StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Relatia reciproca dintre politica si economie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Cai de cercetare a relatiilor dintre elementul politic si cel economic



in studiul contemporan al interactiunii politicii cu economia, numit de Frey economia politica moderna, exista o mare rietate de abordari, dintre care, Lane si Ersson mentioneaza urmatoarele: traditionala, institutionala, marxista, neomarxista, sistemica, alegerea publica, aplicarea unor metode economice (modelul preferintelor economice, alegerii si restrictiilor) la comAŽportamentele neeconomice (non-market) s.a. Limitarea la o singura abordare este defavorabila oricarei discipline si cu atat mai mult teoriei politicii economice. Diversitatea de abordari ale unei discipline implica totusi necesitatea pastrarii unor anumite trasaturi sau elemente -comune. Ceea ce apare comun la tot felul de teorii ale politicii economice moderne - subAŽliniaza Lane si E


rsson - este concentrarea atentiei asupra reciprocitatii dintre teoria politica si teoria economica intr-un sens cat mai larg1, la care, adaugam noi, pastrarea nealterata a luciditatii si a dorintei cercetaAŽtorului de a nu pierde din vedere aderul stiintific in toate demersurile sale stiintifice.
Relatiile dintre elementul politic si cel economic pot fi zute si analizate pe doua uri: pe cel conceptual si pe cel actionai. Ocupandu-ne de relatiile conceptuale (dintre stiinta economica si stiinta politica), trebuie adusa preciAŽzarea ca aceste relatii privesc doua aspecte fundamentale: 1. continutul sau materia cercetata numita obiectul de studiu si reprezentand fenomenele si procesele economice si politice; 2. metodele de cercetare utilizate de cele doua stiinte (economica si politica).In elul 1.1 se redau in cele patru celule, sub o forma generalizata, prinAŽcipalele caracteristici pe care le intrunesc noile teorii rezultate din combinaAŽrea (relatiile reciproce) dintre obiectul si metodele stiintei economice si obiecAŽtul si metodele stiintei politice.
Tabelul 1.1. Rezultatele obtinute din studiul combinarii relatiilor dintre obiectul si metodele stiintei economice si obiectul si metodele stiintei politice

Metoda (mod de a rationa, precum si utilizarea de
concepte, notiuni si instrumente de analiza) Obiectul de studiu reprezentat de fenomene si procese proprii
Stiinta economica Stiinta politica
Stiinta economica (1) Teoria economica traAŽditionala: maximizarea interesului in conditiile concurentei de piata, aloAŽcarea eficienta a resurAŽselor prin mecanismele pietei, echilibrul economic (2) Aplicarea metodelor economice in stiinta poAŽlitica: teoria alegerii (optiunii) publice, analiAŽza economica a politicii, analiza economica a structurii si functionarii institutiilor



IEStiinta politica
(3) Aplicarea metodelor stiintei politice in stiinta economica: analiza distriAŽbutiei puterii in domeniul economic, in cel al relatiiAŽlor pietei si al altor instiAŽtutii economice (4) Teoria politica traAŽditionala: analiza distriAŽbutiei puterii in domeAŽniul politic, a institutiiAŽlor politice si a mecanisAŽmelor democratice


Sursa: James Caporaso and David Levine, op. cit.
Din combinarile mentionate rezulta urmatoarele: in celulele (1) si (4) este vorba de teoria economica si respectiv de stiinta politica in intelesul tradiAŽtional cu propriile lor obiecte de studiu si metodologii; in celula (3) apare apliAŽcarea metodologiei stiintei politice in stiinta economica, tradusa prin disAŽtributia puterii din domeniul economic (de exemplu, concentrarea puterii ecoAŽnomice); in celula (2) apare aplicarea metodologiei stiintelor economiAŽce (utilizarea de concepte, notiuni si instrumente de analiza ale acestei discipline) in stiintele politice si in analizele proceselor poliAŽtice, ceea ce genereaza noua teorie a alegerii publice.In fapt studiul acestor categorii de relatii au constituit si constituie caile pe care au evoluat cercetarile relatiilor dintre elementele economice si cele politice.
Cercetarea combinarii obiectului de studiu al celor doua stiinte
Aceasta cale priveste modul traditional de combinare a materiei sau a obiectului de studiu dintre cele doua stiinte. intr-o asemenea maniera s-au dezvoltat grupe importante de subiecte formand curente mai importante in domeniul teoriei politicii economice. Vom aminti trei dintre acestea.
Primul grup important se refera la economia bunastarii (welfare economics) sau la economia statului bunastarii (economics of the welfare state). in majoritatea studiilor intreprinse in aceasta zona, subiecAŽtele esentiale se refera la necesitatea si posibilitatea interventiei statului in economie, ca factor pozitiv in realizarea cresterii eficientei si a bunastarii sociale. Alegerea criteriilor de optimizare - fie eficienta, fie echitatea, fie liberAŽtatea individuala - este o expresie a ideologiei (reprezentand elementul poliAŽtic) iar alegerea metodelor de realizare reprezinta o chestiune tehnica ce tine de decizia economica (elementul economic). Interventia statului reprezinta o reactie a neajunsurilor functionarii mecanismelor de piata si se justifica in mai multe situatii cum sunt: protectia competitiei impotri actiunii monopoAŽlurilor; contracararea efectelor negative ale externalitatilor; plata unor subAŽventii pentru producerea si aprovizionarea bunurilor si serviciilor publice; subventionarea sistemului de informatii si redistribuirea veniturilor. Aceasta teorie deri din rationamentul ca statul este singura institutie capabila sa realizeze ceea ce piata s-a dovedit a fi incapabila.

Al doilea grup important de studii se refera la modul de realizare a relatiilor dintre grupurile de interes, pe de o parte, si autoritatile publice, pe de alta parte, in politica de creare si de distributie a veniAŽturilor in economie, precum si in rezolrea altor probleme economice si sociale. Aceste studii se grupeaza in subdiscipline cum sunt relatiile indusAŽtriale, neocorporatismul si teoria economiei negociate. Cercetarile efectuate rele o gama larga de practici si de sustineri teoretice privind o mare diverAŽsitate de relatii - de la cele ostile pana la cele de cooperare, de la cele bazate pe negocieri intre parteneri cu puteri egale sau apropiate pana la cele de dominare sau de subordonare. Relatiile bazate pe negocieri incurajate si susAŽtinute de puterea publica prin crearea unui sistem adect de institutii la toate nivelurile capata tot mai mult teren in lumea contemporana dominata de interdependente in toate domeniile.
Al treilea grup il reprezinta studiile keynesiste si neokeynesiste referitoare la inlaturarea dezechilibrelor macroeconomice - inflatie, somaj, stagnare sau descrestere economica. Acestea vizeaza o seama de subiecte in legatura cu elaborarea si aplicarea politicilor de silizare sustiAŽnute de politici monetare si fiscale, precum si de cele de adaptari si restrucAŽturari industriale. in ultimul timp au sporit mult preocuparile pentru studiile privind supply-side si demand-side, ca remedii pentru resilirea echilibreAŽlor economice, precum si studiile privind limitele si neajunsurile teoriei keynesiste in raport cu realitatile economice si sociale contemporane.
Cercetarea aplicarii metodei stiintei politice la stiinta economica
Aici ne referim la cazul privind puterea economica ce deri din repartitia veniturilor. Studiile acestei probleme au facut o lunga cariera cu moduri diferite de abordare de la un curent de gandire la altul sau de la o doctrina la alta. De exemplu, economistii clasici si cei marxisti si neomarxistii si-au indreptat atentia asupra aspectelor privind loarea, plus-loarea, repartitia veniturilor si pauperizarea, precum si la formele de manifestare ale puterii, efectele concentrarii si centralizarii puterii economice asupra fenoAŽmenelor sociale si politice, precum si raportul de forte dintre puterile economice (monopoluri, stat etc). Economistii neoclasici si-au focalizat atentia asupra studierii monopolurilor si a comportamentului acestora in cadrul mecanismelor pietei si asupra policii anti-monopoliste. Institutionalistii s-au concentrat asupra relatiei dintre drepturile de proprietate si puterea economica, precum si asupra problemelor puterii economice in mecanismele de negocieri.
Grupele de cercetari mentionate, aproape in totalitatea lor1, d in stat un aderat binevoitor iar in interventia statului solutia absolut necesara pentru
1 Exceptia o reprezinta curentele libertariene care, in general, exclud fara discernaAŽmant orice interventie a statului, precum si cele marxiste care d in stat un reprezentant al clasei dominante (exploatatoare), prin care acestea isi realizeaza scopurile sau intereAŽsele inguste de clasa salrea economiilor nationale si pentru tamaduirea sigura si eficienta a acestora de toate bolile si suferintele create de relatiile de piata.
Cercetarea aplicarii metodei stiintei economice la stiinta politicaIn momentele de ant al interventiei statului in economie o seama de ecoAŽnomisti lucizi au inceput sa-si puna tot mai insistent intrebarea daca aceasta aduce intr-ader numai antaje si daca nu cum efectele pozitive sunt intrecute de cele negative. in urma unor asemenea indoieli si intrebari au fost deschise tot mai larg portile celei de-a doua cai pe care au evoluat cerceAŽtarile relatiilor dintre stiinta economica si cea politica, cercetari care au proAŽdus o noua teorie a politicii economice prin aplicarea metodologiei stiintei economice la stiinta politica1.
Cunoscuta si sub numele de teoria alegerii publice, ori de teoria economica a stiintei politice, aceasta reprezinta un domeniu important de cercetare care a



inceput in America de Nord inca din anii 1950 si 1960 iar in Europa si Japonia de-abia prin anii 19702, desi primele idei ale acestui domeniu au apartinut economistilor europeni in frunte cu Knut Wicksell.
Fara cercetarea atenta a acestui domeniu nu s-ar fi putut desprinde limitele, neajunsurile si partile negative ale activitatilor si deciziilor politice din domeniul economic, deci nu s-ar fi putut aprofunda limitele si neajunsuAŽrile mari create de interventia statului in economie. intr-ader, asa cum vom vedea in modulele urmatoare, prin noua teorie economica a stiintei poliAŽtice vom putea explica modul de realizare a alegerii colective si a mecanismeAŽlor politice de luare a deciziilor, precum si raportul dintre puterea conducerii reprezentative guvernamentale si serviciile administrative (birocratice), limiAŽtele si esecurile proceselor politice in conducerea economiei. Noua teorie a politicii economice - subliniaza Buchanan - a fost calea prin care un set roAŽmantic si iluzoriu de notiuni despre activitatile guvernelor si comportamentul persoanelor care guverneaza au fost inlocuite printr-un set de notiuni care inAŽcorporeaza mai mult scepticism despre ceea ce guvernele pot face si despre ceea ce guvernele vor face, notiuni care sunt in mod sigur mai consistente cu realitatea politica pe care noi cu totii o putem obser3. Eu am spus adeseori -continua Buchanan - ca noua teorie a politicii economice ofera o insuficienta (failure) a teoriei guvernamentale care este pe deplin abila cu insuficienta teoriei pietei concurentiale care izvoraste din cea a teoriei bunastarii (welfare rconomics) a anilor 1930 si 19401.
Noua teorie, construita dupa rigorile metodologice ale stiintei economice prin analiza proceselor politice de luare a deciziilor, rele limitele si esecuAŽrile conducerii politice a economiei.
In concluzie, se poate sublinia ca cele cate cai de cercetare a relatiei dintre stiinta economica si stiinta politica - combinarea obiectului de studiu si combinarea metodologiei - sunt importante si necesare. Daca primele cazuri mentionate folosesc la intelegerea functionarii mecanismelor pietei si a neajunsurilor si efectelor negative sau a esecurilor mecanismelor pietei, ceea :e justifica interventia statului sub multiple forme, ultimul caz descris foloAŽseste la explicarea functionarii mecanismelor proceselor politice, a instituAŽtiilor acestor procese dar si a neajunsurilor sau esecurilor acestora in conduAŽcerea economica, scotand in evidenta superioritatea relatiilor de piata fata de cea politica in conducerea economica.
Fireste, politica economica contemporana nu mai seamana cu cea traditioAŽnala clasica sau cu cea marxista. Pentru a se deosebi de cea traditionala s-a adoptat denumirea de noua economie politica sau noua teorie a politicii ecoAŽnomice. Continutul sau este si trebuie sa fie cu totul schimbat, sa se detaseze in mod obiectiv, subliniind antajele si dezantajele diferitelor riante. Prin dezvoltarea cercetarilor in domeniul teoriei economice a bunastarii, preAŽcum si in domeniul noii teorii a politicii economice a fost depasita faza unor dispute ideologice sterile privind superioritatea unuia din cele doua sectoare -prit sau public, ori la utilitatea sau la inutilitatea interventiei statului in economie. intr-ader, la testarea criteriilor idealizate de eficienta in alocaAŽrea resurselor si in distributie s-au aratat insuficientele pietelor prite conAŽcurentiale, cautandu-se salrea situatiei doar in aplicarea politicilor publice in economie. Dar, odata cu testarea criteriului idealizat pentru eficienta si echitate in cadrul noilor cercetari, s-au constatat si neajunsurile politicilor guvernamentale.
Un nou stadiu al cercetarilor privind sistemul deciziilor sectoruAŽlui prit de piata si cel al sectorului public este inaugurat de cerceAŽtarile privind aranjamentele institutionale analizate prin atii ale unor alternative modelate pe baza unor ipoteze strans legate de procesele reale2. Studiul aranjamentelor institutionale realizat si dezvoltat de neoinstitutionalism, alaturi de teoria alegerii publice, a deschis larg portile noilor abordari si unei mai bune intelegeri si aprofundari a domeniului politicii economice.
De altfel, asa cum vom constata, pana la urma, toata problematica acestui volum graviteaza in jurul acestor doi poli releti cu ajutorul celor doua mari cai de cercetare, a relatiilor dintre elementele economice si cele politice ale sistemului social si a relatiilor dintre stiinta economica si stiinta politica. LiAŽmite in calea eficientei si a performantei prezinta nu numai extinderea relaAŽtiilor politice in economie. Problema fundamentala este aceea de a gasi proportiile convenabile sau optime, precum si metodele de organizare si instiAŽtutiile adecte. Tocmai acestui scop fi subordonat intregul demers teoAŽretic care urmeaza.
In acest modul s-a subliniat faptul ca in economiile de piata contemporane puterea publica este omniprezenta, fapt ce ridica numeroase probleme de ordin practic, precum si multe controverse teoretice. Fiind vorba de relatiile reciproce dintre puterea publica si sectorul economic, deci, de o zona speciala de interferenta dintre elementul politic si cel economic s-a simtit nevoia dezvoltarii teoriei politicii economice. Aceasta disciplina, aflata la frontiera dintre doua stiinte - cea economica si cea politica - isi propune sa studieze categoriile de fapte si procese care apar la interfata dintre cele doua domenii mentionate in scopul explicarii unor fenomene, desprinderii unor regularitati, elaborarii unor predictii in ceea ce priveste evolutia viitoare a unor fenomene, precum si explicarii unor mecanisme de luare si de aplicare a deciziilor poliAŽtice in domeniul economic.In cercetarea domeniilor exista un numar mare de probleme - subiect, precum si multe moduri de abordare si de interpretare teoretica a acestora. Ele sunt privite si tratate atat din perspecti relerii contributiei puterii politice la solutionarea unor probleme economice cat si din perspecti contriAŽbutiei sectorului economic la solutionarea unor procese politice folosind metoAŽdologia stiintei economice.
Cercetarile efectuate in aceasta zona au facut progrese importante in adancirea diferitelor aspecte ale politicii economice, deschizand noi orizonturi teoretice cu noi interpretari. Ele raman totusi foarte disparate si contradicAŽtorii. Desi se fac eforturi mari in incercarile de a pune cap la cap diferitele teorii si moduri de abordare intr-o disciplina unitara, problema ramane inca deschisa and in vedere dificultatea insurmonila de a reconcilia diferitele teorii de politica economica bazate pe doctrine politice ireconciliabile.Intrucat o unificare a lor nu este posibila iar prezentarea unui punct de vedere unilateral este contrara spiritului stiintific si primejdioasa pentru practica, noi am ales solutia de a a diferite teorii si aspecte care au inAŽcarcaturi ideologice diferite pentru ca insusi cititorul sa-si faca o parere proAŽprie in deplina cunostinta de cauza. Tocmai din aceasta perspecti, capitoAŽlele urmatoare devin importante intrucat ele trec in revista principalele moAŽduri de abordare in ceea ce priveste rolul si gradul de extindere si de implirare a puterii publice in economie, influenta economiei in decizia politica, precum si limitele, neajunsurile si efectele negative ale factorului politic atunci cand actioneaza in economie.
Pentru a evita atat capcana unilateralismului in abordarea diferitelor teorii ale politicii economice, cat si capcana electismului suparator si dau-rtator pentru cunoastere, si pentru a crea premisele elaborarii unei sinteze :at mai obiective si cuprinzatoare, am considerat necesara solutia ca aceasta trecere in revista sa aiba totusi un element unificator. Tocmai de aceea, prezentarea celor mai reprezentative contributii, relativ recente, ale cercetaAŽrilor privind diferitele parti componente ale teoriei politicii economice este subordonata unei idei centrale, aceea de a elua, din punctul de vedere al antajelor si dezantajelor, performanta economica. Asta nu inseamna ca se sugereaza eliminarea celorlalte criterii si lori ale democratiei, ci, dimAŽpotri, pastrarea si consolidarea acestor lori. Consideram ca in felul acesta chiar si teoriile si abordarile foarte disparate si contradictorii pot fi toAŽtusi articulate intr-o minima conceptie unificatoare, aspect foarte important nu numai pentru teorie, ci si pentru practica. Speram ca acest mod de aborAŽdare sa fie util pentru o mai buna intelegere atat a structurii de ansamblu a lucrarii cat si a principalului sau mesaj.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre relatia reciproca dintre politica si economie

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics