StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
marketing MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » MARKETING » marketing online

Internet si neteconomie



Internet si neteconomie

Internetul, revolutia tehnologica a secolului XX


Comunicarea in timp real a mesajelor ce includ text, grafica si imagini, cantitati

imense de informatii, relatii interumane, afaceri, divertisment, toate cuprinse intr-o singura retea definesc Internetul. Prin Internet se poate gasi raspuns la orice intrebare, se pot trimite mesaje instantanee dintr-un capat in celalalt al lumii, se pot transfera informatii, baze de date, documente, imagini, filme, muzica, chiar si bani, se pot face cumparaturi din orice continent, se pot vizita galerii de arta, se pot citi carti, juca jocuri, pot fi cunoscuti oameni, si totul aproape gratuit.



Este cunoscut ca marile momente din istoria omenirii au avut drept cauza aparitia unor noi tehnologii: plugul pentru revolutia agrara, electricitatea si motorul cu ardere interna pentru cea industriala. Astazi asistam la derularea unui alt mare moment, cel putin la fel de important si spectaculos: microprocesorul si protocolul de comunicatii al Internet - TCP/IP sunt ingredientele noii revolutii pe care copiii generatiei urmatoare o vor denumi cu un cuvant grandios ce va impanzi manualele de istorie.

Pe langa informatiile publice si divertisment, comunicarea si relatiile interumane pe de o parte si capacitatea Internetului de a genera afaceri profitabile pe de alta parte au determinat studierea sa la nivel academic.





Ce este Internetul?


Internetul este format dintr-o multitudine de computere racordate intre ele si care alcatuiesc o retea internationala permitand accesul la informatia expusa tuturor utilizatorilor retelei. Cu alte cuvinte, Internetul este o retea de retele. O enumerare a celor mai importante retele ce alcatuiesc Internetul ar cuprinde NSFNet (cu o pleiada de retele regionale cum ar fi NEARNet, SURANet, NYSERNet, OARNet), BITNet - Because It's Time To Network - EARN - European Academic Research Network - EUNet, Deusches Forschung Netz, apoi marile retele ale unei serii de producatori de echipamente, cum este DECNet. Mai cuprinde si diverse servicii publice ca: America Online (AOL), Applelink, AT&T, Easylink, FIDONet, Genie, CompuServe, BIX, etc[1]. Zecile de milioane de statii de lucru si milioanele de servere, atat de diverse sunt interconectate si statuate prin limbajul comun al protocolului TCP/IP. Cuvantul "Internet" este de fapt prescurtarea denumirii "Internetworked" si este general acceptat in majoritatea limbilor, inclusiv in cele de circulatie internationala. Se utilizeaza frecvent si termeni prescurtati ca "INet", "Net", sau pur si simplu "retea". Internetul este un fenomen spontan, o conventie; nimeni nu este administrator, nimeni nu este proprietar, nimeni nu este responsabil al retelei; exista totusi conventii internationale care impun anumite reguli de desfasurare a activitatilor in retea si care numesc operatori cu anumite sarcini mai mult sau mai putin administrative, cum ar fi inregistrarea de domenii, intretinerea Internetului, limbajul de programare, etc. Astfel de companii sunt InterNIC (Internet Network Information Center) sau World Wide Web (www), etc. Aceste conventii si reglementari impiedica desfasurarea activitatilor in retea intr-un mod haotic sau anarhic, punand la dispozitia organismelor nationale in drept modele pentru armonizarea legislatiei in acest domeniu avand in vedere faptul ca in retea nu exista frontiere, nu exista pasapoarte si nu exista vize.


Scurt istoric


Internetul a fost fondat in anul 1969 in State Unite ale Americii sub denumirea de ARPANet, de catre Pentagon. Scopul initial era, evident, imbunatatirea retelei de comunicatii in interiorul Departamentului de Aparare. Ulterior, aceast 252i89c a s-a divizat in doua retele: una din ele se numea MILNet iar cealalta a continuat sa poarte numele ARPANet. In paralel s-au dezvoltat retelele universitare denumite BITNet si CSNet - Computer Science Network - menite a facilita si dezvolta schimburile de informatii in cadrul retelei de universitati. In anii 70 isi incepusera existenta serviciile UUCP - Unix-to-Unix Copy Protocol - si USENET. In fine, National Science Foundation isi edifica propria sa retea de calculatoare numita NSFNet, cu incepere din 1986. Era normal ca tot acest conglomerat de "host"-uri cu o gama colorata de dialecte de sisteme de operare sa fie interconectate. Astfel, la cererea agentiei ARPA au fost concepute procesoare specializate de comunicatii - Interface Message Processors - de catre compania Bolt, Beranek si Newman. Este cert ca ARPA a constituit coloana vertebrala a confederatiei de retele bazate pe protocolul TCP/IP - Transfer Control Protocol / Internet Protocol (conceput de departamentul de cercetari al Universitati Berkeley), confederatie care se va numi ulterior Internet.


O dezvoltare fulgeratoare.


Dezvoltarea retelei din acest moment a fost de-a dreptul uluitoare, ea fiind comparata cu un gigant accelerator de particule. Cresterea virtuala a retelei este perpetua iar externalitatile ei sunt intr-o continua dinamica. Legea lui Metcalfe[2] le-a imortalizat astfel: "Valoarea unei retele este egala cu patratul numarului de noduri", ceea ce inseamna ca ea creste vertiginos de fiecare data cand se conecteaza un nou utilizator. In acest context Moore afirma: "Puterea microprocesorului se inmulteste cu doi o data la optsprezece luni la acelasi pret". Institutul specializat de studii Forrester Research a inventat referitor la Internet termenul de "hipercrestere".

Pentru a intelege mai bine anvergura fenomenului Internet vom prezenta date statistice publicate de IDC, Datamonitor si Computerworld:

q       la sfarsitul anului 1999, 300 de milioane de oameni erau utilizatori de Internet (deci o pondere specifica de 5%). In noiembrie 2000 numarul acestora crescuse deja la 401,7 milioane.

q       Clasificare pe criterii geografice a ponderii utilizarii Internetului demonstreaza ca cei mai multi utilizatori se gaseau la sfarsitul anului 2000 in Statele Unite si Canada (167,12 milioane), Europa (113,14 milioane), Asia si Pacific (104,88 milioane), America Latina (16,45 milioane), Africa (3.11 milioane) si Orientul Mijlociu (2,40 milioane).

q       Topul primelor 15 tari din punct de vedere al numarului de utilizatori la sfarsitul anului 2000 (in paranteze sunt exprimate ponderile utilizatorilor de Internet in totalul populatiei tarii respective):

o       Statele Unite 153,84 milioane (55,83%)

o       Japonia 38,64 milioane (30,53%)

o       Germania 20,10 milioane (24,28%)

o       Marea Britanie 19,98 milioane (33,58%)

o       China 16,90 milioane (1,34%)

o       Coreea de Sud 16,40 milioane (34,55%)

o       Italia 13,42 milioane (23,29%)

o       Canada 13,28 milioane (42,80%)

o       Brazilia 9,84 milioane (5,70%)

o       Franta 9,60 milioane (45,26%)

o       Rusia 9,20 milioane (6,30%)

o       Australia 8,42 milioane (43,94%)

o       Olanda 7,28 milioane (45,80%)

o       Taiwan 6,50 milioane (28,84%)

o       Spania 5,49 milioane (14,44%)


q       in 1999, comertul electronic a ocupat 1,4% din ponderea mondiala a vanzarilor cu amanuntul iar in 2000 2,4%

q       cheltuielile cu publicitatea online au crescut in perioada 1995 - 2000 de 23 de ori. La sfarsitul anului 2000 ele detineau o pondere de 4% din cheltuielile cu publicitatea ale companiilor si se prevede o crestere pana la 10% in 2004



q       exista circa 4600 site-uri web care vand spatiu publicitar pe web. Dintre acestea, primele 10 detin 71% din cheltuielile cu publicitatea pe Web, primele 100 detin 91% din cheltuielile totale cu publicitatea pe Internet iar restul de 45000 isi impart 9%

q       in iulie 2000 existau 2.7 miliarde pagini web

q       zilnic sunt construite 5 milioane pagini web

q       in iulie 2000 numarul serverelor a fost estimat la 6 milioane

q       in fiecare saptamana sunt inregistrate 368200 de domenii noi; 69% sunt inregistrate in Statele Unite

q       in Statele Unite comertul electronic a atins valoarea de 45 miliarde $ in 1999 si se previzioneaza o cifra de 296 miliarde $ in 2005; ponderea adultilor care au achizitionat produse si servicii online in 2000 a fost de 56%

q       veniturile din comert electronic au reprezentat in 2000 2,2% din PIB-ul Statelor Unite

q       5,3 milioane de oameni sunt angajati in Statele Unite in sectorul tehnologiei informatiei. Dintre acestia, 2,5 milioane lucreaza in domeniul Internetului. Venitul mediu al celor ce lucreaza in Internet in SUA s-a ridicat in 1999 la 83 000 $/an iar 53% dintre cei care lucreaza in domeniu sunt satisfacuti de locul lor de munca.


In Romania, piata Internet se cifreaza la aproximativ 6 000 000 $/an si cuprinde in jur de 800 000 de utilizatori, din care doar 60 000 de utilizatori la domiciliu.

Aceste date sunt, sper, mai mult decat suficiente pentru a demonstra amploarea fenomenului Internet. Previziunile sunt de asemenea generoase

In concluzie, Internetul este un sistem, un univers, care pune la dispozitia oricarui utilizator varii servicii si facilitati la un pret foarte mic sau, de cele mai multe ori, in mod gratuit.


Neteconomia. O noua era


In acest context in universul electronic s-au dezvoltat diferite activitati economice grupate intr-o categorie de afaceri ce alcatuiesc "neteconomia". Acest termen defineste toate activitatile desfasurate in proportie majoritara in cadrul retelei si care au ca scop obtinerea de beneficii.

"Asistam la inceputul unui boom mondial la o scara nemaiintalnita pana acum. Am intrat intr-o perioada de crestere sustinuta ce ar putea, in cele din urma sa dubleze volumul economiei la fiecare doisprezece ani si sa sporeasca prosperitatea a miliarde de persoane de pe planeta", comenta Peter Scwartz intr-un articol publicat in revista de cultura high-tech Wired in 1997. In articolul "The Long Boom"[4], publicat ulterior impreuna cu Peter Leyden, cei doi reporteri impartaseau viziunea asupra succesului si prosperitatii noii economii. Potrivit ideilor celor doi aceasta explozie economica se datoreaza in cea mai mare parte dezvoltarii noilor tehnologii informationale si comunicationale. Ei sustineau ca aparitia Internetului ar fi schimbat radical natura cresterii economice, derutand indicatorii din trecut si luand in deradere fundamentele ce serveau la evaluarea performantelor si viabilitatii intreprinderii.

Intr-adevar, putem afirma ca asistam la aparitia neteconomiei, o economie bazata pe calitatile intrinseci ale retelei si concentrata asupra unei noi categorii de intreprinderi, deoarece, in anii '90, Internetul a oferit viata sociala calculatoarelor. Pana atunci masinile de calcul erau puternice, dar mute; schimburile de informatii intre ele erau rare, planificate, iar metodele de realizare a acestora prohibitive din punctul de vedere al cantitatii de informatii, al distantelor, al timpului si al costurilor. O data cu Internetul, insa, angajatii intreprinderilor au putut intra in contact direct si in timp real, impartasind date de pe hard disc cu clientii, cu furnizorii, cu creditorii, cu parteneri din orice colt al lumii. S-ar putea spune ca s-a descoperit cea mai importanta utilizare a computerelor care pana acum serveau doar drept masini de scris, de calcul sau baze de date. In 1995, pasul decisiv, aparitia comertului electronic a facut ca Web-ul, inventat la inceputul deceniului, sa poata fi transformat in targ international de bunuri, servicii, oportunitati de afaceri. Deci neteconomia a luat fiinta.

"Net" inseamna "retea" in engleza si in contextul nostru este prescurtarea de la cuvantul Internet, primul spatiu public electronic universal. Net-economy (neteconomia) nu se reduce la schimburile comerciale online. Acestea reprezinta doar varful aisbergului; structura tentaculara a neteconomiei coboara pana in centrul organizatiilor de profil devenind coloana vertebrala a acestora; sensuri si moduri diferite ale fenomenelor clasice, date si informatii se incruciseaza dand o viata proprie entitatii virtuale si creand o noua sfera economica. Reteaua isi extinde ramificatiile si influenta in toate sectoarele de activitate, inclusiv in cele care nu au nici o legatura cu tehnologia informatiilor. Pe de o parte, informatica deschisa se infiltreaza pretutindeni, de la agricultura pana in administratiile publice, iar pe de alta parte, cei ce o refuza sunt inlocuiti de noii veniti a caror lipsa de experienta e compensata de bagajul de cunostinte si de deschiderea catre nou.


O crestere exponentiala


In varsta de numai sase ani, neteconomia era evaluata la 507 miliarde $ in 1999 fata de 301 miliarde $ in 1998: mai mult decat industria aeronautica sau telecomunicatiile[5]. Trebuie mentionat ca aceasta statistica nu tine seama decat de cifra de afaceri si de utilizari direct legate de folosirea Internetului, fiindca impactul difuzarii sale in ansamblul economiei nu poate fi masurat. Este de asemenea complicat recensamantul utilizatorilor retelei dat fiind faptul ca institutiile in drept nu au cazut de acord asupra definitiei termenului de utilizator (intenaut): cel care se conecteaza o data pe zi, pe saptamana, pe luna, etc. O cifra medie sugereaza cam 400 de milioane la inceputul anului 2001 si o previziune de 1 miliard de utilizatori in 2010 Implicatiile acestei hipercresteri sunt de importanta vitala. Viteza acesteia determina specialistii americani de la Forrester Research sa afirme ca noii intreprinzatori duc o "viata de caine" (dog year) in sensul ca sunt supusi unui nou calendar, in care un an echivaleaza cu un trimestru in contextul evolutiei societatii prinse in vartejul intens al inovatiei. Aceasta inseamna micsorarea perioadelor de retehnologizare, micsorarea ciclurilor de viata a produselor, necesitatea de administrare a stocurilor in timp real, fluidizarea productiei prin restructurarea circuitelor si depunerea de eforturi pentru acumularea, sortarea, stocarea si transmiterea de informatii in timp util.







Netintreprinderile

- tablou al evolutiei pietei electronice -


Pentru a intelege fenomenul neteconomiei si amploarea sa se impune prezentarea celor mai importante momente ale existentei sale evocate prin prisma principalilor actori: netintreprinzatorii.


Firme cu activitatea de baza online


In concordanta cu declaratiile presei de specialitate, data de 9 august 1995 marcheaza anul I al neteconomiei. In acea zi, societatea Netscape Communications, pornita dimineata de la zero, valora la caderea noptii 2 miliarde $. Cea mai spectaculoasa crestere din istoria economica de pana atunci se produsese, si se produsese pe Internet. Societatea Netscape are Internetul pe post de capital comercial. Ea vinde browserul Navigator, un soft de navigare pe Net care permite o reperare usoara pe Net prin simplul click al mouse-ului in dreptul hipertextului eticheta. Cu Netscape apar deci premisele tehnologice ale unei economii de retea, dar si bazele sale comerciale, deoarece firma a adoptat instinctiv unele metode care se vor impune in intreprinderi. Programul Netscape este derivatul conceptului Mosaic, un program elaborat de un grup de studenti ce formau in 1993 NCSA[7] in cadrul universitatii Illinois. Nestimulati de oferta universitatii, creatorii softului decid sa se lanseze pe cont propriu si schimba numele produsului pentru a evita problemele legate de licenta. Acestia lanseaza pe Internet o versiune de proba gratuita (shareware) care atrage atentia unui numar maxim de internauti intr-un timp record, apoi lanseaza contra-cost softul stabilizat. Cheltuielile de productie a softului erau deja suportate de universitate iar cheltuielile de multiplicare minore. Se hotaraste cotarea la Bursa al carei raspuns prompt este neasteptat: 2 miliarde $. In urmatorul an compania vinde sase milioane de browsere. Boom-ul care a cutremurat sferele informatice si economice l-a impresionat pana si pe Bill Gates, imparatul softului, care n-a avut niciodata parte de o asemenea crestere. Mai tarziu, cand Microsoft intra in cursa lansandu-si propriul navigator, "Internet Explorer", impreuna cu buchetul sau de softuri, Navigator va fi distribuit gratuit, iar Microsoft isi adjudeca suprematia si in acest domeniu. Avantajul Microsoft este cvasimonopolul creat cu sistemul de operare Windows. Desi exista sisteme concurente, dintre care cel mai demn de luat in considerare este Linux-ul, utilizatorii sunt prinsi intr-un sistem tip "lock-in", deoarece Microsoft a avut grija sa vanda impreuna cu Windows toate softurile produse, deci cam toate uneltele de care are nevoie un utilizator pentru a-si pune unitatea la treaba. Astfel, creatorii sistemelor reale sunt obligati sa monteze pe masinile de calcul create o data cu sistemul de operare toate softurile companiei pe care utilizatorii le imbratiseaza si pe care cu greu le vor inlocui. In acest context Microsoft a reusit sa acapareze intr-un timp scurt cam 90% din piata browserelor facand din Netscape un concurent teoretic.



Se remarca aparitia tuturor "ingredientelor" neteconomiei: reclama mediatica agresiva, hiperdezvoltare, aflux de capitaluri, noi modele economice. Reteaua tehnologica nu mai este exclusiv o comunitate stiintifica; se face transferul de tehnologie spre sectorul comercial. Se demarca linia care ii separa pe cei ce inteleg reteaua de cei care nu vad nimic in ea. Datorita originilor sale universitare si a arhitecturii descentralizate Internetul induce comportamente specifice: spirit de cooperare, invatare si dezvoltare continua si un transfer de putere catre masele de utilizatori care isi determina propriile reguli.

Web-ul este rodul colaborarii dintre utopia savanta si puterea publica, dintre un inventator si un strateg. Primul, Tim Bernes-Lee, a conceput URL[8], un sistem universal de adresare si de realizare a concordantei dintre documentele de pe retea, fiecare primind echivalentul unui numar de telefon inregistrat oficial intr-un anuar. Pentru a trece de la unul la altul el imagineaza moduri de lectura hipertext, perturband organizarea traditionala a cunoasterii lungimii unei axe in sens unic. Pentru aceasta el creeaza HTML , alfabet de programare care permite scrierea unui text la formatul retelei, inserand legaturi cu pagini ascunse, care ele insele contin legaturi cu alte pagini s.a.m.d. Astfel cascada arborescenta e virtual infinita; ea nu are nici inceput, nici sfarsit, deoarece legaturile se pot face intre orice resurse, permitand toate configuratiile si ignorand orice ierarhie. In fine, Hipertext Transfer Protocol le ofera internautilor posibilitatea de a consulta aceste pagini incarcandu-le continutul pe ecranul unui calculator. Din acest moment ciberspatiul este un peisaj in care oricine se poate plimba si vizita site-uri. Tim Bernes-Lee denumeste acest univers virtual World Wide Web. Exploatarea inventiei o va face cu ajutorul lui Michael Dertouzos, directorul laboratorului informatic Masachussets Institute of Technology care o pune in aplicare. Astfel proprietatea privata apare pe Net, deoarece spatiul virtual devine semnalat si locuibil, impreuna cu adrese si cai de acces, browserele usureaza cautarea iar ideea de a face cumparaturi online nu mai pare atat de absurda. De altfel cunoscuta companie Pizza Hut construieste un site care permite preluarea comenzilor online si astfel cutia Pandorei a comertului electronic este deschisa. Dar, conform cu principiile universalitatii si ale gratuitatii care guvernau Internetul negustorii isi fac greu loc printre schimburile benevole si deschise de informatii si atunci netintreprinderile sunt nevoite sa se converteasca la principiul gratuitatii: ce poate fi mai atractiv decat un cadou?

Geocities e cel mai bun exemplu. Preluata in 1999 de Yahoo la pretul de 55 de miliarde $, societatea si-a cladit succesul pe cadouri si gratuitati. A pus la dispozitia publicului spatii gratuite de gazduire a domeniilor (host) cu conditia inserarii in site-urile private gazduite a unor bannere publicitare; compania a incasat intr-un an 8 milioane $ din publicitate, dupa care a trecut la faza urmatoare, a comertului electronic, cu Geoshops - targuri virtuale complete in care oricine gasea orice dar unde expozantii erau organizati, ierarhizati, atent selectati si, bineinteles, platitori ai taxelor de gazduire. Incasarile atingeau suma de 3,4 milioane $ pe trimestru .


Cea mai noua categorie de actori ai Neteconomiei o reprezinta portalurile, adevarate porti ale Web-ului. Cel mai mare exponent al acestei clase la ora actuala se numeste America On Line (AOL). Obscura companie din Dulles, Virginia care in anii 80 se numea Control Video Corporation avea sa devina cu ajutorul Internetului una dintre cele mai profitabile activitati online construind un adevarat imperiu al Web-ului. Un portal este o intreprindere care asigura accesul la Internet si care in acelasi timp dezvolta un site cu ambitia de a fi poarta de intrare pe Web a unui numar cat mai mare de utilizatori. Site-ul asigura adrese de posta electronica gratuite, motoare de cautare pe baza a diferite categorii sau cuvinte cheie, informatii si servicii diverse. In aceasta privinta AOL este cel mai dezvoltat portal reusind sa atraga in 2000 peste 118 milioane de utilizatori inregistrati. Istoria firmei este una zbuciumata sub conducerea lui Steve Case, numit P-DG in 1991. Din aceasta putem mentiona pe scurt capitalizarea in 1992 la bursa Nasdaq, lupta cu gigantul din Redmont (Microsoft) in perioada lansarii portalului MSN[11] (ocazie cu care Bill Gates a facut AOL o propunere de cumparare de 286 milioane $); situatia critica il determina pe Steve Case sa aplice "marketingul covorului de bombe : in iulie 1995 se lanseaza in infiltrarea masiva a CD-ROM-urilor de conexiune prin toate canalele disponibile. Rezultatul s-a concretizat intr-o cota de piata de 30% , AOL devenind primul furnizor de acces in Statele Unite. In 1996 revolutioneaza sistemele de tarifare introducand tariful fix lunar in locul celui pe ora ceea ce determina o crestere violenta a vanzarilor care duce la suprasolicitarea sistemului care nu suporta decat 8 000 de conexiuni simultane. Timp de doua saptamani, cat a durat montarea unor noi servere, firma isi atrage porecla "America On Hold", deoarece frecvent modem-urile primeau ton de ocupat. Facand o paralela, acelasi lucru s-a intamplat si in Romania cand firma Connex anunta tuturor abonatilor sai acces dial-up gratuit prin XNet, a carei servere au fost blocate patru saptamani din cauza suprasolicitarii.

In 1997, AOL cumpara Compuserve devenind de cinci ori mai mare decat MSN, moment in care adopta deviza AOL everywhere declarandu-si ambitia de a deveni unica poarta de intrare pe Web din lume. In 1998 anunta preluarea portalului Netscape ceea ce starneste un val de fuziuni si preluari in lumea concurentei online. In aceasta perioada a inceput sa se observe aparitia unor hubs - niste concentrari de audienta determinat de un fenomen de agregare in jurul unor portaluri. Materializat in prima pagina, portalul este de fapt un colector de audienta electronica ce satisface trei imperative economice

sa se ajunga la un numar cat mai mare de intelegeri cu principalii comercianti online pentru a crea capacitati de achizitie pentru clienti; astfel AOL a incheiat acorduri cu 1800-Flowers, CDNow, Amazon, eBay si multi altii;

sa atraga un numar mare de consumatori care sa populeze magazinele virtuale

sa mentina internautii cat mai mult pe suprafata site-urilor sale, lucru pretins de agentiile publicitare;

Cea mai mare amenintare pentru AOL este YAHOO[13], un alt portal gigant care, spre deosebire de AOL, nu asigura acces dial-up ci doar gazduieste un site-mama in special pentru comert electronic; profiturile sale imense reies din chiriile pretinse negustorilor si taxele de publicitate pentru bannerele expuse pe site-urile sale. In iunie 1999 portalul numara 80 milioane de utilizatori din care 65 milioane inregistrati ; numarul de site-uri vizitate zilnic via YAHOO se ridica la 310 milioane fata de 70 milioane ale firmei Excite si 67 milioane ale Lycos, celelalte doua mari portaluri exclusiv implantate pe Internet ; capitalizarea bursiera de 46,7 miliarde $ din 1999 o face pe undeva comparabila cu AOL (110 miliarde $). Yahoo isi afirma ambitiile cumparand in aprilie 1999 Geocities cu 3 miliarde $ si Broadcasts.com cu 5,6 miliarde $. Prin comparatie, in aceeasi perioada grupul Renault cumpara Nissan cu 4,6 miliarde $. Aceste preluari marcheaza o noua era: portalurile se grupeaza in jurul unui concern de telecomunicatii prevestind tehnologia viitoare a unei medii unice, care sa imbine transmisiile radio, televiziune, telefonie si Internet. In acest context Disney a investit in Infoseek, Lycos a fost inghitit de reteaua de televiziune USA Network, Excite a devenit proprietatea gigantului de telecomunicatii AT&T, cea mai mare in domeniu din lume. Lovitura de teatru o da insa tot AOL: in 10 ianuarie 2000 preia controlul celui de-al doilea mare grup de telecomunicatii, Time Warner printr-un pachet de 55% din actiuni. Firma valoreaza astfel 280 miliarde $ la bursa si are controlul asupra CNN, studiourile Warner Bros, revistele grupului Time, impreuna cu o mostenire de 13 milioane de abonati prin cablu in Statele Unite.

Piata europeana este mult mai descentralizata deoarece este greu pentru orice portal sa treaca peste 15 limbi si 15 seturi de legi pentru a grupa internautii din intreaga Europa unita. Astfel statisticile anului 2000 releva ca Freeserve era prestatorul numarul unu in domeniu al Marii Britanii (1,68 milioane abonati = 30% din piata de acces la Internet); Wanadoo, filiala grupului France Telecom este urmata indeaproape de Voila in Franta, in Germania s-a impus Web.de, in Suedia Torget iar in Spania Ole.es.

Portalurile romanesti sunt mult mai descentralizate datorita probabil amplorii scazute deocamdata a fenomenului Internet. Cele mai frecventate sunt ROL, PORTAL, HOME si TOTALNet.

Noua tendinta este aceea de legare a site-urilor intre ele pe criterii de specializare functionala in webrings sau inele. In termeni de marketing aceasta este o integrare pe verticala, motiv pentru care au primit in Statele Unite denumirea de vertical portals sau, pe scurt, vortals. Aceste vortaluri sunt singura modalitate de supravietuire in fata concurentilor mentionati anterior dar e limpede ca au capacitate limitata de extindere si o frecventa mai mica de acces. Cel mai mare vortal actualmente este Business Village care este evident specializat in furnizarea de informatii si servicii legate de afaceri, urmat de UFB Locabil (credit - inchiriere).



Netintreprinderea versus intreprinderile traditionale


Amazon - a treia cea mai cunoscuta firma in lumea on- si offline este cea mai mare librarie din toate timpurile nu a vandut niciodata o carte cu pagini de hartie. Performantele sale spectaculoase sunt dovedite de 13 milioane de clienti in intreaga lume si o biblioteca de cinci milioane de carti electronice expuse la sfarsitul lui 1999. Capitalizarea sa bursiera a atins 30 miliarde $ in 1999, mai mare decat gigantul afacerilor petroliere Texaco. Cu ce-i atrage atat de mult Amazon-ul pe cititori? S-ar spune ca pentru a cumpara o carte cititorului ii place sa o rasfoiasca, sa ii simta mirosul de cerneala, dar mai ales sa o aleaga. Da, Internetul ofera posibilitatea alegerii. Daca cea mai mare librarie din "caramida si mortar" expune 40 000 de lucrari, Amazon-ul beneficiaza de 5 000 000 de spatii de expunere pe rafturile virtuale. In al doilea rand se poate tine o evidenta stricta a clientilor, a gusturilor lor, Internetul oferind posibilitatea de a inregistra fiecare "click de mouse". Astfel orice client care intra pe site a doua oara este intampinat cu un mesaj personalizat, i se fac recomandari in functie de preferintele sale exprimate anterior, i se expun toate noutatile din domeniul care-l intereseaza; este foarte tentant pentru un vizitator sa apese "click-ul platitor". Amazon este cel mai edificator exemplu al modului in care un netintreprinzator abil poate face sa se clatine puternicii economiei traditionale. In 1996 firma Barnes & Noble era cel mai mare lant de librarii din Statele Unite. Condusa in 1971 de Len Riggio, firma a inregistrat cea mai mare crestere prin infiintarea "superlibrariilor" care cuprindeau pana la 40000 de volume expuse in cladiri uriase dotate cu sali de lectura, canapele confortabile si mici cafenele . Vanzarile masive determinau economii de scara ce permiteau scaderea preturilor destul cat sa faca multi intreprinzatori din domeniu sa traga obloanele. Iata ca dupa treizeci de ani istoria se repeta. Nedand prea multa importanta concurentului virtual, firma inregistreaza o scadere de vanzari de 30% intr-un an. In etapa urmatoare investeste 200 milioane $ in trecerea online pentru vanzarea de carte dematerializata si recuperarea distantei fata de Amazon. Dar vanzarile de carti electronice au o cota de piata de doar 15% fata de cea de 62% a Amazon-ului si, in plus se realizeaza in detrimentul librariilor reale, ceea ce duce la prabusirea colosului american. Jeff Bezos spunea ca "In vechea lume, ideea era sa cheltuiesti 30% din timpul tau, din energia si eforturile tale pentru a imbunatati satisfacerea nevoilor clientului si 70% pentru a striga in gura mare acest lucru. Online este invers."



Exemplele continua cu CDNow si Y2K in lumea muzicala, Onsale si eBay in domeniul licitatiilor publice sau eToys versus Toys "R" Us in industria jucariilor.

Este interesanta si lupta din interiorul retelei, unde fuziunile si absorbtiile sunt atat de dinamice incat alcatuiesc in cadrul retelei un tablou de particule aflate in miscare Browniana. In lupta sa acerba impotriva Toys "R" Us, eToys a capatat pozitii care au incomodat Amazon-ul. Simtindu-si amenintata pozitia, libraria cumpara in 1999 magazinul de jucarii, capatand apoi veleitati de magazin virtual universal. Astfel preia CDNow si Onsale, investeste si in Pets.com (magazin de animale de casa), Drugstore.com (farmacie), Excghange.com, HomeGrocer.com devenind astfel un gigant care comercializeaza orice. Pentru orice domeniu, Amazon este lider de piata aplicand principiile marketingului pur: politica orientata spre client. In final Amazon este inghitit de AOL, portal mentionat anterior in lucrare.


Transpunerea online a activitatilor organizatiei


O alta categorie de actori ai Neteconomiei sunt intreprinderile cu radacini in economia reala care au reusit cu succes sa faca trecerea online ca urmare a concurentei acerbe din aceasta directie, supranumite intreprinderi canibale ( care si-au vandut treptat afacerile reale propriilor filiale online). Aceasta convertire a fost determinata de o crestere acerba a concurentei si a productiei globale, in contextul in care consumul a crescut foarte putin. Conform estimarilor societatii japoneze de studii specializate Jupiter Communications, numai 6,5% din volumul comertului electronic va fi corespunzator valorii creat de noile piete. Aceasta inseamna ca cea mai mare parte a tranzactiilor efectuate pe Internet - restul de 93,5% - va fi sustrasa din vanzarile magazinelor reale, in timp ce un foarte mic procentaj va umfla volumul total al tranzactiilor. Cererea poate fi stimulata de avantul economic dar nici o betie consumerista nu va putea inghiti surplusul de oferta creat de sosirea noilor comercianti. Astfel Internetul reprezinta o amenintare reala pentru intreprinderile traditionale.


Previziunile legate de involburata lume virtuala a urmatorilor ani aduc in prim plan "greii" domeniului informatic, pe de o parte pe cei din industria informatica propriu-zisa (AT&T, Microsoft, IBM, Intel, Compaq), cat si pe cei virtuali (Amazon, AOL, eBay, Yahoo).

Pe de o parte ambitiosul Bill Gates cu al sau Microsoft de 500 000 miliarde $ - prima capitalizare la bursa din lume (General Motors e a doua cu 380 miliarde $), dupa ce a investit in AT&T pentru a stapani tehnologia telecomunicatiilor (lansand apoi impresionantul numar de 288 de sateliti care vor deveni operationali din 2003), dupa o serie de preluari complete pe Net, (WebTV, Hotmail - liderul furnizorilor de adrese gratuite de posta electronica, agentia fotografica de presa Sygma, banca de imagini Corbis) iar pe de alta parte Scott McNealy [18]care are in spatele sau o armata gata de lupta (AOL cu Netscape si Time Warner, Red Hot Software care a proiectat Linux) si cu aliati ca IBM, Intel si Compaq (dornici de a se elibera de tributul impovarator al sistemelor de operare Microsoft - Windows si al softurilor - Office) vor fi polii principali in lupta pentru suprematia pe Web.


Tendintele se profileaza si se oglindesc in strategiile actorilor virtuali: protocolul Internet va determina interconexiunea ansamblului de echipamente de comunicatie , domestice sau de intreprindere. Utilizatorul va plati atunci o factura unica operatorului universal - cu siguranta un pret fix - Internet - telefon - televiziune. E momentul ca fiecare intreprinzator cu spirit de anticipatie sa marcheze un "punct de inflexiune" in politica sa de marketing si sa se reorganizeze gasindu-si un loc in peisajul modern capabil sa-i asigure cel putin supravietuirea.









"Boom-ul Neteconomiei" - Solveig Godeluck

Robert Metcalfe a inventat in 1973 EtherNet, o retea electronica locala raspandita in intreprinderi. Este fondatorul firmei americane specializata in solutiile firmei 3Com

Robert Moore, unul din fondatorii Intel-ului

Wired, ianuarie 1998

Forrester Research

Datamonitor

National Center for Supercomputing Applications

Universal Resource Locator

Hypertext Markup Language

"Boom-ul neteconomiei" - Solveig Godeluck

Microsoft Network

Helene Constantiny, Steve Case, "L'homme cle d'Internet", in Enjeux-Les Echos, septembrie 1999

Yet Another Hierarchical Officious Oracle

Craig Bicknell, Yahoo profits exceed estimates", in Wired, 7 iulie 1999

Alocutiunea tinuta de Timothy Koogle, P-DG la Yahoo, la 14 septembrie 1999, la European IT Forum, organizat la Paris de International Data Corporation

Presedintele Amazon

P-DG la Sun Microsystems





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre marketing online















lupa cautareCAUTA IN SITE