StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Sistemul monetar international
Trimite articolul prin email Fmi - institutia cu vocatie universala : Sistemul monetar international Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Fmi - institutia cu vocatie universala



Elutiile economiei mondiale din ultimii ani, 1995 - 97 si anume relansarea economica din tarile industrializate, pe fondul unei inflatii foarte scazute, mentinerea procesului de crestere sustinuta in numeroase tari in dezltare, stoparea declinului si demararea cresterii in economiile in tranzitie confirma necesitatea, importanta si justetea decisiva a politicilor macroeconomice sanatoase pentru o crestere economica durabila. Transformarile spectaculoase din economia mondiala, in principal, urmatoarele trei mai importante, pun intr-o lumina noua rolul institutiei FMI:
- cresterea si internationalizarea rapida a pietelor private de capital avand, drept consecinta, un sistem monetar international mai vulnerabil la dezechilibrele macroeconomice din tarile industrializate si indeosebi la orice distorsiune sau abatere a cursului de schimb de la datele economice fundamentale;
- marile



curente de integrare regionala, economica si monetara, indeosebi in Europa, dar si in alte parti ale lumii;
- trecerea la convertibilitatea monetara pentru tranzactiile curente intr-un numar covarsitor de tari* si reformele bazate pe mecanismele de piata.
Aceste mutatii fara precedent necesita o crestere a responsabilitatii Fondului, fiind foarte important ca institutia sa-si indeplineasca in mod eficient misiunea sa de monitorizare. Cresterea numarului de tari membre (191 in august 1997) a determinat o schimbare de optica, chiar si din partea pozitiilor mai reticente care recunosc, in prezent, rolul consultantei economice, asistentei financiare si programelor de pregatire acordate de FMI unui numar record de guverne.


O noua politica de interventie pentru prevenirea crizelor
Confruntat cu criza mexicana si, mai recent, cea tailandeza, FMI a intervenit rapid, utilizand metode fara precedent in vederea sustinerii programelor de ajustare economica, limitarii caderilor si efectelor de contagiune specifice pietelor emergente.
Criza mexicana constituie cazul tipic care demonstreaza aptitudinea crescanda a pietei internationale de capital de a sanctiona, in mod brutal si imediat, acele politici care au pierdut din vedere realitatile economice. Lectia mexicana a fost puternic analizata la FMI si pe guvernamental, concluzia unanima fiind aceea ca este mai putin costisitoare evitarea crizei decat gestionarea acesteia. In momentul de fata, FMI dispune de mijloacele de interventie necesare, insistand asupra supravegherii politicilor economice duse de tarile membre. in acest sens, Comitetul interimar face o serie de recomandari si anume:
— necesitatea unui dialog mai strans si permanent intreg FMI si guvernele tarilor membre;
— o analiza aprofundata a situatiei locale si mai multa sinceritate in descrierea riscurilor la care expun anumite masuri de politica economica;
— o comunicare regulata si oportuna a datelor economice, astfel incat expertii FMI sa poata depista, din timp, problemele;
- difuzarea rapida a datelor economice complete, pe baza normelor la care se r supune statele, in vederea difuzarii publice a datelor economice;
- o atentie crescanda se va acorda datelor ce tin de piata de capital, politicilor financiare, soliditatii sistemului financiar. In acest sens, se preconizeaza intarirea vigilentei fata de acele fluxuri de capital care isi pot modifica sau inversa cu usurinta directia si tendinta;
- un plus de vigilenta pentru acele tari unde politica economica sau perturbatiile aparute au implicatii sistemice. FMI si-a majorat recent resursele pentru ca acestea sa permita sa se intervina rapid, in caz de criza.In aceasta optica, FMI are in vedere urmatoarele aspecte:
- majorarea cu 45% a cotelor parti platite de fiecare tara membra, ceea ce a determinat o crestere a capitalului, de la 88 miliarde dolari la 285 miliarde dolari, in 1997;
- reexaminarea modalitatilor de utilizare a creditelor la care se poate recurge in cadrul acordurilor generale de imprumut si lumului resurselor aferente;
- instituirea unui mecanism financiar de urgenta, in baza caruia sa se poata interveni cu promptitudine si mijloacelor suficiente, toate acestea in vederea castigarii increderii tarilor in sistemul monetar international;
- studierea rolului pe care drepturile speciale de tragere le r avea in viitor.
De remarcat ca, in prezent, FMI se bucura de suportul grupului G7 in vederea intaririi supravegherii si dispune de resursele necesare pentru gestionarea unor socuri imprevizibile.
Obiectivul principal al institutiei ramane cresterea economica durabila. in acest sens, dl Michel Camdessus mentioneaza 5 conditii minime necesare unei cesteri de inalta calitate* :
- un climat macroeconomic sil si sanatos, bazat pe disciplina bugetara, o politica monetara categoric anti-inflationista, rate de schimb si de dobanda realiste;
- politici structurale care sa sustina cresterea, indeosebi acele masuri care stimuleaza economisirea, investitiile si sectorul privat;
- liberalizarea regimului comercial si de schimb monetar;
- politici sociale adecvate care sa reduca impactul ajustarilor economice;
- o buna administrare a afacerilor publice.


Misiunea de supraveghere
Statutul FMI, in vigoare din decembrie 1945 si amendat de 3 ori pana in prezent* , sileste cadrul in care opereaza aceasta institutie: Consiliul guvernatorilor, Consiliul de administratie, directorul general si asa-numitul „staff - personalul compus din functionari internationali. Instanta suprema este Consiliul guvernatorilor, in cadrul caruia fiecare tara este reprezentata de un guvernator si inlocuitorul acestuia. Guvernatori la fond pot fi ministrii de finante, guvernatorii bancilor centrale sau alte persoane cu rang abil in tara lor. Consiliul guvernatorilor a creat, prin rezolutia Adunarii generale din 1974, Comitetul interimar, format din 24 de membri, care se reuneste de doua ori pe an si raporteaza asupra problemelor ivite in functionarea sistemului. Acelasi rol, de raportare, il are si Comitetul pentru dezltare, creat tot in 1974. Guvernatorii se reunesc, de regula, odata pe an, dar se pot reuni si ta si prin corespondenta, ori de cate ori este necesar. Consiliul guvernatorilor a delegat Consiliul de administratie sa se ocupe de problemele curente. Cu sediul la Washington si compus din 24 de administratori, numiti direct sau alesi de tarile membre sau grupe de tari, Consiliul administratorilor se ocupa de probleme diverse:
supravegherea politicilor de schimb in tarile membre, acordarea sprijinului financiar, consultari si studii aprofundate pentru problemele importante. Din cadrul sau provine directorul general, care prezideaza consiliul si conduce afacerile curente, sub coordonarea Consiliului de
administratie.
Statutul revizuit al FMI prevede o supraveghere ferma a politicilor de schimb monetar in tarile membre si adoptarea principiilor specifice dupa care sa se ghideze statele in acest sens. Acest mandat este indeplinit prin studierea problemelor monetare internationale si analiza atenta a tuturor aspectelor ce tin de politicile macroeconomice si structurale conexe care influenteaza puternic sistemul de schimb.
Supravegherea sistemului monetar mondial are drept obiectiv farizarea unei cresteri echilibrate a comertului international si instaurarea unui sistem de cursuri de schimb sil si ordonat. In national, supravegherea incurajeaza adoptarea de politici economice compatibile cu obligatiile statutare ale membrilor, din care sa rezulte o crestere neinflationista durabila. Supravegherea va conduce la identificarea prompta a problemelor de solutionat si luarea de masuri corective, in consecinta.
Pentru a-si indeplini misiunea de supraveghere, FMI procedeaza
la:
- consultari, in baza articolului IV, care reprezinta examinarea sistematica a elutiei si politicii economice apartinand tarii in cauza, precum si efectele acesteia din urma asupra cursurilor de schimb si balantei de plati. Vor fi, in mod deosebit, examinate politicile structurale si conexiunea lor cu celelalte politici macroeconomice. De cativa ani, supravegherea vizeaza mai mult problemele de ordin regional, social, industrial si care tin de mediu si piata muncii, in masura in care aceste probleme au un impact important asupra politicilor si rezultatelor macroeconomice. Evaluarile facute in cursul acestor consultari reprezinta o analiza completa a elutiei recente, a perspectivelor economice interne si externe si consecintelor lor pentru comunitatea internationala;
- analize asupra perspectivelor economiei mondiale care constituie modelul pe baza caruia Consiliul de administratie poate examina, din punct de vedere multilateral si poate urmari elutia economiei mondiale in ansamblu, pornindu-se de la ipotezele de baza ale modelului.
Activitatea sistematica de supraveghere este completata prin sedintele informative pe care administratorii le tin, la interval de 6 saptamani, privitoare la elutia economiei si pietelor mondiale, la care se adauga analiza semestriala a evenimentelor survenite pe pietele de capital. Consiliul a marit frecventa reuniunilor informative referitoare la economiile nationale, frecventa acestora fiind, in prezent, lunara. Directorul general participa la reuniunile Grupului celor sapte tari industrializate care au ca obiect politica economica generala si prezinta, implicatiile acestora asupra politicii FMI. In ultimii 10 ani, toate tarile industrializate si un numar semnificativ de tari in dezltare au liberalizat tranzactiile cu capital, ceea ce a condus la o imbunatatire a alocarii resurselor mondiale de economisire, punand, totodata, o serie de noi si dificile probleme de politica economica. Consiliul acorda, in prezent, o importanta sporita contului de capital din cadrul balantelor de plati, revizuind recomandarile cu privire la procedura de structurare a acestora, dupa cum m vedea in modulul aferent balantei de plati. Competentele consultative ale FMI, limitate odinioara doar la tranzactiile curente, au fost extinse si asupra tranzactiilor cu capital.
Conditionalitatea
Atunci cand acorda sprijin financiar, FMI trebuie sa se asigure de faptul ca tarile membre r duce o politica in scopul atenuarii si disparitiei problemelor de plati externe. Sustinerea financiara din partea FMI presupune angajamentul ferm al tarilor membre de a adopta o serie de masuri corectoare, care constituie si garantia rambursarii la timp a sprijinului acordat, astfel incat si alte tari membre cu probleme de balanta de plati sa poata avea acces la resursele limitate ale institutiei. Acest aspect reprezinta ceea ce s-a numit "conditionalitate". Conditionalitatea acopera o gama intreaga de dispozitii care merg de la angajamentul, destul de general, de a coopera cu FMI in vederea definirii politicilor economice, la silirea unui ansamblu de masuri financiare precise, silite pe baza de indicatori.
Utilizarea resurselor FMI sub forma de transe de credit este esalonata si presupune o scrisoare de intentie in care sunt expuse directiile principale de actiune economica ale guvernlui, in cursul perioadei programului de asistenta, reformele avute in vedere, criteriile de realizare (obiective bazate pe cifre asupra unor domenii de politica economica) care trebuie indeplinite in cursul perioadelor, trimestriale sau semestriale, pentru ca transele sa poata avea loc. La acestea, se adauga si revizuirea periodica a acordului, care sa permita Consiliului de administratie sa determine daca masurile sunt conforme cu obiectivele programului.
Conditionalitatea reprezinta, deci, elementul caracteristic al contributiei FMI la solutionarea problemelor legate de balantele de plati.
Daca dezechilibrul este pasager si se poate corecta de la sine este suficienta doar o finantare temporara adecvata. Nu este de dorit si nici posibil ca sa se finanteze la infinit deficitele balantelor de plati, fara a se interveni asupra cauzelor profunde care produc respectivele dezechilibre. Daca masurile corective nu r fi insotite de suportul financiar necesar, procesul de ajustare este dificil. Efectul catalizator al finantarilor FMI permite, in continuare, mobilizarea altor surse de finantare si ajuta la etapizarea procesului de ajustare, devenit, astfel, mai suporil.
Pentru a reusi, programul de ajustare trebuie sa produca o reactie adecvata a ofertei. Dobanzile si cursul de schimb au o importanta deosebita, intrucat influenteaza decizia de economisire si investire, deci potentialul de crestere al tarii in cauza. Programele de ajustare sprijinite de FMI pun accentul pe oferta: suprimarea distorsiunilor care franeaza dezltarea exporturilor si masuri care sa intareasca eficienta cheltuielilor publice, ceea ce contribuie la resilirea echilibrului macro si imbunatatirea perspectivelor de crestere. Desi FMI pune in prezent accentul pe dezltarea economiei ofertei* , prin cresterea resurselor si cresterea productiei, nu se poate spune ca neglijeaza acele masuri ce tin de stimularea cererii, deosebit de importante pentru un climat economic sil si durabil.Intrucat problemele structurale au devenit prioritare in cadrul programelor de ajustare, FMI si Banca mondiala colaboreaza din ce in ce mai strans, mai ales in cazul finantarilor concesive de tipul "facilitatii intarite de ajustare structurala". In prezent, conducerea BM studiaza o serie de modificari care r schimba complet modul de operare al institutiei, aceasta axandu-se, in viitor, pe investitii. Accentul se pune pe liberalizare financiara si intarirea sistemului bancar, prin acceptarea bancilor straine pe pietele bancare nationale. Tarile care incearca sa-si protejeze prea mult sistemul bancar r sfarsi prin a-l proteja doar la suprafata, a remarcat Charles Dallara de la Institutul Finantelor Internationale in cadrul reuniunii anuale din Hong Kong (septembrie -l997). In colaborare cu BM, FMI analizeaza impactul reformelor asupra gruparilor sociale vulnerabile, sfatuind autoritatile asupra celor mai bune modalitati de protectie sociala si finantarea acestora.
Resursele necesare finantarii ajustarilor macroeconomice si structurale sunt puse la dispozitia statelor membre prin intermediul "facilitatilor". in acest sens, exista doua categorii de resurse: resursele generale si finantarile concesive. Resursele generale se utilizeaza in baza tragerii (cumpararii) de moneda sau DST de la alte tari membre, contra echivalent in moneda nationala. FMI percepe comision asupra tragerilor si solicita tarilor membre sa rascumpere aceste active la termene presilite. Finantarile concesive, obtinute in cadrul "facilitatii obisnuite de ajustare structurala" sau "facilitatii intarite de ajustare structurala" au forma imprumuturilor clasice:


Mecanismele de finantare obisnuite
Fiecare tara membra participa cu o cota-parte, exprimata in DST, care reflecta talia relativa a economiei tarii in cauza. Aceasta cota-parte determina numarul de turi de care dispune tara in cadrul FMI, respectiv 1 t pentru fiecare transa de 100.000 DST aferente cotei-parfi.
Pe baza cotei-parti se calculeaza si lumul maxim al resurselor financiare la care tara poate avea acces si partea sa din alocarile de DST. Tara membra trebuie sa depuna, in general, max. 25% din cota-parte in DST sau in monede apartinand altor state membre, selectionate de FMI cu acordul acestor tari, iar restul, in moneda nationala.
Statele dispun si de o transa de rezerva, in masura in care activele detinute in moneda proprie in cadrul "contului de resurse generale" sunt inferioare plafonului cotei-parti, care poate fi utilizata, in totalitate, in orice moment, cu conditia ca situatia balantei de plati sa necesite aceasta. Utilizarea transei de rezerva nu reprezinta recurgeri la mecanismul de creditare al FMI, nefiind supusa vreunei comisii si nici cerintei de rascumparare.
Orice tara membra poate utiliza 4 transe de credit, echivalente fiecare cu 25% din cota-parte. Pentru obtinerea primei transe trebuie sa faca dovada unor eforturi rezonabile in vederea surmontarii dificultatilor de balanta de plati. Aceste trageri obisnuite nu sunt esalonate si nici supuse indeplinirii unor criterii. Tirajele suplimentare se fac prin varsaminte esalonate si depind de aplicarea masurilor cuprinse in programele convenite cu FMI. Acestea au loc in cadrul unui acord de confirmare sau unui acord largit, scopul fiind atat dificultatile de balanta, cat si reformele structurale. Acordurile de confirmare


dau dreptul de tragere asupra resurselor FMI, in limita unei sume specificate, pe parcursul unei perioade determinate. Tragerile au loc trimestrial, fiind supuse revizuirii periodice a programelor si respectarii criteriilor convenite. Aceste criterii se refera la politica de credit, cea bugetara, restrictiile comerciale si de plati, imprumuturile externe si nivelul rezervelor.
Criteriile de realizare permit atat tarii in cauza, cat si FMI sa urmareasca progresele si sa semnaleze necesitatea unor masuri corective, daca este cazul. Nerespectarea criteriilor conduce la suspendarea tragerilor, in baza acordului, pana in momentul in care partile convin reluarea acestuia. De regula, acordurile de confirmare acopera perioade de 12-l8 luni (unele putand sa dureze maximum 3 ani) rambursarile intervenind in perioada de 3 ani si 3 luni pana la 5 ani care urmeaza fiecarei trageri.
Mecanismul de creditare largit reprezinta un sprijin FMI care depaseste plafonul cotei-parti acordat pe o perioada de timp mai lunga, in afara transelor obisnuite de credit. Acordurile largite acopera, de regula, 3 ani (uneori 4 ani) si au ca obiectiv surmontarea dificultatilor de balanta de origine structurala care necesita o perioada de ajustare mai lunga. Tarile care solicita un astfel de acord trebuie sa prezinte un program care sa indice obiectivele avute in vedere si politica adoptata pe perioada acordului si sa expuna in detaliu setul de masuri anuale de urmat. Esalonarea transelor si criteriile de realizare sunt aceleasi ca si in cazul acordurilor de confirmare. Rambursarea se va face in termenul de 4 ani si jumatate pana la 10 ani.
Facilitatile speciale
Facilitatea pentru transformare sistemica reprezinta un mecanism temporar, creat in aprilie 1993, pentru a raspunde necesitatilor tarilor in tranzitie, cu dificultati de balanta generate de trecerea la un sistem comercial multilateral, bazat pe reguli de piata. Accesul la aceasta facilitate nu poate depasi 50% din cota-parte si se poate efectua in doua trageri, suplimentand celelalte finantari primite.
Au beneficiat de aceasta facilitate 20 de tari, cea mai importanta transa (0,5 miliarde DST) revenind Ucrainei.
Facilitatea de finantare compensatoare vine in sprijinul statelor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturile de bunuri si servicii sau o crestere temporara a costului importurilor de cereale, care a scapat de sub control.
Finantarea situatiilor neprevazute ajuta statele membre sa mentina dinamica reformelor, in cazul unor socuri externe neprevazute. Sprijinul financiar va compensa, partial, efectul net al elutiei nefarabile a variabilelor-cheie, deosebit de insile si usor identificabile, cu impact asupra tranzactiilor curente. Poate fi rba, de exemplu, de preturile principalelor produse de export si import sau nivelul dobanzilor internationale. Fondurile trimise in tara de persoanele care lucreaza in strainatate sau incasarile din turism r fi luate in consideratie daca reprezinta o parte importanta a tranzactiilor curente. Miscarile acestor variabile se calculeaza in baza unor proiectii silite la inceputul fiecarui program de asistenta. Mecanismul finantarii situatiilor neprevazute se declanseaza numai daca rezultatele nete sunt sub un anumit prag si nu pot fi compensate prin elutia farabila a altor variabile de baza. Diferentele farabile ca, de exemplu, o crestere neasteptata a preturilor la export conduc la incarea clauzei de reciprocitate, in virtutea careia obiectivul referitor la nivelul rezervelor poate fi ridicat, lumul transelor redus, iar rambursarile pot avea loc mai devreme. in 1994/1995 Moldova si Algeria au beneficiat de facilitatea de finantare compensatorie si pentru situatii neprevazute.
Finantarea stocurilor regulatoare permite FMI sa ajute statele membre sa-si achite contributiile in cadrul stocurilor regulatoare internationale de produse de baza. Tragerile pot fi rambursate in intervalul 3 ani si 3 luni - 5 ani. in ultimii 12 ani, nu au fost facute trageri de acest gen, toate creditele anterioare fiind rambursate.
Ajutorul de urgenta este acordat tarilor membre in situatia unor catastrofe naturale imprevizibile. Tragerile nu sunt supuse vreunui criteriu de realizare sau esalonarii, dar preceda, de obicei, un acord de finantare obisnuit.


Facilitatile concesive
Facilitatea de ajustare structurala (FAS) a fost creata in 1986 pentru a furniza tarilor in dezltare cele mai sarace un sprijin financiar, sub forma de imprumut, pe baza politicilor de ajustare macroeconomica pe termen mediu si reformelor structurale. in noiembrie 1993, Consiliul de administratie a decis stoparea noilor acorduri de tipul FAS, cu exceptia acordurilor deja aprobate pentru Sierra Leone si Zambia. Pana in prezent toate acordurile au fost derulate.
Facilitatea de ajustare structurala largita, creata de Consiliul de administratie, in 1987, a fost prelungita si extinsa in februarie 1994. Contul de sprijin, destinat acestei facilitati, a fost majorat, facilitatea devenind, astfel, principalul vector al asistentei financiare pe care FMI o acorda, sub forma imprumuturilor concesive, tarilor in dezltare cu venituri scazute, afectate de persistenta dezechilibrelor de balanta de plati. Resursele de acest fel vin in sprijinul programelor de ajustare structurala pe termen mediu. Tarile care au dreptul la o astfel de asistenta r sili, cu concursul FMI si BM, un program de ajustare pe 3 ani, definit printr-un document cadru de politica economica. Acesta va cuprinde obiectivele economice, prioritatile si politicile macroeconomice si structurale ale guvernului si masurile preconizate a se aplica pe perioada celor 3 ani.
Documentul contine, de asemenea, o evaluare a necesarului de finantare externa si principalele surse de finantare. Sistemul intareste cooperarea intre FMI si Banca mondiala. Acordurile sunt finantate pe baza donatiilor si resurselor imprumutate sau transferurilor din contul special de varsaminte. Pentru agregatele financiare si masurile structurale principale se silesc criterii de realizare analizate semestrial. Varsamintele transelor se efectueaza, de asemenea, semestrial, primul putand avea loc numai dupa aprobarea unui acord anual. Urmatoarele depind de respectarea criteriilor de realizare analizate periodic. Rambursarile se fac in zece varsaminte semestriale care inceteaza la doi ani de la data primei plati, cu o perioada de gratie de 5 ani si jumatate. Dobanda este de 0,5% pe an.


Asistenta tehnica
Asistenta tehnica oferita de FMI imbraca urmatoarele 5 forme principale:
- definirea si executia politicilor bugetare si monetare;
- organizarea institutiilor aferente - banca centrala si ministerul finantelor;


- colectarea si elaborarea datelor statistice;
- pregatirea functionarilor;
- revizuirea textelor legislative si, uneori, acordarea sprijinului necesar in redactarea lor.
Asistenta tehnica se acorda prin intermediul departamentelor de specialitate.
Departamentul monetar se ocupa de problemele bancilor centrale si regimurilor de schimb, de conceperea si imbunatatirea instrumentelor de politica monetara.
Departamentul de finante publice este insarcinat cu sprijinirea reformelor fiscale, la care se adauga problemele legate de cheltuielile publice si sistemele de protectie sociala. Se acorda consultanta acelor tari care doresc sa modernizeze sistemul de impozitare si cel vamal, sa imbunatateasca procedura de elaborare a bugetului, precum si administrarea finantelor publice.
Departamentul de statistici vine in sprijinul tarilor membre
pentru elaborarea datelor statistice, in conformitate cu normeleInternationale, datele statistice fiabile fiind indispensabile aplicarii masurilor care se impun.
Institutul FMI pentru Finante Internationale ofera functionarilor de rang inalt sau intermediar cursuri de pregatire, ateliere de seminarii pe probleme macroeconomice diverse.
Departamentul juridic acorda consultanta in redactarea noilor texte de lege sau remanierea cadrului juridic in conformitate cu cerintele economiei de piata.
Departamentul pentru elaborarea si examinarea politicilor economice acorda consultanta in domeniu, dar si in probleme de administrare a datoriei publice, de definire si aplicare a reformelor de politica comerciala.
Biroul de servicii informatizate acorda consultanta asupra tehnicilor specifice.
De cativa ani, FMI participa, alaturi de PNUD, guvernul japonez, Banca mondiala si Uniunea europeana, la acorduri de asistenta tehnica generala. O serie de donatori bilaterali contribuie financiar la asistenta tehnica gestionata de FMI (programele PNUD/FMI). in fata interesului crescand, manifestat de alti donatori potentiali, in directia sustinerii actiunilor de asistenta tehnica, administratorii FMI au autorizat, in aprilie 1995, crearea unui cont-cadru destinat activitatilor de asistenta tehnica. In baza acestui cont pot fi create, cu usurinta, conturi apartinand donatorilor care sustin aceste activitati.
Strategia datoriei publice
Obiectivul acestei strategii este acela de a permite tarilor debitoare sa realizeze o crestere durabila, o balanta echilibrata si relatii normale cu creditorii internationali. Strategia se bazeaza pe cateva principii, si anume:
- ajustarea bazata pe crestere economica si reforme structurale in tarile debitoare;


- mentinerea unui context economic mondial farabil;
- sustinerea financiara oficiala (bilaterala sau multilaterala) si privata adecvata.
In anii 1994/1995 se constata primele progrese in directia solutionarii problemelor ridicate de datoria externa, progrese apartinand, in general, tarilor cu venituri medii. Tarile foarte sarace se confrunta, in continuare, cu mari dificultati. Multe dintre aceste tari fiind foarte indatorate, reesalonarile sunt absolut necesare.
In cazul datoriei fata de bancile comerciale, FMI acorda sprijin financiar pentru restructurarea si usurarea serviciului acesteia, cu conditia sa fie respectate criteriile enuntate in anul 1989:


- politica economica a tarii in cauza sa fie viguroasa;
- sprijinul acordat va fi directionat in sensul reintegrarii pe piata internationala de credit;


- o utilizare eficienta a resurselor rare;
- serviciul datoriei restructurate sa fie compatibil cu resursele alocate pe termen mediu;
- bancile comerciale in cauza sa opereze in continuare in tara debitoare s.a..
In ceea ce priveste datoria oficiala, FMI detine un rol important, prin colaborarea stransa cu creditorii oficiali bilaterali, in baza acordurilor de reesalonare din cadrul Clubului de la Paris. Aceste acorduri prevad, in general, reesalonarea platilor serviciului datoriei supuse restructurarii, ajunsa la scadenta, dar si in cazul eventualelor arierate. Pentru a se asigura ca acest sprijin stimuleaza eforturile nationale de crestere economica, Clubul de la Paris conditioneaza usurarea rambursarilor de programe economice aprobate de FMI. Decizia de reesalonare se bazeaza pe analizele FMI asupra tarii in cauza. in decembrie 1994, Clubul de la Paris acorda noi concesii tarilor cu veniturile cele mai scazute, plafonul de reesalonare fiind marit, de la 50 ia 67% din totalul datoriei.


Situatia drepturilor speciale de tragere
DST, instrumentul international de rezerva creat de FMI in 1969, este alocat tarilor membre, in completarea activelor de rezerva existente.Incepand cu anul 1970, FMI a atribuit, in total, 21,4 miliarde DST, in 6 alocari, sumele detinute de statele membre reprezentand 2,6% din rezervele lor oficiale, cu exceptia aurului, la data de 30 aprilie 1995.
Toate tarile membre pot beneficia de alocari de DST si utiliza acestea in cadrul tranzactiilor sau operatiunilor cu alte state membre si cu institutia insasi. DST este, totodata, o unitate de cont (calcul) a FMI dar si a altor organizatii internationale si regionale. in 1995, 3 tari membre isi determinau moneda prin referinta la DST.
Asa cum am vazut in modulul precedent, valoarea DST se calculeaza zilnic pe baza cosului compus din 5 monede: USD, DEM, FF, JPY si GBP, fiind, in general, mai sila decat cea a monedelor luate in calcul.
Cosul se revizuieste la interval de 5 ani, ultima revizuire a avut loc in 1995, pe baza criteriului ponderii tarii respective in exportul global de bunuri si servicii. Cosul reflecta, deci, importanta relativa a acestor monede in cadrul comertului si rezervelor internationale.
Rata dobanzii pentru DST se calculeaza saptamanal, ca medie ponderata a unor instrumente monetare interne pe termen scurt, prezente in tarile emitente ale monedelor ce compun cosul. Lista acestor instrumente a fost, la randul sau, revizuita in 1995, criteriul fiind importanta acestora pe pietele nationale alese drept referinta. Aceste instrumente sunt caracteristice pietei titlurilor cu scadenta 3 luni: bonurile de tezaur americane, depozitele interbancare germane, bonurile de tezaur franceze, certificatele de depozit japoneze si bonurile de tezaur britanice.
Daca FMI constata necesitatea cresterii rezervelor globale pe termen lung, poate face aceasta procedand la o alocare de DST. Astfel, FMI are puterea de a crea lichiditati internationale, neconditionat, alocand DST tuturor statelor membre, proportional cu cota-parte. DST pot fi utilizate de orice stat membru pentru a obtine devize de la un alt stat membru, desemnat de FMI, respectiv o moneda liber utilizabila. FMI alege statele care pot furniza unitati monetare in functie de soliditatea balantei de plati si situatia rezervelor. Statele membre pot utiliza DST pentru diferite transferuri, indeosebi tranzactii in cadrul acordului, schimband, la vedere, DST contra alte active monetare. DST mai pot fi utilizate si in cadrul operatiunilor specifice aferente facilitatilor de ajustare structurala, in baza unor dispozitii speciale.
Tarile membre debitoare nu au conservat in totalitate DST alocate, vanzand o buna parte in cadrul acordurilor cu tarile insustrializate pentru a obtine monede de rezerva sau le-au utilizat pentru reglementarea obligatiilor financiare fata de FMI. Asa se face ca activele in DST apartinand tarilor industrializate au crescut cu 4 miliarde la sfarsitul exercitiului 1994/1995.In concluzie, FMI nu mai trebuie privita drept institutia gardian-public, areo apartinand exclusiv tarilor bogate* care, prin intermediul unei tutele crescande, agresive si severe, sanctioneaza si penalizeaza, tot mai mult, procesul de dezltare a tarilor ramase in urma. Scopul sau esential este expansiunea si dezltarea armonioasa a comertului international, a pietelor globale de capital, din ce in ce mai liberalizate, in conditiile unui sistem monetar liber-convertibil. George Soros, geniul finantelor mondiale si unul dintre cei mai importanti investitori, a avertizat, cu ocazia reuniunii FMI-BM din Hong-Kong (1997) ca interzicerea convertibilitatii capitalului reprezinta "o reteta a dezastrului". in acest sens, FMI, BM si grupul G7 r exercita, in continuare, presiuni pentru aplicarea reformelor in domeniul financiar.
In acelasi timp, reformele intreprinse, in sanul institutiei insasi, o pregatesc pentru intalnirea cu secolul XXI.




Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact