Contractul de asigurare

CONTRACTUL DE ASIGURARE

SECTIUNEA I

NOTIUNEA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE ASIGURARE. CLASIFICAREA ASIGURARILOR

§ 1. Notiunea contractului de asigurare

Contractul de asigurare este acel act juridic prin care o parte, numita asigurat, se obliga sa plateasca o prima unei alte parti, numita asigurator, iar aceasta din urma se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea ori suma asigurata (indemnizatie), in limitele si la termenele convenite (art. 9 din Legea 136/1995).

Asigurarile sunt reglementate, in principal, prin Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, la care se adauga Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, modificata prin O.U.G. nr. 116/2000 si prin Legea nr. 76/2003.

§ 2. Caracterele juridice ale contractului de asigurare

a. Contractul de asigurare este un contract bilateral.

b. Contractul de asigurare are un caracter oneros, intrucat asiguratul doreste ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa obtina o despagubire pentru paguba creata suferita.

c. Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, deoarece atat survenirea, cat si momentul la care se va produce riscul asigurat sunt incerte la data contractarii.

d. Contractul de asigurare are un caracter consensual, cu toate ca art. 10 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 cere expres intocmirea unui inscris in momentul inchirierii contractului de asigurare. Cerinta este prevazuta doar ad probationem.

e. Contractul de asigurare este un contract cu executare succesiva, deoarece asiguratorul isi asuma o obligatie continua (suportarea riscului asigurat). In cazul asigurarii de bunuri si asiguratul isi asuma o obligatie continua, aceea de a intretine bunul asigurat (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 136/1995).

f. Contractul de asigurare este un contract de adeziune, intrucat, de cele mai multe ori, clauzele contractuale nu sunt supuse negocierii intre parti, ele fiind prestabilite de catre asigurator, asiguratul putand opta intre a le accepta sau nu.

§ 3. Clasificarea asigurarilor

A. In functie de obiectul lor, asigurarile se clasifica in:

- asigurari de bunuri (de exemplu, constructii, autovehicule, bunuri de uz gospo-

daresc, animale etc.);

- asigurari de persoane (au ca obiect un anumit atribut al persoanei fizice: viata persoanei fizice, capacitatea de munca, atingerea unei anumite varste etc.);

La randul lor, asigurarile de personae se impart in:

- asigurari de viata;

- asigurari de accidente.

- asigurari de raspundere civila (se refera la valoarea egala cu daunele-interese pe care ar trebui sa le plateasca asiguratul unei terte persoane, atunci cand i-a produs acesteia din urma un prejudiciu).

B. In functie de modul in care iau nastere, asigurarile se impart in:

- asigurari prin efectul legii (obligatorii), in cazul carora raporturile de asigurare, drepturile si obligatiile partilor se nasc si se sting direct, in temeiul legii, vointa partilor neavand nici o influenta in acest sens;

- asigurari contractuale (facultative) sunt acelea in cadrul carora drepturile si obligatiile partilor rezulta din contract.

C. In functie de felul raporturilor juridice generate de contract intre asigurator si asigurat avem:

- asigurari directe, in care raporturile de asigurare se nasc intre asigurator si asigurat;

- asigurari indirecte (sau reasigurarile), in cazul carora raportul de asigurare se stabileste intre reasigurat si reasigurator.

D. In functie de locul in care isi au sediul (respectiv domiciliul) partile avem:

- asigurari interne cand ambele parti (atat asiguratul, cat si asiguratorul) isi au sediul, respectiv domiciliul, in aceeasi tara, unde se afla si obiectul asigurarii si unde se produc si riscurile legate de acesta.

- asigurari externe in cazul carora partile contractante isi au sediul (domiciliul) in tari diferite ori obiectul asigurat sau riscul pe care il vizeaza se afla ori se produce intr-o alta tara decat cea in care s-a incheiat contractul, in marea libera sau in spatiul aerian international.

E. In functie de natura juridica a contractului de asigurare avem:

- asigurari comerciale (ambele parti sunt comercianti);

- asigurari comercial-civile (asiguratul este persoana fizica).

Pentru asigurator operatiunile de asigurare sunt intotdeauna fapte de comert, in intelesul legii comerciale (art. 3 pct. 17-18 C. com.), fiind guvernate de catre aceasta din urma, pe cand pentru asigurat raportul de asigurare poate avea si un caracter civil (art. 6 alin. 1 C. com.).

SECTIUNEA A II-A

INCHEIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE

§ 1. Forma si continutul contractului de asigurare

A. Forma contractului de asigurare

Pentru o interpretare corecta a vointei partilor, precum si pentru a le oferi acestora un mijloc de proba a drepturilor si obligatiilor asumate, Legea nr. 136/1995 prevede ca toate contractele de asigurare "se incheie in forma scrisa" (art. 10).

Forma scrisa este ceruta de lege in toate cazurile, indiferent de valoarea primei de asigurare sau a indemnizatiei de asigurare.

In lipsa unui inscris probator al conventiei incheiate de parti, "contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa" (art. 10).

B. Continutul contractului de asigurare

Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, contractul de asigurare trebuie sa cuprinda: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante; obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila; riscurile ce se asigura; momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului; primele de asigurare; sumele asigurate; alte

elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.

§ 2. Partile contractului de asigurare

a. Asiguratul este persoana fizica sau persoana juridica care se asigura impotriva producerii unui anume risc, fie in temeiul legii, fie in temeiul vointei sale, prin incheierea contractului de asigurare;

b. Asiguratorul este persoana juridica care, in situatia aparitiei evenimentului asigurat, se obliga sa suporte consecintele pagubitoare pentru asigurat, in anumite limite, stabilite prin contractul de asigurare sau prin lege;

c. Contractantul este persoana fizica sau persoana juridica care incheie contractul de asigurare si care se obliga fata de asigurator sa plateasca primele contractuale (de exemplu, un sot incheie un contract de asigurare prin care asigura viata, integritatea corporala sau bunurile celuilalt sot);

d. Beneficiarul este persoana care, desi nu este parte in contract, va primi indemnizatia de asigurare (suntem in prezenta unei stipulatii pentru altul).

SECTIUNEA A III-A

ASIGURARILE FACULTATIVE SI ASIGURARILE OBLIGATORII

§ 1. Asigurarile facultative

A. Asigurarea de bunuri

Pentru a se putea incheia o astfel de asigurare, se cere ca asiguratul sa aiba, in momentul incheierii contractului, un interes fata de bun (art. 25 din Legea nr. 136/1995).

In temeiul acestui tip de asigurare se nasc urmatoarele efecte:

a. Asiguratul are obligatia de a plati prima de asigurare la termenele stabilite in contract; de a intretine lucrul asigurat in stare buna (art. 26); de a lua masuri pentru limitarea pagubelor atunci cand are loc producerea riscului; de a comunica survenirea cazului (evenimentului) asigurat, in conditiile si in termenele prevazute in contract.

b. Asiguratorul va fi obligat, in principiu, la plata indemnizatiei de asigurare. In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul se subroga in toate drepturile asiguratului (beneficiarului asigurarii), contra celor care se fac raspunzatori de producerea pagubelor.

Despagubirile platite de asigurator nu pot sa depaseasca valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma pentru care s-a facut asigurarea, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare (art. 27 alin. 2).

B. Asigurarea de persoane

Asiguratorul se obliga ca, in momentul producerii riscului asigurat, sa plateasca suma asigurata (indemnizatia de asigurare) - art. 31 din Legea 136/1995.

Suma asigurata se va plati asiguratului sau beneficiarului indicat de acesta (art. 32). Atunci cand asiguratul nu a desemnat un beneficiar, dupa decesul acestuia, suma asigurata se va plati mostenitorilor asiguratului, potrivit regulilor dreptului succesoral.

Daca exista mai multi beneficiari desemnati si unul dintre ei a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati.

De aceasta data suma asigurata nu mai este limitata la o anumita valoare si se plateste independent de existenta si cuantumul pagubelor. Asiguratorul nu se mai subroga in drepturile asiguratului contra tertelor persoane.

C. Asigurarea de raspundere civila

In cadrul acestui tip de asigurare (art. 41-44 din Legea nr. 136/1995), asiguratorul se

obliga sa plateasca o despagubire pentru eventualul prejudiciu de care asiguratul va raspunde in baza legii fata de terte persoane pagubite de el. De asemenea, tot in acest caz, asiguratorul va suporta si cheltuielile facute de asigurat in procesul civil dintre el si tertele persoane prejudiciate.

Despagubirea se stabileste prin conventie de catre asigurat, persoana pagubita si asigurator (art. 43 alin. 1). Cuantumul acesteia se va stabili in conformitate cu prevederile

contractuale sau prin hotarare judecatoreasca.

In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul va plati despagubirea direct celui pagubit, in masura in care acesta din urma nu a fost despagubit chiar de asigurat. Daca asiguratul demonstreaza ca l-a despagubit el pe cel prejudiciat, va fi indreptatit sa primeasca despagubirea de la asigurator.

§ 2. Asigurarile obligatorii

Legea nr. 136/1995 reglementeaza un singur caz de asigurare obligatorie, si anume, asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule (art.

Conform art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, "persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse inmatricularii in Romania, sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei".

De asemenea, aceasta obligatie vizeaza si persoanele care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in strainatate. Art. 48 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 prevede ca aceste persoane sunt considerate asigurate, daca indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

a. poseda documentele internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei;

b. numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale incheiate intre Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine.

In cadrul acestui tip de asigurare, asiguratorul va acorda despagubiri pentru prejudiciile de care raspund asiguratii fata de tertele persoane pagubite prin accidente rutiere, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil (art. 49 alin. 1).

Despagubirile se vor acorda indiferent de faptul daca autovehiculele se aflau in mers ori stationau.

SECTIUNEA A IV-A

REASIGURAREA

§ 1. Notiune

Uneori, pentru o mai mare dispersare a riscurilor care ar putea rezulta dintr-un contract de asigurare, asiguratorul insusi recurge la asigurare, incheind cu alti asiguratori contracte de reasigurare. In aceasta situatie, in noul contract, asiguratorul initial va dobandi calitatea de reasigurat, iar persoana care il asigura se va numi reasigurator.

Reasigurare este contractul prin care o persoana, numita reasigurator, se obliga ca, in schimbul unei sume de bani (prima de reasigurare), sa suporte in totalitate sau in parte sumele pe care asiguratorul va trebui sa le plateasca persoanelor asigurate (contractanti sau

beneficiari) in baza contractelor de asigurare incheiate cu acestea.

Contractul de reasigurare prezinta aceleasi elemente ca si cel de asigurare.

Reasigurarea poate fi:

- totala in cazul in care reasiguratorul se obliga sa suporte integral sumele care vor fi platite de asigurator persoanei asigurate (contractant sau beneficiar) cu titlu de indemnizatie de asigurare;

- partiala, atunci cand reasiguratorul consimte sa achite doar o parte din aceste sume.

In raport de modul in care partile convin sa preia riscurile asumate prin contracte de asigurare, reasigurarea poate fi:

- unilaterala - doar o parte a contractului preia riscul asumat de cealalta parte sau o cota din acesta;

- reciproca - fiecare parte a contractului preia riscul asumat de cealalta prin contracte de asigurare, partial sau in totalitate.

§ 2. Efectele reasigurarii

Reasigurarea nu stabileste nici un raport juridic intre asigurat si reasigurator, fiecare dintre ei ramanand tert fata de actul juridic la care celalalt este parte (asiguratul fata de reasigurare, iar reasiguratorul fata de asigurarea initiala).

De asemenea, prin reasigurare nu se stinge obligatia asumata de catre asigurator (art. 47 din Legea nr. 136/1995).

Reasigurarea produce efecte doar intre partile contractante (asigurator si reasigurator). Astfel, in situatia in care riscul asigurat in primul contract (asigurarea initiala) se produce, reasiguratorul este obligat sa suporte plata indemnizatiilor pe care reasiguratul (asiguratorul initial) le plateste (art. 46 lit. a din Legea nr. 136/1995).

SECTIUNEA A V-A

INCETAREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE

Contractul de asigurare inceteaza prin ajungerea la termen sau prin producerea riscului asigurat.

Contractul poate inceta si prin denuntare unilaterala a contractului de catre oricare dintre parti, reziliere si constatarea sau pronuntarea nulitatii contractului.

Rezilierea poate interveni de drept in situatiile prevazute de lege (de exemplu, daca inainte de a incepe obligatia asiguratorului riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila - art. 14 din Legea nr. 136/1995, sau in cazul in care bunul asigurat este instrainat si in contract nu se prevede altfel - art.30) sau poate fi pronuntata de catre instanta de judecata, caz in care este judiciara.