StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finante internationale
Trimite articolul prin email Evolutia rezervei monetare internationale : Finante internationale Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Evolutia rezervei monetare internationale



Evolutia rezervei monetare internationale


Marimea si structura rezervei monetare internationale ale tarilor participante la circuitul mondial de valori s-au manifestat radical in timp .

Comunitatile umane , de la primele trepte de civilizatie pina la societatile moderne de azi , au pastrat permanent unele rezerve - in principiu , intamgibile - care sa permita depasirea unor situatii exceptionale , neprevazute .




Dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste si in acest context , caracterul relativ limitat al rezervelor de aur si argint in raport cu dimensiunile tot mai mari ale relatiilor comerciale precum si falsurile tot mai frecvente , dificultatile legate de existenta in circulatie a numeroase monede cu valori si proveniente diferite , au condus in final la formarea sistemelor monetare nationale centralizate . Bancile centrale astfel aparute au avut un rol important in procesul trecerii de la circulatia monedelor cu valaoare intrinseca la circulatia bancnotelor a banilor reprezentativi .

Circulatia in paralel a monedelor cu valoare intrinseca si a bancnotelor impunea garantarea acestora din urma cu o cantitate de metal egala definirii lor in aur.

In consecinta , bancile de emisiuni si-au constituit rezerve de aur pentru a asigura la cerere , convertirea bancnotelor in echivalentul lor in aur .

In perioada sistemelor moneta 424h71e re bazate pe etalon aur-monede si intr-o oarecare masura si a celor bazate pe etalon aur - lingouri , stocul de acoperire monetara , a carui constituire la nivelul bancilor centrale era obligatorie , se situa in jur de 25-40 % fata de masa bancnotelor puse in circulatie .

Spre sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX structura rezervei monetare s-a modificat , alaturi de aur fiind incluse si valutele convertibile in aur .

Mutatiile care au aparut in cadrul economiei mondiale si evolutia relatiilor monetare internationale intre cele doua razboaie mondiale , dar mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial au determinat modificari profunde in organizarea sistemelor monetare nationale si a rolului ce aveau sa-l joace rezervele detinute de bancile centrale .

Acestea au continuat sa detina rezerve de aur si valute , dar legatura dintre rezerve si si circulatia moneatra s-a rupt , iar convertibilitatea si-a schimbat continutul .

Analiza evolutiei pe termen lung a rezervelor monetare internationale la nivel mondial releva sporirea lor necontenita .

In perioada postbelica se disting clar doua etape . Prima , pina in 1970 , interval in care a avut loc o dublare a rezervelor mondiale ( de la 48.4 miliarde DST in 1950 , la 93.1 miliarde DST in 1970 ) , ritmul de crestere anual fiind moderat ( 2.75%) .

A doua , dupa 1970 , cind ritmul cresterii anuale a fost deosebit de acelerat ( 17.5 %) , ceea ce a determinat ca in 15 ani , rezervele mondiale sa creasca de 4 ori , la 436.1 miliarde DST in 1984.

In perioada 1972-1977 este evidenta importanta deosebita a devizelor si a aurului in totalul lichiditatilor internationale , aceste doua valori reprezentind 30 % din rezervele monetare globale .

Experienta postbelica confirma ce evolutia rezervelor moneatre internationale a depins de importuri mai mult dext de oricare factor .

Comparind modificarea pe termen lung a rezervelor si a importurilor se constata ca odata ce rezervele au sporit si importurile pe aceeasi traiectorie - la inceput mai lent , apoi mai accelerat .

Desigur , cresterea deopotriva , in deceniul anilor ‘70 a rezervelor si a importurilor reflecta , in buna parte , puternicul proces inflationist si sporirea preturilor la unele materii prime , cum ar fi petrolul .

Situatia rezervelor este determinata de evolutia importurilor , dar evenimentele din ultimul timp au demonstrat in mod clar ca exista si raporturi de cauzalitate inversa : constituirea si marirea rezervelor , determina sporirea importurilor , ca in cazul tarilor membre OPEC .

Distributia rezervelor pe tari si grupe de tari a evoluat inegal in perioada postbelica , sub influenta multiplilor factori de influenta .

Pe ansamblu , se remarca o oarecare ameliorare a distributiei rezervei pe grupe de tari . In 1950 tarile industrializate , in numar de 20 , detineau 77.7 % din rezervele mondiale , iar in 1994 ponderea lor s-a redus la 54.5 % .

In grupa tarilor in curs de dezvoltare si sarace , in numar de 128 , dupa anii 1973-1974 , se detaseaza puternic tarile exportatoare de petrolcare modifica sensibil distributia rezervelor intre cele doua grupe mari de state .

Pentru perioada 1973-1980 , cresterea ponderii grupei tarilorin curs de dezvoltare se datoreaza aproape in exclusivitate tarilor exportatoare de petrol . In ultimii ani insa , odata cu reducerea pretului titeiului si a cantitatii exportate , tarile exportatoare de petrol au inceput sa piarda din excedente si sa inregistreze chiar deficite . Ca urmare , sporirea ulterioara a ponderii acestei grupe in total rezerve mondiale se explica prin refacerea rezervelor din partea celorlalte tari in curs de dezvoltare , neexportatoare de petrol.

Manifestarile de criza in anii ‘70 si ‘80 au produs modificari rapide in distributia rezervelor pe tari .

Astfel , ideea ca sistemul cursurilor flotante ar necesita un volum mai restrins de rezerve decit sistemul cursurilor fixe sau chiar nu ar necesita rezerve , s-a dovedit nerealista . In schimb , relatia complexa rezerve - cursuri sau mai precis exercitarea functiei pasive a rezervei monetare internationale in cazul tarilor cu moneda convertibila a suprasolicitat rezervele unor tari in favoarea altora , a perturbat puternic cerea si oferta de fonduri .

Marea majoritate a tarilor industrializate au reusit in timp sa-si pastreze o acoperire a importurilor din rezerve pentru intervale ce rar au coborit sub 3 luni .

Pe de alta parte , tarile sarace si in curs de dezvoltare neexportatoare de petrol nu au putut realiza o acoperire mai mare de o luna .

In perioada 1990-1995 rezerva monetara internationala a crescut pe ansamblul tarilor , cit si pe grupe de tari .



















EVOLUTIA REZERVELOR MONETARE INTERNATIONALE

PE GRUPE DE TARI


IN PERIOADA 1990 - 1995



Anii


Grupe de tari











Tarile industrializate







Tari in curs de dezvoltare







Tari exportatoare de petrol







Total tari













In privinta structurii , se constata ca schimbarile intervenite provin mai ales din cresterea volumului valoric al devizelor si din fluctuatia pretului aurului . Ponderea aurului este mult mai ridicata in rezervele tarilor industrializate , mentinindu-se la o treime , chiar si in conditiile preturilor moderate existente in ultimii ani .

In ciuda demonetizarii aurului prin renuntarea definitiva la convertibilitatea in aur si la rolul de etalon monetar , statele nu au renuntat la aur ca instrument de rezerva , chiar daca ponderea acestuia difera de la un grup de tari la altul .

Tarile in curs de dezvoltare sint in mai mare masura preocupate sa-si constituie rezerve monetare valutare datorita greutatilor pe care le intimpina in folosirea altor surse de fonduri pentru achitarea platilor scadente , generate mai ales de importurile realizate , comparativ cu tarile industrializate .

Aceasta preocupare nu le scuteste insa sa frecvente imposibilitati de plata datorita repartizarii inechitabile pe tari si grupe de tari a lichiditatilor internationale in general si a rezervelor valutatre in special . In aceste conditii , greutatile intimpinate de tarile in curs de dezvoltare in onorarea platilor scadente s-au accentuat permanent , devenind o trasatura definitorie a economiei mondiale in deceniul noua , cunoscuta sub numele de “criza datoriilor externe a tarilor in curs de dezvoltare “.

Suplinirea lipsei de lichiditatati ar fi putut veni mai mult din partea FMI , creat in principal pentru acest scop . Din pacate , inca de la inceputul actvitatii sale , acest organism a manifestat o atitudine de retinere in acest sens motivind ca , utilizindu-se numai dolari , se creaza o cerere de bunuri din SUA care ar putea avea efecte inflationiste , iar in termen scurt , FMI ar ramine fara resurse valutare .

Pe masura ce tarile industrializate , memebre ale FMI , si-au refacut economia , realizind si trecerea la convertibilitatea reciproca a monedelor lor , iar balantele SUA au devenit cronic deficitare , s-a realizat o redistribuire a lichiditatilor industrializate , timp ce tarile in curs de dezvoltare , confruntate cu o inrautatire permanenta a regimului de schimb reclamau permanent nevoi acute de lichiditati internationale.

Crearea Drepturilor Speciale De Tragere , hotarita de FMI in 1979 drept solutie pentru completarea lichiditatilor internationale cu un nou activ de reerva , nu a solutionat problema lipsei de lichiditati cu care se confruntau tarile in curs de dezvoltare . Aceasta deoarece repartizarea lor pe tari nu s-a facut in functie de nevoi , ci de cota de participare la capitalul social al FMI , ceea ce dezavantaja aceasta categorie de tari .



Nici dupa declanasarea crizei datoriilor externe ale tarilor in curs de dezvoltare in anul 1982 - cu repercusiuni grave asupra problemei lichiditatilor internationale devenita o problema globala a sistemului monetar international - activitatea FMI nu a raspuns pe deplin asteptarilor . Desi el s-a straduit sa mobilizeze resurse suplimentare si sa creeze mecanisme noi prin care sa contribuie la acoperirea nevoilor de mijloace straine de plati ale tarilor monetare , finantarile sale au ramas in urma necesarului reclamat de dezvoltarea comertului mondial si a pietei financiare .

In cazul tarilor industrializate , in anul 1994 ponderea cea mai mare , in totalul rezervei monetare internationale , o detin devizele , si anume 85.5 % . La fel ca in cazul tarilor industrializate si-n cel al tarilor in curs de dezvoltare si exportatoare de petrol , ponderea cea mai mare in totalul rezervei monetare internationale , o detin devizele . Aceasta pondere este de 96.7 % in anul 1994 , in cazul tarilor in curs de dezvoltare si de 90 % in cazul celor exportatoare de petrol .


Pe ansamblul tarilor , evolutia pondrilor componenetelor rezervelor monetare internationale , in totalul rezervelor monetare internationale , poate fi redata cu ajutorul graficului din fig. nr. 1 .































COMPONENTELE    REZERVEI MONETARE INTERNATIONALE

IN PROCENTE

IN PERIOADA 1978-1994


95--


90 --

Rezerva valutara

85 --


80--


75--

----------

20--


15--

Rezerva de aur

10--

DST .

5--


.

0 * * * . . . . . . . * * * * *

‘78 ‘79 ‘80 ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94












Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact