StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept constitutional
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Forme de stat



FORME DE STAT

1. Statul unitar

Notiunea de „forma de stat'F este utilizata in mod obisnuit in tratatele de drept constitutional pentru a desemna modalitatile in care se poate infatisa puterea de stat constituita pe un teritoriu determinat.

Din acest punct de 949e41j vedere, statele pot fi unitare sau compuse.



Un stat este unitar atunci cand asupra tuturor indivizilor care-i populeaza teritoriul isi exercita autoritatea un singur sistem de organe inzestrate cu suveranitate interna si externa. Asemenea state unitare sunt: Bulgaria, Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia etc.

Din puctul de vedere al dreptului international public, statul unitar se caracterizeaza prin faptul ca, in raporturile cu alte state, actioneaza ca subiect unic de drept international.

Caracterul unitar al unui stat nu este incompatibil cu o larga descentralizare a lui, chiar si cand aceasta depaseste cadrele obisnuite. Astfel, autonomia recunoscuta Irlandei de Nord in limitele asa numitului „Regat al Marii Britanii si Irlandei de Nord' nu afecteaza forma unitara a statului, dat fiind ca parlamentul britanic ramane singurul organ competent nu numai sa controleze autonomia irlandeza, dar si sa o desfiinteze oricand. In consecinta, atata vreme cat asupra tuturor organelor statului competente asupra unui teritoriu determinat se exercita controlul unei singure autoritati centrale suverane, care are dreptul de a decide in ultima instanta, ne gasim in prezenta unui stat unitar.

Potrivit Constitutiei noastre din 1991, Romania este un stat unitar.

2. Statul compus

Statul compus este un conglomerat de mai multe state, in cadrul caruia statele alcatuitoare, chiar daca-si pierd suveranitatea externa, isi pastreaza insa cel putin o parte a suveranitatii lor interne.

Statele compuse pot fi la randul lor de mai multe feluri, fiind succeptibile de a fi grupate in doua mari eategorii: asociatii de state si ierarhii de state.

A. Asociatiile de state

Asociatiile de state se deosebesc de ierarhiile de state prin faptul ca. pe cand la asociatiile de state suveranitatile diferitelor state alcatuitoare sunt egale intre ele, Ia ierarhiile de state, unul sau unek din statele particulare isi vad diminuata suveranitatea in folosul altui stat membru.

Asociatiile de state se impart la randul lor in:

1.       Uniuni personale;

2.       Uniuni reale;

3.       Confederatii de state;

4.       State federale.

Caracteristicile acestor tipuri de asociatii de state sunt urmatoarele:

1.  Uniunea personala

Ea este o forma de stat compus, in care doua sau mai muJtc state se asociaza sub acelasi monarh, pastrandu-si insa neatinsa atat suveranitatea interna, cat si cea externa. Prin urmare, singura legatura intre statele alcatuitoare ale uniunii personale este faptul ca au acelasi monarh. Aceste state nu.au insa nici un alt organ comun. Atat guvernul cat si organul legiuitor si puterea judecatoreasca sunt distincte pentru fiecare stat alcatuitor. Mai mult. fiecare stat are constitutia sa proprie si, din acest motiv, puterile monarhului pot fi in unul din state marginite prin constitutie, dar absolute, in altul.

Au fost uniuni personale; Marea Britanic si Hanovra de la 1714 pana la 1837, cand aceasta uniune a incetat prin faptul ca pe tronul Angliei s-a urcat regina Victoria, care in Hanovra era exclusa la succesiunea tronului prin efectul legii salice; Marele Ducat de Luxemburg si Tarile de Jos de la 1815 la 1890. precum si Belgia si Congo de la 1885 la 1908'.

2.  Uniunea reala

La uniunea reala, statele componente se asociaza sub sceptrul aceleiasi dinastii, succesiunea la tron fiind reglementata in conditii identice pentru toate tarile membre. Pe de alta parte, in cadrul uniunii reale, suveranitatea externa a statelor membre se contopeste, prin faptul ca ea este exercitata de un organ comun, astfel incat aceste state apar, in raporturile internationale, ea o persoana unica.

Uneori uniunea reala are, in afara de un ministru de externe comun, si un numar de alte organe comune.

Astfel, uniunea reala austro-ungara, care a durat de la 1867 pana Ia 1918, avea unele organe comune in materie de afaceri straine, armata si finante, la care se adauga un organ legislativ aleatuit din reprezentanti ai Dietei ungare si ai Reichsrat-ului austriac1.



Aceasta forma de stat compus are un caracter mai durabil decat uniunea personala, eaci regulile de succesiune la tron sunt aceleasi in ambele state, astfel incat riscurile unei separatii sunt mai reduse.

3, Cnfederatia de slute

in confederatia de state, statele particulare isi pastreaza neatinsa atat suveranitatea externa, cat si cea interna, in vederea apararii unor interese comune privind securitatea internationala sau propasirea lor economica, aceste state cad de acord insa, print-un tratat, asupra anumitor principii dupa care sa se calauzeasca si isi creeaza un organism comun, format din delegati ai tuturor statelor. Acest organism comun, numit in mod obisnuit ..dieta'; nu este un organ legislativ, ci numai o adunare de diplomati. De aeeea, deciziile lui nu obliga pe cetatenii statelor alcatuitoare, ci, pentru ase impune acestora, trebuie in prealabil sa fie adoptate de organul competent al fiecarui stat particular. Astfel, tratatul, care sta la baza confederatiei, nu da nastere unui stat nou, caci organele confederatiei nu au o putere de comanda propriu-zisa, ci constituie o simpla liga de state, o alianta.

Tocmai pentru ca asocierea unui numar de state intr-o confederatie nu da nastere unui nou sistem de organe inzestrat cu suveranitate, suprapus organelor suverane ale statelor particulare, un stat membru poate sa participe in confederatie si numai cu o parte a teritoriului Iui. intr-adevar, daca prin confederatie ar lua nastere un nou sistem de organe inzestrate cu suveranitate, aceasta fiind indivizibila ar trebui sa includa in sfera ei de actiune intregul teritoriu al diferitelor state. Cum insa, in cadrul confederatiilor, un sistem de organe nou inzestrat cu suveranitate, nu ia nastere, mi exista principial nici o piedica juridica pentru ca statele membre sa participe in asemenea grupari politice numai cu o parte a teritoriului lor. Pe de alta parte, tot din acest rnotiv, diferitele state, care alcatuiesc confederatia, au oricand dreptul de a se retrage din ea (este ceea ce se numeste dreptul de secesiune).

Forma de stat confederal apartine nu numai trecutului, dar, se pare, si viitorului. Ea a fost adoptata de Confederatia germana (1815-1866), de Confederatia cantoanelor elvetiene pana in 1799 si de Confederatia celor treisprezece state americane, care s-au asociat prin asa-numitele „Articole ale Confederatiei si ale Uniunii perpetue'-din anul 1778. Aceste articole au intrat in vigoare in 1781, iar conferderatia a fiintat pana in 1787. Astazi se vorbeste tot mai mult de o viitoare confederatie europeana.

in legatura cu confederatiile de state. A. de Lapradelle crede ca ele tind destul de repede sa devina state federale, „apoi statul federal se orienteaza pe nesimtite spre statul unitar'1.

Aceasta parere formulata ca o lege sociologica nu este confirmata de realitate. Astfel, bunaoara. Germania federala, devenita stat unitar pe vremea lui Hitler, a redevenit o federatie dupa cel de al doilea razboi mondial. Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, desi a fost mult timp stat federal, s-a transformat in 199] in Comunitatea Statelor Independente, la care au aderat cea mai mare parte a celor ]5 republici care au constituit pana atunci U.R.S.S. In cadrul C.S.I. apoi, in 1996, patru dintre republici au format o uniune, pastrandu-si independenta (Belarus, Kurdistan, Kaghcstan si Rusia).

O forma specifica, care asigura statelor membre o independenta si mai

pronuntata decat confederatia, este asa-numita „Commonwealth of Nations' (Comunitatea de Natiuni), formata dupa cel de al doilea razboi mondial prin asezarea pe baze noi a „Comunitatii Britanice de Natiuni'. „Comunitatea de natiuni' nu are caracterul unei confederatii propriu-zise, caci nu are Ia baza un tratat. Bineinteles, cu atat mai mult ea nu poate fi considerata o federatie de state, o data ce nu are nici o structura statala distincta de statele membre organizata printr-o constitutie.

4. Statul federal

Spre deosebire de confederatie, in cadrul careia statele particulare isi pastreaza neatinsa atat suveranitatea externa, cat si cea interna, statul federal se caracterizeaza prin faptul ca statele membre isi transfera suveranitatea externa in intregime, iar pe cea interna in parte, asupra organelor federale. Astfel, deasupra statelor particulare, care-sj pastreaza fiecare adunari legiuitoare, guverne si sisteme judecatoresti proprii, se formeaza un stat nou, ale carui organe decid singure in materie de politica externa, iar, in anumite domenii de raporturi sociale stabilite de constitutie, adopta legi sau alte masuri apartinand competentei lor, care obliga pe cetatenii de pe teritoriul oricarui stat membru. Atat statul federal, cat si statele particulare, au o organizare constitutionala completa; statele particulare au fiecare adunari legiuitoare, guverne si tribunale proprii, dupa cum si statul federal poseda aceleasi organe, suprapuse celor, dintai. Tocmai pentru ca, in acesta forma de stat, statelor particulare li se suprapune un adevarat stat, este posibil ca locuitorii lor sa posede, alaturi de cetatenia lor respectiva, o cetatenie comuna, determinata de apartenenta lor la statul federal.

Din acesta structura a statelor federale decurg inca un numar de deosebiri intre ele si confederatiile de state.

in primul rand, din cauza ca statul federal are toate caracterele unui stat nou, inzestrat cu suveranitate proprie, statele particulare nu pot sa intre in statul federal numai cu o parte a teritoriului lor, suveranitatea acestuia fiind indivizibila.




in al doilea rand, statul federal fiind un stat nou, distinct de statele componente, la baza lui se gaseste o constitutie, iar nu un tratat, ca in cazul confederatiilor de state.

In sfarsit, in cazul statului federal, spre deosebire de confederatiile de state, statele membre sunt lipsite de dreptul de secesiune.

Exemple clasice de state federale sunt: Statele-Unite ale Americii incepand cu anul 1787 si Elvetia dupa 1848. Pe baza Constitutiei din 1949. Germania este din nou un stat federal.

Trebuie sa se observe insa ca, daca in general statele federale cunosc in sanul lor o ierarhie intemeiata pe doua categorii de puteri statale: una a statelor federalizate, iar deasupra lor autoritatea publica a statului federal, de la aceasta forma tipica pot exista si exceptii.

Acesta a fost cazul U.R.S.S. pe baza Constitutiei din 1936. Conform constitutiei citate, U.R.S.S. a cunoscut o stratificare mai complexa decat cea obisnuita in statele federale, caci republicile alcatuitoare ale Uniunii au fost uneori alcatuite la randul lor din mai multe formatii cu anumite caractere statale. Intr-adevar, constitutia mentionata a prevazut, in afara de republicile unionale, si o alta forma de organizare: republica autonoma. Unele nationalitati asezate in limitele unei republici unionale au fost organizate, in masura in care erau destul de numeroase in acest scop in raport cu restul populatiei, in formatii statale distincte, inzestrate cu o constitutie si cu organe de conducere proprii. Republica autonoma a devenit astfel parte integranta dintr-o republica unionala si. prin intermediul acesteia, din U.R.S.S. Crearea unor asemenea republici autonome a dat nastere unei ierarhizari constitutionale pe trei trepte, pe treapta inferioara gasindu-se constitutia republicii autonome, pe treapta mijlocie constitutia republicii unionale, iar pe treapta cea mai inalta, constitutia U.R.S.S. In acest caz nu au existat numai state particulare, iar deasupra lor un stat federal, ci si o categoric de state inferioara statelor particulare: republicile autonome. Trebuie sa se observe insa ca numai unele republici unionale ale U.R.S.S. au incorporat asemenea republici autonome, astfel incat ierarhizarea constitutionala pe trei trepte cunoscuta de Constitutia din 1936 nu a fost generala, mai multe republici unionale fiind incadrate intr-o ierarhizare de numai^doua grade. Acest sistem a fost mentinut de Constitutia U.R.S.S. din 1977. In prezent, conform Constitutiei din 12 decembrie 1993, Federatia Rusa este formata din republici, teritorii, regiuni, orase de importanta federala, o regiune autonoma, subiecte, care sunt declarate egale in drepturi ale federatiei.

B. Ierarhiile de state

Caracteristicile principalelor forme de ierarhii de state sunt urmatoarele:

1. Statul vasal

Prin vasalitate se intelege situatia juridica a unui stat care, desi are o structura politica distincta si un teritoriu propriu, dispune totusi numai de o suveranitate incompleta, prin faptul ca isi ia fata de un alt stat: statul suzeran, anumite obligatii care-i greveaza in mod perpetuu suveranitatea. Obligatiile statului vasal sunt in mod obisnuit doua: de a Tla asistenta militara statului suzeran in caz de razboi si,de a-1 sprijini prin anumite contributii banesti. In schimb, statul suzeran este tinut sa protejeze si sa ajute statul vasal.

Dupa cum se vede, aceste obligatii, pe care statul vasal si le asuma, nu sunt, cel putin in principiu, atat de apasatoare, incat sa-1 duca in rriod necesar la o situatie de dependenta tata de statul suzeran. Se poate foarte bine concepe ca asemenea obligatii sa fie asumate de un stat absolut independent, fara ca prin'aceasta sa-si piarda plenitudinea suveranitatii si sa devina stat vasal. De aceea, ceea ce caracterizeaza statul vasal nu este natura acestor obligatii, ci faptul ca ele i se impun tortat si au un caracter perpetuu, ceea ce face ca ele sa constituie o adevarata capitis deminutio pentru suveranitatea Iui. Suveranitatea statului vasal este diminuata si prin faptul ca el apare lipsit de dreptul de a incheia de unui singur tratate internationale militare si politice.

Astazi vasalitatea apartine istoriei. In trecut, ea este insa intalnita destul de frecvent. Ea a caracterizat in special raporturile unor tari europene fata de imperiul otoman. Acesta a fost cazul Serbiei (1856-1878). al Bulgariei (1878-1908), al Egiptului (1833-1914), al Cretei (1899-1913), in diferite perioade istorice, in raporturi de vasalitate cu Poarta otomana s-au gasit si Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania. Suzeranitatea Turciei fata de Principatele Unite Romane a fost apoi prevazuta de Tratatul de la Paris din 185£ si de Conventia de la Paris din 1858, fiind insotita de punerea lor sub garantia marilor puteri semnatare. Starea de vasalitate a fost insa cunoscuta si in Asia. unde Coreea a fost mult timp vasala Chinei, in India, pana in anii 1946-1947, mai multe principate autohtone au fost vasalele Coroanei britanice.

2. Statul protejai

Distinctia intre vasalitate si protectorat se intemeiaza mai mult pe nuante determinate de momentul si imprejurarile istorice ale aparitiei lor, decat pe categorii logice bine definite.

In linii generale se poate spune ca, intocmai ca statul vasal, statul protejat are o structura politica si un teritoriu propriu, dar pierde o parte a prerogativelor suveranitatii in folosul statului protector, astfel incat devine dependent fata de acesta din urma.

Dupa parerea lui A. de Lapradelle, statul protejat se dcosebeste-de statul vasal prin faptul ca primul ar fi intotdeauna de o civilizatie interioara fata de statul protector. Acest criteriu distinctiv este nesatisracator, caci istoria ne ofera si exemple de state protejate care nu se infatiseaza prin nimic inferioare din punctul de vedere al civilizatiei lor fata de statul protector (de exemplu, protectoratul instituit de Germania hitlerista asupra Boemiei si Moraviei. care a durat de-a lungul celui de al doilea razboi mondial: protectoratul-Elvetiei fata de Liechtenstein, al Frantei fata de Monaco).



Tocmai pentru ca este asa. deosebirea intre aeeste forme de stat trebuie cautata nu atat in natura diferita a decaderilor care afecteaza suveranitatea lor, cat in modalitatile concrete in care ele se infatiseaza si in imprejurarile istorice in care au luat nastere.

Statul vasal se intemeiaza pe anumite tipare contractuale mostenite din evul mediu, caracteristice pentru raporturile dintre suzeran si vasalul sau. In fata superioritatii militare a unui stat, un alt stat isi asuma obligatia de fidelitate fata de acesta, precum si. un numar de .obligatii militare sau financiare, pastrandu-si autonomia intern;', o armata proprie si chiar dreptul de a intretine relatii economice si consulare cu alte state.

in cazul statului protejat, aeeste tipare feudale dispar, fiind inlocuite cu structuri mai apropiate de mentalitatea moderna.

In aceste conditii schimbate, daca numarul si natura obligatiilor asumate de statul vasal fata de statul suzeran apar clar conturate^ caci ele se concretizeaza in mod obisnuit in obligatia de fidelitate, de asistenta inilitatra si contributii fiscale, amestecul statului protector in sfera suveranitatii statului protejat poate lua cele mai felurite aspecte si poate prezenta numeroase gradatii. Atfel, efectele instituirii starii de protectorat pot varia practic de Ia crearea unei situatii echivalente cu anexarea, ea in cazul Boemiei si Moraviei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pana la concretizarea ei intr-o simpla modalitate de reprezentare a unui stat mic in raporturile cu tarile straine (de exemplu, Principatul Liechtenstein este reprezentat pe plan international prin misiunile diplomatice 'si consulare ale Elvetiei) sau de promovare in comun a unor interese economice (de exemplu, „protectoratul prietenesc' al Frantei fata de Principatul Monaco, concretizat in special in uniunea vamala dintre,cele doua tari)1.

In afara Europei, sistemul protectoratului a fost frecvent aplicat de unele mari puteri in raporturile lor cu diferite teritorii africane sau asiatice. asupra carora si-au extins dominatia, intrucat in acel moment, teritoriile respective posedau organizatii statale proprii, ele nu au fost transformate pur si simplu in colonii, ci li s-a atribuit statutul de state protejate (de exemplu. protectoratul Frantei asupra Tunisului (1881-1956), asupra Marocului (1912-1956) etc.):.

3. Dominioanele britanice

Intre primul si al doilea razboi mondial, o forma specifica de ierarhie de state a constituit-o asa-numita „Comunitate britanica de,natiuni'. Aceasta comunitate era formata dintr-un numar de foste colonii britanice (Canada, Australia. Noua Zeelanda. Africa de Sud), care inainte de primul razboi mondial erau lipsite ele calitatea de subiecte de drept international. Treptat, aceste colonii au dob'mdit ulterior o autonomie ce echivala aproape cu independenta, precum si calitatea de subiecte de drept international, devenind dominicane.

Aceste dominioane nu erau legate de Imperiul britanic decat prin faptul ca regele (regina) Angliei numea pentru teritoriile respective cate un vicerege sau guvernator, chemat sa reprezinte Coroana britanica, dar care avea un rol mai mult simbolic.

Asa cum s-a aratat mai sus. dupa cel de al doilea razboi mondial, ..Comunitatea britanica de natiuni' a devenit „Comunitatea de natiuni' (Commonwealth of Nations). Statele alcatuitoare ale acestei ultime comunitati sunt fiecare recunoscute ca subiecte de drept international si.au devenit membre ale Organizatiei Natiunilor Unite.

4.  Teritoriile sub mandat

Dupa primul razboi mondial, coloniile germane si unele foste provincii ale imperiului otoman nu au fost anexate de statele invingatoare, ci administrarea lor si-a asumat-o Liga Natiunilor, care a dat la randul ci mandat unora din puterile semnatare ale tratatelor de pace sa exercite in mod efectiv aceasta competenta sub controlul ei. urmand ca, in clipa in care popoarele asezate pe teritoriile respective ar fi devenit mature sa se guverneze, orice imixtiune a Ligii Natiunilor in administrarea lor sa inceteze.

5.   State sub tutela internationala

Carta O.N.U. a desfiintat sistemul mandatelor internationale, instituind un sistem nou: acela al tutelei internationale. Acest ultim sistem a fost conceput ca o modalitate de limitare a dominatiei coloniale si de stimulare a evolutiei populatiilor bastinase din anumite colonii spre deplina independenta.

Carta O.N.U. a organizat tutela internationala sub controlul ei, exercitat fie in mod direct de catre organele O.N.U., in special prin Consiliul de Tutela, fie prin intermediul unor state, imputernicite prin acorduri incheiate de ele cu O.N.U.







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept constitutional









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics