Evolutia rezervei monetare internationale

Evolutia rezervei monetare internationale

Marimea si structura rezervei monetare internationale ale tarilor participante la circuitul mondial de valori s-au manifestat radical in timp .

Comunitatile umane , de la primele trepte de civilizatie pina la societatile moderne de azi , au pastrat permanent unele rezerve - in principiu , intamgibile - care sa permita depasirea unor situatii exceptionale , neprevazute .

Dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste si in acest context , caracterul relativ limitat al rezervelor de aur si argint in raport cu dimensiunile tot mai mari ale relatiilor comerciale precum si falsurile tot mai frecvente , dificultatile legate de existenta in circulatie a numeroase monede cu valori si proveniente diferite , au condus in final la formarea sistemelor monetare nationale centralizate . Bancile centrale astfel aparute au avut un rol important in procesul trecerii de la circulatia monedelor cu valaoare intrinseca la circulatia bancnotelor a banilor reprezentativi .

Circulatia in paralel a monedelor cu valoare intrinseca si a bancnotelor impunea garantarea acestora din urma cu o cantitate de metal egala definirii lor in aur.

In consecinta , bancile de emisiuni si-au constituit rezerve de aur pentru a asigura la cerere , convertirea bancnotelor in echivalentul lor in aur .

In perioada sistemelor moneta 424h71e re bazate pe etalon aur-monede si intr-o oarecare masura si a celor bazate pe etalon aur - lingouri , stocul de acoperire monetara , a carui constituire la nivelul bancilor centrale era obligatorie , se situa in jur de 25-40 % fata de masa bancnotelor puse in circulatie .

Spre sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX structura rezervei monetare s-a modificat , alaturi de aur fiind incluse si valutele convertibile in aur .

Mutatiile care au aparut in cadrul economiei mondiale si evolutia relatiilor monetare internationale intre cele doua razboaie mondiale , dar mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial au determinat modificari profunde in organizarea sistemelor monetare nationale si a rolului ce aveau sa-l joace rezervele detinute de bancile centrale .

Acestea au continuat sa detina rezerve de aur si valute , dar legatura dintre rezerve si si circulatia moneatra s-a rupt , iar convertibilitatea si-a schimbat continutul .

Analiza evolutiei pe termen lung a rezervelor monetare internationale la nivel mondial releva sporirea lor necontenita .

In perioada postbelica se disting clar doua etape . Prima , pina in 1970 , interval in care a avut loc o dublare a rezervelor mondiale ( de la 48.4 miliarde DST in 1950 , la 93.1 miliarde DST in 1970 ) , ritmul de crestere anual fiind moderat ( 2.75%) .

A doua , dupa 1970 , cind ritmul cresterii anuale a fost deosebit de acelerat ( 17.5 %) , ceea ce a determinat ca in 15 ani , rezervele mondiale sa creasca de 4 ori , la 436.1 miliarde DST in 1984.

In perioada 1972-1977 este evidenta importanta deosebita a devizelor si a aurului in totalul lichiditatilor internationale , aceste doua valori reprezentind 30 % din rezervele monetare globale .

Experienta postbelica confirma ce evolutia rezervelor moneatre internationale a depins de importuri mai mult dext de oricare factor .

Comparind modificarea pe termen lung a rezervelor si a importurilor se constata ca odata ce rezervele au sporit si importurile pe aceeasi traiectorie - la inceput mai lent , apoi mai accelerat .

Desigur , cresterea deopotriva , in deceniul anilor '70 a rezervelor si a importurilor reflecta , in buna parte , puternicul proces inflationist si sporirea preturilor la unele materii prime , cum ar fi petrolul .

Situatia rezervelor este determinata de evolutia importurilor , dar evenimentele din ultimul timp au demonstrat in mod clar ca exista si raporturi de cauzalitate inversa : constituirea si marirea rezervelor , determina sporirea importurilor , ca in cazul tarilor membre OPEC .

Distributia rezervelor pe tari si grupe de tari a evoluat inegal in perioada postbelica , sub influenta multiplilor factori de influenta .

Pe ansamblu , se remarca o oarecare ameliorare a distributiei rezervei pe grupe de tari . In 1950 tarile industrializate , in numar de 20 , detineau 77.7 % din rezervele mondiale , iar in 1994 ponderea lor s-a redus la 54.5 % .

In grupa tarilor in curs de dezvoltare si sarace , in numar de 128 , dupa anii 1973-1974 , se detaseaza puternic tarile exportatoare de petrolcare modifica sensibil distributia rezervelor intre cele doua grupe mari de state .

Pentru perioada 1973-1980 , cresterea ponderii grupei tarilorin curs de dezvoltare se datoreaza aproape in exclusivitate tarilor exportatoare de petrol . In ultimii ani insa , odata cu reducerea pretului titeiului si a cantitatii exportate , tarile exportatoare de petrol au inceput sa piarda din excedente si sa inregistreze chiar deficite . Ca urmare , sporirea ulterioara a ponderii acestei grupe in total rezerve mondiale se explica prin refacerea rezervelor din partea celorlalte tari in curs de dezvoltare , neexportatoare de petrol.

Manifestarile de criza in anii '70 si '80 au produs modificari rapide in distributia rezervelor pe tari .

Astfel , ideea ca sistemul cursurilor flotante ar necesita un volum mai restrins de rezerve decit sistemul cursurilor fixe sau chiar nu ar necesita rezerve , s-a dovedit nerealista . In schimb , relatia complexa rezerve - cursuri sau mai precis exercitarea functiei pasive a rezervei monetare internationale in cazul tarilor cu moneda convertibila a suprasolicitat rezervele unor tari in favoarea altora , a perturbat puternic cerea si oferta de fonduri .

Marea majoritate a tarilor industrializate au reusit in timp sa-si pastreze o acoperire a importurilor din rezerve pentru intervale ce rar au coborit sub 3 luni .

Pe de alta parte , tarile sarace si in curs de dezvoltare neexportatoare de petrol nu au putut realiza o acoperire mai mare de o luna .

In perioada 1990-1995 rezerva monetara internationala a crescut pe ansamblul tarilor , cit si pe grupe de tari .

In privinta structurii , se constata ca schimbarile intervenite provin mai ales din cresterea volumului valoric al devizelor si din fluctuatia pretului aurului . Ponderea aurului este mult mai ridicata in rezervele tarilor industrializate , mentinindu-se la o treime , chiar si in conditiile preturilor moderate existente in ultimii ani .

In ciuda demonetizarii aurului prin renuntarea definitiva la convertibilitatea in aur si la rolul de etalon monetar , statele nu au renuntat la aur ca instrument de rezerva , chiar daca ponderea acestuia difera de la un grup de tari la altul .

Tarile in curs de dezvoltare sint in mai mare masura preocupate sa-si constituie rezerve monetare valutare datorita greutatilor pe care le intimpina in folosirea altor surse de fonduri pentru achitarea platilor scadente , generate mai ales de importurile realizate , comparativ cu tarile industrializate .

Aceasta preocupare nu le scuteste insa sa frecvente imposibilitati de plata datorita repartizarii inechitabile pe tari si grupe de tari a lichiditatilor internationale in general si a rezervelor valutatre in special . In aceste conditii , greutatile intimpinate de tarile in curs de dezvoltare in onorarea platilor scadente s-au accentuat permanent , devenind o trasatura definitorie a economiei mondiale in deceniul noua , cunoscuta sub numele de "criza datoriilor externe a tarilor in curs de dezvoltare ".

Suplinirea lipsei de lichiditatati ar fi putut veni mai mult din partea FMI , creat in principal pentru acest scop . Din pacate , inca de la inceputul actvitatii sale , acest organism a manifestat o atitudine de retinere in acest sens motivind ca , utilizindu-se numai dolari , se creaza o cerere de bunuri din SUA care ar putea avea efecte inflationiste , iar in termen scurt , FMI ar ramine fara resurse valutare .

Pe masura ce tarile industrializate , memebre ale FMI , si-au refacut economia , realizind si trecerea la convertibilitatea reciproca a monedelor lor , iar balantele SUA au devenit cronic deficitare , s-a realizat o redistribuire a lichiditatilor industrializate , timp ce tarile in curs de dezvoltare , confruntate cu o inrautatire permanenta a regimului de schimb reclamau permanent nevoi acute de lichiditati internationale.

Crearea Drepturilor Speciale De Tragere , hotarita de FMI in 1979 drept solutie pentru completarea lichiditatilor internationale cu un nou activ de reerva , nu a solutionat problema lipsei de lichiditati cu care se confruntau tarile in curs de dezvoltare . Aceasta deoarece repartizarea lor pe tari nu s-a facut in functie de nevoi , ci de cota de participare la capitalul social al FMI , ceea ce dezavantaja aceasta categorie de tari .

Nici dupa declanasarea crizei datoriilor externe ale tarilor in curs de dezvoltare in anul 1982 - cu repercusiuni grave asupra problemei lichiditatilor internationale devenita o problema globala a sistemului monetar international - activitatea FMI nu a raspuns pe deplin asteptarilor . Desi el s-a straduit sa mobilizeze resurse suplimentare si sa creeze mecanisme noi prin care sa contribuie la acoperirea nevoilor de mijloace straine de plati ale tarilor monetare , finantarile sale au ramas in urma necesarului reclamat de dezvoltarea comertului mondial si a pietei financiare .

In cazul tarilor industrializate , in anul 1994 ponderea cea mai mare , in totalul rezervei monetare internationale , o detin devizele , si anume 85.5 % . La fel ca in cazul tarilor industrializate si-n cel al tarilor in curs de dezvoltare si exportatoare de petrol , ponderea cea mai mare in totalul rezervei monetare internationale , o detin devizele . Aceasta pondere este de 96.7 % in anul 1994 , in cazul tarilor in curs de dezvoltare si de 90 % in cazul celor exportatoare de petrol .

Pe ansamblul tarilor , evolutia pondrilor componenetelor rezervelor monetare internationale , in totalul rezervelor monetare internationale , poate fi redata cu ajutorul graficului din fig. nr. 1 .

95--

90 --

Rezerva valutara

85 --

80--

75--

----------

20--

15--

Rezerva de aur

10--

DST .

5--

.

0 * * * . . . . . . . * * * * *

'78 '79 '80 '90 '91 '92 '93 '94