StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Relatia reciproca dintre politica si economie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Criteriul justitiei sociale ca fundament teoretic al neoliberalismului



Prin lucrarea 0 teorie a justitiei" Rawls ne-a oferit o noua fundamentare a doctrinei neoliberale care a inlocuit-o pe cea utilitarista.1 Teoria justitiei -subliniaza Gorotz - nu reprezinta doar una dintre teoriile morale ce intra in competitie cu altele sau un atac critic asupra utilitarismului. Ea formeaza o perspectiva alternativa morala plauzibila si bine dezvoltata, o noua funAŽdamentare a ordinii sociale, un punct de cotitura in filosofia politica2 si in teoria politicii economice. Mentionam aici si contributiile lui Paul Fudulu.3
Rawls a vazut in conceptul de justitie prima rtute a institutiilor sociale. Reinind deopotriva traditia contractului social si a rationalismului, prin teoria sa el a pus principiul justitiei la temelia structurii institutiilor sociale in sensul ca toate deciziile politice si legislative trebuie sa aiba loc inauntrul constrangerilor care decurg din principiul justitiei.4
Principalul domeniu asupra caruia opereaza principiul justitiei este cel prind distributia bunurilor. Rawls da notiunii de bunuri un inteles larg, adica tot ceea ce un indid aspira in mod rational sa detina, si anume: avutie, venituri, pozitie, oportunitati, calificare, libertate si chiar autorespect. La intrebarea cum asemenea bunuri sunt distribuite intr-o societate dreapta (just society), el afirma ca aceasta va depinde de ce principii ale justitiei sunt reflectate in sistemul de drepturi, legi, procese si pozitii care constituie societatea ca entitate politica in functiune.6
In teoria justitiei prind distributia bunurilor un loc central il ocupa criteriul echitatii maximin.6 Rawls considera acest criteriu ca o parte a teoriei contractului social care face posibila aplicarea principiului nu de catre un
grup de intelepti, ci prin insasi institutiile si mecanismele democratice care guverneaza societatea unde activeaza negociatorii. El subliniaza ca injustitia exista in societate din cauza ca intelegerile de baza sunt facute prea tarziu, ceea ce reprezinta o distorsiune a sistemului social. In incercarea de a remeAŽdia aceasta dificultate, teoria contractului social introduce notiunea pozitiei initiale prin care se definesc urmatoarele: caracterul uman rezonabil; modul de negociere a principiilor justitiei ce trebuie sa aiba prioritate; trasaturile specifice ale negociatorilor ca agenti liberi.1 in felul acesta se ajunge, potrit teoriei lui Rawls, la o definitie generalizata a justitiei (care sa nu fie specifica diferitelor culturi) si sa fie obtinuta printr-un proces cu care oricine sa fie de acord ca el este drept (fair).
Conceptul de justitie al lui Rawls este articulat pe baza urmatoarelor principii fundamentale.2
Primul principiu priveste libertatea. Potrit acestui principiu, fiecare perAŽsoana trebuie sa aiba un drept egal la cea mai extinsa libertate de baza comAŽpatibila cu o libertate similara pentru altii.3 Cea mai sigura garantare a liberAŽtatii proprii este ca prin actiunile proprii sa nu stirbeasca libertatea altora. Daca cineva este privat de libertate, fiecare persoana la randul sau poate fi amenintata de aceeasi posibilitate. Problema este, deci, aceea de a maximiza libertatea pentru toti. Dar, fiindca actiunile intreprinse de o persoana pot ingradi libertatea alteia, nu e posibil sa se considere ca fiecare isi poate maxiAŽmiza libertatea proprie fara sa tina seama de libertatea altora. De aceea, fieAŽcare persoana trebuie sa aiba drept egal la cel mai extins sistem total de libertati de baza, compatibil insa cu un sistem similar de libertati pentru toti membrii societatii.
Al doilea principiu se refera la diferenta, si se aplica la problemele bunurilor primare, altele decat libertatea. Daca in lume ar fi posibil ca fiecare sa aiba atat de multe bunuri (de exemplu marfuri) cate ar dori, problema distributiei lor nici nu s-ar mai ridica. Insa, in realitate, raritatea bunurilor materiale si a avantajelor sociale prevaleaza. In acest context (al raritatii) principiile ce guverneaza distributia constituie o parte esentiala a conceptiei justitiei ca o rtute a institutiilor sociale. In asemenea conditii, principiul diferentelor este formulat de Rawls astfel:
Inegalitatile sociale si economice trebuie sa indeplineasca doua conditii, adica trebuie sa fie astfel aranjate incat:
a) cel mai mare beneficiu asteptat sa rena celor mai putin avantajati membri ai societatii (criteriul maximin);
b) serrile si pozitiile sa fie deschise tuturora in conditiile unei curate egaAŽlitati de oportunitate.1
Principiul diferentelor, dupa afirmatile lui Parijs, ar putea fi formulat si in termenii realizarii unui compromis intre imperativul utilitarist de a maxiAŽmiza nivelul mediu al bunastarii indiduale si imperativul egalitarist de a minimiza variatia acestei bunastari.2 Pentru a pastra sensul principiului dat de Rawls, nu se acorda aceeasi greutate specifica tuturor indizilor, ci se acorda o greutate specifica mai importanta indizilor cu nivelul de trai cel mai scazut. Este edent faptul ca principiul diferentei al lui Rawls nu se exprima nici in termenii utilitatii si nici in cei ai bunastarii ci in termenii a ceea ce el numeste bunurile sociale primare", adica acelea care formeaza conAŽditiile indispensabile si mijloacele generale care permit fiecaruia de a realiza proiectul sau de ata.3 Termenul bunuri sociale primare se refera, dupa cum s-a aratat, la avutie si venituri, putere si prerogative, la bazele sociale ale respectului de sine. Maximizarea priveste fiecare component al bunurilor pentru indizii cel mai putin dotati. Pluralitatea bunurilor primare geneAŽreaza dificultati in ce priveste identificarea univoca a persoanelor celor mai defavorizate si a ceea ce constituie ameliorarea situatiei. Formularea lui Rawls nu permite sa se ete asa-numita problema a gusturilor costisitoare, fapt ce nu ofera, deci, un criteriu precis pentru a constitui un arbitru la tensiunea ce se formeaza intre eficienta si egalitate.4
Al treilea principiu priveste prioritatea. Posibilitatea conflictului dintre libertate si inegalitate este eliminata datorita faptului ca se acorda prioritate absoluta primului principiu asupra celui de al doilea. O reducere a libertatii celui mai putin instarit nu poate fi justificata chiar daca acestuia i se creaza avantaje economice.5 Sau altfel spus, chiar daca are loc o imbunatatire a bunastarii fiecaruia, nu poate fi suficient justificata limitarea sau reducerea inechiila a libertatii. Referitor la punctele (a) si (b) din cel de al doilea principiu, Rawls subliniaza ca trebuie data prioritate partii (a) prind cele mai mari beneficii ce ren celor mai putin avantajati.
Desi uneori criticii il considera pe Rawls egalitarist, dupa cum am constaAŽtat din cele de mai sus, el nu este egalitarist in intelesul comun (adica in sensul ca el ar vrea ca avantajele disponibile, economice si sociale sa fie disAŽtribuite in mod egal). El este insa cu adevarat egalitarist in ce priveste autonomia sau libertatea personala a fiecarui indid, precum si oportunitatile acestuia.6






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre relatia reciproca dintre politica si economie

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics