StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finantele intreprinderilor » Capitalurile intreprinderii
Trimite articolul prin email Capitalurile proprii : Capitalurile intreprinderii Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Capitalurile proprii



Capitalurile proprii se formeaza din contributii externe si contributii interne. Contributiile externe cuprind aportul proprietarilor si eventual unele aporturi ale statului, ale altor colectivitati si organisme specializate, iar cele interne sunt resurse ce se degaja, in principal, din capacitatea de autofinantare a intreprinderii.


Contributiile externe a. Contributiile proprietarilor
Aceste contributii provin in proportia cea mai mare de la proprietari. Orice intreprindere, individuala sau societate, nu poate fi infiintata daca nu dispune initial de un capital minim. Proprietarul sau proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport, care constituie capitalul social.
Fiecare asociat, in schimbul aportului sau, primi un numar de parti sau actiuni, care reprezinta dreptul sau asupra capitalului intreprinderii.
Actiunea este un titlu de participare care confera posesorului ei calitatea de asociat, dandu-i dreptul la o p



arte proportionala din beneficiile distribuite de societate. Se poate spune, de asemenea, ca actiunea este un titlu de coproprietate.
Actionarul primeste un dividend, dupa ce din beneficii s-au efectuat sca-zamintele pentru plata impozitului si constituirea rezervelor legale.In caz de lichidare a societatii, actionarul primi sumele cu care a participat la formarea capitalului, dupa achitarea celorlalti creditori.
Societatile mari sunt cotate la bursa, care nu reprezinta altce decat o piata de titluri.
Detinatorul de actiuni care doreste sa-si recapete fondurile depuse nu poate sa ceara intreprinderii sa i le ramburseze, dar se poate adresa bursei, unde, pe baza de negocieri, poate intra in posesia banilor. Bursa furnizeaza ocazia de confruntare intre cererea si oferta de actiuni. Schimburile se vor face in functie de aceasta cerere si oferta, deci potrivit unor estimari subiective, de catre piata, a lorii intreprinderii.
Cursul schimburilor poate fluctua peste sau sub loarea nominala, in functie de rezultatele economice si financiare ale intreprinderii, rezultate ce se cunosc din bilanturi ce se dau publicitatii.
Actiunile nu aduc in principiu venituri certe.In unele tari, actiunile pot fi de doua feluri: actiuni comune si actiuni preferate.
Actiunile comune reprezinta o asociere deplina fara nici o rezer la castigurile si lorile societatii. Dividendele se dimensioneaza potrivit cu realizarile din anul fiscal. Aceste actiuni sunt detinute de proprietarii reali ai societatii, care controleaza conducerea acesteia, au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi, de lichidare si care beneficiaza de rezultatele succesului intreprinderii. Detinatorilor de actiuni comune nu li se garanteaza dividende, acestea fiind distribuite numai daca se realiza profit.
Actiunile preferate, in locul dreptului la vot, confera o serie de privilegii cum sunt: silirea nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor, convertirea actiunilor preferate in actiuni comune, rascumpararea de catre societate a acestor actiuni, prioritate la rambursare a capitalului in caz de dizolre a societatii.
Actiunile mai pot fi la purtator si nominative, cu precizarea ca pe primele nu se mentioneaza nici un nume si pot fi transmise din mana in mana, iar pe a doua categorie se inscrie numele proprietarului si nu pot fi transmise decat prin transfer consemnat in registrul societatii.
Pe parcursul activitatii, societatea poale emite actiuni noi in vederea sporirii capitalului, cu mentiunea ca din punctul de vedere al drepturilor pe care acestea le confera sunt identice cu cele vechi. Vechii actionari au un drept preferential de a subscrie la cresterea capitalului. Capitalul suplimentar este egal cu numarul actiunilor inmultii cu pretul de emisie. Pretul de emisie este inferior cursului actiunii la bursa spre a se asigura subscrierea. Daca pretul de emisie ar fi mai mare decat cursul la bursa, nimeni nu ar avea interesul sa subscrie capital in actiuni, intrucat poate sa le cumpere de pe piata la un pret inferior.
Asociatii pot aduce ca aporturi bani lichizi (numerar) sau bunuri. Aporturile in natura pot fi terenuri, localuri, brevele, materiale, creante etc. Contributiile sau aporturile in numerar reprezinta rsamintele de bani lichizi pe care intreprinderea ii folosi pentru acoperirea diferitelor nevoi.
b. Contributiile statului, a unor colectivitati publice si organisme specializate
Statul si unele colectivitati publice pot acorda societatilor, in anumite situatii, prime sau subventii nerambursabile. Subventiile pot fi de echipament si de exploatare, cu precizarea ca subventiile de echipament se inscriu in bilant, constituind fonduri proprii, iar cele de exploatare se inregistreaza in contul de rezultate, reprezentand niste incasari.
Unele institutii sau organisme financiare specializate pot furniza fonduri proprii cu titlu temporar sau permanent. Poate fi vorba de o participare care urmareste o renilitate ridicata sau de o operatiune ce are ca scop sprijinirea unor intreprinderi aflate in dificultate. Bancile de afaceri sau altele pot aduce fonduri proprii pentru dezvoltarea intreprinderii. Obiectivul lor este ca intreprinderea sa cunoasca asemenea dezvoltare si renilitate incat la sfarsitul unei perioade de cati ani sa poata fi introdusa in bursa, deci ca banca sa se poata retrage din investitie.
Contributiile interne
Contributiile interne se formeaza din resursele ce se degaja din propria activitate pe care o desfasoara firma, astfel ca asistam la un proces de autofinantare, cu importanta deosebita asupra asigurarii autonomiei financiare.
Pentru desfasurarea activita ii, firma face o serie de cheltuieli, obtinand concomitent si niste incasari, acestea din urma provenind din nzarea produselor, executarea de lucrari si prestarea de servicii, precum si din venituri financiare (din titluri, dobanzi etc.) si venituri exceptionale (cedari de imobilizari, subventii etc). Cheltuielile se refera la sarcinile curente ale exploatarii (materii prime si materiale, salarii, impozite in afara celui pe profit, cheltuieli generale) si pierderi exceptionale. Diferenta intre incasari si cheltuieli (exclusiv amortismentul) capata destinatii ca :
— plata impozitului pe profit, adica partea ce se atribuie statului ;
— plata de dividende, adica partea atribuita asociatilor sau actionarilor ;
— plata participarilor la beneficii, adica partea atribuita salariatilor ;
— formarea fondului de amortizare, a proviziilor sau rezervelor, adica partea cuvenita intreprinderii.
Sumele cuvenite intreprinderii si pastrate de catre aceasta formeaza autofinantarea totala (globala sau bruta), care este alcatuita din autofinantare de mentinere si autofinantare neta.
Autofinantarea de mentinere se refera la acele sume puse in asteptare, urmand ca din ele sa se faca in viitor cheltuieli prin care se pastra nivelul atins de patrimoniu. intre izvoarele de formare a autofinantarii de mentinere, un prim loc il ocupa amortizarile normale (ce corespund pierderii reale din loarea imobilizarilor) si apoi proviziile (pentru cresterea de preturi etc).
Autofinantarea neta este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza resursele proprii ale intreprinderii, peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, and ca efect o imbogatire, o crestere a patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie, in principal, din beneficiile puse in rezer, adica din acele beneficii care raman dupa prelerea impozitului si remunerarea asociatilor sau actionarilor, precum si participarea angajatilor la profit. De asemenea, o sursa a acestei autofinantari este si partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a elementelor de imobilizari.
Alaturi de notiunea de autofinantare bruta se mai utilizeaza si cea de cash-flow, care este foarte apropiata de prima, cu deosebirea ca autofinantarea bruta nu cuprinde beneficiul distribuit actionarilor, eventual si angajatilor sub forma de participare la profit. Astfel, se poate spune ca cash-flow-ul corespunde autofinantarii brute inainte de distribuirea beneficiului pentru nevoile aratate. Cu alte cuvinte, cash-flow-ul reprezinta o notiune largita a autofinantarii brute. Autofinantarea are, «Dupa cum.s-a prezentat si in aita parte a cursului, mai multe antaje, dar cele mai importante tntr-o economie de piata constau in urmatoarele :
— constituie un mijloc sigur de finantare, and in vedere_ca in anumite situatii eonjuncturale intreprinderea intampina greutati in colectarea de capitaluri de pe piata financiara sau monetara ;
— apara libertatea de actiune a intreprinderii, in sensul ca autonomia financiara dobandita prin autofinantare ingaduie acesteia independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit, organisme care exercita un control riguros spre a-si asigura garantia capitalurilor date cu imprumut. Precizam insa ca este foarte greu ca o intreprindere sa poa


ta inlocui in totalitate capitalurile de imprumut cu capitalurile proprii (din care o parte se formeazT prin autofinantare).
Majorarea capitalului si dreplurilc de subscriptie si atribuire ale actionarilor sau asociatilorIn evolutia societatilor se nasc de multe ori nevoi suplimentare de capital determinate de expansiune (investitii si modernizari), necesitatea reconstituirii londur'lor proprii generata de acoperirea unor pierderi, insuficienta capitalurilor proprii (ca garantie pentru obligatiile pe care le au firmele fata de terti) etc. in asemenea conditii, intreprinderea poate solicita de la actionarii sai, precum si de la alte persoane, noi contributii, ceea ce da nastere la o majorare de capital. Majorarea de capital poate imbraca forme diferite, intre care :
— aporturi noi in numerar si in natura;


— incorporarea de rezerve ;
— convertirea creantelor;


— fuziune si absorbtie.
Majorarea de capital prin emiterea de noi actiuni poate fi facuta simultan cu cea de incorporare a rezervelor.
Din toate aceste forme se considera ca numai majorarea capitalului in numerar este o operatiune de finantare directa, deoarece procura intreprinderii noi lichiditati. Aportul in natura, precum si majorarea ce rezulta din fuziune sau absorbtie sunt operatiuni indirecte de finantare. Nici convertirea creantelor nu este o operatiune directa de finantare, and ca efect modificarea structurii financiare a intreprinderii si transformarea unei datorii in capital neexigibil si nu procurarea de noi lichiditati.
Majorarile de capital prin aporturi noi in numerar pot fi realizate prin doua solutii de tehnica financiara :
— aport suplimentar numai de la actionarii vechi, caz in care se procedeaza la o majorare a lorii nominale a actiunilor deja existente. Aceasta solutie intampina obstacole date de faptul ca este greu ca toti actionarii sa consimta sa-si aduca aportul lor la majorarea de capital ;
— emiterea de noi actiuni la care sa poata subscrie atat vechii actionari cat si altii noi. Aceasta solutie este mai des practicata, impunand fixarea pretului de emisie, ocrotirea actionarilor vechi, plasarea actiunilor etc.
Emisia de actiuni noi influenteaza asupra diluarii bogatiei (capitalului) pe actionar, a diluarii beneficiului pe actiuni si a diluarii puterii exercitate de actionari.
Emiterea de actiuni atrage noi asociati sau actionari, cu care cei vechi urmeaza sa-si imparta beneficiile si puterea, din care cauza intreprinderile au ezitari in privinta utilizarii acestei cai. Dupa cum s-a mai aratat, actiunile dau o serie de drepturi actionarilor, intre care si cel preferential de subscriere, deoarece impreuna cu fondatorii societatii au sustinut eforturile acesteia, au suportat pierderile anterioare etc. in timpul exercitiilor anterioare, societatea si-a creat si niste rezerve, la care noii actionari nu si-au adus contributia, astfel apare un motiv in plus pentru asigurarea dreptului preferential actionarului vechi.
Dreptul preferential pentru vechii actionari se atribuie de adunarea generala, care poate sa ia si hotararea de a nu-l acorda, daca pretul de emisie cerut pentru noile actiuni depaseste cu mult. loarea nominala a acestora. Dreptul preferential de subscriere la noile actiuni se prezinta sub forma unui cupon sau bon pe care se inscrie ,.drept de subscriere".
Durata exercitarii dreptului de subscriere este limitata, iar de neexer-citarea acestuia in perioada silita beneficia, in general societatea. Vechii actionari, in cazul in care isi nd drepturile de subscriere, acestea fac obiectul unor cotatii !a bursa, cursul drepturilor de subscriere depinde de raportul dintre cerere si oferta. Acest raport este influentat, la randul sau, de urmatorii factori :
— pretul de emisie, a carui limita inferioara este loarea nominala, iar a celei superioare este cursul la bursa ;
— pretul de bursa al actiunilor vechi, cu precizarea ca, cu cat diferenta dintre acesta si pretul de emisiune al noilor actiuni este mai mare, cu atat mai mare fi si cursul dreptului de subscriere ;
— raportul de subscriere, adica cate actiuni vechi trebuie sa posezi pentru a putea achizitiona una noua ;
— situatia generala de pe piata capitalurilor si tendinta bursiera, cu mentiunea ca existenta unor lichiditati mari pe piata capitalurilor si manifestarea unei tendinte bursiere in crestere vor influenta in sensul sporirii cererii de actiuni si invers ;
— modul de impunere a sumei obtinute din nzarea drepturilor de subscriere, cunoscand ca daca aceasta suma este considerata un venit, impozitul fi mai redus decat atunci cand ea apare ca un castig de capital.
Diluarea beneficiului pe actiune apare in situatia in care acesta nu creste proportional cu numarul de titluri emise. inainte de emisiune, beneficiul pe actiune era :


beneficiu! total/N, iar dupa aceasta este
Beneficiul total/N + N1. Beneficiul pe actiune s-a diminuat astfel :


Beneficiul total/N — Beneficiul total/N + N1/
Diluarea puterii are loc in conditiile in care actionarii vechi nu pot cumpara noi actiuni, ceea ce echileaza cu pierderi asupra controlului societatii.
Majorarea de capital prin incorporarea rezervelor este o operatiune fara fluxuri financiare, nu aduce resurse financiare noi. in momentul infiintarii societatii, capitalul social este egal cu produsul dintre numarul de actiuni si loarea nominala a acestora. Dupa infiintare, in mod progresiv, activitatea intreprinderii genereaza beneficii, din care o parte se pune in rezer. Cand aceste rezerve devin importante, intreprinderea procedeaza adesea la incorporarea lor in capitalul social, astfel ca fie ca emite noi actiuni care se impart gratuit actionarilor vechi, fie ca sporeste loarea nominala a actiunii. Se calculeaza si in acest caz capitalizarea bursiera inainte si dupa emisiune si se sileste apoi loarea unei actiuni dupa incorporare. Diferenta dintre loarea unei actiuni la bursa si loarea acesteia de dupa emisie reprezinta teoretic loarea dreptului de atribuire, egala fiind cu pierderea pe care o sufera actionarul prin emisie de noi actiuni. Valoarea teoretica a dreptului de atribuire se sileste plecand de la dreptul de subscriptie, in care pretul de emisie (E) are loarea zero.
Prin distribuirea de actiuni gratuite, situatia bogatiei actionarilor ramane neschimbata, ceea ce se modifica esle numarul de titluri, care sporind, face ca bogatia sa fie repartizata pe mai multe actiuni. Actionarul spera ca pretul la bursa (cursul) al actiunilor sa ramana acelasi, ceea ce ar avea ca efect o imbogatire. Actionarul nu risca reducerea beneficiului, ci doar repartizarea acestuia pe un numar mai mare de actiuni. Puterea si controlul actionarului asupra societatii se intaresc ca efect al detinerii unui numar mai mare de titluri.
Capitalul intreprinderii poate fi si micsorat, ceea ce are loc atunci cand aportul actionarilor se diminueaza prin rascumpararea actiunilor sau prin scaderea pierderilor din capital. Operatiunea de reducere a capitalului prin scaderea pierderilor poarta denumirea de asanare financiara.
Capitalul social poate fi amortizat, ceea ce se realizeaza prin rambursarea actiunilor, cu precizarea ca suma ce se restituie se suporta din rezerve.
Mai mentionam aparitia unor cazuri de majorari de capital in numerar, cand actionarii rsa o suma mai mare dcca! loarea nominala a actiunii, astfel ca apare un excedent denumit prima de emisiune. Aceasta prima are rolul de a acoperi cheltuielile de emisiune si de a evita lansarea pe piata a unui numar prea mare de actiuni. De asemenea, in cazul unei fuziuni, loarea nominala a actiunilor ce se remit actionarilor societatii absorbita poate fi mai mica decat loarea reala a contributiilor, diferenta constituind prima de fuziune.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre capitalurile intreprinderii

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare