O seama de economisti renumiti, cu o intinsa cultura economica, filosofica si istorica printre care mentionam pe Pareto, Schumpeter, Kalecky, Galbraith au dedus, mai mult pe baza unor rationamente logice (nu pe baza unor studii empirice pe termen lung), ca ar exista o tendinta istorica implacabila conform careia viitorul mai mult sau mai putin indepartat al dezvoltarii societatilor ar apartine socialismului democrat. In fapt sunt reluate pe alt tezele marxiste.
Fara a fi sedusi de vreo ideologie sau de vreo doctrina, ci doar pe baza unor studii ative obiective si aprofundate asupra mecanismelor de lucru si asupra rezultatelor obtinute de sectorul public si de sectorul prit, cercetatori din scoala economica privind teoria alegerii publice de sub conducerea lui Buchanan, precum si cei din noua scoala institutionalista a lui Coase si North au reusit sa clarifice cea mai mare parte a lucrurilor. Studiile elaborate de cercetatorii celor doua scoli au relet atat antajele, cat si limitele si neajunsurile sectorului public si ale politicilor interventioniste facute de stat in sectorul prit.
Numeroasele analize efectuate pe baza faptelor reale asupra experientelor postbelice au scos in evidenta existenta unor neajunsuri mult mai mari la sistemul de decizii in cadrul sectorului public decat la sistemul de decizii bazat pe relatiile de piata, cel dintai fiind extrem de greoi, cu pierderi mari de timp, strain de principiul eficientei si al performantei economice, partinitor sau lipsit de obiectivitate, cu actiuni care se desfasoara cu prioritate pentru redistribuirea veniturilor si in interesul aparatului birocratic. Argumente puternice cu privire la esecurile sectorului public inregistrate pe econoA¬mic si social au fost insa oferite din plin de insasi experienta tarilor din Centrul si din Estul Europei.
Pe baza acestor analize teoretice, precum si a concluziilor trase din obserA¬tiile facute, atat asupra modului de functionare a puternicului sector public creat in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial in aproape toate tarile euroatlantice, cat si asupra experientei tarilor ex-socialiste, s-a format treptat un puternic curent de opinii pe teoretic si pe cel practic in favoarea inviorarii competitiei si a extinderii relatiilor de piata in detrimentul sectoA¬rului public. Aceasta noua tendinta este zuta ca un mijloc de ridicare a efiA¬cientei si a performantei sistemelor economice si de inlaturare a birocratiei, prin aplicarea, in aproape toate tarile, a unor ample programe de pritizare, de restrangere a cheltuielilor sectorului public, de extindere a descentralizarii in favoarea autonomiei unitatilor economice si administrativ-teritoriale si de diminuare drastica a imixtiunii statului in cadrul mecanismelor de functioA¬nare a sectorului prit.
|
