StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare īn relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Definitie si incursiune istorica - drepturile omului



DEFINITIE SI INCURSIUNE ISTORICA


« Un nou ideal a triumfat pe scena mondiala : drepturile omului. El uneste stanga si dreapta, amvonul si statul, ministrul si rebelul, tarile in curs de dezvoltare si liberalii din Hampstead si Manhattan. Drepturile omului  au devenit principiul eliberarii de sub opresie si dominatie, strigatul de razboi al celor fara locuinta si deposedati, programul politic al revolutionarilor si dizidentilor »




A.     Definitie


Drepturile omului sunt, in mod literal, drepturile pe care cineva le are pentru simplul fapt ca este fiinta umana.

subiectii: nu "persoanele" la modul colectiv ci indivizii, deoarece noi suntem oameni la modul individual 343c27d

in ce fel da "omenitatea" (calitatea de fiinta umana) drepturi?

o        dupa Christian Bay[2], nevoile/trebuintele umane stabilesc drepturile omului. Prea vag.

o        sursa drepturilor omului este natura morala a omului: ele sunt "trebuinte" nu pt viata ci pt sacralitatea (calitatea) vietii[3]


Raportarea la alte tipuri de drepturi (dreptul de angajat, mostenitor, cetatean etc.)

cele mai inalte drepturi: ele sunt ultima resursa in materie de drepturi - relevante de obicei atunci cand mecanismele (mai marunte) de implementare a dreptatii sociale nu functioneaza corect

mecanismul paradoxal al drepturilor omului: in mod normal drepturile omului cauta sa reglementeze dinamica altor drepturi (mai inferioare) asa incat apelul la drepturile omului sa nu fie necesar: drepurile omului sa existe, dar sa nu fie folosite.[4]



B.     Incursiune istorica[5]


1. De la grecii antici la rationalistii sec. XVIII


Ideea ca omul poseda, prin natura sa, anumite drepturi, independente de orice ordine juridica, este foarte veche :

sofistii antici (sec. V i.H.) : omul este stapanul propriului sau destin si nu zeii

Platon introduce distinctia intre phusis (natura) si nomos (conventie) : "Voi toti care sunteti aici prezenti va consider pe toti ca fiind parinti, apropiati, cetateni dupa natura, daca nu chiar dupa lege (phusis nomos). Dupa natura, semenul este parintele semenului, dar legea tirana a oamenilor opune naturii contrastul sau."[6]

Aristotel : "numai prin lege devine cineva sclav ori liber, prin natura oamenii nu se deosebesc intru nimic".[7]

stoicii greci au fost primii care au elaborat ideea de drept natural : legile elaborate de oameni sunt copii imperfecte ale unui Drept Etern si Imuabil, existent in Cosmos.[8]

In Evul Mediu, Toma d'Aquino a sustinut ca individul reprezinta centrul oricarei ordini sociale si juridice corecte, desi Legea divina reprezinta o autoritate superioara legii laice.

Mai tarziu, rationalistii au elaborat teoria dreptului natural - o justitie eterna, dar care nu este supusa niciunei ordini divine.

In sfarsit, apare treptat teoria contractului social, conform careia raportul stat-cetatean este reglementat de un contract social, care nu poate fi modificat de o parte fara consimtamantul celeilalte. Formularea cea mai ampla a acestei teorii ii apartine lui Jean Jacques Rousseau, in lucrarea sa « Contractul social »

Pricipalele documente constitutionale in care aceste conceptii se concretizeaza (mai intai in Anglia) sunt :

Magna Carta, sau "Marea Charta a libertatilor" (1215) cauta sa asigure drepturi umane impotriva abuzului de putere regala

The Bill of Rights (Anglia, 1689) din nou cauta sa reglementeze drepturile poporului in raport cu puterea monarhica

Declaratia de independenta a S.U.A (1776) subliniaza valoarea si drepturile egale ale tuturor oamenilor, daruite de Dumnezeu prin creatie: "Noi consideram aceste adevaruri a fi evidente, ca toti oamenii au fost creati egali; ca au fost inzestrati de catre Creatorul lor cu anumite drepturi nealienabile; ca printe acestea se numara viata, libertatea si cautarea fericirii."

Declaratia drepturilor omului si cetateanului (Franta, 1789): "oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi fondate decat pe egalitatea comuna".




Ca observatie generala, se poate spune ca toate documentele din aceasta perioada sunt preocupate primordial de recunoasterea existentei unor drepturi umane si foarte putin de definirea acestor drepturi. O trasatura generala a acestor drepturi este aceea ca ele erau in esenta unele civile si politice.[9] Intrucat punctul lor de reper transcende statul (facand apel, de pilda, la Dumnezeu), drepturile acestea trebuiesc intelese primordial ca drepturi ale individului, si numai in al doilea rand ale cetateanului.


2. Primele initiative internationale

Incepand cu mijlocul sec. XIX apar primele initiative de colaborare internationala in materie de drepturi umane. Ele vizeaza mai intai umanizarea razboiului, combaterea comertului cu sclavi si protejarea minoritatilor religioase. Mai tarziu, in sec. XX, preocuparile se indreapta spre alte patru categorii de drepturi : privind munca, popoarele colonizate, minoritatile (etnice, lingvistice si religioase) si strainii.


3. Crearea dreptului international modern al drepturilor omului


a) Declaratia universala a drepturilor omului

Dreptul international modern al drepturilor omului se naste odata cu adoptarea Cartei Natiunilor Unite, la 26 iunie 1945, pe baza careia este apoi elaborata Declaratia universala a drepturilor omului (10 decembrie 1948), de catre Adunarea Generala a ONU.[12]

Declaratia este privita insa ca avand doar un caracter general, politic, si nu unul juridic. Prevederile ei incep sa se faca simtite pe plan juridic deabia prin elaborarea ulterioara a diverse documente cu caracter legal, documente care de regula se ocupa de aspecte specifice ale Declaratiei Universale, cum ar fi popoarele coloniale, discriminarea rasiala, genocidul, refugiatii, femeia, invatamantul, religia etc.

b) Tratatele de pace de la Paris

La 10 februarie 1947 a avut loc la Paris semnarea tratatelor de pace cu fostele state aliate ale Germaniei : Italia, Bulgaria, Ungaria, Finlanda si Romania.[13]




Costas Douzinas, The End of Human Rights, Oxford: Hart, 2000, pag. vii.

"Self-Respect as a Human Right: Thoughts on the Dialectics of Wants and Needs in the Struggle for Human Community", Human Rights Quarterly 4, pag. 67.

Donelly, Universal Human Rights, p.17; cf. Perry, Idea, cap. 1.

Donelly, Universal Human Rights, pag. 13-14.

Vezi Barac, Europa, cap. 1-2; Closca, Tratat, pag. 24-42

Citat din "Protagoras" (cuvintele sunt atribuite lui Hippias).

Aristotel, Politica, Bucuresti: Ed. Nationala, 1924, pag. 24.

Barac, Europa, pag. 1.

Barac, Europa, pag. 3.

Detalii in Closca, Tratat, pag. 31.

Detalii in Closca, Tratat, pag. 31-37.

Activitatea mai larga a ONU privitoare la drepturile omului este rezumata convenabil de Closca (Tratat, pag. 39).

Detalii in Closca, Tratat, pag. 40-42





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact