StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
  
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finate publice » Bugetul de stat al romaniei

Deficitul bugetar
Desi unul din principiile de baza ale elaborarii bugetului de stat (ca de altfel a oricarui tip de buget) este echilibrul bugetar, acesta din urma nu se realizeaza, de cele mai multe ori, in mod automat, prin acoperirea cheltuielilor bugetare cu niturile bugetare. in astfel de situatii spunem ca bugetul se elaboreaza cu deficit de finantare, care poarta numele de deficit de bugetare. Aceasta inseamna ca cheltuielile publice sunt mai mari in anul respectiv decat incasarile fiscale (din impozite si taxe) din acel an.
Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care are loc atunci cand niturile fiscale depasesc cheltuielile publice.
Deficitul care se bazeaza pe diferenta dintre suma cheltuielilor publice ocazionate cu platile prin transferuri si cele pentru cumparare de bunuri si servicii publice si suma niturilor fiscale este considerat deficit primar. Daca la deficitul primar se adauga platile de dobanzi aferente imprumutului de stat inscrise in buget sub forma de cheltuiala publica, se obtine deficitul total.
Atunci cand bugetul de stat


este raportat la o economie care asigura folosirea deplina a fortei de munca, se poate vorbi de buget ajustat in mod ciclic, care este definit ca surplusul sau deficitul bugetar care va exista daca economia asigura folosirea deplina a fortei de munca, adica daca nitul national obtinut este egal cu nitul national potential.
Deficitul total inregistrat intr-un an poate fi divizat in doua componente
1. deficitul structural, care are loc atunci cand bugetul ajustat in mod ciclic este in deficit;
2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar total minus deficitul structural.
Daca puterea publica nu gaseste potrivita sau posibila ajustarea cheltuielilor publice la nilul niturilor fiscale, atunci se pune problema finantarii deficitului bugetar aprobat. Aceasta problema are doua moduri de rezolvare: prin emisiune monetara si prin imprumut de stat.
Monetizarea deficitului bugetar Procesul emisiunii monetare, adica vanzarea de acti lichide banci: comerciale, este numit monetizarea deficitului si are un pronuntat caracter inflationist. in mod practic, se produce astfel: Ministerul Finantelor poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice) Bancii Nationale, care in acest mod "acorda imprumut" Ministerului Finantelor (statului), determinand astfel scaderea volumului valoric al titlurilor de stat obtinute de public. Pe masura ce Banca Nationala cumpara titluri de stat, ea ofera bancilor comerciale rezer suplimentare de acti lichide si creste cantitatea de bani din economie. Banca Nationala poate cumpara titluri de stat de pe piata secundara pentru determinarea vanzarilor de astfel de titluri, ceea ce constituie un echivalent modern al emisiunii monetare. Monetizarea deficitului afecteaza economia crescand cheltuielile totale datorita cresterii cheltuielilor publice si a celor private, ca urmare a cresterii ofertei monetare. Pe de alta parte, un nil ridicat al nitului national va conduce la cresterea nevoii de bani pentru tranzactii si in scopuri de precautie. Desi se poate prognoza cu certitudine ca nitul national va creste, efectul monetizarii deficitului asupra ratei dobanzii este incert, deoarece are loc o crestere atat a ofertei, cat si a cererii de moneda. Monetizarea deficitului bugetar este in mod clar inflationista pana in momentul in care economia se indreapta spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nil ridicat al preturilor. Mai mult, daca gurnul decide sa urmeze aceasta politica an de an, va rezulta o crestere corespunzatoare o ofertei monetare, adica o continuare a inflatiei. in tara noastra, legiuitorul interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea monetara sau prin finantare directa de catre banci. in acest mod, Romania se inscrie in procesul modernizarii financiare, ea apropiindu-se de "economia pietelor financiare" caracteristica tarilor anglo-saxone. Finantarea Ministerului Finantelor pe piata financiara permite deci limitarea recurgerii la creatie monetara. Legea prede totusi posibilitatea ca BNR sa poata acorda imprumut fara dobanda, pentru acoperirea decalajului temporar dintre niturile si cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor de creditare ale acesteia, imprumut ce nu poate depasi intr-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum si dublul capitalului BNR si al fondului de rezerva constituit. Aceasta predere permite deci creatia limitata de moneda pentru finantarea decalajului temporar dintre niturile si cheltuielile bugetare din cursul anului fiscal. Prin aceeasi lege se admite refmantarea datoriei publice interne si finantarea deficitului bugetului de stat prin imprumuturi de stat, in conditiile legii. Finantarea deficitului bugetar prin imprumuturi de stat in zilele noastre, imprumutul este o stare a existentei umane
, un "truc" (instrument) care ne ajuta sa trecem mai usor si mai repede peste prezent cu ochii spre viitor. imprumutul este cel care creeaza starea de echilibru intre nevoi si resurse: intre nevoile crescute de resurse si resursele limitate ale celui care se imprumuta (debitorul) si nevoile de fructificare a resurselor excedentare ale creditorului. Problema recurgerii la imprumut de catre stat pentru finantarea deficitului bugetului sau trebuie sa fie la fel ca in cazul recurgerii agentilor economici la imprumut. Daca statul se imprumuta pe piata financiara pentru acoperirea deficitului, trebuie ca "profitul" pe termen mediu si lung realizat prin finantarea cheltuielilor publice sa fie suficient de mare pentru a acoperi serviciul datoriei (dobanda la imprumut), sa acopere pierderea de utilitate pe care o suporta piata prin privarea acesteia de resursele folosite pentru acoperirea deficitului si nu pentru finantarea bunurilor oferite de ea, iar factorii de decizie sa-si mentina credibilitatea in urma recurgerii la imprumutul de stat. Cu alte cuvinte, statul trebuie sa finanteze bunuri publice cerute de piata in ansamblul ei, astfel incat nimeni, pe cat posibil, sa nu aiba de suferit o pierdere de utilitate din cauza alocarii resurselor prin intermediul deficitului bugetar. Un deficit bugetar este echivalent cu scaderea economisirii (economisirea nationala este mai mica decat cea privata) si efectele acesteia pot fi poziti sau negati. John Kenneth Galbraith, in lucrarea Societatea perfecta (la ordinea zilei: binele omului), dupa ce afirma ca: Exista trei mari categorii de cheltuieli publice: cele care nu sersc niciunui scop vizibil, prezent sau viitor, cele care sustin sau dezvolta conditiile economice si sociale curente si cele care isi aduc contributia sau permit o crestere in viitor a niturilor, a productiei si a bunastarii generale, nu se sfieste sa sustina ca, in anumite cazuri motivate, este accepil sa se recurga la imprumutul de stat pentru finantarea cheltuielilor publice. Efectele perrse ale deficitului bugetar in general, deficitele bugetare nu sunt de dorit din cauza ca ele conduc la fenomenul cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de crowding-out sau "efect de evictiune". Acest termen desemneaza procesul care are loc cand o crestere a finantarii cheltuielilor publice prin imprumuturi de stat determina o crestere a ratelor dobanzilor si reducerea institiilor si consumului. Daca cresterea indatorarii statului are un efect mare asupra ratelor dobanzii, cheltuielile private vor scadea ca urmare a reducerii urilor institorilor privati de a insti. in aceasta situatie, pe totalul economiei, cheltuielile nu vor creste semnificativ. Daca indatorarea statului nu are efect asupra ratelor dobanzii, atunci nu va aa loc o reducere a cheltuielilor private, iar cererea agregata va creste prin cresterea cheltuielilor publice. in acest caz, desi cheltuielile publice pot sa nu permita cresterea institiilor private, institiile totale pot totusi sa creasca. Acest proces al institiilor publice are loc atunci cand gurnul cheltuieste banii pentru institii producti (autostrazi, sosele, constructii, institii in capital uman). in acest caz, politica bugetara expansionista (prin intermediul unui deficit bugetar ridicat) va tempera institiile private, dar institiile totale pot sa nu fie afectate, deoarece institiile publice (si indeosebi cele producti) cresc. Atat timp cat institiile publice sunt la fel de producti ca si cele private, acestea nu vor reduce stocul viitor de capital si nici nitul national viitor. Asadar, este important ca aceste cheltuieli publice sa fie ocazionate in legatura cu bunuri de capital producti.

Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact