Rolul bancilor centrale in asigurarea lichiditatilor internationale

Rolul bancilor centrale in asigurarea lichiditatilor internationale

Pe plan international, un rol determinant in pastrarea rezervelor valutare si asigurarea lichiditatii internationale il indeplinesc bancile centrale natinale.

Acestea dispun de tezaurul national si actioneaza aupra bancilor comerciale, prin trei pirghii principale:

a).variatia taxei scontului;

b).politica de open market(piata deschisa);

c).sistemul rezervelor obligatorii.

a).In practica,lucruril 333e44d e se desfasoara in felul urmator:creantele si obligatiile reciproce in schimburile internationale,alcatuite din efectele comerciale,se lichideaza intre banci prin conturile curente,pe cale de compensatie,prin remiteri reciproce-directe sau indirecte.

In cazul in care pe aceasta cale nu se pot stinge integral obligatiile de plata ale unei tari,lichiditatea sa fiind sub nivelul acoperitor,atunci intervine banca centrala autorizata,care ridica taxa scontului peste nivelul de pe alte piete financiare internationale.Se produc in felul acesta,doua fenomene: detinatorii de devize in tara debitoare prefera sa nu le retraga daca taxa scontului este mai mare decit nivelul dobinzilor pe alte piete si astfel nu se diminueaza activul tarii debitoare.Totodata,taxa scontului,ridicata peste nivelul altor piete,atrage noi disponibilitati valutare straine.

Daca tara in cauza are o balanta excedentara,ea reduce taxa scontului,facind sa fuga de pe piata nationala disponibilitatile straine si sa fie oprite fluxurile de disponibilitati noi.

Deci,politica de ridicare sau scadere a taxei scontului poate sa contribuie la reglarea platilor externe.

Ridicarea taxei scontului inseamna,de fapt,o scumpire a creditului si,in mod firesc,reduce cererea de lichiditati adresata bancilor de emisie,diminueaza cererea de moneda.

Prin ridicarea taxei scontului,se restringe activitatea de investitii;de asemenea,asupra programelor de investitii au o influenta insemnata previziunile de modificari ulterioare ale taxei scontului.

Invers,ieftinirea creditului majoreaza cererea de lichiditati.

Se intelege ca in situatii anormale-crize,inflatie,razboi-detinatorii de lichiditati valutare nu au interesul sa-si plaseze fondurile intr-o economie dereglata,oricit de mare ar fi taxa scontului.

In relatiile valutare contemporane,metoda taxei scontului nu mai poate sa actioneze singura,deoarece nu influenteaza aupra ansamblului pietei privind investitiile,si,totodata,nu poate sa determine bancile comerciale sa renunte la programul investitional in curs sau sa ia masuri contrare angajamentelor asumate fata de clientela lor.

b).In completare la masurile pe linia taxei scontului, bancile centrale utilizeaza si o alta pirghie,denumita"open market".

Daca banca centrala vinde titluri de credit,micsoreaza lichiditatea pe piata,iar daca cumpara titluri,mareste lichiditatea pe piata.In felul acesta,banca centrala,prin vinzarile pe care le face,pe piata de efecte comerciale si de efecte publice,poate sa absoarba excesul de lichiditate de pe piata sau sa competeze lichiditatea.

Deci,banca centrala actioneaza direct,prin aceasta metoda,asupra pietei capitalului,influentind disponibilitatile lichide de pe piata monetara,creditul si dobinda.

c) O a treia metoda de influentare a bancilor comerciale de catre banca centrala consta in constituirea rezervelor obligatorii : diferite institutii de credit trebuie sa conserve in depozitele bancii centrale o anumita cantitate de lichiditati , in contextul dirijarii politicii bancare de catre autoritatile monetare , care frineaza o expansiune sau o restrictie excesiva a creditului .

In sistemul monetar pe etalonul aur , sub diferitele lui variante , in care monedele nationale ale tarilor participante la sistem erau convertibile si exista o liberalizare a comertului cu devize si aur in lichiditatea internationala putea fi folosit si aurul .

Atunci cind o datorie externe intr-o moneda straina poate fi achitata de debitor mai ieftin prin aur , decit prin devize , datorita jocului cursului de schimb , se ajunge la un punct superior , de iesirea a aurului , cunoscut sub denumirea de punctul de iesirea a aurului .

In cazul in care un creditor dintr-o tara ajunge la constatarea ca ii este mai convenabil sa primeasca aur decit devize in contul acoperirii creantei sale , punctul inferior de intrare a aurului in loc de devize se numeste punctul de intrare a aurului .

Deci , se pate aprecia ca punctele de iesire si de intrare a aurului sint determinate de cursul schimbului fata de paritatea a doua monede .

In periada actuala s-a restrins considerabil utilizarea aurului in procesul de reglementare monetara datorita scaderii productiei de aur , a folosirii in mai mare masura in scopuri industriale , dar mai ales datorita demonetizarii sale , ca urmare a masurilor adoptate de Fondul Monetar International .