia este rodul cercetarii specializate si se inscrie pe traiectoria unei evolutii si ramificari rapide in numeroase discipline, in conformitate cu scopul urmarit de cercetarea intreprinsa si dupa domeniul abordat, stiinta economica s-a divizat intr-o multime de subsisteme specializate, din corpul sau desprinzindu-se numeroase discipline. Astfel, alaturi de stiinta economica de ansamblu, care constituie economia politica ce formeaza trunchiul de baza al acestei stiinte, se afirma tot mai viguros disciplinele care studiaza procesele economico-sociale in doua mari directii:
a) extinderea cimpului de cercetare prin patrunderea adinca si explorarea unor noi teritorii de cercetar
e fie in insusi cimpul economic, fie in cele invecinate;
b) aprofundarea cunoasterii prin apropierea treptata a obiectului cercetat aflat in transformare.
Stiinta economica conlucreaza strins in aceste zone cu alte stiinte sociale, cu cele logico-matematice, naturale si tehnice, imprumutind de la acestea unele metode de investigatie, notiuni si legitati labile pentru mai multe domenii (fizic, biologic, economic etc.) si chiar limbaje de exprimare, sau preluind de la acestea termeni, ori notiuni ca atare si sub forma de metafore, sau facind analogii de relatii, procese, legitati. Asa prolifereaza discipline economice noi (economia mediului inconjurator, economia regionala, economia urbana, economia investitiilor in strainatate si a intreprinderilor multinationale etc.) sau cele de granita (economia matematica, cibernetica economica, modelarea economica, socio-economia, ergonomia, statistica economica, economia informationala s.a.).
Fiecare disciplina economica specializata (subsistem) isi traseaza propria frontiera astfel incit realitatea economica este parcelata din punctul de vedere al cercetarii potrivit scopului urmarit de studiu sau de disciplina specializata respecti. Odata cu formarea si dezvoltarea acestor discipline specializate, cu parcelarea lor, are loc si un proces invers, de integrare ca urmare a ansarii treptate in cunoastere, a cooperarii stiintelor economice intre ele si a conlucrarii lor cu diferite alte stiinte8.
Numai economia politica si alte cite subsisteme cu caracter general se obisnuieste sa fie considerate stiinte teoretice, toate celelalte fiind calificate ca aplicative. Fata de asemenea asertiuni ar trebui, totusi, pastrata o anumita rezer intrucit, dupa opinia noastra, doar modul de abordare si treapta de cunoastere pe care a ajuns o disciplina constituie criterii de clasificare a acesteia in una din cele doua categorii. Concludente pentru confirmarea acestei opinii sint urmatoarele trasaturi si cerinte fundamentale ale fiecareia dintre cele doua clase:
a) Stiintele economice aplicative, pe de o parte, pun accentul pe silirea si investigarea faptelor (brute si stiintifice), pe clasificarea, masurarea si interpretarea lor, pe formularea categoriilor, legilor si teoriilor economice, pe folosirea inductiei si deductiei. Pe de alta parte, aceste stiinte pun accentul pe verificarea sau confruntarea legilor si teoriilor cu realitatea economica, formulind concluzii atit pentru practica economica, utile in fundamentarea si luarea deciziilor, cit si pentru teoria economica, atragind atentia asupra masurii in care legile si teoriile economice elaborate se verifica sau se confirma de catre practica economica.
b) Stiintele economice teoretice se afla pe o treapta superioara a cunoasterii. Pornind de la categorii, legi si teorii deja formulate, ele pun accentul mai ales pe procesul deductiv, adeseori inductia avind rol de ipoteza ce trebuie verificata. in fine, stiintele economice teoretice pun accentul pe dezvoltarea si rafinarea cunoasterii prin axiomati zarea si realizarea studiilor de sinteza, prin consolidarea teoriilor si efectuarea unor conexiuni intre legi si teorii economice, precum si a unor conexiuni cu legi si teorii din alte domenii ale stiintelor. De asemenea, stiintele economice teoretice folosesc concluziile stiintelor economice aplicative pentru adincirea cunoasterii si verificarea aderului.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact