StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » managementul financiar » Functia financiara

Tipologia firmelor

Intr-o economie dinamica, complexa, necesitatile consumatorilor sunt practic nelimitate, schimbarile tehnologice si sociale creand noi nevoi.
Economia constituie un ghem de milioane de negocieri si tranzactii, intre parteneri dispersati pe spatii geografice mari, posedand dirse imputuri si instrumente. Dezvoltarea normala a vietii economice a impus organizarea legala a acestui complex de tranzactii, institutia esentiala denind contractul. Economia de piata este o economie contractuala.
Un contract reprezinta un aranjament intre parti care defineste (explicit sau implicat) rolul fiecarei parti in cadrul aranjamentului, stipulandu-se costul (penalitatea) asociata nerespectarii aranjamentului. Contractul minimalizeaza abaterile de la responsabilitatile liber asumate, insa proiectarea, structurarea si aplicarea unui contract bun pot fi costisitoare.
Contractele (tranzactiile) se pot realiza fie prin intermediul unor firme specializate, fie direct pe piata (in functie de frecnta activitatilor, care fac obiec


tul contractului) in cadrul intreprinderii sau la nilul persoanei fizice, frecnta care, prin costul generat, poate constitui criteriul de alegere a uneia sau alteia din cele doua modalitati de realizare a contractului.
Este evident ca, in practica, o frecnta mare a unor activitati reclama constituirea unei intreprinderi specializate pentru realizarea lor, intreprindere care minimalizeaza costul "producerii" acestor activitati.Intreprinderea inseamna efort de echipa, sinergie, dificultatea intervine in masurarea "randamentelor" diferitilor membri ai echipei si recompensarea lor. Proprietarul (indiferent de forma sa) reprezinta partea comuna a intregii echipe si in acest sens el poate, cel mai bine, sa masoare randamentele si sa aloce recompensele, fn plus, proprietarul are un drept rezidual asupra productiei, adica asupra acelei parti din productie care ramane dupa recompensarea celorlalti. Proprietatea este "productia ramasa", si persoana care poseda acest drept rezidual este tocmai detinatorul "productiei ramase", reflectata juridic prin actiune (inscris prin care se constituie dreptul rezidual).
Bunastarea actionarului (detinatorul de actiuni) depinde de acest drept asupra productiei ramase, acesta fiind interesat in proiectarea eficienta a contractelor si in urmarirea activitatii membrilor echipei.
Extinzand abordarea contractualista a firmei, se poate spune ca aceasta reprezinta o relatie de contracte, iar aranjamentele contractuale alternati sunt raspunsuri optimale la problematica contractelor. Din acest punct de dere toti participantii la o intreprindere sunt tinuti laolalta printr-o serie de contracte, desigur diferentiate in functie de serviciul oferit de fiecare participant.
Implicatia considerarii firmei ca o relatie de contracte consta in diminuarea importantei actionarului si institorului in cadrul firmei, fn acest sens, actionarii devin simpli purtatori ai riscului rezidual, risc care in schimb, ii poate recompensa in situatii de buna activitate, cu castiguri semnificati. Proprietatea asupra capitalului nu este aceeasi cu proprietatea asupra firmei. Adevaratul proprietar ai firmei este personalul, deci angajatii care poseda contracte cu aceasta. De fapt, proprietatea asupra firmei devine un concept, o abstractie, relevanta fiind numai proprietatea asupra unui contract cu firma.
Toti participantii la o relatie de contracte, deci la o firma, beneficiaza sau pierd in functie de evolutia firmei, inclusiv actionarii care detin in proprietate firma.


Exista trei forme tipice sub care se manifesta firma:
- intreprinderea individuala;


- intreprinderea asociata (potentiala);
- corporatia (societate pe actiuni).
Aceste forme juridice ale activitatii economice pot fi considerate ca aranjamente optimale alternati, bazate pe cresterea continua a dimensiunii. Astfel, daca firma creste in dimensiune va trebui sa-si schimbe forma juridica, datorita faptului ca forma juridica a firmei determina accesul la capital, natura riscului pentru proprietari, modul de impozitare etc.Intreprinderea individuala
fn cadrul acestei firme o singura persoana are dreptul de control, ea detinand actile fizice, raspunzand de politicile si de datoriile firmelor, preluand beneficiile sau suportand pierderile. Proprietarul si managerul sunt una si aceeasi persoana.
Avanta
je: facilitati la infiintare, costul scazut si modul de impozitare. Proprietarul are controlul total asupra firmei, toate costurile sunt impozitate cu rata de impozare a nitului personal (individual), care in conditiile unei economii de piata consolidata, este mai mica decat rata de impozitare a profitului.
Dezavantaje: raspunderea personala nelimitata a proprietarului, accesul limitat la fonduri si in general durata de viata limitata. Area personala a proprietarului si area firmei sunt una si aceeasi, creditorii, in caz de faliment, putandu-se indestula din bunurile personale ale proprietarului. Dimensiunea firmei este redusa, fiind adecvata in sfera comertului, serviciilor si constructiilor.Intreprinderea asociativa (parteneriala)
fn aceasta forma exista mai multi proprietari, uniti prin contract in care sunt stipulate salariile, contributia la capitalul social, distribuirea profiturilor si pierderilor, precum si dizolvarea formei. Detinatori ai dreptului rezidual, proprietarii (asociatii) sunt si decidenti, fara a aa vreunul control deplin asupra firmei.
Avantaje: pe langa acelea ale intreprinderii individuale, aceasta forma dispune de un acces mai mare la capital (mai multi contribuabili), precum si de o credibilitate mai mare (activitatea firmei este garantata prin mai multe bunuri).
Dezavantaje: in plus de cele ale intreprinderii individuale, daca unul din asociati nu-si poate indeplini obligatiile care-i revin, ca parte a obligatiilor firmei, ceilalti parteneri vor fi obligati sa preia aceste obligatii (o forma particulara a acestui tip de firma o reprezinta asociatia cu raspundere limitata, in cadrul careia majoritatea partenerilor se angajeaza in functie de contributia lor fa capitalul social, insa cel putin un singur asociat trebuind sa aiba responsabilitate nelimitata).
Firma se dizolva cand cel putin un asociat fie se retrage, fie falimenteaza, impozitarea se face pe nitul personal, aplicat la cota din profitul firmei, chiar daca asociatul nu-si incaseaza efectiv cota.
Dimensiunea acestor firme este tot redusa, exceptand poate firmele de consultanta si evaluare.
Corporatia
Firme de dimensiuni mari, detin ponderea ca volum de activitate ai unei economii. Ea reprezinta o entitate juridica in sine, o "fiinta artificiala", fiind separata de proprietarii sai. Poate achizitiona proprietati, emite hartii de valoare, incheia contracte, suporta incidenta legii. Proprietatea si managementul fiind separate, intr-o corporatie deschisa nimeni nu este legat de un drept rezidual (asumarea implacabila a riscului), deoarece posesorul "ocazional" al dreptului rezidual (actionarul) isi poate vinde liber, pe piata, actiunile.
Avantaje: corporatia poseda trei avantaje importante: raspunderea limitata, durata de viata nelimitata, transferul dreptului de proprietate. Avand un acces nelimitat la capital, fara a angaja direct raspunderea asociatilor, corporatia poate atrage institorii in proiecte riscante.
Dezavantaje: dificil si costisitor de infiintat, dispune de un handicap potential la impozitare, constand in dubla impozitare a niturilor: impozitarea profitului obtinut si impozitarea profitului distribuit.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact