StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finantele intreprinderilor » Capitalurile intreprinderii
Trimite articolul prin email Costul capitalurilor : Capitalurile intreprinderii Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Costul capitalurilor



Conceptul prind costul capitalurilor
Pentru ca o intreprindere sa-si atraga sursele de capital, trebuie sa cheltuiasca anumite sume, care sunt proportionale cu pretul lor. Aceste cheltuieli reprezinta, in ansamblu, media ponderata a costului de piata a surselor de capital, adica a imprumuturilor si a capitalului social sau propriu.
Capitalul social prone in unele tari din emiterea de actiuni comune si actiuni preferate, capitalurile corespunzatoare acestora putand fi denumite astfel :
' capital comun, ce se formeaza din actiuni comune;
' capital preferat, ce se formeaza din actiuni preferate.
Dreptul de a utiliza banii altora, adica cu imprumut, se obtine cu un anumit pret, care este silit in functie de fortele ce actioneaza pe piata.
Pretul capitalului imprumutat variaza in raport cu oferta si cererea de capital, el putand fi diferit si in functie de durata imprumutului, importanta creditului pentru cel



caruia ii este necesar, tipul institutiei care ofera resursele etc. Sumele ce se platesc pentru imprumuturi variaza foarte mult, ajungand la cote foarte ridicate, mai ales la creditele comerciale solicitate dupa scadenta decontarilor. Asemenea variatii de cheltuieli sunt determinate de riscurile si cheltuielile de administrare a resurselor banesti, de incertitudinea recuperarii de la debitori, de confidentialitatea imprumuturilor, de gradul de informare a debitorului cu prire la piata capitalului si concurenta, de cheltuielile de investigatie si de serciile intermediarilor.
Pentru estimarea cheltuielilor pe care le implica imprumuturile este necesar sa se faca preziuni pe baza de date statistice dintr-o perioada precedenta indelungata. Astfel, costul estimat pe itor a! capitalului imprumutat se poate determina, tinand seama >de imprumuturile medii anuale, pe o perioada trecuta si de dobanda medie corespunzatoare.
Capitalul preferat se deosebeste de imprumut prin aceea ca restituirea lui si plata intereselor nu sunt legate de scadente obligatorii. Actiunile preferate nu dau nici un drept asupra beneficiilor nedistribuite. Cheltuielile pentru acest capital se determina pe baza didendelor. Cea mai importanta obligatie a intreprinderii este de a plati didendele la nivelul silit in momentul emiterii actiunilor preferate.
Detinatorilor de actiuni comune li se plalesc didende numai din veniturile ramase dupa ce toate cheltuielile prind diversele operatii, inclusiv dobanzile pentru imprumuturi, au fost decontate. Pe termen lung, capitalul comun implica totusi cheltuieli la un nivel care sa-i satisfaca pe actionari, acest capital avand si el un anumit pret. Detinatorii de actiuni comune isi asuma riscul de a accepta drept compensare numai sumele reziduale", dar au si posibilitatea sa-si vanda actiunile in orice moment la anumite preturi. Acesti actionari nu-si vor imobiliza banii intr-o intreprindere, daca ea nu ofera suficiente posibilitati de castig. Cu tot caracterul sau rezidual, costul capitalului comun reprezinta pentru intreprindere o cheltuiala efectiva. Asigurarea unui anumit pret pentru acest capital este necesara, intre altele si pentru mentinerea reputatiei firmei, pentru crearea unui climat favorabil, necesare cresterii si prosperitatii ei. Un indicator sintetic al cheltuielilor pe care le implica capitalul comun este raportul dintre castigul mediu pe actiune si pretul curent al acesteia. Pretul la care poate fi vanduta o actiune este valoarea pe care cumparatorul este dispus sa o plateasca astazi in vederea obtinerii unei serii de beneficii itoare. Pe baza realizarilor din trecut, daca intervalul analizat este destul de mare si daca se studiaza un numar concludent de firme, se poate extrapola si pe itor si deci calcula cheltuielile pe care le reclama capitalul comun. Investitorul plateste un pret pe actiune, pe baza careia primeste didende, iar la sfarsitul unei perioade poate lichida investitia pe care a i'acut-o, vanzand titlul la un anumit pret. Recuperarea investitiei este egala cu valoarea sumelor incasate de investitor drept didende si pretul de lichidare. Prin confruntarea acestei recuperari cu pretul de achizitie al actiunii platit cu ocazia investirii se obtine o estimare concludenta a cheltuielilor pe care le pretinde capitalul comun. Alta modalitate de a sili costul capitalului comun consta in insumarea didendelor atribuite in trecut, cu mentiunea ca trebuie luat in consideratie si un coeficient corespunzator perspectivelor conjuncturii economice itoare.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca, cheltuielile sau costul capitalului imprumutat se masoara, in principal, prin dobanzi, iar a capitalului propriu prin didende. Deci, suma dobanzilor reprezinta costurile capitalului imprumutat, iar cea a didendelor este costul capitalului propriu, ambele alcatuind costul total al capitalului.
Tehnici si metode de silire a costu


rilor capitalurilorIn estimarea dobanzilor si didendelor se ridica unele aspecte legate de tehnicile financiare de calcul.
Dobanda poate fi exprimata in suma absoluta si sub forma de rata (r) in procente. Dobanda in suma absoluta (D) depinde de marimea capitalului dat cu imprumut (Ci), durata plasamentului (t) si rata acestuia (r). Rata dobanzii reprezinta venitul unei sume de 100 lei plasata pe o perioada de un an si depinde de cererea si oferta de capitaluri, precum si de alti factori, asa cum s-a mai amintit. Dobanzile pot fi simple si compuse. Dobanzile simple nu sunt generatoare de alte dobanzi, in timp ce, cele compuse dau nastere, in continuare, la alte dobanzi, fiind mereu adaugate la capitalul dat cu imprumut.
Sunt cazuri cand capitalul imprumutat nu este plasat pe un numar intreg de perioade, astfel ca pentru a calcula dobanda si capitalul dobandit se poate proceda dupa cum urmeaza :
' se sileste capitalul dobandit si dobanda corespunzatoare pentru numarul intreg de perioade ;
' se silesc dobanzile simple pe intervalul care depaseste numarul intreg de perioade ;
' se adauga dobanda simpla la capitalul dobandit aferent numarului intreg de perioade, obtinandu-se capitalul total dobandit.In estimarea didendelor, care de fapt reflecta renilitatea dorita de actionari (pentru capitalul propriu), se ridica problema procedeelor concrete de calculare a acesteia. Daca renilitatea este insuficienta, actionarii vor cauta sa se debaraseze de titluri, astfel ca vor cadea cursurile, iar noile titluri se vor emite si plasa in conditii mai grele. Costul capitalurilor proprii pot fi considerate ca fiind renilitatea minima pe care o pot atinge aceste capitaluri pentru a-i pastra pe vechii actionari si a-i atrage pe altii.
Unii economisti apreciaza ca procedeul tehnic cel mai bun de estimare a renilitatii capitalurilor angajate de catre actionari este dat de raportul :
Rezultat net valoarea intreprinderii
Acest raport arata, de fapt, randamentul intreprinderii, cu mentiunea ca este greu de aplicat din cauza dificultatilor in silirea valorii intreprinderii.In asemenea conditii s-ar putea lua in consideratie cursurile practicate pe piata de valori (bursa), astfel ca pentru silirea renilitatii capitalurilor angajate de actionari s-ar putea aplica urmatorul procedeu :
Rezultat net capitalizare bursiera
Precizam insa ca si acest procedeu prezinta insuficiente, deoarece fluctuatia valorii intreprinderii nu este data numai de cea a cursului la bursa, ci si de o serie de factori externi, cu caracter psihologic, unde irationalitatea face lege. Silirea echilibrului pietei bursiere nu poate fi atinsa, deoarece deseori principala remuneratie a actionarului nu este didendul, ci plus-valoarea obtinuta din tranzactiile titlurilor. in plus, capitalizarea bursiera poate fi folosita numai de catre intreprinderile cotate la bursa, nu si de catre celelalte unitati, care sunt foarte numeroase. in asemenea conditii, costul capitalurilor angajate de catre actionari se poate calcula dupa o alta relatie si anume :
Beneficiu net Capitaluri proprii
Beneficiul net utilizat in acest raport trebuie sa fie cel cuvenit actionarilor.
Costul mediu ponderat pentru atragerea capitalului depinde de :
' ponderea pe care o detine fiecare sursa de capital in total ;
' costul fiecarei surse de capital.
Managerului financiar ii rene sarcina de a structura in asa fel sursele de capital incat sa asigure :
' colectarea necesarului de fonduri ;


' costul cel mai mic posibil ;
' obtinerea unui grad de indatorare rezonabil si controlabil, spre a permite mentinerea si chiar cresterea autonomiei financiare a firmei.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre capitalurile intreprinderii

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare