StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finantele intreprinderilor » Imprumuturile de stat
Trimite articolul prin email Operatiunile de plasare a imprumuturilor de stat : Imprumuturile de stat Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Operatiunile de plasare a imprumuturilor de stat



imprumutul de stat este un act care angajeaza statul. De aceea, imprumutul se emite (lanseaza) pe baza unei legi, care cuprinde urmatoarele elemente principale : denumirea imprumutului ; loarea totala a imprumutului : loarea nominala a obligatiunilor; dobanda sau/si casligul; alte antaje ce se acorda detinatorilor de obligatiuni (titluri); modul cum se face plasarea obligatiunilor (titlurilor); cursul de emisiune ; garantiile oferite de stat sub-scriitorilor ; termenul de rambursare ; mijloacele de stingere sau de reducere a datoriei publice etc.
Denumirea imprumutului este data chiar in titlul legii si, de fapt, arata scopul, destinatia lui. De exemplu, imprumutul refacerii economiei nationale", imprumutul inzestrarii armatei", imprumutul silizarii monetare" etc.
Valoarea totala a imprumutului. De regula, statul fixeaza suma pana la concurenta careia se primesc subs



crierile. Acesta se numeste imprumut limitat. Daca statul nu sileste nici o limita precizand numai durata subscrierilor, este vorba de un imprumut nelimitat.
Valoarea nominala a inscrisurilor (obligatiuni, titluri, efecte publice, hartii de loare etc). De regula, aceste inscrisuri se numesc obligatiuni. Suma inscrisa pe obligatiune este loarea nominala, care exprima marimea creantei pe care detinatorul trebuie sa o incaseze de la stat la scadenta sau cand iese la tragerea la sorti. La rambursarea imprumutului, statul plateste prezentatorului loarea nominala a obligatiunilor.
Detinatorii obligatiunilor care doresc sa-si recupereze mai devreme banii plasati in imprumutul de stat, le pot vinde la bursa. Pretul la care se nd (cumpara) obligatiunile expiima loarea reala a acestora ; aceasta loare poate fi egala, mai mare sau mai mica decat loarea nominala. Nivelul lorii reale a obligatiunilor depinde de cursul la care el< se coteaza la bursa.
Cursul este pretul" cu care se nd si se cumpara obligatiunile (alte inscrisuri), fata de loarea lor nominala. Cursul este determinat de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, de nivelul dobanzii si de celelalte antaje ale imprumutu'ui.
Exista cursul de emisiune si cursul liber al pietei, al bursei de lori.
Cursul de emisiune poate fi: al pari, supra-pari si sub-pari.
Cursul de emisiune al pari consta in aceea ca emisiunea obligatiunilor imprumutului se face la loarea nominala adica aceea care este inscrisa pe titlu.
Cursul de emisiune supra-pari, potrivit caruia emisiunea obligatiunilor imprumutului se face peste loarea nominala. De exemplu, statul poate face o emisiune a unei obligatiuni de 110 lei, cu o dobanda nominala de 10 leir care se refera la loarea nominala de 100 lei. Se constata ca dobanda reala este mai mica decat cea nominaia, deoarece ea se raporteaza la cursul de emisiune de 110 lei.
Cursul de emisiune sub-pari, in care emisiunea obligatiunilor imprumutului de stat se face sub loarea nominala. De pilda, obligatiunea cu loare de 100 lei se emite pe cursul de 90 lei. Dobanda raportata la cursul de emisiune al titlului este, in acest caz, mai mare decat cea nominala.
Dobanda, castigul si alte antaje care se acorda subscriitorilor. Dobanda poate fi : nominala si reala. Dobanda nominala este aceea pe care statul se obliga sa o plateasca la loarea nominala a inscrisurilor emise sub forma de cupon anual sau semestrial, care se detaseaza si se prezinta spre incasare la institutia bancara centrala sau la o alta institutie silita de stat.
Dobanda reala este suina pe care o incaseaza subscriitorii unui imprumut, in raport nu cu loarea nominala a imprumutului, ci cu loarea reala platita de subscriitori.
La imprumuturile de stat, rata dobanzii are, in general, un nivel apropiat de rata dobanzii creditului bancar, fiind silita in functie de cererea si oferta de capital de imprumut. Limita superioara a ratei dobanzii o constituie rata medie a profitului. Rata dobanzii difera de la o tara la alta, ti-nandu-se seama si de rata inflatiei (cresterea preturilor pe piata).
Daca dobanda nominala este mai mare decat dobanda reala, diferenta dintre acestea constituie o pierdere pentru subscriitor si un antaj pentru stat (debitor).
La imprumuturile contractate in strainatate lucrurile se prezinta astfel : daca cresc preturile produselor exportate de catre tara debitoare, dobanda reala este mai mica decat dobanda nominala, fapt ce constituie un antaj pentru ea. Invers, cand preturile produselor exportate de tara debitoare scad pe piata externa, dobanda reala a imprumutului este mai mare decat dobanda nominala, ceea ce o dezantaja.
Pentru a face mai atractive subscrierile la unele imprumuturi, statul poate oferi subscriitorilor si alte antaje decat dobanda cum sunt: acordarea de castiguri, subscrieri


prin rsaminte partiale si bonificatii celor care subscriu anticipat, prima de rambursare, inlesniri fiscale (scutiri sau reduceri de impozite si taxe ale veniturilor obtinute de la imprumuturile de stat, acceptarea de catre stat a unor inscrisuri ale imprumuturilor de stat. ca plata a unor impozite datorate de subscriitori, neadmiterea executarii silite a inscrisurilor impi uimiturilor de stat, garantii impotri fluctuatiilor monetare, exprimarea imprumutului intr-o luta sila, legarea monedei imprumutului de continutul in aur, indexarea imprumutului etc).
Emisiunea (plasarea) imprumutului se poate face pe urmatoarele cai: nzarea inscrisurilor directa la bursa ; nzarea prin banci sau consortii bancare ; subscriere publica ; subscriere publica la licitatie etc.
Statul poate oferi creditorilor garantii personale sau materiale.
Termenul de rambursare evidentiaza durata de timp pentru care se contracteaza inprumutul. Imprumuturile de stat pot avea termene precise de rambursare sau sa fie fara asemenea termene (perpetue).Imprumuturile de stat se pot rambursa integral la scadenta, in rate egale sau inegale si prin trageri la sorti de amortizare.Imprumuturile pot fi pe termen scurt (pana la un an), pe termen mijlociu (1 '5 ani) si pe termen lung (pe mai multi ani).Imprumuturile pe teimen scurt se folosesc de catre stat in cazurile in care desi bugetul statului este echilibrat pe an, exista neconcordante intre termenele de incasare a veniturilor si cele de efectuare a cheltuielilor (goluri de trezorerie), cand nu se realizeaza anumite venituri ori se ivesc cheltuieli neprezute.Imprumuturile pe termen mijlociu si lung se contracteaza de catre stat pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finantarea unor investitii importante.
Daca statul se imprumuta de la un numar mare de creditori, elibereaza acestora anumite inscrisuri. in cazul in care numarul creditorilor este mai restrans, inscrisurile acestora se inregistreaza in sectiunea Datoriei Publice.inregistrarea creantelor in aceasta sectiune evita cheltuielile cu confectionarea titlurilor, precum si cele cu pastrarea lor la banci. Inconvenientul este ca aceste inscrisuri nu pot fi negociate la bursa ; cu indeplinirea anumitor formalitati, ele pot fi negociate in afara bursei.In functie de caracteristicile imprumuturilor si de termenele de rambursare, inscrisurile eliberate de stat poarta denumiri diferite si au unele trasaturi specifice.In ceea ce priveste forma inscrisului (titlului) exista titluri: nominative, la purtator si mixte (nominative in ce priveste capitalul, dobanda si la purtator,, relativ la detinatorul inscrisului).
Pentru imprumuturile contractate pe termen scurt, statul poate emite bonuri de tezaur, certificate de datorie, polite de tezaur, bonuri sau certificate de impozite etc. Bonurile de tezaur pot fi lombardate (depuse in gaj) la banci si ndute la licitatie', unde cursurile sunt riabile. Spre deosebire de celelalte inscrisuri, politele de tezaur, potrivit dreptului cambial, pot fi scontate la banci, se pot executa silit, etc. Bonurile sau certificatele de impozite nu sunt purtatoare de dobanda, iar detinatorii lor le pot folosi si pentru plata unor furnizori, a impozitelor etc.In cazul imprumuturilor pe termen mijlociu si lung, statui emite obligatiuni sau titluri de renta. Pentru imprumuturile fara termen, statul emite titluri de renta perpetua.
Renta perpetua rezer statului facultatea de a rambursa imprumutul primit, fara insa sa-l oblige la aceasta rambursare, subscriitorii and numai »dreptul la renta.
Unele inscrisuri ale imprumuturilor de stat sunt cu circulatie libera si pot fi negociate, iar altele nu se pot negocia sau lombarda.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre imprumuturile de stat

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa






































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare