StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finate publice » Bugetul de stat al romaniei
Trimite articolul prin email Functiile impozitului : Bugetul de stat al romaniei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Functiile impozitului



Functiile impozitului (sau finalitatea impozitului) se refera la scopul pentru care se silesc si se incaseaza, in general, impozitele. in literatura de specialitate se retin trei functii esentiale ale impozitului:


1) functia de renilitate fiscala;
2) functia de realizare a echitatii sociale;


3) functia de influentare a procesului economic.
Functia de renilitate fiscala
Are in vedere asigurarea cu resurse a fondurilor publice. In general, nu orice crestere a cotei sau ratei de impozitare conduce in mod automat la cresterea veniturilor bugetare.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un impozit pentru a asigura renilitatea fiscala sunt:
a) generalitatea: impozitul se aplica tuturor si asupra tuturor materiilor fiscale;
b) pluralitatea: impozitul nu trebuie sa fie unic; diferentierea impozitului permite statului accesul la toti contribuabilii si la toate materiile fiscale;
c) automatismul: orice crestere a ratei de impozitare va conduce la cresterea impozitelor; este adevarat ca acest lucru depinde de elasticitatea consumului obiectului de impunere in raport cu pretul, respectiv cu impozitul: o elasticitate mica va conduce la cresterea impozitului odata cu cresterea ratei de impozitare, dimpotriva, o elasticitate mare poate conduce la reducerea impozitului in cazul cresterii ratei de impozitare;
d) silitatea: se asigura un venit constant si sigur (de exemplu, in cazul impozitelor pe capital);
e) flexibilitatea: este specifica obiectelor impozabile care evolueaza rapid (de exemplu, impozitul pe cheltuieli, TVA). Randamentul fiscal are, totusi, o serie de limite.
Functia de realizare a echitatii sociale
Impozitele joaca un rol important in ata sociala. Pe tema impozitelor se poarta dezbateri aprinse in parlamente. S-a putut constata ca, in preajma alegerilor locale si parlamentare, impozitele se reduc, pentru ca, dupa alegeri, acestea sa fie ridicate. Majoritatea cetatenilor considera ca ei platesc impozite mult prea mari si ca alte grupe sociale suporta mult mai putin din povara fiscala.
Echitatea sociala, o problema destul de controversata in economia de piata, datorita dilemei care exista intre egalitarismul repartitiei venitului social si eficacitatea actitatii economice, constituie, totusi, un obiectiv al fiscalitatii, deci al impozitarii, in rtutea rolului social al statului. Din punctul de vedere al impozitarii, echitatea se refera indeosebi la asigurarea conditiilor pentru etarea evaziunii sau a fraudei fiscale, tinand seama de cele doua pozitii teoretice in aceasta problema. Cele doua pozitii sunt:
1) egalitatea in fata impozitului: toti contribuabilii trebuie sa plateasca proportional cu capacitatea lor de plata sau, mai exact spus, proportional cu materia impozabila, ceea ce conduce la silirea unui sistem de impozitare bazat pe principiul universalitatii si proportionalitatii impunerii;
2) egalitatea prin impozit: contribuabilii trebuie sa plateasca cu atat mai mult, din punct de vedere relativ, cu cat materia impozabila este mai mare. in felul acesta se urmareste reducerea decalajului de venit sau de avere prin intermediul impozitarii. Principiul de impozitare care se aplica in acest caz este cel al selectitatii si progresitatii impunerii. Principala limita in calea asigurarii echitatii impunerii o constituie evaziunea fiscala, prin care se intelege sustragerea delictuala de la plata impozitului datorat, in parte sau in intregime.
Evaziunea fiscala este de doua feluri: 1) evaziune legala: este fie a) neglijata (permisa in mod tacit) prin lege, ca urmare a imperfectiunilor sau a necorelarilor legislative, a lacunelor, ambiguitatilor etc. existente in lege, fie b) silita efectiv prin lege, de exemplu, prin subevaluarea materiei impozabile pentru contribuabilii prilegiati in mod intentionat (aceasta se intampla in cazul existentei unor puternice grupuri de presiune la nivelul legislativului);
2) evaziune nelegala (frauda fiscala): exista trei modalitati principale prin care se poate infaptui frauda fiscala:
a) sistematizarea fraudei: se refera la existenta unei coruptii extinse in acest domeniu (investitori, incasatori, intermediari care asigura etarea fiscului si spalarea banilor murdari respecti);
b) diversificarea fraudei;


c) alterarea cheltuielilor.
Functia de influentare a procesului economic
Impozitul modern si-a pierdut caracterul neutru, in sensul clasic al finantelor publice, asemenea bugetului, el avand o influenta considerabila asupra procesului economic, asupra stimularii/destimularii unor actiuni ale agentilor economici. Actiunea impozitului asupra economiei se manifesta sub doua forme principale:
1) actiunea asupra conjuncturii economice;
2) actiunea asupra structurii economice. in ceea ce priveste actiunea asupra conjuncturii economice, ea se poate manifesta in doua directii:
a) in directia relansarii economice (printr-o politica fiscala expan-
siva): aceasta consta in reducerea fiscalitatii, ceea ce actioneaza asupra cererii agregate prin incurajarea consumului si a investitiilor;
b) in directia silizarii economice (printr-o politica fiscali restrictiva): aceasta consta in cresterea fiscalitatii ceea ce va reduce cererea agregata prin reducerea consumului si a investitiilor.In calea actiunii impozitelor asupra conjuncturii economice stau : serie de obstacole cum ar fi:
1) obstacole tehnice: scaderea impozitului pe venit poate sa conduca nu la cresterea cererii, ci la cresterea economisirii; nu este sigur ca scaderea impozitului pe profit se va reflecta in cresterea investitiilor;
2) obstacole procedurale: masurile fiscale isi fac simtit efectul intotdeauna cu o anumita intarziere. Actiunea impozitului asupri structurii economice se refera la:
a) actiunea asupra intreprinderii, favorizand: cresterea firmei, dimensiunea firmei, natura firmei (de exemplu, protectia unor anumite firme), nationalitatea firmei (de exemplu, discriminarea intre firme romanesti si cele straine);
b) actiunea asupra investitiilor, favorizand sau defavorizand, din anumite puncte de vedere: natura actitatii, regiunea geografici in care urmeaza a se desfasura actitatea, sursele de energie
folosite, forta de munca utilizata etc. Impunerea sau impozitarea este o problema cu mari incidente nu numai practice, ci si teoretice si metodologice. in acest sens, literatura de specialitate a identificat o serie de principii generale care trebuie respectate atat in silirea impozitelor, cat si in perceperea si utilizarea lor. Exista cinci principii fundamentale ale impunerii:
1) principiul echitatii fiscale;


2) principiul certitudinii impunerii;
3) principiul transparentei impunerii;


4) principiul neutralitatii non-fiscale;
5) principiul randamentului non-fiscal.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact