 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Moneda europeana
|
|
Tranzitia catre moneda unica |
|
| Alternativa moneda unica - moneda comuna sau paralela a suscitat controverse, dezbateri, proiecte si contraproiecte. Fundamentul teoretic al acestora il constituie zonele monetare optime. Zonele monetare optime se definesc, in primul rand, prin criteriile in baza carora spatiile monetare nationale sunt interesate sa se integreze, in baza unei monede unice sau a unei structuri de paritati fixe irevocabile. La criteriile clasice, respectiv: - mobilitatea factorilor - (R.Mundell - 1961) si - gradul de deschidere a economiilor in cauza (R. Mc. Kinnon -l963), - se adauga in prezent criteriul performantelor economice omogene (H. Bourguinat - 1973), transpus in practica prin convergenta macroeconomica a economiilor tarilor implicate. Actuala convergenta mai are ca sursa de inspiratie si ideile lui R. Cooper (1977), in baza carora uniunea economica si monetara reprezinta, inainte de orice, un bun colectiv, care reflecta dorinta comuna a diferitilor protagonisti Ch. Kindleberger (1986) arata, la randul sau ca, daca tarile membre ale unei zone integrate au schimburi comerciale intense si preferinte asemanatoare sau identice, atat pentru marfuri si sercii, cat si pentru aceste bunuri colective se intrunesc conditiile pentru constituirea unei zone monetare optime. Aceste tari trebuie sa manifeste aceleasi preferinte pentru o serie de obiective, convergenta in materie de silitate economica interna (lupta impotriva inflatiei) constituind obiectivul primordial. In cadrul evolutiilor istorice, putem distinge o serie de experiente de uniuni monetare bazate pe preferinte omogene, si anume: - uniunea monetara creata prin alinierea spontana a tarilor mici la o tara mare (cazul Austriei, Belgiei, Olandei, aliniate la RFG); - uniunea monetara creata prin alinierea impusa de un partener mai puternic (cazurile mai vechi - Anglia-Scotia; Austria- Ungaria; Africa de Sud-Lesotho; uniunea intergermana, 1990); - uniunea economica si monetara prin convergenta negociata. Aceasta din urma presupune constituirea progresiva a uniunii monetare; uniunea va deveni definitiva din momentul constatarii convergentei macroeconomice (integrarea tarilor asociate). Experienta in curs a constructiei monetare europene presupune atat convergenta de tip spontan - uniunea monetara prin aliniere in jurul Germaniei - cat si convergenta negociata. SME constituie, in prezent, in cadrul sistemului monetar international, un subansamblu de monede mai sile si mai bine gestionate. Cu toate acestea, perioada anilor 1979 - 1994 a inregistrat 12 modificari ale cursurilor pivot. SME a contribuit, in primul rand, la reducerea inflatiei in tarile membre intrucat, in centrul sistemului se afla economia cu inflatia cea mai redusa - Germania, care a influentat politica economica a tarilor din jur. SME a avut, astfel, un rol cardinal in ajustarea politicilor economice - acela de "paznic al inflatiei". Anul 1990 a fost marcat de concurenta a trei proiecte de accelerare a constructiei monetare europene. Astfel, pe marginea dilemei moneda comuna - moneda unica s-au confruntat : - ul Comitetului Delors* care a avut castig de cauza; - ul "evolutionist" al concurentei monedelor, prezentat de Trezoreria britanica, in iunie 1989 si inspirat din ideile lui F.A.Hayek ; - ul John Major (1990) pentru un ECU intarit, cu rol de *** moneda paralela Planul Delors a prevazut trei etape nedatate pentru edificarea UEM: - prima etapa consta in intarirea convergentei politicilor economice si a mecanismelor de schimb monetar in cadrul SME (grile de paritati si marje de fluctuatie); - a doua etapa este considerata pregatitoare pentru punerea in aplicare a Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC) si pentru definitivarea convergentei politicilor economice si monetare; - a treia etapa se caracterizeaza prin eliminarea marjelor de fluctuatie si fixarea irevocabila a paritatilor, ceea ce semnifica infaptuirea deplina a Uniunii economice si monetare, bazata pe moneda unica. Raportul cuprinde si alte dispozitii, cum este, de exemplu, foarte discutata dispozitie ce impune un plafon pentru deficitele bugetare (3% din PIB). Seria de reuniuni la nivel inalt, consacrate etapelor ului Delors, a condus la 10 decembrie 1991, la istoricele Acorduri de la Maastricht, care consacra principiul monedei unice, prin abandonul progresiv al suveranitatii monetare si uniunea politica, drept faza finala a unificarii. Introducerea monedei unice, fixata, ulterior, pentru 1 ianuarie 1999, reprezinta a treia etapa pentru tarile care indeplinesc cele 5 criterii de convergenta: - o rata a inflatiei care sa nu depaseasca, decat in limita a 1,5%, rata medie a inflatiei in cele trei tari membre cele mai performante, din acest punct de vedere; - deficitul bugetar sa reprezinte sub 3% din PIB; - datoria publica sa scada sub 60% din PIB; - rata dobanzii pe termen lung sa nu se distanteze cu mai mult de 2% de media ratelor existente in tarile cu nivelul cel mai redus; - apartenenta la mecanismul de schimb din cadrul SME, cu marja de fluctuatie cea mai redusa in ultimii doi ani (1995- 1997). Cu toata incertitudinea, care persista inca, asupra datei introducerii monedei unice, mai ales in ziunea pesimistilor, alternativa britanica a monedei paralele a fost definitiv respinsa. Pentru Marea Britanie, si Danemarca, in rtutea clauzei de abtinere (opting-out), exista posibilitatea reintegrarii ulterioare in UEM. Organizarea Sistemului European de Banci Centrale a fost pregatita prin inaugurarea Institutului Monetar European la 1 ianuarie |
|
|
Politica de confidentialitate
|
