StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » piata obligatiunilor » Obligatiunile municipale

Distribuirea negociata



Ofertele concurentiale ofera emotie, romantism si stralucire, insa majoritatea noilor emisiuni municipale sunt aduse pe piata printr-un tip ceva mai diferit de distribuire, denumit distribuire negociata (negociated underwriting). La inceputul anilor '90, distribuirile negociate reprezentau aproximativ doua treimi din volumul total al noilor emisiuni de obligatiuni municipale. ura 6-4 prezinta o schema a mecanismului unei distribuiri negociate.
O distribuire negociata dispune, de asemenea, de un sindicat care distribuie si nde obligatiunile, insa acesta ia fiinta intr-un mod total diferit fata de cel pentru o licitatie concurentiala. in cazul unei distribuiri negociate, managerul de sindicat, de obicei si ceilalti manageri, iar uneori chiar si membrii sindicatului, sunt alesi de catre emitent.
Pentru aceste distribuiri concureaza bancile de investitii specializate in obligatiuni municipale. Ele contacteaza potentialii noi emitenti de obligatiuni in speranta ca acestia le vor alege pentru aducerea obligatiunilor pe piata cand emitentii vor hotari sa vanda obligatiuni. Bancile de investitii pot sa contacteze un emitent cu ani de zile inainte ca obligatiunile sa apara efectiv pe piata, insa chiar si asa se poate intampla ca acea firma sa nu obtina afacerea.
Cand emitentul decide sa vanda obligatiuni, de obicei intereveaza mai multe banci de investitii inainte de a hotari ce firma sa angajeze pentru a aduce obligatiunile pe piata. in functie de rezultatele interurilor, emitentul alege managerul de sindicat (lead manager), managerii asociati (joint managers), iar uneori chiar si membrii sindicatului. in procesul de selectare a acestora, se iau in considerare mai multi factori cum ar fi performantele distribuitorului in vanzarea obligatiunilor din emisiunile anterioare ale emitentului, amplasarea distribuitorului (daca distribuitorul se afla in regiunea emitentului), recomandarile pe care le-a facut cu ocazia distribuirilor emisiunilor anterioare, relatiile personale infiripate de-a lungul anilor si altele.
Dupa ce s-a format sindicatul, baza contractuala pentru operatiunile acestuia o constituie scrisoarea de sindicat (syndicate letter) sau contractul intre distribuitori (agreement among underwriters).
Apoi, managerul sindicatului si managerii asociati negociaza cu emitentul termenii, structura, timing-ul si plasarea emisiunii. Ei dau emitentului recomandari prind momentul cand emisiunea ar trebui sa apara pe piata; daca piata este nefavorabila, ei pot sfatui emitentul sa retraga temporar emisiunea de pe piata. De asemenea, sfatuiesc emitentul daca sa foloseasca obligatiuni in serie sau cu termen, ori o combinatie a acestora; daca sa foloseasca o asigurare a obligatiunilor pentru o parte sau toate scadentele; care ar trebui sa fie ratele cuponului si randamentele ofertei, in special daca sa ofere obligatiuni cu cupon zero; si in printa altor clauze ale emisiunii. De asemenea, ei vor negocia spreadul total al emisiunii, uneori chiar si componentele sale care sunt reducerea de pret (takedown), cheltuielile de distribuire, onorariul pentru distribuire (underwriting fee) si onorariul de management (management fee). Onorariul de management care este impartit numai intre manageri - managerul de sindicat primind, de obicei, cea mai mare parte - reprezinta motivul principal pentru care bancile de investitii concureaza pentru aceasta afacere.
Dupa ce termenii emisiunii au fost siliti, distribuitorii ofera obligatiunile spre vanzare. in functie de reactia pietei, ei pot schimba termenii ofertei. Daca emisiunea este bine primita pe piata, distribuitorii pot sa mareasca preturile ofertei (sa micsoreze randamentele ofertei). Daca emisiunea nu se nde bine, distribuitorii pot micsora preturile. De obicei, distribuitorii nu schimba pretul mai mult de o data.
Managerul de sindicat, daca este multumit de performanta vanzarilor, il suna pe emitent, ii prezinta situatia si intreaba: incheiem afacerea?" Emitentul raspunde favorabil (dupa cum spera managerul), iar contractul se considera incheiat, dar neoficial; acesta se numeste handshake1" si nu este inca un angajament legal. Distribuitorul intra in posesia obligatiunilor numai dupa ce acestea i-au fost acordate oficial de catre emitent. De regula, aceasta nu dureaza mult.
Distribuitorul face publica noua emisiune si termenii ei, trimitand anunturi prin intermediul sistemelor electronice de comunicare a stirilor, precum si prin alte mijloace de comunicatie. Personalul de vanzari, desigur, nde activ obligatiunile. Managerul de sindicat informeaza in mod constant membrii sindicatului despre progresul afacerii pe piata. Din acest punct, distribuirea negociata si distribuirea concurentiala den similare in aproape toate printele.



Politica de confidentialitate



}); Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact