Continutul economic al rezervei monetare internationale
Relatia lichiditate internationale-
rezerva monetara internationale
a suscitat
de-a lungul anilor numeroase controverse privind sfera lor de cuprindere ,
opiniile variind de la o totala ident 636i86g ificare a celor doua notiuni pina la
atribuirea unor structuri esential deferite fiecareia dintre ele .
Delimitata de lichiditatea
internationala , dar fiind o componenta a acesteia , rezerva monetara
internationala reprezinta acea parte din detinerile de mijloace de plata
internationale ale ale unui stat aflate in posesia autoritatilor monetare ale
tarii respective ( de regula , banca centrala ) si care sint pastrate de aceste
autoritati pentru utilizare in situatii deosebite .
Potrivit acceptiunii date acestei
notiuni de marea majoritate a monetaristilor si economistilor din diferite tari
, rezerva monetara internationala nu cuprinde disponibilitatile aflate in
posesia bancilor comerciale , particularilor sau a altor persoane fizice sau
juridice din tara respectiva , care au dreptul legal de a detine si opera cu
valuta sau cu alte mijloace de plata si care sint destinate prioritar
operatiunilor curente cu strainatatea.
In general , rezerva monetara
internationala este constituita , in majoritatea tarilor , din trei componenete
de baza : aur , monede convertibile si unitati monetare internationale ( in
principal DST , dar si ecu in tarile memebre ale CEE si ruble transferabile in
cazul tarilor membre ale CAER ).
A dispune de o rezerva monetara
internationala in marime suficienta si in structura corespunzatoare este o
conditie a functionarii relatiilor economice externe , a participarii normale a
fiecarei tari la Comertul mondial . Tocmai pentru a asigura tarilor memebre
lichiditatea internationala necesara crearii conditiilor monetare care sa
favorizeze prosperitatea economiei
mondiale - functii de baza a sistemului
moneatr international - a fost infiintat in anul 1944 , Fondul Monetar
International.
Fiecare tara isi acumuleaza rezervele
monetare dupa propria apreciere a necesitatilor sale , fie in functie de
specificul comertului sau exterior , fie dupa previziunea evolutiei balantei de plati de baza .
