Carta organizatiei natiunilor unite

Carta Organizatiei Natiunilor Unite

In cadrul Conferintei la nivel inalt de la Teheran, la care au participat sefii de stat ai SUA, Anglia si URSS, din anul 1943, s-a adoptat hotararea ca ministrii de externe ale celor trei state sa pregateasca proiectul statutului noii organizatii.

Reuniunea ministrilor celor trei state a avut loc la Dumbarton Oaks, in anul 1944. Aici s-a pregatit proiectul de statut al noii organizatii internationale universale, denumit Propuneri pentru infiintarea unei organizatii internationale universale. Problemele asupra 545g67f carora nu s-a ajuns la un acord aveau sa fie discutate la Conferinta la nivel inalt de la Yalta din 1945, unde, totodata, avea sa se adopte si regula unanimitatii voturilor celor cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al viitoarei organizatii.

Urmatoarea conferinta care avea sa duca la finalizarea actului constitutiv al viitoarei organizatii s-a desfasurat la San Francisco.

Carta - actul constitutiv al ONU - este un instrument dinamic care se deosebeste de tratatele multilaterale clasice si care a fost semnata la 26 iunie 1945 la incheierea Conferintei Natiunilor Unite privind organizatia internationala, intrand in vigoare la 24 octombrie 1945, conform dispozitiilor art.110 alin.3 "prezenta Carta va intra in vigoare dupa depunerea instrumentelor de ratificare de catre Republica China, Franta, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Rusia si Statele Unite ale Americii si de catre majoritatea celorlalte state semnatare.".

Depozitarul acestui document este guvernul SUA.

Acest act constitutiv al organizatiei se compune din 111 articole dispuse in 19 capitole, act semnat de 51 de membri.

Ca tratat international, Carta indeplineste operatia de codificare a celor mai importante principii ale relatiilor internationale - de la suveranitatea si egalitatea statelor pana la interzicerea folosirii fortei in relatiile internationale.

Carta se deschide cu un Preambul si cuprinde capitole despre scopurile si principiile Natiunilor Unite, despre statutul de membru, organisme, rezolvarea pe cale pasnica a disputelor, despre actiuni referitoare la amenintarea pacii, incalcarea pacii si actele de agresiune, cooperarea economica internationala.

Carta ONU trateaza drepturile omului in Preambul si in alte cateva articole.

Astfel, Preambulul enunta hotararea popoarelor Natiunilor Unite de a izbavi generatiile viitoare de flagelul razboiului, reafirma credinta lor in drepturile fundamentale, in egalitatea in drepturi dintre femei si barbati precum si dintre natiunile mari si mici, stabileste obligatia de a crea conditiile pentru mentinerea justitiei si pentru respectarea obligatiilor asumate prin tratate, precum si hotararea de a favoriza progresul social si crearea unor conditii mai bune de viata 'intr-o mai mare libertate'.

Carta declara, inca din alin. 2 al art. l, ca unul dintre scopurile Natiunilor Unite este: 'sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si pe dreptul lor de a dispune de ele insele', iar in alin. 3, precizeaza ca un alt scop al ONU este 'sa realizeze cooperarea internationala, rezolvand problemele internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, promovand si incurajand respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie'.

Carta declara, inca din alin. 2 al art. l, ca unul dintre scopurile Natiunilor Unite este: 'sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si pe dreptul lor de a dispune de ele insele', iar in alin. 3, precizeaza ca un alt scop al ONU este 'sa

Potrivit alin. 3 al art.62, Consiliul Economic si Social poate pregati conventii in probleme tinand de competenta sa, iar lin. 4, se precizeaza ca el poate convoca conferinte nationale in problemele respective. Mandatul Consiliului Economic si Social continua in art.64, potrivit caruia, el se e intelege cu membrii ONU si cu institutiile specializate, pentru a obtine rapoarte privind masurile luate in executarea recomandarilor sale si ale Adunarii Generale - in probleme de competenta Consiliului - urmand sa comunice observatiile facute asupra acestor rapoarte, Adunarii Generale. In continuare, art. 68 imputerniceste Consiliul sa infiinteze comisii pentru a promova drepturile omului, precum si orice alte comisii necesare in vederea indeplinirii functiilor sale.

In articolele 55 si 56 Carta prevede obligatiile impuse statelor membre in domeniul drepturilor omului, facand referire la respectarea universala si efectiva a drepturilor omului, fara nici o distinctie de rasa, sex, limba sau religie, la obligatia de a actiona in scopul atingerii obiectivelor mentionate in art. 55, in cooperare cu Organizatia.

Adunarea Generala si Consiliul Economic si Social isi asuma obligatia de 'a favoriza' respectarea drepturilor omului, insa rezolutiile lor nu sunt obligatorii. De fapt, Carta ONU stabileste sensul notiunii de drepturi si libertati fundamentale omului, desi art. 55 prevede in mod expres ca Natiunile vor favoriza 'respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebi rasa, sex, limba sau religie'.

Cu toate ca dispozitiile Cartei privind drepturile omului un caracter destul de vag, ele stabilesc trei directii de actiune din  partea organelor ONU, din partea statelor membre, si impreuna, din partea Natiunile Unite si a statelor membre.

Reglementarile Cartei in materia drepturilor omului au atras cateva consecinte importante Astfel, prin expresia  'respectarea drepturilor fundamentale pentru toti' (regasita in art. 1 alin.3, art.55 lit.c si art 76 lit.c), Carta ONU a  'internationalizat' drepturile omului. Cu alte cuvinte, statele parti au recunoscut importanta internationala drepturilor omului

Problemele drepturilor omului intra in competenta urmatoarelor organe principale ale ONU : Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Comitetul Drepturilor Omului, Consiliul de Tutela si Curtea Internationala de Justitie, precum si a urmatoarelor institutii specializate: Organizatia Internationala a Muncii (OIM), Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO). Alte organizatii ale Natiunilor Unite competente in acest domeniu sunt: Comisa de Drept International a ONU, Centrul pentru drepturile omului, Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati si Organizatia Internationala pentru Migratii.