 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
|
|
Rata de dobanda proportionala si rata de dobanda echivalenta |
|
| Rata dobanzii (Rd) este calculata ca rata anuala, dar creditele pe termen scurt se acorda pe fractiuni dintr-un an, cel mai adesea pe trimestru (90 zile). Asadar, rata dobanzii, la nivelul unei fractiuni dintr-un an, se poate determina ca o rata proportionala, in functie de marimea fractiunii: rata trimestriala, intr-o proportie de 1/4 din cea anuala, rata lunara, in proportie de 1/12 s.a.m.d. Avand in vedere, insa, posibilitatea de capitalizare a dobanzii de catre banca, rata proportionala este mai mare decat rata echivalenta a fractiunii de timp respective. Astfel ca, o rata anuala de 12%, care conduce la o rata proportionala pe trimestru de 12/4 = 3%, va fi, in realitate, o rata anuala de 12.55%, rezultata conform cu ecuatia: (1 + 0.03)4 = 1.1255. Marimea dobanzii (D) este, in continuare, determinata de volumul creditului (C) si de numarul de zile efective de creditare (Nr). In ceea ce priveste numarul de zile de creditare apare important, pentru gestionarul financiar, sa faca distinctie intre ziua de decontare, ca zi efectiva de primire a creditului, si ziua de operare in documentele bancare (contract de credit, extras de cont), ca zi efectiva de calcul a dobanzii, fntre operatiile de rament, in contul bancar al intreprinderii si operatiile conile, prind aceste operatii, apar decalaje de timp, cu implicatii asupra trezoreriei intreprinderii si asupra dobanzii calculate. La operatiile de plati ziua de decontare este anterioara celei de operare in extrasul de cont, iar la operatiile de incasari, ziua de decontare este posterioara zilei de operare in extrasul de cont. Pe exemplul operatiilor de incasari si plati, prin intermediul cecului bancar, aceste decalaje apar si mai edente. Sa presupunem ca in aceeasi zi (marti), trezorierul intreprinderii (conilul sef) primeste un cec de incasat de 100.000 lei si in baza lui el elibereaza unui furnizor al sau un cec de aceeasi valoare. Furnizorul posesor al cecului se prezinta imediat la ghiseul bancii si incaseaza in numerar 100.000 lei (ziua de decontare la plati fiind deci marti). Ziua de operare in extrasul de cont a acestei plati va fi a doua zi, miercuri, fn ceea ce priveste cecul de incasat, exista practica bancara de a fi decontat in 2 zile de la depunerea sa la banca. El este inregistrat ca intrat in banca a doua zi, miercuri (ziua de operare) si va fi decontat peste 2 zile, deci neri (ziua de decontare). Ori, intre ziua de decontare a platii de 100.000 lei si ziua de decontare a incasarii (in baza careia s-a facut, initial, plata) de 100.000 lei este un decalaj de 3 zile de credite in contul curent. Daca pornim de la ipoteza ca in ziua de marti soldul contului curent era zero, atunci pierderea pentru trezoreria intreprinderii este (in acest caz in care s-au operat totusi sume modeste) de: 100.000 x 12% x 3/360 = 100 lei. fn aceeasi sfera de preocupari pentru gestiunea trezoreriei se cuprind si delimitarile necesare ce trebuiesc facute intre ziua de casa (de ghiseu) a bancii (intre orele 8 si 12), ziua lucratoare (circa 250 zile intr-un an) si ziua calendaristica ce se ia in calculul dobanzii (365 sau 366 zile intr-un an). Pe exemplul cecului bancar, 2 zile lucratoare, pentru decontarea lui la banca, pot determina 4 zile calendaristice de decontare daca a fost depus la banca la sfarsitul saptamanii (joi sau neri) sau pot determina numai 2 zile calendaristice, daca este depus la inceputul saptamanii (luni, marti sau miercuri). De asemenea, se face distinctie intre decontarile cu terte intreprinderi care au cont la aceeasi unitate bancara, fata de decontarile cu intreprinderi ce au cont la alta unitate bancara din aceeasi localitate sau din localitati diferite, fn aceste situatii, delimitarile intre ziua de decontare si cea de operare dobandesc semnificatii diferite, in functie de durata efectiva a ramentelor bancare. Costul aplicabil al creditelor cuprinde, pe langa dobanda, o serie de comisioane de riscuri si de cheltuieli administrative, fn marea lor majoritate, acestea sunt variabile, silite in raport cu marimea creditului sau cu marimea riscului. Cheltuielile administrative, cu manipularea mijloacelor de plata (cecuri, efecte comerciale etc.) si cu indosarierea lor, sunt remunerate prin comisioane fixe (o taxa forfetara fixa pe fiecare titlu). Asa cum am mentionat la inceput, costul real al creditelor este mai mare decat cel aplicabil. Luarea in calculul dobanzilor si comisioanelor (variabile) a numarului de zile calendaristice si nu a celor lucratoare determina un coeficient de majorare a costului real de 1,0139 = 365/360. Operarea cu rata anuala a dobanzii, fractionata, proportional cu perioada de acordare a creditelor prin raportul Nr./360, determina, de asemenea, o majorare a costului real (corect ar fi raportul: Nr./365). Elementele de fundamentare a costului creditelor, prezentate mai sus, se constituie ca veriile criterii de selectie si de optimizare a structurii surselor de finantare a activelor circulante. , Bancile comerciale din Romania utilizeaza metodologii de clasificare consacrate pe international, pe care le considera cel mai bine adapile la clientela lor. O analiza a dosarului de credit al unui client bancar cuprinde doua componente ale investigatiei: - analiza manageriala prind motivarea personalului, inclinatia spre inovare si creatitate, calitatea gestiunii financiare, a gestiunii productiei si comercializarii produselor si serciilor, integritatea personala, flexibilitatea etc. z- analiza performantelor economico-financiare prind lichiditatea, solvabilitatea, renilitatea, rotatia activelor circulante, dependenta fata de pietele de aprozionare si desfacere, garantii etc. Aceasta intreaga investigatie este realizata de inspectorul bancar, pe baza documentelor din dosarul de credite si a cunoasterii directe a intreprinderii solicitatoare de credite. Rezultatele analizei sunt comunicate Comitetului de Directie al bancii, pentru transformarea acestor informatii in calificative si acordarea de punctaje. Decizia de creditare, prind volumul, durata, rambursarea, dobanda etc, va tine cont de punctajul obtinut si de incadrarea intreprinderii (conform punctajului) intr-o anumita clasa (categorie) de risc: A, B, C, D sau E. Pentru clientii bancii, care au deja un portofoliu de credite angajate in perioadele anterioare, analiza solicitarii unui nou credit se combina cu analiza serciului datoriei. Aceasta ultima analiza foloseste indicatori prind acoperirea dobanzii, creditele restante, plati restante etc, acordandu-se trei calificative, in functie de rezultatul obtinut: calitate buna, calitate slaba si calitate necorespunzatoare. Din combinarea celor 5 categorii de risc cu cele 3 calitati ale serciului datoriei rezulta o matrice a incadrarii intreprinderii (indatorate) intr-una din cele 15 clase de risc . Pentru fiecare din aceste clase de risc exista o majorare specifica a dobanzii, cu o prima corespunzatoare gradului de risc asumat de banca in acordarea creditului solicitat de intreprindere. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
