StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Axiologia si stiinta economica
Trimite articolul prin email Folosirea valorilor si valorizarea in stiinta economica : Axiologia si stiinta economica Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Folosirea valorilor si valorizarea in stiinta economica



Criterii de valorizare. Noi cerinte in conturarea sistemului de valoriIn teoria economica, precum si in viata economico-sociala s-a format treptat un sistem de aprecieri si de preferinte pentru obiecte, fenomene si actiuni economice, precum si pentru sisteme economice. in mod obisnuit, sistemul de evaluare este constituit din criterii sau norme de apreciere concretizate, in cea mai mare parte, in indicatori centrati pe valoare economica - preturi, costuri, profituri, renilitate etc.
Majoritatea modelelor teoretice si de fondare a deciziilor, inclusiv cele de descriere a comportamentului agentilor in procesele economice contin pretul (ca expresie baneasca a valorii) si alte categorii derivate din pret, ca mijloc sau criteriu determinant de apreciere si alegere. in functie de pret este definita preferinta agentului economic pentru produse si servicii, este descrisa



elutia cererii si a ofertei, se formuleaza principalele conditii sau axiome in modelele de echilibru economic. in functie de pret si de alti indicatori fondati pe pret sint orientate resursele de investitii si sint supuse exploatarii resurselor naturale. Tot in functie de nivelul preturilor sint substituite resursele naturale cu cele artificiale.
Pretul sta la baza orientarii actiunilor de specializare si cooperare interna si internationala in domeniile productiei, tehnologiilor, investitiilor, inclusiv ale celor directe in strainatate. Pretul, ca si alti indicatori construiti pe baza sa, a devenit criteriul universal de apreciere, de alegere si de orientare a tuturor actiunilor economice. Ar fi o mare eroare negarea rolului acestui indicator considerat criteriu de apreciere. De altfel s-a dovedit, din experienta milenara, cit de daunatoare poate fi pentru orice economie nationala ignorarea acestui criteriu si incercarea inlocuirii lui complete cu alte criterii de apreciere si alegere, de exemplu, cu cele extraeconomice (administrative), sau numai cu cele bazate pe valoarea de intrebuintare.
Practica si teoria economica impun insa sa se faca aprecieri sau evaluari si asupra unor procese, actiuni si sisteme de mare anvergura si complexitate. Ne referim, de exemplu, la cresterea economica, dezltarea economica, in-dustralizarea, area sistemelor economice din punctul de vedere al performantelor si al functionarii lor etc. intrebarea este daca si in asemenea cazuri pretul si alte elemente ale valorii economice pot sa mai constituie singurele criterii de apreciere si alegere.
Economistii lucizi si-au pus asemenea intrebari si au facut unele avansuri prin raspunsurile date insa nu intotdeauna aceste raspunsuri au fost complete si convingatoare, indeosebi din cauza limitelor impuse de conceptia lor a-supra statutului social al stiintei economice si de frontierele trasate de ei acestei stiinte, a formatiei lor cultural-stiintifice si ideologice, de conditiile social-politice reale existente, in care subiectul cunoscator isi desfasoara activitatea. De exemplu, analiza sistemelor economice (fie ea chiar limitata la relevarea performantelor ative ale acestora) ridica probleme vaste, aceasta vastitate decurgind din natura proceselor si sistemelor economice care au implicatii in toate domeniile activitatii umane.
Din pacate, datorita parcelarii accentuate a cercetarilor economice, exista riscul unei viziuni asa-numite tunel" a specialistului care analizeaza lucrarile cantonate doar in zona respectiva, restrinsa si care, in general, le raporteaza la o valoare etalon specifica domeniului respectiv, realizind astfel optimizari partiale in functie de valoarea-etalon (criteriul fundamental) al domeniului sau. Rezolvarile partiale (disparate) duc insa la contradictii, la incompatibilitati intre optiuni si solutii, dind nastere la aparitia unor situatii de urmatorul tip: solutiile economice cele mai bune au costuri sociale foarte ridicate sau, invers, solutiile sociale cele mai bune au costuri economice foarte ridicate36.
Se constata tot mai mult ca in analizele economice generale si in proiectarea actiunii umane pentru realizarea unor obiective economice si sociale, se simte neia de a identifica un sistem de valori sau criterii de judecata dupa o conceptie larga si bine structurata care sa raspunda cel putin la doua cerinte fundamentale: sa tina seama de exigentele functionarii eficiente a sistemului economic; sa fie cit mai bine reprezentata combinarea dintre domeniul economic si celelalte domenii ale vietii sociale.
a) in legatura cu prima cerinta. Sint cunoscute controversele si criticile adresate mai ales acelor autori constructori de modele care, pe de o parte, suprasimplifica mecanismul intern de functionare a economiei, iar, pe de alta parte, omit faptul ca valorile sau criteriile de apreciere si alegere (functii obiectiv, axiome, postulate etc.) decurg din insasi cunoasterea si recunoasterea legilor economice obiective ce actioneaza in viata economica si sociala37. Astfel, de mai multe ori, in constructia modelelor si in formularea criteriilor de alegere se are in vedere, cu precadere, latura centralismului si se neglijeaza aceea a autonomiei diferitelor verigi organizatorice, indeosebi cele aflate la baza. Economia apare ca o intreprindere unica, uriasa si nu ca un sistem complex de unitati autonome, care implica relatii bazate pe interese economice reciproce, iar pe de alta parte, agentii economici (indivizi si grupuri sociale) sint dizolvati in notiunea de societate ca un conglomerat inform care actioneaza in numele lor. Este omisa analiza comportamentului agentilor economici cu rolurile si statutele lor in societate si in economie. Totodata, incercarile de a folosi un criteriu unic de alegere (fie el chiar si reprezentativ) valabil pentru toate tipurile de modele si la toate verigile organizatorice din economie duc la esec, fiind straine de structura, mecanismul de functionare si obiectivele reale ale sistemelor economice studiate.
Trebuie avuta in vedere necesitatea luarii in considerare a unui sistem de criterii care sa reflecte cit mai real un sistem de interese prezente si viitoare, capabil sa puna in miscare cit mai intens viata economica si sociala, iar nu interese abstracte sau contradictorii, indiferente, care sa estompeze initiativele individuale si colective in activitatea productiva, inventiva si stiintifica. La formularea criteriilor de alegere trebuie avute in vedere cel putin trei conditii esentiale: concordanta dintre obiectivele economico-sociale strategice si cele tactice, ceea ce inseamna imbinarea intereselor prezente cu cele viitoare ale indivizilor si societatii; necesitatea asigurarii compatibilitatii dintre interesele economico-sociale generale cu cele individuale si de grup; posibilitati tehnice de masurare si calcul a criteriilor in indicatori adecvati.
Prin urmare, in conditiile existentei verigilor economice de tipul intreprindere, ramura, economie nationala functiile scop (obiectiv) formulate trebuie sa asigure o compatibilitate a intereselor si optiunilor tuturor verigilor. La aceasta compatibilitate se poate ajunge nu neaparat prin cautarea unui criteriu comun din punct de vedere formal. Important este sa se creeze o convergenta interna a intereselor economiei nationale si ale unitatilor economice chiar daca formal criteriile difera de la o veriga la alta. in felul acesta, printre altele, s-ar recunoaste si necesitatea eliberarii verigilor superioare de a participa direct si constant in procesele locale de reglare, ele urmind sa intervina numai atunci cind acest lucru este impus de imprejurari speciale38.
b) in legatura cu cea de-a doua cerinta. Dupa cum s-a mai aratat, fara a se neglija valoarea economica, se impune a fi luate in considerare si alte valori din alte domenii de interes social-uman, politic, ecologic, estetic, cultural.
Acest lucru este necesar intrucit insasi viata reala transcede economicul, iar omul, prin natura sa, prin actiunile si idealurile sale este multilateral si multidimensional. Luarea in considerare a unei multitudini de valori se dovedeste cu atit mai concludenta cu cit sistemul analizat - economia nationala, de exemplu - este mai mare si mai complex. De pilda, la area diferitelor sisteme economice, un om rezonabil (dupa expresia lui Gregory Gros-sman) si avizat (adaugam noi) va trebui sa ia in considerare valori universale, numite mai sus valori-scopuri, cum sint bunastarea, progresul, libertatea, securitatea, echitatea40. Asa cum sublinia Gr. Grossman, numai dogmaticul va insista sa aplice un singur criteriu pentru a masura performantele tuturor sistemelor economice41 in scopul de a le a sau a le conduce.In general, in teoria si practica economica se observa o anumita dihotomie in domeniul folosirii valorilor si, anume, dintre cele economice si cele neeconomice, astfel incit - asa cum mentionam mai sus - o centrare exclusiva sau exagerata pe valorile economice (preturi, costuri, profit, renilitate, eficienta), in actiunea economica, afecteaza negativ valorile neeconomice (sociale, ecologice, echitate etc.) si invers, o centrare exagerata pe valorile neeconomice se face in detrimentul valorilor economice, subminindu-se astfel insasi baza economica a dezltarii. Tocmai acest lucru complica problema, dezideratul general constind in imbinarea celor doua categorii de valori mentionate.
O analiza exhaustiva a valorilor economice si neeconomice care sint sau ar trebui utilizate in economie, ca si a relatiilor dintre aceste doua categorii de valori ar depasi cu mult obiectivele acestui modul, nemaitinind seama ca nici cercetarile in acest domeniu efectuate de profesiile vizate nu ofera inca rezultate satisfacatoare.


Criterii de valorizare a unui sistem economic
Punind o asemenea problema economica specifica ne putem da seama de marea dificultate de a valoriza un sistem economic, dificultate rezultata nu numai din punctul de vedere al insuficientei cunoasteri, ci si din cel al pericolului de a cadea sub incidenta preconceptiilor, prejudecatilor si inclinatiilor noastre ca subiect cunoscator. Este usor sa ne imaginam cit de ingusta, nesatisfacatoare si periculoasa ar aparea pentru praxisul economico-social o apreciere unilaterala asupra unui sistem economic si lipsa de obiectivitate de a privi si aprecia atit partile pozitive sau meritele, cit si cele negative sau scaderile unui sistem.
Dupa cum se stie orice individ valoreaza nu prin ceea ce spune sau afiseaza, ci prin fapte, prin ceea ce face. Tot asa si un sistem economic poate fi si trebuie apreciat nu atit dupa principiile afisate de institutiile componente, cit mai ales dupa rezultatele reale economice si sociale obtinute. Tocmai acest lucru ne face sa credem ca nu numai printr-o analiza amanuntita a institutiilor, a potentialului economic, a structurilor sociale si a mecanismelor de functionare a economiei se poate ajunge la evaluarea unui sistem economic, ci mai ales printr-o analiza ativa a rezultatelor sistemului, pentru a constata care din ele este cel mai bun.
Ce inseamna insa a fi cel mai bun, adica din ce punct de vedere si din al cui punct de vedere? Al fiecarui individ cercetat, al unor grupuri de indivizi, al societatii in ansamblu sau al subiectului cunoscator? Deci, apare ineviila preferinta subiectiva care trebuie rationalizata si obiectivizata. in acest scop, apare necesitatea formularii criteriilor sau normelor pentru evaluarea performantelor. Selectiile unor trasaturi ale sistemului au avut intotdeauna ca ghid in definirea preferintelor anumite norme. Adeseori insa ele (normele) au inca un caracter implicit, mai ales in asa-numitele atii descriptive si sint inca limitate de perceptia celui ce face atii52. Cu timpul, ca urmare a cercetarilor efectuate, asemenea norme au inceput sa fie explicitate si definite sub forma unor functii de evaluare (de exemplu, functia buneistari, considerata ca functie scop) a tuturor rezultatelor si preferintelor tuturor membrilor societatii in cadrul sistemului43.In aceasta privinta, o norma poate fi prezentata printr-o functie (de exemplu, functia buneistari agregata) compusa din vectori reprezentind rezultatele in marimi scalare. Rezultatele mai pot fi prezentate intr-o lista (de aspecte sau consecinte) clasificate in cele trei grupe fundamentale: bun, rau, indiferent.
J. Montias expliciteaza normele ca functii ale rezultatelor reprezentind preferintele pentru definirea performantelor sistemului economic. Asemenea norme el le imparte in doua categorii: dezirabile (desiderata), cu semn pozitiv in raport cu nivelurile observate ale rezultatelor; indezirabile (odiosa), cu semn negativ in raport cu nivelurile observate ale rezultatelor. O norma depinde numai de o submultime a tuturor rezultatelor in care individul sau grupul se intimpla sa fie interesat si orice trasatura (caracteristica) a unui sistem economic poate in sine deveni un rezultat si deci un deziderat al unei norme.
Sistemul de norme dezirabile valabile pentru toate sistemele economice moderne definite la scara intregii economii nationale este caracterizat de J. Montias prin urmatoarele elemente componente: un nivel ridicat al consumului pe locuitor de bunuri si servicii dorit; cresterea consumului pe locuitor de bunuri si servicii; echitate in distributia conditiilor de trai sau cel putin a oportunitatii in aceasta privinta; grija crescuta pentru servicii sociale si bunuri publice; silitate in folosirea fortei de munca si in venituri; putere sau forta (streng ) nationala de a prezerva existenta nationala si/sau independenta ideologica, prestigiul si puterea; realizarea unei marimi si structuri dezirabile a populatiei; grija pentru schimbari sistematice in structura sistemului, in scopul de a permite adaptarea la circumstantele in schimbare fara a periclita continuitatea sau existenta sistemului; eficienta in utilizarea resurselor44.
La aceasta lista - cum afirma J. Montias - se mai pot adauga si alte criterii pozitive (dezirabile) folosite la evaluarea performantelor sistemelor economice, care tin de nivelul de dezltare, de specificul national s.a. Pe de alta parte insa, in orice sistem economic exista si rezultate (efecte) des-tructive, exprimate prin criterii negative (indezirabile) reprezentate de poluarea aerului, apei si a altor factori de mediu, de deteriorarea mediului natural si a unor conditii de viata.
Atragind atentia asupra faptului ca criteriile care stau la baza aprecierii performantelor unui sistem economic nu constituie etaloane (sticks) de masura, ci, de cele mai multe ori, obiective sau scopuri ale vietii sociale ce trebuie atinse (deci, valori sociale), Gr. Grossman sublinia ca alegerea diferitelor alternative de scopuri nu poate fi facuta intotdeauna pe baza unui calcul rational si ca ele (valorile) nu pot fi reduse la un numitor comun si, ca atare, nu poate fi demonstrat faptul ca o valoare a unui sistem economic este superioara alteia, in scopul unor eventuale substitutii intre ele. Avind o anumita conformanta cu sistemul de trebuinte, o ordonare a valorilor in functie de intensitatea trebuintelor respective apare ca un lucru firesc si necesar.
Considerind conditiile materiale si, in primul rind, cele de productie pe primul loc ca importanta in aprecierea sistemului economic, totusi judecarea alternativei sistemelor economice nu poate fi facuta numai prin aspectele lor materiale, deoarece - dupa expresia lui Gr. Grossman - omul nu traieste numai cu piine. De multe ori, punind accentul doar pe conditiile materiale si neglijind pe cele etice, culturale etc, se produc distorsiuni in comportamentul socio-uman si in activitatea sociala, fapt ce are repercusiuni negative nu numai in viata sociala generala si in dezltarea multilaterala a omului, ci si in insasi viata economica.
Dupa cum sistemul economic este caracterizat printr-o structura complexa in care nu partile componente disparate asigura functionarea sa, ci totalitatea lor aflate intr-o strinsa interdependenta, tot asa si criteriile de apreciere a sistemelor economice nu pot fi considerate unilaterale si separate unele de altele, ci trebuie constituite intr-un sistem si vazute in interdependenta lor cu o influenta reciproca, fiecare criteriu avind o anumita pondere. Sintem in deplin acord cu Gr. Grossman, care afirma ca o economie moderna, performanta poate fi considerata numai aceea care realizeaza: a) indicatori superiori de productie (total si pe locuitor), rate inalte de crestere economica, silitate economica (lipsa de fluctuatii), securitatea economica a agentilor economici (individuali si colectivi), o eficienta economica ridicata (statica si dinamica) in cadrul sistemelor de alocare a resurselor; b) echitate si justitie in distributia veniturilor, bogatiei, puterii si oportunitatilor intre indivizi si grupurile sociale, egalitatea in ceea ce priveste succesele fiecarui individ de a-si exercita capacitatea (insusirile) in sfera economica si sociala prin absenta oricarei discriminari sociale, acces egal la facilitatile de dezltare a capacitatilor si inclinatiilor personale; c) libertati economice date de absenta obstacolelor sociale la alegerile si preferintele efective ale agentilor economici - libertate pentru consumatori de a cumpara bunuri si servicii, libertatea fiecarui


individ de a alege ocupatia si locul de munca, libertatea intreprinderii de a-si desfasura activitatea economica; d) prioritatea suveranitatii" prin subordonarea deciziilor producatorilor dorintelor si deciziilor consumatorilor;
e) protectia mediului inconjurator.Intrucit viata economica este un subsistem al sistemului social, iar elementul economic se impleteste strins cu toate celelalte elemente ale vietii sociale, la criteriile mentionate mai trebuie adaugate criteriile extraeconomice curii sint cele etice, estetice, politice s.a., care trebuie avute in vedere la evaluarea sistemului economic. Cum ar putea fi, de exemplu, ignorat criteriul eticii daca in conditiile actualei civilizatii nici nu poate fi conceputa existenta relatiilor economice fara ca acestea sa se bazeze pe cinste, corectitudine, respectarea angajamentelor luate, loialitate intre parteneri, respect fata de munca si fata de cei care obtin cele mai bune rezultate in munca.
La formularea sistemului de valori ce caracterizeaza sistemele economice si sta la baza arii lor se ridica din nou problema daca este necesara elaborarea unor norme ideale care sa serveasca la constructia unui sistem economic ideal si la care sa se raporteze sistemele economice reale. in ceea ce ne priveste contestam o asemenea tentativa intrucit, pe de o parte, insasi existenta valorilor, inclusiv a celor de forma unor aprecieri la adresa unui sistem economic, nu constituie simple plasmuiri ale unor minti vizionare, ci reflecta, pe ul constiintei individuale si sociale, existenta reala a unor relatii sociale prin raportarea unor obiecte sau a unor scopuri ori cerinte la necesitatile umane. Pe de alta parte, o atare constructie a sistemului valoric ar aparea falsa, utopica si ar incuraja, totodata, subiectivismul si aventurismul prin formularea unor obiective economice ce ies din sfera necesitatilor individuale si sociale reale.


Alegere si bunastare
Din sistemul de valori prezente in oricare economie si care formeaza elemente importante ale structurii teoriilor economice fac parte si metodele de alegere, precum si functiile buneistari. Desi sint doua categorii de sine statatoare - prima avind un caracter universal uman provenita insa din teoria alegerilor politice, iar cea de-a doua fiind specifica economiei dar care isi are geneza in studiul psihologic al utilitatii si in curentele filosofice hedoniste si utilitariste - ele se intilnesc adeseori tratate impreuna, completindu-se si fertilizindu-se reciproc.
Punerea problemelor; modelul ArrowIn legatura cu acest subiect, initial, analiza a pornit de la problema satisfacerii trebuintelor. in acest context sint de mult recunoscute, pe de o parte, marea multitudine de trebuinte si de aspiratii pentru produse si servicii, aflate in elutie si diversificare rapida, iar pe de alta parte, multitudinea variantelor de satisfacere a acestor trebuinte si aspiratii. Aceste variante sint date de existenta produselor si serviciilor si a mijloacelor disponibile pentru producerea lor, de preturile acestora si de bugetul consumatorilor. Printr-o combinare a tuturor posibilitatilor in asa fel incit sa se asigure maximizarea utilitatilor de consum la nivelul indivizilor si al societatii se realizeaza functia de bunastare. Aceasta constituie una din valorile-scop fundamentale ale oricarei economii, cu un grad ridicat de generalizare si care se bucura de o larga acceptare in rindurile economistilor45.
Dupa conceptia clasica, plecind de la premisa posibilitatii arilor interpersonale ale utilitatilor, se poate ajunge la functia sociala prin insumarea utilitatilor tuturor indivizilor ce compun societatea respectiva. in asemenea conditii, se pot alege diferite forme matematice ale functiei sociale in termenii utilitatilor individuale. Astfel, utilitatea sociala poate fi suma utilitatilor individuale sau produsul lor, ori produsul logaritmilor etc. Fara a intra in amanunte in legatura cu posibilitatile de calcul si cu anumite conditii si restrictii, mentionam ca in spatele unei asemenea probleme formale metodologice sta una de continut si, anume, concilierea dintre rationalitatea individuala si rationalitatea colectiva in ce priveste utilitatea si alegerea.
Eforturi importante de cercetare au fost intreprinse in aceasta directie, cu moduri diferite de abordare, care pot fi sintetizate in doua mari curente46. Primul curent, la formarea caruia au contribuit scoala de la Viena, A. Mar-shall, V. Pareto, K. Wicksell, C. Pigou, N. Tinbergen, E. J. Mishan, A. Bergson, N. Georgescu-Roegen, s.a. reprezinta incercari de a concilia utilitatile subiective ale indivizilor intr-o functie (indicator) a avantajului colectiv, derivata din relatiile de piata, corijata in anumite puncte, dar al carui verdict este, in principiu, acceptat. Al doilea curent, la formarea caruia au contribuit M. de Condorcet, K. J. Arrow s.a., este preocupat de relatia dintre criteriile si alegerile la nivel societal si criteriile si alegerile la nivel individual.In legatura cu aceste doua categorii de criterii, K. J. Arrow si-a pus intrebarea daca, in mod formal, este posibila constructia unei proceduri de trecere de la un set cunoscut de gusturi sau dorinte individuale la un model de decizie sociala . Aceasta intrebare deriva din bine-cunoscutul paradox al tarii al lui Condorcet si este perfect valabila si in cazul problemei realizarii unui maxim social de utilitate sau de bunastare derivat din dorintele individuale - problema centrala a domeniului economic al buneistari.
K. Arrow a demonstrat ca trecerea de la preferinta individuala la cea colectiva rateaza satisfacerea conditiei de rationalitate, asa cum o intelegem in mod obisnuit, daca exista mai mult de doua alternative de alegere, asa cum sint, de fapt, in realitate48. Teorema imposibilitatii formulata de el priveste tocmai modul cum se combina setul de preferinte ale membrilor unei comunitati intr-o preferinta sociala agregata.
Luind in considerare un numar de patru conditii ce ilustreaza principii ale unei vieti economico-sociale normale, din analizele intreprinse au rezultat concluzii contradictorii si supuse hazardului in ceea ce priveste posibilitatile de satisfacere a acestor conditii de catre functiile de alegere sociala. Daca sintem norocosi - precizeaza K. Arrow - va exista cu exactitate o functie de alegere sociala care le va satisface. Daca sintem mai putin norocosi, pot fi citeva functii de alegere sociala care satisfac conditiile sau axiomele. in sfirsit, va fi culmea nenorocului daca nu exista nici o functie care sa indeplineasca conditiile dorite49. Teorema imposibilitatii se refera la ultimul caz calificat ca o culme a nenorocului.
Desi era recunoscuta existenta judecatilor de valoare la aprecierea utilitatilor, la area si agregarea lor, si recunoscuta, de asemenea, existenta dificultatilor de masurare a utilitatilor individuale si agregate, totusi abordarile clasice ale functiei de utilitate si a celei de bunastare au ramas mult timp neclintite in vechile canoane ale utilitatii cardinale care presupunea masurarea directa. Un pas important a fost facut odata cu trecerea la alegeri dupa scara preferintelor cu semnificatie ordinala.
Detasindu-se de manierele anterioare de abordare, Arrow introduce un mod nou de analiza folosind metoda axiomatica, precum si simboluri si relatii logice. El presupune ca exista o multime de alternative care pot fi posibil prezentate alegatorului (consumatorului) de produse si servicii. De exemplu, in teoria alegerii consumatorului fiecare alternativa ar putea fi un asa-zis cos de produse si, de obicei, fiecare alternativa este prezentata printr-un vector.
K. Arrow introduce si foloseste o serie de notiuni si relatii intr-o maniera proprie cum sint:
- preferinta si indiferenta ca relatii intre alternative. in loc de a lucra cu doua relatii - preferat P sau indiferent I - el foloseste una singura, sub denumirea generica de relatie" notata cu R. Afirmatia: x este preferat sau indiferent lui v este simbolizata prin xRy;
- ordonarea slaba (sau simplu, ordonarea) - relatie care satisface Axiomele I si II luate impreuna50 pentru o ordonare a diferitelor alternative re-prezentind o generalizare a conceptelor mai mare decit" sau egal cu" aplicat la numere reale;
- ordonarea tare - o ordonare a alternativelor in care nici o legatura nu este posibila si care generalizeaza conceptul mai mare decit" aplicat la aceeasi multime51;
- unanimitatea completa este presupusa a fi atunci cind toti indivizii au aceleasi preferinte pentru toate alternativele sociale, ceea ce presupune o atitudine unica de gindire sociala si, de asemenea, o societate omogena fara deosebiri intre indivizi si grupuri sociale, date de deosebiri de munca, conditii de trai, de conditii biologice etc. in acest caz calea evidenta pentru definirea functiei de bunastare sociala este de a alege un oarecare individ si sa declari ca scara preferintelor sociale va fi aceeasi ca a sa (ca a individului), ceea ce are ca implicatie: conditia nedictatoriala (neimpusa), in exprimarea preferintelor isi pierde asa-numita dezirabilitate intrinseca;
- unanimitatea partiala - ce sugereaza ca toti indivizii sint in unanimitate pentru anumite alegeri insa nu si pentru altele. Aceasta inseamna ca intre toate perechile ordonate posibile (x,y) ale alternativelor sociale, exista unele pentru care este cunoscut ca toti indivizii sint la fel, au aceeasi atitudine. Aceste atitudini comune pot fi exprimate printr-o cvasi-ordonare a tuturor alternativelor sociale. Desi mai putin restrictiva, conditia nedictatoriala (neimpusa) mentionata mai inainte isi pastreaza totusi valabilitatea la definirea functiei de bunastare sociala.In rezumat, toate argumentele expuse de K. Arrow, ca si de alti autori, in legatura cu problema teoriei alegerii si a functiei de bunastare sociala duc la o seama de concluzii care pot fi formulate astfel: nu este posibil ca relatiile de piata sa duca in mod automat la forma agregata a unei singure functii de bunastare sociala, care sa reprezinte unanimitatea gusturilor sau dorintelor tuturor indivizilor; nu este posibil si nici moral ca prin adoptarea sau acceptarea functiei buneistari sociale sa se faca abstractie sau sa se inlocuiasca preferintele indivizilor formulate conform gusturilor si reprezentarilor lor asupra valorilor; orice decizie sociala are consecinte pentru membrii societatii si ca pentru fiecare individ exista o cale de evaluare a acestor consecinte si, deci, exista tot asa de multe evaluari citi indivizi exista in societate ; intrucit judecatile asupra buneistari rezulta din valorile individuale inseamna ca multimea (colectia) de judecati privind bunastarea este determinata de catre ordonarile preferintelor individuale asupra starilor sociale asociate unor functii de alegere sociala53.
Concluzii privind rolul special al agentului economic in exprimarea preferintei si in alegere
Fata de cele aratate mai sus se impune o explicatie suplimentara in legatura cu raportul dintre functiile de bunastare si deciziile sociale, pe de o parte, si rolul individului sau agentului economic, pe de alta parte. in stiinta economica, mai ales de la J.M.Keynes incoace, se pune un accent deosebit pe categorii si indicatori agregati la nivel societal. Centrul de greutate nu numai pe linia cercetarilor, dar si pe cea a practicii economice, exprimate prin functii si decizii s-a mutat la nivel societal prin cresterea rolului institutiilor de stat sau coordonatoare in economie. Acesta a constituit si constituie terenul fertil ca in numele metodei abstractizarilor si agregarilor sa prolifereze peste masura metodele reductioniste nu numai pe teoretic, ci si pe cel practic.
Multe aspecte concrete calitative ale fenomenelor si proceselor economice se reduc la notiuni, categorii si relatii amorfe reprezentate, de obicei, prin valoare, munca, timp de munca, functii sociale de productie, de consum, de bunastare etc. la nivel agregat (macroeconomic), care, transformate in indicatori, folosesc ca instrumente de analiza si decizie sociala in economiile de tip normativ. in felul acesta este incurajat si extins pina la limita, mecanismul de decizie sociala in numele agentului economic care este in prea mare masura substituit.
Tinind seama de relatiile dialectice dintre sistemul de ansamblu si elementele sale componente o astfel de sporire trebuie sa se realizeze in conditiile pastrarii unui raport echilibrat intre societate si agentii economici in domeniile alegerii si luarii deciziilor54. Cind nu se respecta cerintele pastrarii unui raport echilibrat (optim) se omit doua realitati importante:
a) Rezultatele sociale, alocarea resurselor, distributia veniturilor sint generate de alegerile individuale private, de actiunile tuturor persoanelor sau agentilor economici. Aceste rezultate, agregate, nu sint alese sau selectate de cineva din afara. Ele sint generate in mod spontan din alegeri (preferinte si decizii) luate in mod privat si separat, facute fara intentia (constienta) agentilor economici de a se ajunge la un rezultat general55. Agregarea functiei de bunastare si a altor functii, precum si a indicatorilor corespunzatori, se face din necesitatea de a obtine informatii despre desfasurarea proceselor reale, de a regla si adapta procesele economico-sociale in ansamblul lor in scopul realizarii redistribuirii veniturilor, realizarii unor actiuni social-culturale, a unor principii de echitate etc. Functiile, alegerile si deciziile la nivel agregat au ca scop nu de a distorsiona desfasurarea proceselor reale reprezentate de exprimarea preferintelor, alegerilor si deciziilor agentilor economici, ci de a sprijini desfasurarea acestor procese, de a asigura echilibrul necesar prin operatii compensatorii, de a inlesni relatiile dintre agentii economici.
b) Agentul economic are un loc special in economie.In afara de faptul ca nu poate fi substituit, el nu poate nici sa fie privat de atributele sale esentiale - activitate, initiativa, drept de alegere, drept de decizie56. Trebuie tinut seama atit in teoria cit si in practica economiei ca agentul economic - ca producator si consumator - detine un rol activ in transformarea mediului si in actiunile sale asupra altor agenti in scopul realizarii obiectivelor pe care si le propune. Numai atunci cind se are in vedere locul special si rolul activ in economie si in societate, in mod implicit se recunoaste ca agentul economic este purtatorul unei energii de schimbare a mediului in care se afla57.
Dorinta agentului de a opera schimbari, aspiratiile sale economice pentru realizarea unui anumit obiectiv ii creeaza o asa-numita stare tensionala.
Aceasta stare are o mare elasticitate. Ea este cu atit mai mare cu cit trebuintele sint mai puternice, cu cit obiectivele formulate sint mai necesare si importante pentru satisfacerea trebuintelor sale in conditiile cind, fireste, exista posibilitatea de invingere a obstacolelor in calea realizarii obiectivelor. Dreptul de exprimare a preferintelor si de alegere a variantelor, existenta obiectivelor si cea a aspiratiilor de realizare a acestora, creeaza starea tensionala, sporind astfel potentialul energetic social. De aici rezulta ca agentul economic constituie izrul primar al energiei societatii.
Puterea energetica de a proca schimbarile necesare depinde de dorinta de a opera schimbari pentru satisfacerea aspiratiilor, de modul cum actioneaza si de mediul creat pentru manifestarea, pe toate urile, a agentilor economici. Dezltarea social-economica are ca motor energia agentului economic legat de nivelul sau de aspiratie pentru realizarea valorilor-scop, pentru schimbari pe sageata timpului. De aceea, orice tentativa de ingradire a aspiratiilor si a posibilitatilor de actiune a agentilor economici individuali si de grup si orice incercare de a contrapune aspiratiile generale celor individuale constituie tot atitea obstacole in calea formarii si dezlantuirii energiei sociale pentru schimbari, ceea ce condamna economia si societatea la stagnare si chiar la regres, nemairbind de ingradirea dezltarii sau chiar mutilarea personalitatii umane.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact