 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
| StiuCum
Home » marketing
» marketing modern
» Comportamentul rational al agentilor
|
|
Functia de utilitate a consumului |
|
| Obiectivul major al detinerii unor averi este maximizarea utilitatii ei, respectiv cresterea maxim posibila a satisfactiei (materiale si nemateriale), care rezulta din consumul acestei averi, fn fapt, este vorba de maximizarea utilitatii imediate (Uo) si a utilitatii viitoare (Ui), nu separate, ci luate impreuna. Utilitatea creste, in general, pe masura cresterii consumului (de bunuri). Detinatorul unei averi (patrimoniu) va creste consumul sau atata timp cat va obtine o crestere a satisfactiei acestui consum. Functia de utilitate a consumului sau este pozitiv crescatoare pana la un anumit prag de saturatie, numit punct de satietate. Dincolo de aceasta limita, utilitatea scade, putand deveni chiar periculoasa. Ne putem usor imagina functia de utilitate a consumului de "bere", spre exemplu. Prima "halba" bauta (pe nerasuflate) produce o crestere "exploziva" a satisfactiei, de la zero pana la stingerea setei pe o arsita cumplita. A doua "halba" bauta adauga o satisfactie suplimentara mai mare sau mai mica, in raport cu setea clientului, dar, cu siguranta, o satisfactie inferioara celei obtinuta dupa consumarea primei "halbe". A "n"-a "halba" consumata duce la "euforie bahica", punctul limita al cresterii utilitatii consumului de "bere". Dincolo de acest prag, consumul de "bere" determina utilitati negative (betie) sau periculoase (coma alcoolica). Este evident faptul ca o crestere a consumului este posibila numai in conditiile existentei unei averi prezente si/sau a unei posibilitati actuale de imprumut in contul averii viitoare. Deci, consumuri mai mari sunt posibile la averi mai mari. Cum, insa utilitatile marginale ale diferitelor niveluri de consum sunt descrescatoare, este paradoxal sa constatam ca, la venituri (averi) mari, utilitatea marginala este redusa. Paradoxul Saint-Petersburg, evidentiat de Bernoulli (1756), explica comportamentul rational al investitorului care urmareste utilitatea marginala si nu speranta de castig absolut. Concluzia sa este ca utilitatea, in consumul unei averi (venit), este dependenta de marimea acestei averi ca baza de pornire a respectivului consum. Pe masura ce cresc cantitatile consumate din diverse bunuri, rapoartele dintre utilitatile lor marginale si preturile acestora tind sa devina egale cu zero. Dincolo de punctul zero al averii, utilitatea marginala (Um) a consumului respectivei averi este infinita; ocat de mica crestere a consumului determina o satisfactie maxima. Dati unui "flamand" o bucata de paine si veti constata ce satisfactie imensa ii aduceti! fn punctul de saturatie la o marime foarte mare a averii consumate, cresterea cat mai mare a consumului ulterior nu mai aduce nici o satisfactie suplimentara. Utilitatea marginala (Um), in acest punct de "satietate", este zero. Dati unui "satul" o bucata de paine si veti vedea ca ii este indiferenta, o arunca chiar. Comportamentul rational se manifesta, pe acest interval al utilitatii totale, de la zero (sau de la un nivel anterior atins) pana la saturatie. Se considera irational (aberant chiar) a continua consumul dincolo de punctul de saturatie, deoarece, cu fiecare unitate supljmentara a consumului, efectele sunt negative. La un anumit nivel al veniturilor (V) exista o combinatie optima a cantitatilor (x si y) consumate din doua bunuri substituibile, astfel incat functia lor de utilitate (U) sa fie maxima. Utilitatea maxima se atinge in punctul de saturatie, in care panta curbei utilitatii (tangenta curbei) este nula. fn acest punct, utilitatea marginala (derivata intai) este zero, iar elasticitatea utilitatii, in raport cu variatia consumului, devine negativa.In conditiile constrangerii (restrictiei) bugetare, date de marimea veniturilor (V) si de preturile unitare ale celor doua produse (px si py), determinarea combinatiei optime se face cu ajutorul functiei lui Lagrange. Multiplicatorul X al lui Lagrange (lagranjianul) evidentiaza intensitatea restrictiei bugetare asupra functiei de utilitate. Un X de marime ridicata indica posibilitatea cresterii utilitatii, prin relaxarea restrictiei bugetare (cresterea veniturilor si/sau scaderea preturilor). Daca A, este nesemnificati atunci utilitatea nu depinde de constrangerea bugetara, ci numai de combinatia cantitatilor consumate. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
