StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Statul si dreptul geto-dac : Istoria dreptului Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Statul si dreptul geto-dac



STATUL SI DREPTUL GETO-DAC


I. Obiectul de studiu al I.I.D.


Poporul roman are o bogata cultura juridica, o valoroasa scoala nationala de drept si o bibliografie bogata in scrieri de istoria dreptului, iar catedrele de specialitate au fost ilustrate de mari profesori si oratori judiciari, cu o eruditie stiintifica ce se baza si pe cunoasterea vechiului drept romanesc. Ex.: M. Kogalniceanu, Vasile Boerescu, Al. Papiu Ilarian, St. Longinescu, A. D. Xenopol, Ioan Tanoviceanu, B.P. Hasdeu, Andrei Radulescu, Dinu C.Arion, G. Fotino etc.




Problematica juridica, ca si cea filosofic 848i85i a sau istorica, supuse cunoasterii sunt in esenta lor aceleasi din antichitate pana in zilele noastre;

I.I.D. se incadreaza, ca model de investigatie, domeniului stiintelor sociale si are ca obiect de studiu evolutia statului si dreptului romanesc, a institutiilor aferente din antichitate pana in zilele noastre. Analiza combinata si simultana a istoriei statului si a istoriei dreptului s-a impus datorita legaturii si dependentei organice dintre stat si drept, ca de altfel si politica, analiza a dinamicii si devenirii lor istorice;

Alaturi de I.I.D., stiintele juridice inregistreaza si o Istorie a doctrinelor politico-juridice, care are ca obiect de cercetare evolutia ideilor, a teoriilor despre stat si drept in decursul istoriei la romani si in istoria universala;

In studierea obiectului sau, I.I.D. se foloseste de unele stiinte auxiliare ale istoriei cum ar fi : arheologia, paleografia, epigrafia, sigilografia, heraldica si numismatica pentru istoria veche si straveche, dar si documentele scrise, arhivele, lucrarile stiintifice, cronicile, monografiile, memoriile, presa vremii etc. pentru istoria medievala, moderna si contemporana.

Ca metode de cercetare I.I.D. utilizeaza metodele consacrate in cercetare de stiintele sociale, care in cazul I.I.D. se constituie in metodologii specifice;

istoria dreptului a aparut odata cu stiinta legilor, in a doua jumatate a secolului al XIX -lea, odata cu prelegerile juridice tinute in Academiile sau liceele domnesti de juristi sau avocati, ca : D. Skaletti, D. Bojinca, in Moldova, I. Barbulescu, C. Brailoiu, C. Moroiu, V. Petroni, I.E. Radulescu, in Tara Romaneasca, Al. Papiu Ilarian, G. Baritiu, Petre Dobra in Transilvania;

in a doua jumatate a secolului al XIX-lea se cristalizeaza studiul statului si dreptului sub influenta ideilor iluministe, a programelor revolutionare de la 1848 si a formarii statului roman modern (1859), se asimileaza o metodologie moderna de studiu a sistemului juridic;

se formeaza adevarata scoala juridica romaneasca si se individualizeaza disciplinele juridice;

creste interesul pentru cunoasterea vechiului drept romanesc, care se considera ca punctul si sursa de pornire in opera de inzestrare a Romaniei cu institutii juridice moderne;

B.P.Hasdeu cerceteaza obiceiurile juridice traditionale la romani (1866);

P.Negulescu cerceteaza institutiile politice romanesti (1880);

A.D.Xenopol - justitia sub fanarioti (1886);

C.D.Disescu - originile vechiului drept romanesc (1890);

I.Hodos - constitutiile Transilvaniei (1871);

prin contributiile lui N.Iorga, Xenopol, I. Tanoviceanu, A. Radulescu si M. Djuvara in prima parte a secolului al XX-lea , istoria dreptului romanesc se constituie ca disciplina autonoma in cadrul stiintelor juridice nationale;

primul tratat de istorie a dreptului romanesc 1-a realizat Ion Peretz (4 vol, 1921 - 1925);

Andrei Radulescu continua sa cerceteze originea vechiului drept romanesc si raporturile lui cu alte sisteme de drept;

El conchide ca „dreptul romanesc are origini autohtone, pamantene, dar este aproape tot asa de original ca si al altor popoare latine”. La aceeasi concluzie ajunge si G. Fotino.

alti remarcabili cercetatori juristi si universitari ai perioadei interbelice sunt: C.A.Spulber, D.C. Arion, V. Onisor, V. Moldovan, M. Djuvara;

S.G. Longinescu, mare jurist, profesor la Universitatea Bucuresti, publica un curs in doua volume de istorie a dreptului,

in ciuda vitregiilor politice, in perioada postbelica, cercetarile au continuat si in anii 1980 - 1984 s-a tiparit Tratatul de istoria dreptului romanesc, in 3 vol., coordonat de prof. dr. loan Ceterchi.






II. Importanta studierii I.I.D.


studiul I.I.D. este indiscutabil util formarii intelectualului roman si cu atat mai mult juristului, utilitate exprimata de Giorgio del Vechio astfel : „prezentul nu se intelege fara trecutul sau istoric, trecutul istoric retraieste in prezent si lucreaza la temelia viitorului”;

studiul oranduirilor sociale in evolutie si al institutiilor juridice corespunzatoare ne ofera materialul de cercetare, din care tragem concluzii folositoare pentru imbunatatirea sistemului juridic actual, putem evita greselile deja comise si asimila procesele deja realizate de inaintasi .A neglija aceste acumulari inseamna a adopta o pozitie nestiintifica si a expune munca cercetatorilor la inutile sfortari si pierderi de timp pentru rezultate demult dobandite de stiinta;

ne permite sa cunoastem un trecut glorios la care avem datoria sa fim sensibili, care ingaduie juristului sa nu se rezume numai la o interpretare tehnico-juridica superficiala, ci sa se raporteze la inaintasi;

cunoasterea istoriei este sursa de mandrie si forta nationala .N. Iorga aprecia ca „este vorba de un popor , care prin stramosii sai, isi are originea de patru ori milenara ; aceasta este mandria si acesta este puterea noastra”.

apoi I.I.D., alaturi de dreptul roman, este alfabetul stiintei dreptului, ne familiarizeaza cu terminologia juridica si cu aproape toate ramurile si institutiile de drept.

cunoasterea evolutiei istorice a institutiilor de drept permite mai buna intelegere a institutiilor actuale ;

aceasta disciplina releva specificul national al dreptului romanesc, permite sa descifram singularul si particularul din generalul universal.


Periodizarea I.I.D.


trebuie sa tina cont de tipul de stat si de periodizarea generala a istoriei Romaniei, fara a se identifica cu aceasta;

specialistii recunoscuti, Vladimir Hanga si D. Firoiu fac urmatoarea periodizare:

1.Dreptul monarhiei dacice (de la formarea statului pana la 106 d.H.);



2.Dualismul juridic in Dacia

3.Dreptul feudal, care cuprinde perioada de la 275 pana in sec.XIV, perioada cand se formeaza legea tarii(Ius Valachium) si perioada monarhiilor centralizate din sec.XIV pana la 1821, cand apar primele legiuiri scrise;

Dreptul capitalist (1821-1944);

Dreptul socialist (23 aug.1944-22 dec.1989).


III. Societatea geto-dacica prestatala


teritoriul Romaniei a fost locuit de stramosii nostri din cele mai vechi timpuri;

civilizatia aparuta in spatiul carpato-danubiano-pontic poarta pecetea populatiei care a trait aici, a geto-dacilor si apoi a romanilor;

civilizatia fierului apare in vatra geto-dacilor in secolul al XII-lea I.H.; era hallstatiana, prima treapta, cunoscuta pana in secolul al VII-lea I.H. determina o dezvoltare unitara a grupului etno-cultural al tracilor in spatiul carpato-balcanic.

tracii au creat o civilizatie avansata in spatiul dintre Marea Egee la sud si zona Pripetului - la nord, Dunarea panonica - la vest si raul Bug la est.

grupul geto-dacilor, apartinand tracilor, erau cei mai numerosi si cei mai bine organizati;

numele: geti - numiti de istoricii greci si daci de catre istoricii romani; Unii istorici cred ca dacii traiau in interiorul arcului Carpatilor, pe cand getii - in zona extracarpatica;

Strabon confirma insa ca ei formau acelasi mare popor, vorbind aceeasi limba si locuind acelasi spatiu. Istoricii romani ii numesc pe stramosii nostri geto-daci.

geto-dacii au reusit sa-si faureasca o puternica viata materiala si spirituala in spatiul carpato-danubiano-pontic, au reusit sa-si institutionalizeze o viata sociala riguroasa, peste nivelul tuturor ramurilor trace;

de la ceata primitiva, in paleoliticul inferior, au ajuns la ginta matriarhala in perioada neolitica si apoi la organizarea patriarhala in epoca metalelor - adevarate premise ale formarii statului si dreptului la geto-daci.


Organizarea sociala a geto-dacilor:


ceata este forma de organizare in paleoliticul inferior, in care relatiile oamenilor se intemeiau pe nevoia de hrana si aparare reciproca;

are drept conducator un cuplu-femeie si barbat;

de la ceata primitiva, in finalul paleoliticului se ajunge la organizarea pe grupuri mari de rudenie, o comunitate mai bine inchegata, bazata pe relatii de rudenie, forma a progresului social, care ofera mai multe avantaje;    

ginta matriarhala - forma superioara de organizare a geto-dacilor;

este o uniune cu caracter personal si nu teritorial; condusa de o femeie mai in varsta si de un sfat al gintii, format din femei varstnice. Mai exista adunarea gintii, cu caracter democrat si drept de vot egal;

sfatul alege si destituie conducatorii civili si militari, hotaraste in probleme mari;

ginta are un sistem de norme de conduita recunoscute si respectate de toti membrii comunitatii, care reglementeaza munca in comun, productia, repartitia si schimbul produselor;

oamenii sunt egali in drepturi si indatoriri;

apare familia intemeiata pe casatoria pereche care se va consolida treptat.

tribul patriarhal: - apare atunci cand agricultura si pastoritul sunt practicate de catre barbati, iar munca femeii devine doar un adaos neinsemnat;

totalitatea familiilor reunite formau tribul patriarhal;

are in stapanire un teritoriu al tribului si este condus de seful familiei celei mai vechi. Capii celorlalte familii formau sfatul tribului, iar adunarea tribului adopta norme de conduita;

mai multe triburi formau fratia patriarhala, care organiza reuniunile traditionale, rezolva conflictele, supraveghea alegerea conducatorilor de triburi si organiza apararea sub comanda si stindarde proprii;

toate fratiile formau marele trib patriarhal, condus de cel mai dotat sef de trib si de un sfat al tribului.

Uniunea triburilor patriarhale - forma superioara de organizare sociala, condusa de sfatul uniunii, care adopta hotararile importante, format din sefii de triburi;

nu avea un conducator unic, iar comanda armatei o aveau doi sefi cu atributii si puteri egale;

nu exista o autoritate deasupra uniunii;

autoritatea conducatorilor de triburi era mare, dar viza mai ales pe cei refractari la normele de convietuire sociala.     


Democratia militara la geto-daci


in epoca fierului, paralel cu dezvoltarea proprietatii private, apare aristocratia militara, care treptat acapareaza conducerea poporului inarmat;

in secolul al IV-lea I.H., cand existau puternice formatii militare si numeroase cetati, sub conducerea unor regi puternici, stapani pe teritorii intinse, societatea geto-dacilor se afla in epoca democratiei militare.



conducerea societatii apartine adunarii poporului inarmat;

autoritatea regilor creste continuu; Dromichete isi impunea ordinele in adunarea poporului;

regii erau doar sefi militari, alesi si revocati de adunarea poporului; Ei tind sa-si permanentizeze conducerea publica ba chiar sa o transmita ereditar;

apar semnele tranzitiei de la organizarea sociala gentilica la organizarea statala si semnalam aparitia dreptului la geto-daci.


Normele de conduita in democratia militara


cresterea productivitatii muncii in agricultura a determinat amplificarea circulatiei marfurilor si aparitia proprietatii private, asupra turmelor si pamanturilor. In consecinta, se dezvolta uniunile familiale care conduc la aparitia obstilor satesti intemeiate pe proprietatea devalmasa ;

familia poseda uneltele, vitele, locuinta etc.;

geto-dacii sunt adepti ai normelor familiei monogame in care „un barbat convietuieste cu o femeie luata de nevasta” (Salinus), pretind femeilor fidelitatea cea mai stricta, adulterul este crunt pedepsit;

Herodot si Xenofon vorbesc de cumpararea fetelor in public de catre fruntasii aristocratiei militare;

Mostenirea viza bunurile de uz personal, unelte, arme, vite, podoabe etc., plus obligatiile sufletului decedat;

Invoielile intre parti cunosc forma juramantului insotit de un ceremonial. Partile turnau vin intr-o cupa in care amestecau picaturi de sange, inmuiau acolo armele, sagetile si beau continutul cupei;

Sistemul probator cunostea si juramantul pe zeitatile palatului regelui;

Normele punitive continuau sa existe in scopul apararii ordinii sociale pe temeiul ideii de reciprocitate;

vinovatul era supus oprobiului public si silit sa paraseasca colectivitatea poporului inarmat;

starea de normativitate la geto-daci este sintetizata de Herodot in aprecierea ca geto-dacii erau „cei mai drepti si mai viteji dintre traci'. Existenta ideii de dreptate si a normelor de conduita sunt dovezi ale organizarii democrate a societatii geto-dacice, a capacitatii de creatie inaintata la un popor despre care s-a afirmat ca era „pe acelasi nivel de lumina si dezvoltare cu elenii”.


IV. Intemeierea statului geto-dac si organizarea lui


mutatiile din epoca patriarhatului impun intemeierea statului geto-dac - forma superioara de organizare politica a societatii, necesitate si realizare istorica fara precedent;

statul se formeaza odata cu dreptul geto-dac. Dreptul nu poate exista in afara statului, nici statul nu poate fi conceput in afara sistemului dreptului;

procesul trecerii de la democratia militara la statul dac, proces indelungat, s-a incheiat sub Burebista, prin unificarea uniunilor de triburi, in cadrul statului geto-dac.

faptul se datoreaza si unor factori externi :

- slabirea popoarelor vecine, aliatii militari ai dacilor ;

- amenintarile expansiunii romane ;

- un factor insemnat l-a reprezentat stralucita personalitate a lui Burebista, despre care Strabon spune ca „i-a unit pe geto-daci sub autoritatea lui si i-a deprins cu normele juridice, avand la baza poruncile sale, intemeind o mare stapanire, de a carui putere se temeau toti vecinii, inclusiv romanii aflati in plina expansiune militara” (Strabon, Geografia, VII; 3; 110);

granitele statului geto-dac : Bugul de est ; Hemus (Balcanii) la sud ; Podisul Boemiei la vest si Carpatii Padurosi la nord ;

statul geto-dac al lui Burebista este prima organizare politica de tip sclavagist pe teritoriul Romaniei si una din cele mai puternice forte militare din antichitatea europeana ;

statul dac cunoaste diferentieri sociale intre bogati (tarabostes sau pileati) si saraci (comati) ; totusi este o forma de organizare sociala vizand progresul civilizatiei geto-dacilor ;

forma de stat este monarhia instaurata de poporul inarmat. Conducatorii statului erau recunoscuti ca mari regi, cum rezulta din ceremonialul cand Domitian i-a acordat lui Decebal diadema regala .


Organele centrale ale statului geto-dac

Regele:

detine puterea suprema in stat ;

regalitatea tinde sa devina ereditara. Burebista si Decebal erau fii de regi. La succesiunea regelui puteau veni insa si fratii regelui precum si marele preot ;

monarhia se consolideaza continuu si cunoaste trasaturi proprii ;

regele are prerogative legislative, militare, judiciare si administrative ;

exercitarea puterii laice si religioase se face de catre aceeasi persoana sau de catre persoane diferite (Deceneu si Comosycus au fost regi si mari preoti, dar Burebista 1-a avut pe Deceneu, iar Decebal pe Vesinas ca mari preoti);

monarhia geto-daca a instituit monopolul regilor asupra domeniului public, reprezentat de minele de aur etc. - o trasatura a monarhiei geto-dacilor.



Marele preot:

este vicerege in structura statului, dovada a rolului deosebit al puterii religioase;

Reformatorul Zamolxe, zeificat de daci, are contributii in vremea lui Burebista la formarea statului independent; factorul religios este si el un factor unificator ; Deceneu a devenit un om politic de prim rang la conducerea statului si a dat epocii sale legi scrise ;

Cancelaria statului (regelui):

este organul central al administratiei;

este formata din dregatori civili si militari care aplicau in practica poruncile sefului statului;

dregatorii se ocupau cu elaborarea legilor scrise, a conventiilor cu alte state, cu strangerea impozitelor si inzestrarea armatei, cu asigurarea ordinii publice;

cancelaria lucra sub controlul nemijlocit al regelui, iar dregatorii administratiei centrale ii erau direct subordonati;

Armata: institutie importanta cu misiunea apararii independentei statului impotriva expansiunii straine;

la mobilizarea generala atingea cifra de 200.000 de luptatori. Ea il facea pe rege de temut, chiar si pentru romanii pe care ii ataca, trecand Dunarea pana in Macedonia sau Iliria.

Organele teritoriale:

apar in procesul formarii statului ca o componenta a exercitarii puterii de stat pe intreg teritoriul;

teritoriul era organizat in sate (vicus), conduse de dregatori ai obstei vicinale dar exista si sistemul oraselor (davelor), conduse de dregatori militari;

Existau doua categorii de dregatori teritoriali :                 

a)dregatorii obstii satesti vicinale insarcinati cu coordonarea agriculturii, pastoritului si strangerea impozitelor ;

b)dregatorii militari -din orase, care conduceau cetatile militare construite pe intreg teritoriul (centrul Sarmizegetuza, Costesti, Piatra Rosie, Blidaru, Capalna, Surduc, Batca Doamnei, Polovraci etc.)


V. Institutiile juridice la geto-daci


Informatiile despre acestea sunt putine si risipite in scrierile antice grecesti si latine sau in materialele arheologice; Odata cu aparitia statului geto-dac are loc si procesul de formare si dezvoltare cutumiara a institutiilor juridice, iar cutuma a constituit si cea mai importanta regula de drept; se pare ca regele Burebista a elaborat legi pentru consolidarea statului (Iordanes si Dio Crisostomus);

Proprietatea la geto-daci:

izvoarele sunt confuze iar controversele persista in literatura de specialitate. Specialistii (C.Daicovici, H.Daicovici, V.Hanga) pornind de la versurile lui Horatiu, trag concluzia ca datorita organizarii in obsti satesti, proprietatea a fost comuna asupra pamantului agricol, apelor si pasunilor, iar munca s-a facut in „tarini nehotarnicite”, cu schimbarea anuala a loturilor cultivate; E posibil sa fi existat si terenuri hotarnicite, cu alta destinatie decat agricultura;

casa, ograda, uneltele, animalele erau in proprietate privata;

Capacitatea juridica a persoanelor:

Societatea geto-daca era diferentiata in materie de capacitate juridica;

„Cei mai alesi dintre geti au fost numiti mai intai tarabostes, apoi pileati; dintre acestia se alegeau regii si preotii”(Iordanes); nobilii (tarabostes si pileati) aveau o deplina capacitate juridica, iar populatia de rand (comati sau capilati)aveau o capacitate juridica mai restransa ;

Sclavii, care au existat intr-o forma specifica, erau exclusi de la drepturile civile si politice; Sclavia avea un caracter patriarhal.

Familia la geto-daci:

Strabon in „Geografia” spune ca „toti tracii dar dintre toti mai cu seama getii, nu prea sunt cumpatati…, nimeni nu se insoara decat cu 10 sau 11 femei, ba chiar cu 12 sau mai multe”. Atunci familia era poligama.

Horatiu si Ovidiu, care au cunoscut bine societatea geto-dacica, nu au semnalat nimic despre o eventuala poligamie la geto-daci;

Se pare ca in evolutia institutiei casatoriei, s-au cunoscut ambele forme: cetatenii instariti practicau poligamia, iar cei de rand monogamia, fiind exclusa poligamia.

Herodot spune ca „tracii cumparau neveste de la parinti cu multi bani”, deci poligamia era accesibila doar celor bogati.

Sotia se afla sub autoritatea barbatului, putand fi pedepsita chiar cu moartea de catre barbat pentru infidelitate;

Istoricul si geograful Pomponius Mela in lucrarea „Asezarea lumii” afirma ca la geto-daci fetele erau vandute si cumparate la licitatie publica, pretul variind in functie de cinstea si frumusetea acestora. Daca nu erau cumparate trebuiau ele sa-si cumpere sotul; Traditia „targului de fete de pe muntele Gaina” poate fi o reminiscienta a acelui obicei;

Descendenta copiilor se stabilea dupa tata, familia fiind patriliniara si patrilocala.








Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact