StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept international
Trimite articolul prin email Probleme privind populatia in dreptul international : Drept international Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Probleme privind populatia in dreptul international



Probleme privind populatia in dreptul international



1. Consideratii introductive

Populatia unui stat cuprinde totalitatea persoanelor (cetateni, straini, apatrizi) care traiesc pe teritoriul unui stat si sunt supuse jurisdictiei sale.



Statutul juridic al diferitelor categorii de persoane fizice este stabilit prin legile interne ale statului respectiv, cu exceptia anumitor categorii asupra carora jurisdictia statului este limitata, cum sunt de exemplu persoanele cu statut diplomatic.

Unele probleme privind populatia sau unele categorii ale acesteia constituie, totodata, obiectul cooperarii internationale, intre acestea, sunt: drepturile omului, protectia diplomatica, apatridia, bipatridia, regimul juridic al strainilor s.a.


1.1. Definitia cetateniei

Cetatenia reprezinta legatura politica si juridica perma-nenta dintre o persoana fizica si un stat, care genereaza si exprima totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este. Cetatenia reprezinta apartenenta unei persoane la un stat si este pastrata si prelungita oriunde s-ar afla persoana respectiva:

Ø in statul de origine;

Ø in alt stat;

Ø pe mare sau in aer (la bordul unor nave sau aeronave);

Ø in spatiul extraatmosferic, pe statii internationale spatiale, navete sau alte obiecte spatiale.


1.2. Dobandirea si pierderea cetateniei

Criteriile si modalitatile pentru dobandirea si pierderea cetateniei sunt prevazute in legile interne ale statelor. Cetatenia se poate dobandi, in principal, prin doua modalitati:


principiul "dreptului sangelui"

(jus sanguinis)

Ø prin nastere urmandu-se fie

principiul "dreptului solului"

(jus soli)


casatoriei

Ø prin naturalizare fie urmarea†††††††††††††† sederii prelungite pe

teritoriul altui stat

la cerere si pe baza unui act

al autoritatilor statului

 
adoptiei internationale




Ca principiu, potrivit dreptului international statul este liber sa stabileasca criteriile si modalitatile de dobandire a cetateniei sale, exceptand cazul in care legislatia privind dobandirea ceta-teniei s-ar intemeia pe criterii rasiale, religioase sau politice, ceea ce ar duce la nesocotirea normelor internationale din domeniul drepturilor omului. Normele dreptului international determina condi-tiile opozabilitatii cetateniei fata de alte state. Intr-o speta solutio-nata in 1955, Curtea Internationala de Justitie arata ca pentru a fi opozabila, cetatenia trebuie sa fie efectiva si nu fictiva.

In concluzie, dreptul international respinge orice opozabili-tate cetateniilor de complezenta acordate abuziv de unele state anumitor indivizi care nu au legaturi efective si afective cu acele state.


Potrivit practicii dintr-o serie de state cetatenia se poate pierde prin renuntare sau retragere. In prezent se tinde tot mai mult sa se limiteze cazurile de apatridie.

Constitutia Romaniei prevede (art. 5):

Ø cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica (legea nr. 21/1991, republicata M.Of. nr.98/2000, cu modificarile ulterioare - O.U.G. nr.68/2002, O.U.G. nr. 43/2003, Legea nr.248/2003, O.U.G. nr.87/2007).

Ø cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.


1.3. Protectia diplomatica a persoanelor fizice si juridice

Strainul care se afla pe teritoriul unui stat este supus jurisdictiei acestuia. In acelasi timp el mentine insa legaturile sale cu statul a carui cetatenie o are. In virtutealegaturii de cetatenie, in cazul in care un cetatean sufera un prejudiciu in timp ce se afla pe teritoriul unui alt stat, el este indreptatit la protectie diplomatica din partea statului de cetatenie;situatia este similara si in cazul persoanelor juridice de nationalitatea acelui stat.

Dreptul de protectie diplomatica este unul din drepturile suverane ale statului, care se poate exercita daca se intrunesc urmatoarele trei conditii:

a) existenta legaturii de cetatenie;

b) epuizarea cailor interne pentru solutionarea cauzei pentru care se solicita protectie;

c) persoana lezata sa nu fi savarsit fapte cu caracter infractional impotriva statului reclamat ori fapte de incalcare a dreptului international.

Exista si situatii in care un stat poate prelua protectia cetatenilor altui stat, de exemplu in caz de razboi sau de rupere a relatiilor diplomatice. Protectia este in sarcina misiunilor diplomatice si oficiilor consulare.





1.4. Regimul juridic al strainilor si al apatrizilor

Problemele privind intrarea pe teritoriul national, statutul strainilorin timpul sederii si conditiile de iesire din teritoriu, ca si statutul unor categorii de straini (cum sunt muncitorii migranti) sunt reglementate pe baza unor conventii bilaterale si multilaterale.

In lipsa unor asemenea conventii, statul de resedinta rezolva astfel de probleme prin legi interne, intrucat strainii aflati pe teritoriul unui stat trebuie sa beneficieze de un "standard minim" de drepturi.

De exemplu, potrivit art. 18 din Constitutia Romaniei, straini (si apatrizi) se bucura de protectia generala a persoanelor si averilor, garantata de Constitutie si alte legi.

In practica internationala se intalnesc urmatoarele tipuri de regim juridic:

Ø regimul national, prin care se recunosc strainilor aceleasi drepturi ca si propriilor cetateni, exceptand drepturile politice(cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, dobandind cetatenia europeana(complementara cetateniei nationale), acestia pe teritoriul unui alt stat membru beneficiaza de anumite drepturi specifice cetateniei europene);

Ø regimul special, prin care se acorda numai anumite drepturi;

Ø regimul clauzei natiunii celei mai favorizate, potrivit caruia strainilor li se aplica un tratament la fel de avantajos ca acela acordat prin tratate strainilor unor state terte;

Ø regimul mixt, care este o combinatie intre regimul national si regimul special.†††††††††††††††††††

Apatrizii sunt persoanele care nu au cetatenia nici unui stat, situatia lor juridica depinzand de statul pe teritoriu careia se afla. Apatrizii sunt lipsiti de protectia diplomatica a oricarui stat. Ei se bucura totusi de anumite drepturi si au unele obligatii pe teritoriul statului de resedinta.

In ce priveste apatrizii s-au adoptat doua conventii:

m Conventia privind statutul apatrizilor(New York, 1954), care recomamda statelor sa acorde apatrizilor de pe teritoriul lor acelasi tratament pe care il acorda strainilor;

m Conventia pentru reducerea cazurilor de apatridie (New York, 1961).

In Romania regimul juridic al strainilor si al apatrizilor este reglementat prin Constitutia din 1991(modificata in 2003, art.18 si 19) si prin O.U.G.nr.194/2002 cu modificarile ulterioare).


1.5. Refugiatii si persoanele stramutate

Refugiatul este persoana care in urma unor temeri bine intemeiate de a fi persecutata pe motiv de rasa, religie, nationa-litate, apartenenta la un grup social sau opinie politica si-a parasit tara sa de origine si, din cauza acestor temeri, nu poate sau nu doreste sa se reintoarca in aceasta tara.

Aceasta definitie este cuprinsa in:

m art. 1A(2) din Conventia din 1951 de la Geneva privind statutul refugiatilor (la care Romania a aderat prin Legea nr. 46/4 iulie 1991);

m art. 1 din Protocolul din 1967 privind statutul refugia-tilor, care este un instrument juridic independent.

Atat Conventia, cat si Protocolul prevad ca statele parti trebuie sa acorde anumite drepturi refugiatilor, in conformitate cu tratamentul acordat strainilor in general.

In 1947 s-a creat, pe langa O.N.U., Organizatia Internatio-nala pentru Problemele refugiatilor, transformata in 1951 in Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati.


1.6. Dreptul de azil

In doctrina dreptul de azil a fost definit ca un drept suveran al unui stat de a acorda intrarea si stabilirea pe teritoriul sau unor persoane straine, urmarite in tara lor pentru activitati politice, stiintifice, religioase etc., care sunt considerate de acest stat ca fiind contrare ordinii sale de drept (legea romana in materie este Legea nr.122 din 4 mai 2006 privind azilul in Romania cu modificarile ulterioare).

Dreptul de a acorda azil teritorial fiind bazat pe motive umanitare nu poate fi considerat ca un act inamical fata de statul de origine al azilantului.

In plan international dreptul persoanei de a solicita azil teritorial este prevazut in:

m Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 (art.14);

m Declaratia din 1967 a Adunarii Generale a O.N.U. privind azilul teritorial, care recunoaste principiul nereturnarii, dar precizeaza ca azilul nu trebuie acordat celor care au comis crime contra pacii, crime de razboi sau impotriva umanitatii (art.2 si 3).

Totusi, dreptul de a solicita azil nu a fost preluat in nici unul din cele doua pacte internationale din 1966 privind drepturile omului si nici intr-o alta conventie internationala multilaterala in materie.Acordarea dreptului de azil implica si dreptul de a nu fi expulzat sau extradat, ca si alte drepturi, fapt prevazut si de legea romana.

In afara azilului teritorial, exista si azilul diplomatic care consta in primirea si protectia acordata in localurile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare dintr-un stat a unor cetateni ai acestui stat urmariti de propriile autoritati sau a caror viata este pusa in pericol de anumite evenimente interne.

Spre deosebire de azilul teritorial a carui acordare ramane la dispozitia statelor, azilul diplomatic se acorda numai pe baza unor conventii cu caracter regional (mai ales in tari din America Latina).

In dreptul comunitar exista o serie de directive referitoare la formele de protectie a strainilor transpuse si in legislatia Romaniei prin Legea 122 din 4 mai 2006 privind azilul in Romania (lege care abroga legislatia anterioara in domeniu).

Conform Legii nr.122/2006 in Romania sunt reglementate trei forme de protectie pentru straini:

li se recunoaste statutul de refugiat;sau



li se acorda protectie subsidiara;sau

li se acorda protectie temporara, respectiv protectie umanitara temporara.

Statul roman recunoaste in conditiile Legii nr.122/2006

"statut de refugiat" cetateanului strain sau apatridului care indeplineste conditiile prevazute de Conventia din 1951 de la Geneva; acorda protectie subsidiara cetateanului strain sau apatridului care nu indeplineste conditiile pentru statutul de refugiat, dar pentru care exista motive temeinice sa creada ca, in cazul returnarii in tara de origine, va fi supus unui risc grav;acorda protectie temporara ca procedura cu caracter exceptional menita sa asigure, in cazul unui flux masiv sau al unui flux masiv iminent de persoane stramutate din tari terte care nu se pot intoarce in tara de origine, protectie imediata si temporara unor astfel de persoane; acorda protectie umanitara temporara, in perioade de conflicte armate in care Romania nu este angajata, persoanelor care provin din zonele de conflict(art.1,22,23,26 si 29 din Legea nr.122/2006).


1.7. Expulzarea si extradarea

Expulzarea este actul prin care un stat constrange unul sau mai multi straini care se afla pe teritoriul sau sa-l paraseasca, atunci cand acestia devin indezirabili, pentru savarsirea unor fapte de incalcare a legii ori intereselor statului de resedinta.

Extradarea este actul prin care un stat preda la cererea altui stat si in anumite conditii, o persoana aflata pe teritoriul sau, prezumata a fi autoarea unei infractiuni, pentru a fi judecata ori pentru executarea unei pedepse, la care a fost condamnata anterior.

Potrivit art. 19 din Constitutia din 1991, modificata in 2003, cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat. Prin derogare cetatenii romani pot fi extradati in baza Conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate.

Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.


1.8. Intrebari, exercitii

1) Enumerati 4 probleme privind populatia care constituie nu numai obiect al legilor interne, ci si al dreptului international.

2) Definiti cetatenia.

3) Care sunt modalitatile de dobandire a cetateniei?

4) Care sunt conditiile in care se poate exercita dreptul de protectie diplomatica?

5) Care sunt tipurile (formele) de regim juridic pentru straini?

6) Ce inseamna "apatrid", dar "bipatrid"?

7) Definiti notiunea de refugiat.

8) Definiti dreptul de azil.

9) Ce diferentiaza azilul teritorial de azilul diplomatic?

10) Completati urmatoarele enunturi:

- Intr-o speta Curtea Internationala arata ca pentru a fi opozabila cetatenia trebuie sa fie

- Dreptul de protectie diplomatica este unul din drepturile suverane ale

- In ce priveste apatrizii s-au adoptat doua conventii: Conventia privind si Conventia pentru reducerea cazurilor de

- Atat Conventia din 1951, cat si Protocolul din 1967 prevad ca statele parti trebuie sa acorde anumite drepturi in conformitate cu tratamentul acordat ††††††††††††††††††

- Dreptul de a acorda azil teritorial este un drept al statului. Fiind bazat pe motive, el nu poate fi considerat ca un act fata de statul de origine.


1.9. Rezolvati urmatoarele teste-grila:

1) Cetatenia reprezinta apartenenta unei persoane la un stat si nu este pastrata cand persoana se afla:

a) in alt stat;

b) pe mare sau in aer;

c) in spatiul extraatmosferic.

2) Apatrizii sunt lipsiti de:

a) cetatenie;

b) protectie diplomatica;

c) drepturi si obligatii.

3) Dreptul persoanei de a solicita azil teritorial este prevazut in:

a) DeclaratiaUniversala a Drepturilor Omului;

b) cele doua pacte internationale privind drepturile omului din 1966;

c) Declaratia Adunarii Generale a O.N.U. din 1967.

4) Acordarea dreptului de azil nu implica si:

a) dreptul de a nu fi expulzat;

b) dreptul de a nu fi extradat;

c) alte drepturi.





1.10. Bibliografie

1.D.Popescu-op.cit.,pg.82-88

2.D.Popescu, A.Nastase-op.cit.,1997,pg.110-115; 136-149

3. A.Bolintineanu, A.Nastase, B.Aurescu - op.cit., pg.74-77

4. R.Miga-Besteliu - op.cit., pg.165-186

5. Gh. Moca- op.cit., pg.198; 215-245







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact