StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Nulitatea actului juridic civil

Nulitatea actului juridic civil††††††††††††††††††††††††††††††


Notiuni generale


Definitia nulitatii. Sediul materiei. Functiile nulitatii




A. Definitia nulitatii


In legislatia civila nu exista o definitie a nulitatii actului juridic civil insa in literatura de specialitate au fost formulate mai multe definitii.

Nulitatea este o sanctiune civila care intervine in cadrul incheierii unor acte juridice cu nerespectarea conditiilor de validitate (de fond sau de forma) impuse de lege.

Actul juridic sanctionat cu nulitate este lipsit de efectele juridice in vederea carora a fost incheiat. Actul in sine exista in mod material, insa nu poate produce efecte juridice deoarece legea nu ii recunoaste valabilitatea.

B. Sediul materiei


Normele juridice care reglementeaza institutia nulitatii efectelor actului juridic civil se gasesc raspandite in tot Codul Civil (ex. art. 966 Cod Civil care prevede ca "obligatia fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nuci un efect"; art. 1311 Cod Civil prevede ca "daca in momentul vanzarii lucrul era pierit in tot, vinderea este nula"; art. 5, art 790 alin. 1, art. 803, art. 822 - 823, art. 839, art. 1156, art. 886, art. 910 alin. 1, art. 953, art. 961, art. 965 - 966, art. 1008, art. 1010, art. 1067, art. 1167 - 1168, art. 1190, art. 1308 - 1309; art. 1211, art. 1689 alin. 1; Decretul nr. 31 / 1954 (art. 20 si 34); legea nr. 18 / 1991 art. 105 alin. 3; Legea nr. 16 / 1994 art. 24 alin. 24 alin. 1; Legea nr. 190 / 1999 art. 5 etc.


C. Functiile nulitatii


Nulitatea actului juridic civil are o functie preventiva, functie sanctionatorie si functie de mijloc de garantie a principiului legalitatii.

Functia preventiva a nulitatii consta in efectul inhibitoriu pe care-l exercita asupra subiectelor de drept civil care sunt tentate sa incheie actul juridic civil fara a respecta conditiile de valabilitate.

Functia sanctionatorie se aplica in situatia in care prima functie nu a fost eficienta si consta in inlaturarea efectelor contrare legii.

Functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii ne apare ca o sinteza a celorlalte doua functii. Prin aceasta functie se asigura respectarea normelor de drept civil care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil.


Delimitarea nulitatii de alte sanctiuni de drept civil


Delimitarea institutiei nulitatii actului juridic civil fata de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil este necesara pentru o mai buna intelegere a acestuia, dar si pentru evitarea confuziei nulitatii actului juridic civil cu 555i88f alte sanctiuni de drept civil.


A. Nulitatea si rezolutiunea


Rezolutiunea este acea sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui contract sinalagmatic, cu executare uno ictu, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti.

Asemanarile dintre nulitate si rezolutiune sunt dupa cum urmeaza:

- ambele cauze de ineficacitate a actului juridic civil;

- atat rezolutiunea cat si nulitatea produc efecte retroactiv;

- ambele presupun o hotarare a organului de jurisdictie, fiind judiciare;

Principalele deosebiri dintre nulitate si rezolutiune sunt:

- nulitatea presupune un act juridic nevalabil, in timp ce rezolutiunea presupune un act juridic valabil incheiat;

- nulitatea se aplica oricarui act juridic civil, iar rezolutiunea se aplica doar in cazul contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu;

- cauzele de nulitate exista in momentul incheierii actului juridic, in timp ce la rezolutiune cauzele sunt ulterioare momentului incheierii actului juridic civil;

- prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite, dupa cum este vorba despre nulitate sau rezolutiune.


B. Nulitatea si rezilierea


Rezilierea este acea sanctiune de drept civil care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din partile unui contract sinalagmatic cu executare succesiva.

Sanctiunea rezilierii consta in incetarea efectelor contractului respectiv numai pentru viitor.

Intre nulitate si reziliere exista aceleasi asemanari si deosebiri ca si intre nulitate si rezolutiune, cu mentiunea ca rezilierea produce efecte doar pentru viitor - ex. nunc.


C. Nulitatea si caducitatea


Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care consta in lipsirea actului juridic civil de orice efecte datorita incheierii unor cauze ulterioare incheierii sale si independent de vointa autorului lor.

tat nulitatea cat si caducitatea sunt cauze de ineficacitate.

Deosebirile dintre acestea doua sunt urmatoarele:

- nulitatea presupune un act juridic nevalabil incheiat, in timp ce caducitatea presupune un act juridic valabil incheiat;

- nulitatea este retroactiva (ex. tunc), iar caducitatea produce efecte doar pentru viitor (ex. nunc);

- nulitatea exista in momentul incheierii actului juridic, iar caducitatea presupune o cauza ulterioara actului juridic, fiind straina de vointa autorilor actului.


D. Nulitatea si revocarea


Revocarea este acea sanctiune de drept civil care consta in inlaturarea efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii culpabile a sarcinii.

Asemanarea dintre acestea doua consta in faptul ca ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil.

Deosebirile dintre nulitate si revocare sunt urmatoarele:

- nulitatea presupune un act nevalabil, iar revocarea presupune un act valabil incheiat;

- cauzele de nulitate exista in momentul incheierii actului juridic, iar revocarea presupune cauze ulterioare incheierii actului juridic;

- nulitatea este aplicabila oricarui act juridic, iar revocarea se aplica, in principiu , liberalitatilor;

- prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite, dupa cum este vorba despre nulitate sau revocare.


E. Nulitatea si inopozabilitatea


Inopozabilitatea este sanctiunea ce se aplica in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti sau a depasirii limitelor puterii de a reprezenta.

Deosebirile dintre nulitate si inopozabilitate sunt urmatoarele:

- nulitatea presupune un act nevalabil, iar inopozabilitatea presupune un act valabil incheiat;

- efectele nulitatii privesc atat partile actului juridic, cat si tertii, iar in caz de inopozabilitate, efectele actului juridic se produc fata de parti, dar nu si fata de terti;

- la nulitate, cauzele sunt contemporane incheierii actului , pe cand inopozabilitatea presupune neindeplinirea unor formalitati ulterioare incheierii actului juridic;

- nulitatea relativa se poate acoperi prin confirmare, iar inopozabilitatea poate fi inlaturata in materie de reprezentare, prin ratificare.




F. Nulitatea si reductiunea


Reductiunea este acea sanctiune de drept civil care se aplica actelor juridice incheiate cu nesocotirea unor interdictii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea echilibrului contraprestatiilor intr-un contract sinalagmatic cu titlu oneros si comutativ[1].

Principalele deosebiri dintre nulitate si reductiune sunt urmatoarele:

- nulitatea se aplica tuturor actelor juridice, iar reductiunea se aplica fie liberalitatilor excesive, fie contractelor cu titlu oneros si comutative;

- nulitatea presupune un act nevalabil incheiat, iar reductiunea presupune acte juridice incheiate in mod valabil;

- cauza nulitatii o reprezinta nerespectarea unei dispozitii legale privind incheierea valabila a actului juridic civil, in timp ce reductiunea este determinata de incalcarea rezervei succesorale sau de existenta in momentul incheierii actului juridic a unei disproportii vadite intre contraprestatii.


Clasificarea nulitatilor actului juridic civil


A. Criteriile de clasificare si categoriile de nulitati in functie de aceste criterii


Criteriile de clasificare si categoriile de nulitati in functie de aceste criterii sunt:

a)   in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatea poate fi: absoluta si relativa;

b)   in functie de intinderea efectelor sale, distingem intre: nulitate totala si nulitate partiala;

c)   in functie de modul de consacrare legislativa distingem nulitatea expresa si nulitatea virtuala;

d)   dupa felul conditiei de validitate incalcate la incheierea actului juridic civil, nulitatile sunt de fond sau de forma;

e)   dupa modul de valorificare, nulitatile se impart in nulitate judiciara si nulitate amiabila.


B. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa


Nulitatea absoluta este acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc.

Nulitatea relativa este aceea care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil a unei norme care ocroteste un interes particular, individual sau personal.


C. Nulitatea partiala si nulitatea totala


Nulitatea partiala este acea nulitate care desfiinteaza numai o parte din efectele actului juridic civil, celelalte efecte urmand sa se produca deoarece acestea nu contravin legii.

Nulitatea totala sau integrala este acea nulitate care desfiinteaza actul juridic civil in intregime.

n sistemul nostru de drept, nulitatea partiala reprezinta regula, iar nulitatea totala reprezinta exceptia, ceea ce inseamna ca o clauza nu atrage, in principiu, nulitatea intregului act, asadar va fi nula doar clauza care incalca dispozitia legala sau este contrara regulilor de convietuire sociala, restul actului ramanand, in principiu, neafectat.






D. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala


Nulitatea este expresa cand este prevazuta ca atare intr-o dispozitie speciala. Din aceasta categorie fac parte cele mai multe nulitati, acestea fiind reglementate de Codul Civil sau de alte acte normative.

Nulitatea este virtuala cand nu este prevazuta in mod expres de lege, dar rezulta din modul in care este reglementata o conditie de validitate a actului juridic civil (ex. art. 813 Cod Civil, art. 858 - 859 Cod Civil).


E. Nulitati de fond si nulitati de forma


Nulitatile de fond intervin in caz de lipsa ori nevalabilitate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant, capacitate, obiect, cauza.

Nulitatile de forma intervin nerespectarii formei ceruta ad validitatem (ex. art. 886 Cod Civil care prevede ca "Formalitatile la care sunt supuse deosebitele testamente. se vor observa sub pedeapsa de nulitate").

In practica, cele mai numeroase sunt nulitatile de fond.


Cauzele de nulitate

Prezentare generala


Nulitatea are drept cauza generica nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate.

Sunt cauze de nevalabilitate a actului juridic civil:

- incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul;

- lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;

- nevalabilitatea actului juridic civil;

- nevalabilitatea formei cerute ad validitatem;

- nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice;

- lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative;

- fraudarea legii.

Unele dintre aceste cauze atrag nulitatea absoluta, iar altele, nulitatea relativa; cand legea nu precizeaza felul nulitatii, interpretul urmeaza sa stabileasca acest aspect, in raport de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil.


Cauzele de nulitate absoluta


Cauzele care atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil sunt urmatoarele:

- incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor in urmatoarele cazuri: nerespectarea unei capacitati speciale impusa pentru ocrotirea unui interesobstesc; lipsa capacitatii de folosinta a persoanelor juridice; nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice;

- lipsa totala a consimtamantului, cum este cazul erorii - obstacol (error in negotioi si error in corpore);

- nevaliditatea obiectului actului juridic civil;

- cand cauza lipseste ori este ilicita sau imorala;

- nerespectarea formei ceruta ad validitatem;

- nerespectarea dreptului de preemtiune in conditiile art. 52 din Codul silvic;

- incalcarea ordinii publice;

- fraudarea legii.


Cauzele de nulitate


Atrag nulitatea relativa a actului juridic civil, urmatoarele cauze:

- viciile de consimtamant (eroarea grava, dolul, violenta si leziunea);

- lipsa discernamantului in momentul incheierii actului juridic civil;

- nerespectarea dreptului de preemtiune in cazul prevazut de art. 14 alin. 1 din legea nr. 54 / 1998 privind circulatia juridica a terenurilor si in cazul prevazut de art. 15 alin. 2 si art. 30 alin. 3 din legea nr. 16 / 1996 a Arhivelor Nationale;

- nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanei: actul juridic este incheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minor sub 14 ani); actul juridic de administrare s-a incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal si este lezionar pentru minorul intre 41 - 18 ani; actul juridic de dispozitie s-a incheiat fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal sau a autoritatii tutelare; actul juridic s-a incheiat in lipsa ori cu depasirea puterilor pentru persoana juridica sau cu nerespectarea unor incapacitati speciale de folosinta, instituite in vederea protejarii unor interese individuale.


Regimul juridic al nulitatii

Precizari prealabile


Prin regim juridic al nulitatii se inteleg regulile care guverneaza nulitatea absoluta sau nulitatea relativa.

Interesul clasificarii nulitatii in nulitate absoluta si nulitate relativa consta in regimul juridic deosebit ce insoteste fiecare categorie de nulitate.

Regimul juridic al nulitatii vizeaza in esenta urmatoarele trei aspecte: cine poate invoca nulitatea, cat timp poate fi invocata nulitatea; daca nulitatea poate fi sau nu acoperita prin confirmare.


Regimul juridic al nulitatii absolute


Regimul juridic al nulitatii absolute se exprima prin urmatoarele reguli:

- nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, adica de oricare din parti, de avanzi - cauza ai partilor, de procurori si chiar din oficiu de instanta judecatoreasca (ex. potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18 / 1991 nulitatea absoluta poate fi invocata potrivit art. 32 alin. 2 din aceeasi lege de catre primarie, prefectura, procuror si de orice persoana interesata). Aceasta, deoarece nulitatea absoluta ocroteste interesele obstesti si, prin urmare, ea poate fi invocata de un numar mare de persoane sau organe.

- actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila; actul nu poate deveni niciodata valabil, oricat timp ar trece, deoarece nu se poate admite ca ceea ce este oprit de lege sa devina valabil prin scurgerea timpului. Asadar, nulitatea poate fi invocata oricand in justitie, atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie.

De la aceasta regula exista o exceptie prevazuta in art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit caruia "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de al data intrarii in vigoare a prezentei legi". Deoarece in text nu se face distinctie intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa, se considera ca sunt supuse prescriptiei extinctive atat actiunea in declararea nulitatii relative cat si actiunea in declararea nulitatii absolute a actelor juridice care intra sub incidenta acestei legi.

- nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea ulterioara de catre parti decat in cazuri exceptionale si nici o ratificare ulterioara nu-i poate de valabilitate.

In lege sunt prevazute si unele exceptii de la aceasta regula, si anume:

- prevederile art. 1167 alin. 3 Cod Civil potrivit carora "Confirmarea sau ratificarea sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre crezi sau reprezentanti donatorului, dupa moartea sa tine loc de renuntare, atat in privinta viciilor de forma cat si in privinta oricarei alte exceptii".

- prevederile art. 20 din Codul familiei, potrivit carora "casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca intre timp, acela dintre soti care avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata".


Regimul juridic al nulitatii relative


Regimul juridic al nulitatii relative se exprima prin urmatoarele reguli:

- nulitatea relativa nu poate fi invocata decat de persoana interesata a carei vointa a fost viciata sau de catre persoana incapabila in momentul incheierii actului ori de catre reprezentantii ei legali.

- nulitatea relativa este prescriptibila in termenul general de prescriptia extinctiva care este de 3 ani; inceputul prescriptiei acestei actiuni este reglementat in art. 9 din decretul nr. 167 /1958.

- nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmarea expresa sau tacita de persoana in drept sa ceara anularea actului. In acest caz, actul va deveni activ (valabil) retroactiv;


Comparatie intre regimul juridic al nulitatii

absolute si regimul juridic al nulitatii relative


Intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa nu exista deosebiri de efecte deoarece in ambele cazuri, actul juridic lovit de nulitate este lipsit de efectele in vederea carora a fost incheiat datorita nerespectarii dispozitiilor legale privind conditiile de validitate, insa exista urmatoarele deosebiri de regim juridic:

- nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, chiar si din oficiu, in timp ce nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carui interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic;

- nulitatea absoluta este imprescriptibila, in schimb nulitatea relativa este prescriptibila extinctiv;

- daca nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, nulitatea relativ poate fi confirmata expres sau tacit.


Efectele nulitatilor


Consideratii generale


A. †††††† Definitia efectelor nulitatii


Prin efectele nulitatii trebuie sa intelegem consecintele care intervin in urma constatarii sau pronuntarii nulitatii totale sau partiale a unui act juridic civil. Indiferent de caracterul ei (absoluta sau relativa), nulitatea, odata constatata sau pronuntata de catre instanta, produce aceleasi efecte, drept urmare, daca actul juridic nu si-a produs inca efectele, deci nu a fost executat deloc sau a fost executat doar in parte pana in momentul anularii, el nu si le va produce nici dupa acest moment.


B. †††††† Enumerarea principiilor efectelor nulitatii


Din precizarile enuntate mai sus rezulta ca efectele nulitatii sunt carmuite de urmatoarele principii:

- principiul retroactivitatii;

- principiul repunerii in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate in baza actului anulat - resolutio in integrum;

- principiul conform caruia anularea actului initial atrage anularea actului subsecvent - resoluto iure dantis, resolitur ius occipientis;

Aceste principii se afla intr-o stransa legatura in sensul ca principiul retroactivitatii impune celelalte doua principii, iar acestea din urma sunt mijloace de organizare efectiva a retroactivitatii, orice exceptie de la cele doua principii fiind si o exceptie de la principiul retroactivitatii.

Principiile efectelor nulitatii sunt consecinte ale principiului mai larg quod nullum est, nullum producit efectum, care se manifesta si se realizeaza tocmai prin cele trei principii mentionate mai sus. Rezulta ca exceptiile de la principiile efectelor nulitatii constituie, in acelasi timp, si limitari ale principiului quod nullum est, nullum producit efectum[2].


C. †††††† Reglementarea efectelor nulitatii


In legislatia civila nu exista dispozitii legale de principiu privitoare la efectele nulitatii, insa exista dispozitii legale privitoare la nulitatea in anumite cazuri, precum si la exceptiile de al principiile efectelor nulitatii.


Principiile efectelor nulitatii si exceptiile lor


A. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii. exceptii

a) Notiune

Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii reprezinta regula potrivit careia nulitatea nu produce efecte doar pentru viitor - ex nunc - ci si pentru trecut - ex tunc, aceste efecte producandu-se chiar din momentul incheierii actului juridic civil.

b) Exceptii de la retroactivitatea nulitatii

Sunt situatii in care efectele produse intre momentul incheierii actului si momentul anularii acestuia sunt mentinute. Aceste situatii reprezinta exceptiile de la retroactivitatea nulitatii , ceea ce inseamna ca efectele nulitatii se produc numai ex nunc nu si ex tunc.

Sunt exceptii de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic:

- pastrarea fructelor culese anterior anularii actului juridic de catre posesorul de buna credinta. Aceasta exceptie rezulta din prevederile art. 485 din codul Civil: "Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna credinta".

- cazul casatoriei putative (art. 23 alin. 1 din Codul familiei). Potrivit acestui articol, sotul care a fost de buna credinta la incheierea unei astfel de casatorii pastreaza calitatea de sot dintr-o casatorie valabila, efectul retroactiv al declararii nulitatii casatorie fiind inlaturat.

- mentinerea efectelor produse de contractele cu executare succesiva, retroactivitatea efectelor nulitatii fiind imposibila;

- modificarea numelui de familie; aceasta modificare are efecte doar pentru viitor (ex. anularea recunoasterii de filiatie, anularea adoptiei), purtarea numelui de familie pana la data modificarii acestuia fiind ireversibila;

- cazul copiilor dintr-o casatorie anulata (art. 23 alin. 2 din Codul familiei), copiii dintr-o asemenea casatorie nefiind atinsi de efectele anularii casatoriei.






A.††††††† Principiul repunerii in situatia anterioara

Restitutio in integrum. Exceptii


a) Notiune

Acest principiu este o consecinta a principiului retroactivitatii efectelor nulitatii.

Principiul restitutio in integrum este acea regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit in asa fel incat partile actului juridic sa fie puse in situatia anterioara incheierii actului, ceea ce inseamna ca ele trebuie sa-si restituie reciproc prestatiile efectuate.

b) Exceptii de la repunerea partilor in situatia anterioara

Sunt situatii in care, pentru anumite ratiuni, nu sunt supuse restituirii prestatiile efectuate in temeiul actului juridic anulat.

Sunt exceptii de la principiul restitutio in integrum, urmatoarele:

persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau capacitate de exercitiu restransa restituie prestatia primita in temeiul unui act juridic nul, doar daca le-a profitat acestora, constituindu- le avantaje patrimoniale (art. 1164 Cod Civil). Aceasta exceptie este justificata de principiul ocrotirii minorilor si a persoanele puse sub interdictia judecatoreasca in raporturile juridice civile;

in cazul aplicarii principiului nemo auditur propriam turpitudinem (nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obtine protectia unui drept), actelor juridice care au o cauza imorala;

in cazul in care a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii in restituirea prestatiilor executate in temeiul actului juridic lovit de nulitate;

in cazul in care persoana care a dobandit un drept de proprietate sau un alt drept real in baza unui act juridic nul, invoca uzucapiunea.


C. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii

actului initial - resolutio jure dantis resolvitur jus occipientis.

Exceptii


a) ††††††† Notiune

Principiul resolutio jure dantis resolvitur jus occipiens reprezinta cel de-al treilea principiu care sta la baza nulitatii actului juridic si consta in aceea ca, constatarea sau pronuntarea nulitatii actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent. Acest principiu este o aplicatie a principiului de drept mai general potrivit caruia nimeni nu poate transmite un drept pe care nu il are.

b)††††††† Exceptii de la principiul resolutio jure dantis resolvitur jus occipientis

Sunt exceptii de la acest principiu cazurile in care, pentru anumite ratiuni, anularea actului juridic initial nu determina si anularea actului juridic subsecvent, acesta din urma fiind mentinut.

Sunt exceptii de la principiul resolutio jure dantis resolvitur jus occipientis urmatoarele:

cazul posesorului de buna credinta a unui bun mobil (art. 1909 Cod Civil), coroborat cu art. 972 Cod Civil. In ipoteza in care un tert a dobandit un bun mobil cu buna credinta de la un detentor precar caruia proprietarul i l-a incredintat de buna-voie, acesta (tertul) pastreaza bunul;

cazul actelor de conservare si de administrare a bunului care, cu indeplinirea anumitor conditii, se mentin valabile dat fiind interesul economic al utilitatii mentinerii unor asemenea acte;

cazul actelor de dispozitii cu titlu oneros incheiate cu un subdobanditor de buna credinta, avand ca obiect un bun imobil.

cazul aplicarii art. 20 din Decretul nr. 31 / 1954, potrivit caruia "daca cel declarat mort este in viata, se poate cere oricand anularea hotararii prin care s-a declarat moartea".




D. Principii de drept care inlatura regula

quad nullum est, nullum producit effectum


In dreptul nostru civil se cunosc si alte principii care in conflict cu nulitatea o inlatura intr-un mod specific. Acestea sunt mult mai eficiente decat exceptiile de la celelalte trei principii enuntate deoarece inlatura in intregime nulitatea si nu numai unele efecte ale acestora.

Principiile de drept, care in concurs cu regula quad nullum est, nullum producit effectum o inlatura, sunt : principiul conversiunii actului juridic; principiul validitatii aparentei in drept - error communis facit jus; principiul raspunderii civile delictuale.


a)       Principiul conversiunii actului juridic

Principiul conversiunii actului juridic inseamna substituirea unui act juridic valabil, unui act juridic nul. Conversiunea reprezinta acea operatiune in care un act juridic nul nu mai produce efecte, dar dobandeste semnificatia unei manifestari de vointa a unui alt act juridic, cu conditia ca acea manifestare sa nu fie viciata.

Institutia conversiunii rezulta din conceptia dreptului nostru a salvarii pe cat posibil a actului juridic in vederea realizarii scopului urmarit de terti. Pe aceasta linie putem aminti dispozitiile art. 978 din Codul Civil care prevede: "cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ca poate avea un efect, iar nu acela ce n-ar putea produce nici unul".

Din acest text rezulta ca ori de cate ori manifestarea de vointa este susceptibila sa fie interpretata in sensul in care sa constituie un act juridic valabil, va fi interpretata in acest sens si nu in sensul in care ar rezulta un act juridic ce ar trebui desfiintat ca lovit de nulitate.

Pentru a ne afla in prezenta unei conversiuni este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

- sa existe un element de diferenta intre actul nul sau anulabil care poate consta in natura diferita a celor doua acte, forma diferita, continutul acestora, efectele lor;

- actul care se socoteste a fi valabil sa indeplineasca toate conditiile de fond si de forma cerute de lege pentru acea categorie de acte, iar aceste conditii sa existe in chiar actul nul sau anulabil.

Cu alte cuvinte, actul lovit de nulitate sa cuprinda elementele constitutive ale actului in care este convertit.

- din manifestarea de vointa a partilor sau a partii sa nu rezulte imposibilitatea conversiunii;

- actul juridic pentru care s-a emis manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv si total.

Putem vorbi despre conversiune in urmatoarele cazuri:

- actul juridic se bucura de prezumtia de validitate, nefiind inca desfiintat;

- cazul manifestarii de vointa care, desi este nula ca si vanzare-cumparare, valoreaza ca antecontract de vanzare-cumparare;

- in cazul in care unele clauze sunt anulate, iar altele sunt mentinute (aflandu-se astfel in prezenta nulitatii partiale;

- cazul in care dintre doua acte juridice incheiate de aceleasi parti se desfiinteaza numai unul;

- refacerea actului juridic;

- validarea actului juridic prin confirmare sau prin indeplinirea ulterior incheierii acestuia a unei conditii legale ce nu a fost respectata la data incheierii;

- cazul in care un mostenitor instraineaza un bun din masa succesorala; desi actul de instrainare este nul, manifestarea de vointa exprimata in el valoreaza ca acceptare a succesiunii (ex. art. 689 din Codul Civil);

- cazul testamentului autentic, care nul fiind pentru vicii de forma, are valoarea unui testament olograf valabil, daca este scris in intregime, datat si semnat de catre testator.


b)††††††† Principiul error communis facit jus

Denumit si "principiul validitatii aparentei in drept" inlatura nulitatea actului juridic care a fost incheiat ca urmare a unei erori comune, obsteste.

O aplicatie a acestui principiu se regaseste in prevederile art. 7 din legea nr. 119 / 1996 privind actele de stare civila si anume: "actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de starea civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate".


c) ††††††† Principiul raspunderii civile delictuale

Potrivit acestui principiu sunt mentinute efectele unui act juridic civil lovit de nulitate in anumite situatii.

In dreptul nostru, principiul raspunderii civile delictuale priveste cazul minorului.

Potrivit acestui principiu, minorul care a savarsit un delict civil la incheierea actului juridic civil nu poate cere anularea acelui act deoarece cealalta paarte ar fi prejudiciata, cel ce a savarsit fapta ilicita (minorul) fiind nevoit sa-l despagubeasca pe cel prejudiciat prin savarsirea acelei fapte.

Prin urmare, intre principiul ocrotirii minorului consacrat in art. 1159 din Codul civil potrivit caruia "Minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea in resciziune" si principiul raspunderii civile delictuale (nomini laedere) are intaietate cel de-al doilea principiu prin care se mentine actul anulabil, fiind considerat o anulare a prejudiciului cauzat co-contractantului prin fapta ilicita a minorului. Astfel, potrivit art. 1162 din Codul Civil "Minorul n-are actiunea in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasidelictele sale."




A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p. 227

A se vedea Gabriel Boroi, op. cit., p. 242




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact