StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finantele intreprinderilor
Trimite articolul prin email Gestiunea de trezorerie : Finantele intreprinderilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Gestiunea de trezorerie



GESTIUNEA DE TREZORERIE



1. Continutul si clasificarea activelor de exploatare (circulante)


Pentru buna desfasurare a activitatilor economice, societatile comerciale turistice (agentii turistice) au nevoie pe langa imobilizari corporale si necorporale (active fixe) si de un volum corespunzator de active de exploatare (circulante).




Spre deosebire insa de alte ramuri economice in turism si comert este specifica cresterea mai rapida a activelor de exploatare (circulante) decat a activelor fixe.

In general, activele de exploatare se compun din:

- active de exploatare care se gasesc sub forma rezervelor de productie (materii prime, materiale, combustibil) etc.;

- active de exploatare care se gasesc in procesul de productie (exploatare) ca: productie in curs de prelucrare in alimentatia publica si in sectoarele industriale ale turismului sub forma productiei neterminate, semifabricate;

- active de exploatare care se gasesc in sfera circulatiei sub forma : marfurilor, ambalajelor, alte active, mijloace banesti in decontare, in casa sau in contul de disponibil in lei sau valuta la banca.

Spre deosebire de imobilizarile corporale (active fixe), activele de exploatare isi transmit deodata valoarea asupra produselor fabricate sau a serviciilor executate, ceea ce inseamna ca ele se consuma integral in cadrul unui ciclu de exploatare.

De la un ciclu de exploatare la altul, activele de exploatare isi schimba forma materiala, reinnoindu-se integral. De la aceasta regula fac exceptie activele de exploatare de natura obiectelor de inventar, echipamentul si materialele de protectie, uniforme, etc., care au o circulatie diferita atat fata de imobilizarile corporale, cat si de celelalte active de exploatare, reinnoindu-se dupa uzura si dezmembrarea lor completa. Ele au o pondere mare in societatile comerciale turistice, comert si institutii.

Activitatea economica din societatile comerciale turistice si de alimentatie publica face parte din ramura comert, unde este caracteristica circulatia marfurilor si serviciilor si nu cea de productie, ceea ce determina o pondere mare de active de exploatare sub forma: marfurilor, ambalajelor de circulatie, alte active reale etc.

Totusi, societatile comerciale turistice si de alimentatie publica au o retea bine organizata in unitati complexe de hoteluri si restaurante, laboratoare de cofetarie, alte sectoare industriale producatoare de bunuri pentru agrement etc. Aceste activitati productive necesita de asemenea, active de exploatare sub forma de materii prime, materiale, combustibil, energie electrica, semifabricate etc.

In practica financiara, activele de exploatare pot fi ordonate in trei grupe:

a) valori de exploatare;

b) valori realizabile in termen scurt;

c) disponibilitati banesti.

a)Valorile de exploatare cuprind elementele:

- stocurile de materiale pentru productie;

- stocurile in curs de fabricatie;

- stocurile de produse finite;

- obiecte de inventar, echipamente de protectie, uniforme, etc.

b) Valorile realizabile in termen scurt cuprind:

- creantele asupra tertilor;

- efecte comerciale rezultate din operatiunile creditului comercial cambii, bilete la ordin, cecuri, etc.

c) Disponibilitatile banesti se refera la banii din casa si din contul curent la banca in lei si in devize.

Continutul material al activelor de exploatare in turism, ca si in comert il constituie:

-stocurile de marfuri si ambalaje, alte active (obiecte de inventar, echipament de protectie, cazarmament, material pentru intretinerea curateniei in hoteluri, piese de schimb, uniforme,etc.)

-alte activitati (materii prime, materiale, semifabricate, produse finite, combustibil, energie electrica etc.) necesare alimentatiei publice si sectiilor industriale ale societatilor comerciale turistice;

-mijloace banesti in casa si in contul curent la banca, efecte comerciale si mijloace banesti in decontare in turismul international;

-provizioane (cheltuieli anticipate) pentru:pregatirea sezonului turistic, risc comercial, pentru reparatii capitale si curente la cladiri si utilaje, abonamente la diferite publicatii, telefon, radio, TV, publicitate turistica,etc.

Dupa apartenenta lor, activele de exploatare (circulante) se grupeaza in:

-active de exploatare proprii formate din capitalul social, o parte din profitul realizat anual pentru autofinantare si sumele obtinute din emiterea si subscrierea de actiuni si obligatiuni etc.;

-active de exploatare atrase, formate pe seama pasivelor de exploatare (pasive si stabile) si a altor surse atrase;

-active de exploatare imprumutate formate pe seama creditelor de trezorerie.

Aceasta grupare a activelor de exploatare prezinta o deosebita importanta deoarece cresterea activelor de exploatare proprii conduce la intarirea gestiunii societatilor comerciale.Existenta si cresterea permanenta a activelor de exploatare proprii face posibila renuntarea partiala sau totala la sursele provenite din afara procesului de exploatare cum ar fi, creditele bancare, ceea ce reduce cheltuielile de exploatare (circulatie) cu dobanzile bancare.




2. Resurse si cai de finantare a activelor de exploatare (circulante)


In general, necesarul total de active de exploatare (circulante) se finanteaza din urmatoarele surse:

-capital propriu;

-capital asimilat celui propriu sau pasive de exploatare (pasive stabile)

-alte surse atrase temporar;

-sume din vanzarea de noi actiuni si obligatiuni.

Analitic, sursele de acoperire financiara a necesarului de active de exploatare sunt urmatoarele:

1. La regiile autonome si societati comerciale cu capital public si pe actiuni:

a) capital propriu – in care intra:

-capital social in bani si in natura de stat sau privat;

-fondul de rulment la inceputul anului in curs (bani in casierie, in contul curent la banca, imobilizari si stocuri , clienti neincasati, hartii de valoare ca: cecuri, actiuni si obligatiuni, efectuate comerciale etc.)

-cresterea fondului de rulment din profiturile realizate in anul respectiv;

b)fondul de rezerva al intreprinderii;

c)capital asimilat celui propriu (pasive de exploatare);

d)alte surse atrase ca: provizioane, creante certe, garantiile administratorilor, cenzorilor si gestionarilor;

e)sume din vanzarea de noi actiuni si obligatiuni;

f)subventii bugetare, dupa caz si numai pentru regiile autonome si societati comerciale publice;

g)capital strain prin cooperare (bani sau natura);

h)credite bancare in lei si devize.


2. La agentiile turistice private, resursele de finantare a activelor de exploatare sunt urmatoarele:

a)capital propriu in natura sau in bani;

b)imprumuturi externe in natura sau in bani;

c)o parte din fondul de amortizare a imobilizarilor corporale (active fixe);

d)fondul de rezerva constituit din profitul anual realizat;

e)surse asimilate capitalului propriu (pasivele de exploatare);

f)hartii de valoare ca: cecuri, efecte comerciale;

g)credite bancare in lei si devize.

3. La societatile comerciale turistice mixte, constituite cu capital roman si strain, de stat, sau privat, sursele de finantare a activelor de exploatare sunt urmatoarele:

a)capital social format din: aportul in natura si in bani al membrilor asociati;

b)fondul de rulment (bani in casierie,in contul de disponibil de la banca in lei si devize, cecuri, efecte comerciale, alte hartii de valoare, bonificatii asupra disponibilului existent in contul de la banca), stocuri, clienti neincasati;

c)o parte din profitul net convenit de catre asociati;

d)fondul de rezerva constituit din profit;

e)o parte din fondul de amortizare a imobilizarilor corporale(active fixe);

f)capital asimilat celui propriu (pasive de exploatare);

g)credite bancare in lei si in devize de la Banca Romana de Comert Exterior si de la banci din strainatate.

Dupa cum se observa, necesarul de active de exploatare se acopera financiar din capitalul social, pasive de exploatare, sume din emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, alte surse atrase si numai in masura in care acestea nu sunt suficiente, din credite bancare.

Capitalul propriu si imprumutat trebuie folosit concomitent , se completeaza reciproc dar nu se pot inlocui. Intre aceste surse de acoperire financiara a activelor de exploatare trebuie sa existe un raport optim, care sa conduca la cresterea rationalitatii economice.

Necesarul financiar al exploatarii constituie de fapt diferenta dintre banii blocati in stocuri de marfuri, ambalaje, etc. si formarea creantelor clientilor, pe de o parte, si finantarea cuprinsa in datoriile neachitate furnizorilor, pe de alta parte.

Necesarul financiar al exploatarii se mai numeste si necesarul fondului de rulment. Deci, necesarul fondului de rulment se compune din stocuri plus clienti minus furnizori.

Stocurile si clientii reprezinta activele de exploatare, iar furnizorii sunt pasive de exploatare.

Din activele de exploatare mai fac parte:

-avansurile si aconturile acordate furnizorilor si personalului intreprinderii;

-datoriile fata de personalul intreprinderii;

-datoriile fata de stat pe linia impozitelor si taxelorsi asigurarilor sociale de stat.

Unele din sursele aratate ce contribuie la finantarea activelor de exploatare sunt si pasivele de exploatare , adica datoriile fata de furnizori, salariati, stat, asigurari sociale, banci etc.

Pasivele de exploatare sunt de fapt datorii minime si parmanente ale intreprinderii catre terte persoane fizice sau juridice, rezultate din decalajul in timp intre aparitia obligatiilor de plata si efectuarea propriu zisa a platilor. Ca urmare a faptului ca au caracter permanent, pasivele de exploatare sunt asimilate capitalului propriu, fiind utilizate ca atare pentru finantarea activelor de exploatare. De exemplu, in cazul aprovizionarii de la diversi furnizori apare un decalaj intre data de receptie si cea a paltii materialelor, combustibilului, marfurilor etc., timp in care societatea comerciala cumparatoare foloseste surse banesti ce nu-i apartin (contravaloarea acestor bunuri) si care se cuvin societatii comerciale, firmei furnizoare. De asemenea, in cazul salariilor apare un decalaj intre data formarii drepturilor de personal si cea a achitarii lor efective.



Dintre elemente concrete generatoare de pasive de exploatare amintim pe urmatoarele:

- impozitul pe salarii;

- contributiile pentru asigurari sociale;

- impozitul pe profit;

- alte taxe si impozite;

-obligatii ce izvorasc din aprovizionari cu energie electrica, gaze naturale, apa calda, termoficare;

- avansuri primite;

- dobanzi bancare.

Pasivele de exploatare dupa metodele de calcul se pot grupa in urmatoarele doua categorii:

- pasivele de exploatare determinate prin metoda soldurilor zilnice a datoriilor intreprinderii;

- pasivele de exploatare determinate direct pe fiecare elemnt de datorii;

In prima grupa se includ pasivele de exploatare provenite din:

-salarii;

- impozitul pe salarii;

- contributii pentru asigurarile sociale;

- alte impozite;

- datorii fata de energia electrica consumata, gaze naturale, apa calda, dobanzi bancare etc.

In a doua grupa se includ pasivele de exploatare ce provin din:

- aprovizionari de materii prime, materiale, marfuri, ambalaje etc.

- avansuri;

- garantii;

-provizioane pentru plata concediilor de odihna si pentru reparatii curente, revizii periodice si reparatii capitale.

Metoda soldurilor zilnice consta in urmatoarele operatiuni ce trebuie efectuate:

- se alege trimestrul cu activitatea cea mai redusa, iar calculul se va face pentru o singura luna din acest trimestru;

- se stabileste cheltuiala medie zilnica pentru fiecare datorie, prin raportarea obligatiilor trimestriale, la numarul de zile din trimestru, respectiv la 90 zile;

- se face produsul dintre cheltuiala medie zilnica a datoriilor si numarul de zile de intarziere a platii obligatiilor, obtinandu-se soldul acestora in ziua in care are loc achitarea;

- la soldul obtinut se aduna in fiecare zi cheltuiala medie zilnica a datoriilor pana in ziua in care are loc plata obligatiilor, cand soldul se va micsora cu suma achitata;

- se insumeaza pentru fiecare zi soldurile de la toate elementele generatoare de pasive de exploatare, cu mentiunea ca suma cea mai mica existenta in una din cele 30 de zile ale lunii luate in calcul, reprezinta pasivele de exploatare.

In concluzie, pasivele de exploatare trebuie astfel dimensionate, incat sa corespunda cat mai real de posibilitatile de a obtine aceste resurse pentru finantarea activelor de exploatare. Orice diferenta negativa intre pasivele de exploatare prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli si cele realizate efectiv, trebuie compensata cu alte venituri proprii sau cu credite bancare, ceea ce conduce la cresterea dobanzii bancare.

Inainte de a calcula alte surse de finantare si a stabili proportiile acestora, societatile comerciale vor influenta volumul stocurilor si clientilor, cu pasivele de exploatare, obtinand astlfel necesarul fondului de rulment pentru finantarea activelor de exploatare.



3. Fondul de rulment – sursa de finantare activelor de exploatare


Necesarul fondului de rulment pentru finantarea activelor de exploatare difera de la o societate comerciala la alta, fiind influentat in fiecare stadiu al ciclului de exploatare ( cumparare, exploatare, comercializare) de: durata ciclului de exploatare, fata de care este direct proportional; valoarea adaugata, in sensul ca cu cat aceasta este mai mica, cu atat creditul de furnizor poate sa compenseze pe cel acordat clientilor; ritmul de crestere al cifrei de afaceri. In general, societatile comerciale realizeaza o crestere a fondului de rulment, nu numai datorita cifrei de afaceri,dar si fenomenelor inflationiste.

In bilantul contabil, necesarul fondului de rulment apare ca diferenta intre activele de exploatare si pasivele de exploatare.

Partea din resursele financiare care asigura finantarea permanenta a activelor de exploatare reprezinta fondul de rulment. Aceasta se formeaza din capitaluri proprii si imprumutate pe termen scurt.

In activitatea financiara a societatilor comerciale -fondul de rulment- desemneaza capitalurile plasate in imobilizari de stocuri de active de exploatare ce asigura desfasurarea normala a prestarilor turistice.

Stabilirea capitalului permanent - ca parte componenta a fondului de rulment – pentru orice tip de societate ( de stat , pe actiuni sau mixta) trebuie sa stimuleze folosirea eficienta a activelor de exploatare, sa mobilieze toti factorii economici care sa conduca la accelerarea vitezei de rotatie a activelor de exploatare.

Determinarea fondului de rulment ( capitalul permanent) la societatile comerciale turistice se face global pe total active de exploatare – in functie de coeficientul de rotatie a activelor de exploatare realizat in perioada precedenta, tinand seama de factorii noi prevazuti pentru perioada curenta provind accelerarea vitezei de rotatie.

Se utilizeaza urmatoarea relatie:


FR (capital permanent) = C.P.S. , in care:

Kro


C.P.S. – costul prestarilor de servicii turistice

Fro- coeficient de rotatie a activelor de exploatare (circulante)

In cazul in care se foloseste viteza de rotatie in zile, atunci formula de calcul a fondului de rulment ( capital permanent) va fi urmatoarea:

C.P.S. x Vz

FR (capital permanent)= 90 in care:


Vz – viteza de rotatie in zile a activelor da exploatare (circulante)

90 – numarul de zile din trimestru.


Fondul de rulment este cu atat mai mic cu cat se reduc stocurile, soldul clientilor si furnizorilor, prin transformarea lor in lichiditati. Se mentioneaza faptul ca gradul de lichiditate depinde de viteza de rotatie a activelor de exploatare (circulante), viteza ce trebuie accelerata in fiecare stadiu al ciclului de exploatare prin aplicarea unor metode stiintifice manageriale de gestiune.

Reducerea necesarului fondului de rulment da nastere le resurse disponibile care pot fi utilizate in alte scopuri de catre intreprinzator pentru a aduce noi profituri.

Intre caile de reducere a necesarului fondului de rulment se mentioneaza:

- cresterea duratei si volumului creditului de furnizori;

- reducerea duratei si volumului creditului acordat clientilor;

- reducerea pe cat este posibil economic a stocurilor de active de exploatare

In literatura de specialitate straina se arata ca pentru a obtine o reducere a creditelor acordate clientilor, se poate oferi acestora o anumita cota procentuala de rabat in vedera stimularii acestora, de a face o plata la vedere (pe loc). Acest lucru conduce la diminuarea rentabilitatii societati comerciale, dar in schimb reduce necesarul fondului de rulment si deci economiseste costul creditului de trezorerie care s-ar folosi la finantarea acestui necesar.

In general, o incetinire a vanzarilor de marfuri sau de prestari servicii poate avea ca efect financiar o crestere temporara si brusca a fondului de rulment ce poate aduce mari dificultati in trezorerie. Insa, daca are loc o crestere a cifrei de afaceri, aceasta va conduce la sporirea necesarului de fond de rulment. Astfel sporul necesarului fondului de rulment este egal cu necesarul fondului de rulment inmultit cu cresterea cifrei de afaceri din luna sau trimestrul respectiv.

Dupa unii economisti francezi, fondul de rulment poate fi: propriu, permanent, total. Astfel, fondul de rulment propriu se compune din capital propriu pentru acoperirea activelor de exploatare, plus capitalul fix; fondul de rulment permanent este egal cu activele de exploatare, plus valorile realizabile pe termen scurt, plus valorile disponibile, minus obligatiunile pe termen scurt; fondul de rulment total se compune din activele de exploatare, plus valorile realizabile pe termen scurt, plus valorile disponibile.

Din cele prezentate reiese ca activele de exploatare (circulante) au ca surse de finantare: pasivele de exploatare, fondul de rulment si creditele de trezorerie.

Fondul de rulment – dupa cum am vazut – constituie sursa principala de finantare a activelor de exploatare (circulante). Dar, fondul de rulment efectiv se poate reduce, deveni insuficient, nu numai in urma majorarii duratei creditului acordat clientilor si a cresterii stocurilor ca efect al incetinirii vanzarilor, ci si din cauzele urmatoare:

- inregistrarea de pierderi, cu mentiunea ca acestea reduc capitalul propriu care face parte din capitalul permanent;

- rambursarea creditelor pe termen mediu si lung, daca restituirea nu se face din profit si daca este mai mare decat anuitatile de amortizare a imobilizarilor corporale si necorporale.

- cresterea imobilizarilor corporale si necorporale ca efect al marilor investitii de dezvoltare sau modernizare a caror finantare nu se poate face prin noi capitaluri permanente sau a caror valoare depaseste sursele de finantare a investitiilor aprobate.

Reechilibrarea fondului de rulment se poate realiza prin diminuarea imobilizarilor corporale si necorporale sau prin sporirea capitalurilor permanente.

Capitalul permanent poate fi sporit prin aporturi noi ale asociatilor la capitalul social sau prin cumpararea de noi actiuni si obligatiuni, recurgerea la imprumuturi pe termen mediu si lung, punerea in rezerva din profit pentru autofinantare, consolidarea imprumuturilor pe termen scurt etc.


4. Creditele pe termen scurt – sursa de acoperire financiara a activelor de exploatare


Pe langa capitalurile proprii, resursele financiare ale societatii comerciale, firmei se formeaza si din capitaluri de imprumut, cu mentiunea ca o componenta a acestuia o reprezinta creditul de trezorerie (pe termen scurt).

In perioada de tranzactie la economia de piata, creditele se acorda de catre bancile comerciale pentru o perioada de pana la 12 luni. Pentru a beneficia de resurse imprumutate, agentii economici trebuie sa indeplineasca anumite conditii cum sunt;



- sa aiba personalitate juridica;

- sa fie inscris in registrul comertului si la Camera de Comert teritoriala;

- sa aiba conturi deschise la banca;

- sa prezinte bancii garantii si documente care sa ateste ca desfasoara activitate legala si rentabila;

- sa accepte clauzele contractului de imprumut;

- sa raspunda cerintelor de bonitate caracterizata prin lichiditate, solvabilitate si rentabilitate.

Bonitatea societatii comerciale este verificata de banca creditoare pe baza urmatoarelor documente:

- bilantul contabil;

- balanta de verificare;

- contul de profit si pierderi;

- informatii indirecte de la partenerii de afaceri sau terte persoane girante ale imprumutului etc.

Relatiile de credit dintre banca si societatile comerciale debitoare se stabilesc pe baza de contracte de credite, cu precizarea ca acestea reprezinta titlul executoriu, in care se precizeaza urmatoarele:

- volumul creditelor solicitate;

- termenele si modul de acordare;

- destinatia creditului;

- nivelul dobanzilor negociate;

- alte drepturi si obligatii ale partilor contractuale.

In prezent, creditele bancare pe termen scurt, care vin sa completeze capitalul propriu pentru finantarea activelor de exploatere pot fi:

a)- credite de trezorerie;

b)- credite pentru stocuri, cheltuieli si alte active ce se constituie temporar din cauze justificate din punct de vedere economic;

c)- credite pentru activitati sezoniere si nevoi temporare pe termen pana la 90 zile.

a) Creditele de trezorerie au menirea sa acopere diferenta dintre valoarea totala a stocurilor de marfuri, ambalaje etc. si cheltuieli ( plati), pe de o parte si totalul resurselor ce formeaza fondul de rulment, pasivele de exploatare si incasari, pe de alta parte.

Aceste credite se acorda agentilor economici prin contul curent (de disponibil) iar volumul lor se stabileste de catre societatea comerciala prin bugetul de trezorerie.

In cazul ca resursele sunt mai mari decat valoarea stocurilor si cheltuielilor (platilor), diferenta se prezinta excedent de trezorerie, care se poate utiliza la restituirea creditelor in perioada urmatoare. In situatia inversa si anume, atunci cand resursele sunt mai reduse decat totalul valorii stocurilor si cheltuielilor (platilor), apare un deficit de trezorerie ceea ce reprezinta contractarea de noi credite de trezorerie.

b) Creditele pentru stocuri, cheltuieli si alte active constituite temporar, se obtin la cererea agentului economic, care depune la banca pe langa documentele aratate si situatiile de stoc din care sa rezulte obiectul creditarii, cauzele constituirii stocurilor, modul si termenele de a creditelor si daca stocurile corespund unei activitati ce are comercializare contractata.

c) Creditele pentru activitatile sezoniere sau pentru nevoile temporare care nu pot depasi 90 de zile sunt acordate societatilor comerciale in situatia ca temporar au nevoie de capital mai mare, peste cel prevazut in bugetul de trezorerie.

Cauzele cererii acestui credit pot fi:

- primirea in avans de materii prime, materiale, marfuri de la furnizori;

- lipsa mijloacelor de transport sau alte greutati in comercializarea marfurilor sau a serviciilor;

- neincasarea la termen a marfurilor vandute, a serviciilor facturate etc. datorita lipei de capacitate de plata a clientilor etc.

Se face mentiunea ca pentru ultimele doua categorii de creditare, stocurile si cheltuielile ce formeaza obiectul creditului nu se includ in bugetul de trezorerie, iar acordarea lor de catre banca se face numai daca societatea comerciala a folosit integral creditele aprobate prin bugetul de trezorerie.

Toate imprumuturile de la banca se pot obtine numai pe baza de garantii asiguratorii.

Atat la acordare cat si pe intreaga perioada de utilizare, debitorii trebuie sa garanteze creditele cu valori materiale si incasarile prevazute in B.V.C., in valoare cel putin egala cu creditul acordat.

Existenta garantiei creditului constituie o certitudine pentru banca, ca isi va putea recupera imprumutul in cazul nerambursarii la termen a acestuia.

In garantia creditului poate intra orice bun din patrimoniul societatilor comerciale din turism ca:

- marfurile din tara si din import;

- ambalajele;

- alte active;

- disponibilul din cont in lei si in devize provenit din incasari;

- alte surse financiare (efecte comerciale si alte valori mobiliare).

Pentru intreprinzatorii privati (agentii turistice private) creditele primite de la banca se garanteaza cu intregul patrimoniu existent; in caz de nevoie banca poate apela si la giranti care se ofera sa garanteze creditul acordat, in sensul rambursarii lui in eventualitatea ca debitorul nu o poate face din diferite motive.

Garantiile acestor credite se pot constitui sub diferite forme:

- ipoteci asupra bunurilor imobile ale debitorilor sau girantilor;

- bunurile proprietate personala a girantilor ce se inscriu in contractul de credite si in registrele speciale de gajuri deschise la primarie si notariatul de stat;

- cesiuni in favoarea bancii, cum ar fi drepturile de despagubiri din asigurari de bunuri; drepturile cuvenite de la partenerii de contracte economice;

- bunurile ce se cumpara din creditele primite indiferent daca garantiile enumerate mai sus acopera creditele solicitate.

In totate cazurile garantia trebuie sa fie cu 10 – 20% mai mare decat volumul creditului acordat.

In vederea asigurarii rambursarii creditelor, banca supravegheaza modul cum se utilizeaza creditul, controleaza situatiile economico-financiare ale intreprinderii, in special bilantul contabil si verifica existenta faptica a bunurilor constituite ca gaj.

Daca nu se respecta clauzele contractuale de catre debitor, banca il someaza sa-si indeplineasca obligatiile asumate, putand trece la recuperarea creditelor, inclusiv prin executare silita.

Aparitia unor rate restante de rambursare provoaca perceperea unor dobanzi penalizatoare. Nu se acorda noi credite in cazul existentei ratelor nerambursate la scadenta.

Creditele pe termen scurt necesare finantarii activelor de exploatare, specifice economiei de piata- denumite si credite de trezorerie, prezinta mare varietate si trasaturi diferite si au o durata de pana la trei luni (un trimestru).

Rambursarea creditelor trebuie asigurata in procesul derularii operatiunilor economice ale solicitatorului de credite.

Banca are latitudinea fie sa ceara asigurarea rambursarii creditelor prin gajarea incasarilor prevazute la anumite operatiuni comerciale inscrise in B.V.C., fie sa acorde un credit general pentru nevoi de plati curente, fara asigurari deosebite, decat solvabilitatea si capacitatea de plata recunoscuta a debitorului.

In general in economia de piata, datoriile pe termen scurt ale intreprinderilor sunt:


1. creditul de furnizor;

2. datorii fata de diversi creantieri;

3. creditul bancar (pe termen scurt).


1.Creditul de furnizori – se iveste in momentul in care furnizorul accepta sa nu fie platit la vedere, o data cu livrarea marfurilor. Pentru a nu avea dificultati de trezorerie, furnizorul poate cere clientului sau sa-i traga trate (cambii) cu scandente aprobate de ambele parti. In acest fel, furnizorul va putea sconta la banca inainte de scadenta aceste trate in vedera refacerii trezoreriei. El va primi valoarea nominala a tratei (cambii) mai putin scontul.

Durata creditului de furnizor variaza intre 30 – 90 de zile.

Costul acestui credit este ridicat tinand seama de faptul ca intreprinderea (firma) care face apel la credite de furnizor nu beneficiaza de bonificatie si rabaturi ce se acorda in cazul platii la vedere (pe loc).

2.Datoriile fata de diversi creantieri – reprezinta anumite credite pe terrmen scurt, provenite din sumele datorate si neplatite cum ar fi;

- salariile datorate personalului intreprinderii si neridicate de la banca;

- impozite datorate statului si neachitate;

- sarcini sociale asupra salariilor, datorate Ministerului Muncii si Protectiei Sociale sau altor organisme specializate in domeniul Protectiei sociale;

De regula aceste datorii sunt platibile la termen scurt sau chiar in avans.


3.Creditul bancar (de trezorerie) se compune din :

A. credite generale

B. credite legate direct de anumite active de exploatare

C. credite specifice unor operatiuni speciale


A) Creditele generale se acorda intreprinderii (firmei) pentru plati curente, nu au garantii speciale. Banca se informeaza despre lichiditatea si solvabilitatea pe termen scurt a solicitatorului de credite.

Creditele generale prezinta pentru banca un anumit risc, deoarece in caz ca intreprinderea nu-si poate vinde marfurile si serviciile nu-si asigura lichiditatile necesare rambursarii creditului. In structura creditelor generale se includ:



a) creditele pentru facilitati de casa;

b) credite releu;

c) credite de trezorerie prin mobilizarea de efecte financiare.

a) Creditele pentru facilitati de casa – se acorda intreprinderilor pe o durata scurta de timp exprimata in zile, in situatia cand acestea au scadente (obligatii) de onorat certe si cu mentiunea ca incasarile ce vor avea loc intre timp sa fie utilizate la restituirea creditului.

b) Creditul releu – se acorda inteprinderilor in cazul ca acestea previzioneaza intrari de capital prin emiterea si vanzarea de noi obligatiuni si majorari de capital social.

c) Credite de trezorerie prin mobilizarea de efecte financiare se obtin in schimbul emiterii efectelor financiare (actiuni, obligatiuni). Aceste credite au un caracter general si prezinta un risc relativ mare pentru banca, deoarece nu pot fi garantate prin active speciale de exploatare. Asemenea credite dupa rolul si obiectul lor sunt legate direct de trezorerie

B) Creditele legate direct de anumite active de exploatare. Aceste credite se refera in special la mobilizarea de creante ale clientilor, dar si pentru acoperirea stocurilor de exploatare.

Din structura acestor credite fac parte:

a) creditul de scont;

b) creditul de mobilizare de creante comerciale;

c) credite de mobilizare de creante asupra strainatatii.

a) Scontul nu este decat o forma de credit reala de creante (efecte comerciale). Creditul de scont se caracterizeaza prin aceea ca banca sconteaza cambii (trate), adica avanseaza bani unei intreprinderi (firme) a caror incasare va avea loc peste o anumita perioada de timp. Banca va plati valoarea nominala a cambiei (tratei) mai putin un comision sau dobanda, denumita taxa scontului. De fapt, durata creditului acordat corespunde intervalului de timp dintre remiterea efectului comercial la banca si incasarea lui efectiva. Intreprinderea care beneficiaza de acest credit ramane raspunzatoare de rambursare deoarece daca trata (cambia) nu este platita de client in ziua fixata, furnizorul trebuie sa restituie creditul .

In cazul cambiilor, in mod obisnuit se cere de la inceput trasului sa accepte plata la scadenta, ceea ce practic se face prin contrasemnarea cambiei scontate de catre tras. Spre deosebire de creditele generale, creditul de scont este rambursat ca urmare a derularii unei anumite operatiuni comerciale din care banca isi asigura recuperea creditului.

Prin urmare, creditul de scont se acorda pe baza unor efecte de comert (bilet de ordin, trate) si este cel mai raspandit si mai ieftin , cu mentiunea ca utilizeaza o tehnica bancara complexa si o gestiune greoaie a creditelor acordate clientilor.

b) Creditul de mobilizare de creante comerciale. Acest credit permite scontarea nu numai a creantelor individuale ci gruparea mai multor creante dupa criteriul cronologic in care au fost emise, urmand sa se traga pentru ele un singur bilet la ordin in vedera prezentarii lui la banca pentru scontare.

Creditul pentru mobilizarea creantelor are rolul de a reduce carentele creditului de scont, unde fiecare efect comercial (cambie) face obiectul unor operatiuni individuale, ceea ce prezinta greutati mai ales in cazul intreprinderilor cu multe efecte comerciale, cu termene de plata si sume mai greu de recuperat de la clientii lor. Pentru banca, riscul este mai mare, deoarece nu are la dispozitie cambiile (tratele) care raman in continuare in proprietatea clientului bancii si nici puterea impotriva clientului furnizorului. Banca nu se poate intoarce decat impotriva furnizorului spre a-si recupera banii dati cu imprumut.

In cazul creditului de scont, banca poate sa-si recupereze imprumutul atat de la clientul furnizorului, cat si de la furnizor.

Creditul pentru mobilizarea de creante comerciale se foloseste indeosebi in relatiile bancii cu clientii buni platnici, intrucat presupune un risc mai mare decat in cazul creditului de scont.

c) Creditul de mobilizare a creantelor asupra strainatatii. Acest credit are rolul de a favoriza exporturile. Pentru a favoriza exporturile, banca centrala a Frantei mobilizeaza creantele partenerilor straini ale intreprinderilor, stimuland bancile comerciale sa resconteze aceste creante in conditii relativ avantajoase pentru acestea. Banca comerciala foloseste biletul la ordin pentru a se refinanta de la banca centrala (de emisiune) prin rescont.

In general, procedura de acordare a creditului este apropiata de cea referitoare la creditele acordate pe baza de bilet la ordin. Spre deosebire de creditul de scont, acest fel de credit se poate acorda pe o perioada mai mare de un trimestru, transformandu-se intr-un imprumut pe termen mediu.

Costul acestui credit este avantajos, deoarece stimuleaza exportatorii in derularea activitatii lor economice, oferindu-le posibilitatea de a intra rapid in posesia contravalorii marfurilor exportate.

C) Creditele specifice unor operatiuni speciale. In structura acestor credite intalnim creditele documentare, dar si alte tipuri de credite de mai mica importanta. Aceste credite se refera la forma traditionala a creditului de comert exterior, implicand interventia bancii importatorului si a bancii exportatorului, numai cu mentiunea ca exportatorul cere sa fie platit la vedere (pe loc). In acest sens, importatorul cere bancii unde isi are contul curent sa deschida un credit documentar pe langa banca exportatorului. In acest fel, exportatorul va fi platit din momentul expedierii marfurilor, serviciilor etc. in schimbul depunerii documentelor corespunzatoare care sa ateste ca marfurile au fost expediate.

Deci, in concluzie, alegerea creditului pe termen scurt –in conditiile economiei de piata- pentru finantarea activelor de exploatare (circulante), reprezinta un aspect esential al gestiunii financiare, astfel ca agentii economici trebuie sa acorde toata atentia negocierii imprumuturilor in conditii avantajoase, adica la un cost cat mai redus.





5. Viteza de rotatie eficienta a activelor de exploatare (circulante)


Ponderea mare a activelor de exploatare in totalul activelor reale – implica necesitatea pentru agentii economici din turism si comert sa foloseasca rational si eficient aceste elemente patrimoniale care sa se reflecte pozitiv in rezultatele financiare.

Modul cum se desfasoara rotatia activelor de exploatare are o mare insemnatate pentru economia societatilor comerciale turistice; cu cat se realizeaza o viteza de rotatie mai accelerata cu atat agentul economic respectiv isi va putea rezolva obiectivele economice propuse, cu un volum mai redus de active de exploatare (circulante), va apela la credite bancare intr-o masura mai mica si deci va plati un cuantum mai redus de dobanzi.

Viteza de rotatie a activelor de exploatare reprezinta un indicator calitativ al activitatii societatilor comerciale, exprimand eficienta utilizarii lor. Ea se exprima prin intermediul a trei indicatori si anume;

a) numarul de circuite sau coeficientul vitezei de rotatie pe care le parcurg activele de exploatare intr-o perioada de timp (trim., an);

b) coeficientul de utilitate eficienta a activelor de exploatare (circulante).

a) Coeficientul vitezei de rotatie sau numarul de circuite pe care le parcurg activele de exploatare intr-o perioada de timp se calculeaza fie ca raport intre cifra de afaceri (incasarile din prestarile de servicii) si necesarul total de active de exploatare; fie ca raport intre perioada de timp (T )90 sau 360 de zile si viteza de rotatie in zile (Vz).

Viteza de rotatie in zile (Vz) se determina ca un raport in care la numarator se inscrie produsul dintre necesarul total de active de exploatare si numarul de zile din trimestru sau an (T), iar la numitor cifra de afaceri (volumul incasarilor din prestarile de servicii turistice).

b) Coeficientul de utilizare eficienta a activelor de exploatare se calculeaza ca raport intre necesarul total de active de exploatare si cifra de afaceri, intr-o perioada de timp. Acest indicator indica ce volum de active de exploatare s-a cheltuit pentru obtinerea a 1000 lei, cifra de afaceri.

In afara influentei pozitive pe care o are asupra profitului si ratei profitului, accelerarea vitezei de rotatie poate avea drept consecinte financiare eliberari absolute si relative de active de exploatere.

Eliberarea absoluta are loc atunci cand agentul economic reuseste sa-si realizeze cifra de afaceri cu un volum mai redus de active de exploatare.

Eliberarea relativa a activelor de exploatare are loc in conditiile cand se realizeaza o crestere a cifrei de afaceri (incasari) cu un volum constant de active de exploatare, sau cand se realizeaza o crestere a cifrei de afaceri intr-un procent mai mare decat cresterea activelor de exploatare.

In afara acestor indicatori – aratati mai sus- optimul investirii in active de exploatare se mai poate urmari si prin intermediul altor indicatori cum ar fi;

- cifra de afaceri (incasari) la 10.000 lei active de exploatare utilizate;

- profitul realizat la 10.000 lei active de exploatare.

Primul indicator exprima eficienta mai ales sub aspectul cantitativ, in timp ce cel de al doilea indicator exprima eficienta sub aspect calitativ.






6. Finantarea pierderilor de active de exploatare (circulante)


Piederea de active de exploatare (circulante) apare la nivelul intreprinderilor indiferent de forma de proprietate, atunci cand existentul de capital social pentru acoperirea financiara a activelor de exploatare este mai mic decat necesarul total de active de exploatare (circulante).

Calculul pierderilor de active de exploatare se face de catre Comisia de cenzori pornind de la analiza datelor financiare cuprinse in bilantul contabil.

Existentul de capital social se reia din pasivul bilantului la care se adauga pasivele de exploatare, iar necesarul total de active de exploatare se ia din activul bilantului.

Din pierderea de active de exploatare constanta se scad acele minusuri de active care nu au caracter de pierdere propriu-zisa, astfel:

- varsarea in plus la bugetul statului a impozitelor pe profit si a altor impozite si taxe;

- prelevari facute in plus din profit la fondurile proprii ale intreprinderii;

- minusuri de active de exploatare provenite din inregistrari eronate sau din emisiuni de inregistrare etc.

Pierderile de active de exploatare reprezinta de cele mai multe ori fenomene negative pentru activitatea intreprinderilor, putand proveni din:

- neincasarea unor debitori insolvabili;

- cresterea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil etc. pe unitate de produs;

- cresterea cheltuielior neproductive si neeconomicoase (dobanzile bancare).;

- lipsuri de inventar in gestiuni;

- calamitati naturale;

- creante prescrise;

- efecte comerciale neincasate prescrise etc.

Uneori, pierderile de active de exploatare se datoreaza unor cauze care nu tin de calitatea muncii desfasurate in unitatea respectiva cum ar fi: calamitati naturale, accidente, explozii etc.. Oricare ar fi cauza producerii lor, pierderile trebuie acoperite financiar.

Acoperirea financiara a pierderilor se realizeaza mai intai prin recuperarea daunelor de la persoanele fizice si juridice care au contribuit la producerea lor. In masura in care pagubele sunt neimputabile, acestea se vor acoperi financiar din profitul intreprinderii. In cazul calamitatilor naturale, pierderile de active de exploatare se pot acoperi financiar din despagubiri incasate de la societatile de asigurari sau prin subventii comerciale publice daca bunurile respective nu au fost asigurate la societati de asigurari.









Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre finantele intreprinderilor

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare