StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » psihologie judiciara
Trimite articolul prin email Particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de infractori : Psihologie judiciara Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de infractori



PARTICULARITATILE PSIHOLOGICE ALE DIFERITELOR CATEGORII DE INFRACTORI


Incercarile de clasificare si portretizare a infractorilor prezinta importanta atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere practic. Teoretic, deoarece ajuta la elaborarea unor modele explicative privind modul de structurare a personalitatii infractorilor si totodata, la evidentierea unor aspecte privind formarea si evolutia unor asemenea structuri in timp. Practic, deoarece ajuta la organizarea unor actiuni sociale preventive si la elaborarea unor programe de recuperare si reinsertie sociala.




Cunoasterea cat mai exacta a profilului personalitatii infractorului permite in primul rand organizarea unui program diferentiat si individualizat de reeducare, recuperare si reinsertie sociala. In al doilea rand, cunosterea acestui profil este profitabila organelor judiciare in finalizarea intentiei lor de stabilire a adevarului si de solutionare legala a cauzelor.

Prezentam in continuare particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de infractori:

Cersetorul - formeaza un clan deosebit in lumea infractorilor. Se poate spune ca cersetorul are o personalitate histrionica. Acesta este in posesia unor elemente ale artei dramatice, stiind sa-si valorizeze defectele fizice in asa fel incat sa impresioneze, sa sensibilizeze. Actioneaza prin intermediul rolului jucat verbal, prin mimica si costumatia adecvata. Cei ce ajung la maiestrie in cersetorie, stiu sa utilizeze metode cu totul deosebite (modularea vocii, gestica, invocarea unor mari necazuri etc.) pentru a atrage atentia trecatorilor si a obtine compasiunea lor. Cersetorul dispune de inteligenta emotionala si un grad ridicat de adaptabilitate. Este abil, subtil, ingenios, speculativ. De fiecare data face apel la principiile crestine, invocand divinitatea.

Unii cersetori isi adapteaza rolul dupa sezon, clientela, oras, cartier. Locurile pe care le prefera cersetorul sunt cele cu afluenta mare de public (piete, gari, la intrarea in magazine, sali de spectacol, stadioane, mijloace de transport in comun si statiile acestora etc.) sau cele care prin specificul activitatii genereaza compasiune (biserica, spital etc.). Eventualele infirmitati sunt subliniate cu grija si apar fie etalate ostentativ, fie abia discret sugerate, nuantate. Acest tip de infractor profita fara jena de orice sentiment sau interes al publicului, fiind totodata bun cunoscator empiric in sesizarea si exploatarea trasaturilor psihologice ale celor de la care cersesc.

Cersetorii sunt organizati in adevarate “retele” nationale sau internationale, liderii acestora avand un profit consistent, uneori chiar fabulos. In retea sunt foarte bine organizati, respectandu-si fiecare ierarhia si rolul pe care il are: unii transporta si plaseaza cersetorul in locul stabilit, altii trec periodic, la anumite ore, sa ia banii rezultati din cersit. Cea mai mare parte din banii adunati trebuie sa o predea sefului sau, care ii asigura si “protectia.” Cersetorul care nu reuseste sa adune suma stabilita, este pedepsit de seful lui, uneori, foarte dur.

Hotul - savarseste cea mai primitiva actiune infractionala. Actiunea in sine consta din miscari relativ simple: intinderea mainii, apucarea obiectului, atragerea lui spre infractor, camuflarea si transportarea acestuia intr-un loc ascuns. Caracteristic furtului este modul discret al sustragerii obiectului si apoi indepartarea rapida de la locul infractiunii, ascunderea de acei care l-ar putea urmari si implicit identifica. Hotul lucreaza mai mult cu mana si cu corpul, dar acest lucru se refera numai la actiunea in sine, deoarece pregatirea unui furt cere o activitate mintala minutioasa, deosebit de laborioasa. Caracterul predominant fizic al actiunii presupune din partea lui un antrenament deosebit. Dexteritatea lui caracteristica, mobilitatea fizica, rapiditatea miscarilor sunt rezultatele in primul rand al exercitiului si, numai in al doilea rand, sunt favorizate si de unele predispozitii native (mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, nivelul de dezvoltare si perfectionare al analizatorilor etc.). Automatizarea unor miscari specifice, declansate de stimuli specifici, in urma unui exercitiu indelungat, nuantat si perfectionat ii face pe unii hoti “sa fure fara sa vrea”.

Hotul are un spirit de observatie bine dezvoltat, orientare prompta in situatia data si organizarea imediata a unui plan de actiune bazat pe elemente concrete. Mijloacele lui de operare, desi unele ingenioase, se bucura totusi de putina variabilitate. Sistemul acestuia de a actiona intr-o situatie sau alta, in general, se imprumuta prin imitatie. Ca si ceilalti infractori, hotul nu are o gandire care sa exceleze prin calitati deosebite, deoarece ea este limitata la preocuparile lui specifice. Hotul actioneaza dupa “sabloane si retete” putin variabile, fiind lipsit de acele calitati ale vointei care au sens socio-moral. Inclinatia spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori ei mizeaza pe elemente cu extrem de putine sanse de reusita. Reactia tipica este debarasarea de obiectul furat si fuga. Acesta nu se apara si nu opune rezistenta, numai in cazul cand este atacat fizic. Coincidenta unor factori externi, nefavorabili, cu nereusita actiunii infractionale il determina pe hot sa fie superstitios, uneori chiar mistic.

HOTUL DIN BUZUNARE SAU SUTUL cum i se mai spune, actioneaza de obicei, numai in locurile aglomerate (magazine, gari, piete, mijloace de transport in comun, stadioane, sali de spectacole etc.). In mod obisnuit, locul din care se fura este buzunarul, poseta, sacosa etc., unde intotdeauna se pastreaza valori. De aici decurg o serie intreaga de consecinte care se refera la imbracamintea infractorului, mijloacele de operare, trucurile folosite si altele. Anotimpurile preferate ale hotului din buzunare sunt cele calduroase, deoarece persoanele sunt imbracate usor, cu buzunare expuse, cu haine mai largi, ceea ce ofera mai putine obstacole. Furturile din buzunare se comit de obicei noaptea, in gari, in trenuri etc., iar ziua numai la anumite ore, in special in mijloacele de transport in comun, cand lumea este grabita si se inghesuie sa plece sau sa vina de la serviciu sau de la diverse spectacole. Cand au loc manifestatii cultural-sportive, in special meciuri de fotbal, concerte si spectacole in aer liber, atunci deverul este mare. Daca persoanele au mai consumat si bauturi alcoolice, misiunea hotilor din buzunare este mult usurata. Hotii din aceasta categorie, ii sesizeaza foarte usor pe cei distrati, neglijenti, naivi etc. Femeile indragostite, bine dispuse sunt o tinta ideala pentru hoti. Acestia nu au nici un fel de scrupule, speculeaza toate situatiile din care pot profita. Acest tip furturi au o incidenta mai mare in preajma sarbatorilor de iarna sau primavara. Femeile infractoare prefera in special magazinele, deoarece sunt mai putin suspectate decat barbatii, desi uneori ele actioneaza in complicitate cu barbatii.Hotul din buzunare opereaza de regula in echipa, fiecare membru avand un rol bine stabilit. De exemplu, unul provoaca inghesuiala sau o accentueaza, altul sustrage portmoneul sau ceasul, iar altul, plasat in spatele acestuia, primeste obiectul furat. Instrumentul ajutator cel mai folosit in comiterea faptei este lama. Hotul din buzunare poate fi recunoscut usor, in primul rand dupa imbracaminte si apoi dupa “tapiterie”, cum ii spun ei la “fata”. Este tentat sa se imbrace cat mai elegant, pentru a nu crea suspiciuni si pentru a poza in cetateni onorabili. Intotdeauna sunt barbieriti proaspat si tunsi normal, nu poarta plete, ca sa nu atraga atentia. Cu toate acestea, ei pot fi usor recunoscut deoarece cei mai multi sunt creoli, miros a parfumuri tari, isi ung parul cu gel si poarta pantofi cu tocuri inalte sau in culori stridente, ceea ce nu are nimic comun cu distinctia.

Pentru a-si masca mana pe care o introduc in buzunarele sau posetele “husanilor”- expresie pe care o atribuie victimelor, o acopera cu un obiect pe care il tin in cealalta mana. Procedeul este obligatoriu, mai ales cand opereaza singur. De regula, aceste obiecte sunt: un pulover, o basca, o sacosa, o punga din plastic de culoare inchisa, un ziar etc. Un alt element de identificare a hotului din buzunare sunt gesturile tipice in statiile mijloacelor de transport in comun, inainte de sosirea acestora. Alegandu-si victima, hotul incepe sa faca diferite miscari din incheietura mainii cu care va opera (o contracta, o relaxeaza, o contracta…, isi incalzeste tendoanele miinii). Cu cat momentul se apropie, starea tensionala a hotului este tot mai accentuata, emotiile crescand in intensitate. La aparitia mijlocului de transport in comun, i se schimba culoarea fetei, alternand paloarea cu hiperemia. Ca un reflex de aparare, hotul din buzunare da mereu din cap si transpira intens. Suspicios, arunca neancetat priviri in spatele sau, concomitent miscandu-si aratatorul si indexul mainii cu care urmeaza sa faca “priza”. Zambeste fara motiv, daca cineva se uita la el, isi trece de mai multe ori mana prin par sau se piaptana, se sterge cu batista etc.
Hotul din buzunare cauta sa nu lase nici cea mai mica impresie ca se cunoaste cu ceilalti membri ai grupului infractional. Apropiindu-se mijlocul de transpost in comun, ei se intercaleaza printre calatoriidinstatieintroanumita ordine, in raport cu sarcina pe care o are fiecare.

Unii hoti din buzunare, cand observa ca i s-a facut rau cuiva, sunt primii care sar in ajutor. Intentiile lor nu sunt insa de binefacere, ci de a-l “opera” pe cel neajutorat.

Argoul hotilor din buzunare este foarte important in actiunea infractionala. In scop preventiv, asa-zisele “neologisme de taraba” nu trebuie pierdute din atentie, in sensul ca auzindu-le, trebuie sa ne puna in garda ca persoanele respective fac parte din categoria raufacatorilor. Cunoscand si sensul unor asemenea cuvinte, se poate afla intentia celor care le utilizeaza, luand masuri in consecinta.

In argoul hotilor din buzunare, cuvantul “coaja”, de pilda, inseamna portofel; “ploasca” – geanta; “lamai” – bani; “moara” – ceas; “spital” – palton; “caldura” – buzunarul din interior al hainei; “caraimane” – buzunarele exterioare; “nicovala” – spate; “semans” – buzunarul de la spate al pantalonilor; “fulg” – borseta; “scafa” – mana; “lustra” – palarie; “mahar” – sef; “muialii” – politisti; “arhiepiscop” – persoana cu bani multi; “scalpet” – betiv; “usturoi” – atentie; “piper” – nu tine; “stranut” – e al nostru; “salupe” – pantofi; “udatura” – tradare; “boboci” – il atacam; “papura” – pericol mare; “sapun” – sa fugim repede; “sirop” – victima; “varza” – acoperire; “test” – inel; “cercuri” – cercei (Tandin, 1999).
O categorie aparte sunt hotii de masini. Acestia actioneaza si independent, dar mai ales constituiti in retele nationale si transnationale. O serie de organizatii transnationale si-au creat legaturi in randul grupurilor de hoti autohtoni si actioneaza in cooperare. Traficul cu autoturisme de lux, a devenit o afacere deosebit de profitabila, obtinandu-se sume foarte mari de bani. Furturile de autoturisme, in special de lux, se efectueaza la comanda (se cauta o anumita marca, model sau an de fabricatie). Aceste retele de hoti dispun de aparatura performanta, sofisticata atat pentru anihilarea sistemelor de alarma cu care sunt prevazute autoturismele, cat si pentru falsificarea seriilor de identificare a acestora. Acest tip de hoti sunt experti in fortarea geamurilor si in deschiderea usilor.
Unele autoturisme, dupa ce au fost furate li se schimba imediat, numerele de inmatriculare, placutele cu seriile de identificare, culoarea, prin revopsire, sunt falsificate documentele de provenienta sau se intocmesc altele false si sunt transportate in alta localitate spre vanzare. Alteori, in ateliere clandestine, sunt dezmembrate si apoi valorificate ca piese de schimb, in toata tara. Exista hoti care fura numai piese, accesorii auto sau bunuri pe care le gasesc in autoturisme. De asemenea, sunt hoti care fura autoturisme pentru a le folosi la comiterea altor fapte infractionale ( furturi din locuinte, magazine etc.), dupa care le abandoneaza, fie in stare normala, fie accidentate.
O alta categorie, sunt hotii ocazionali, care fura autoturismele mai mult in scop de distractie. In timp ce se vin de la o petrecere, neavand alt mijloc de transport, sau din teribilism, recurg la furtul unui autoturism, pe care il abandoneaza cand ajung la destinatie sau cand s-a terminat combustibilul. Uneori, acestia profita chiar de neglijenta proprietarului, care isi lasa portierele autoturismului neasigurate cu yala sau isi uita cheile in contact, in bord etc.

Spargatorul - se contureaza tipic ca personalitate, prin operarea in banda si prin utilizarea fortei ca mijloc de aparare in caz de surprindere. Spargatorul, in special cel modern, poseda temeinice cunostinte de ordin tehnic. Deoarece comiterea actului infractional presupune actiuni complexe, de securitate individuala, spargatorii se recruteaza din randul celor mai evoluati infractori. Pe langa inteligenta practica, necesara efectuarii unei spargeri, ei au nevoie si de unele calitati deosebite, cum ar fi calmul, curajul, “sangele rece”, aprecierea corecta a situatiei etc. Utilizand violenta in aparare, spargatorii, se apropie de talhari, iar prin faptul ca tind sa-si insuseasca bunuri, de hoti. De multe ori cand nu gasesc bani sau bunuri de valoare, devin razbunatori , distrugand totul.



Talharul – actioneaza de obicei in strada sau in locuri deschise mai putin circulate. Intreaga sa activitate infractionala se caracterizeaza prin violenta, sustinuta de o constitutie fizica, somatica adecvata. Ca particularitati specifice dobandite in cursul activitatii infractionale, putem aminti o motricitate sporita fata de normal, hotarare si indrazneala in timpul operarii, de multe ori cruzime, desi talharul recurge la asasinat numai in caz de nevoie si mai mult in scop defensiv. Se manifesta violent, odata planul fiind elaborat nu-si mai poate suspenda sau amana cu usurinta actiunea infractionala.

In ultima perioada, in functie de noile conditii de viata, modurile de operare ale talharilor s-au diversificat. Astfel, au aparut talhariile comise din autoturisme, autocare si T.I.R. – uri, atat in tara, cat si in afara granitelor. Banda de talhari incadreaza si urmareste autovehicul tinta cu ajutorul autoturismelor proprii. Cand conditiile sunt favorabile, cei din fata il blocheaza, iar cei din “coarda de urmaritori”, mascati cu cagule, deghizati in politisti etc., inarmati cu pistoale sau bate, patrund in autovehicul si ii talharesc pe pasageri de bani, valuta, bijuterii sau bunuri de valoare, dupa care dispar rapid de la locul faptei.

Victima infractiunii de talharie trebuie sa riposteze inteligent si calm pentru a zadarnici actiunea agresorului, folosind mijlocul de riposta cel mai simplu si cel mai eficace. Sub nici o forma nu trebuie sa accepte resemnarea.

Infractorul intelectual (escrocul, falsificatorul, santajistul etc.) - din punct de vedere psihologic, se caracterizeaza prin perspicacitate, imaginatie, viclenie, perfidie, ipocrizie, ceea ce ii confera o inteligenta delictuala. Are capacitatea de a parea simpatic, cinstit, convingator, deosebit de amabil, creaza impresia ca are relatii multe si sus – puse, ca este influent si altruist. Are un aer de gentlemen si un talent eminamente artistic de a pacali aproape pe oricine. La acesta forta fizica este mai putin importanta, in general fizicul trece pe un plan secundar si joaca un rol de decor care faciliteaza in unele cazuri (escrocherii) savarsirea infractiunii. Modul de actiune al infractorului intelectual este preponderent pe cale verbala. Desi nu are un nivel de pregatire ridicat, dispune de un debit verbal adaptat rolului si adecvat scopului urmarit, accesibil victimei. Isi alege dintre victimele potentiale, pe cele mai naive sau predispuse la inselaciune. Principala arma de atac a infractorului intelectual este minciuna. Bun cunoscator al psihologiei oamenilor, stie sa se faca agreabil, folosind un limbaj protocolar si etaland o infatisare generala atragatoare. Se imbraca elegant, acorda o mare atentie tinutei si modului de prezentare, se manifesta ca foarte bun prieten si camarad de drum sau petrecere. Este vorbaret si dispune de o fantezie exagerata, etalandu-se ca atotstiutor, vanitos si egoist, gusta placerea rolurilor pe care le interpreteaza.

Escrocul si santajistul se caracterizeaza in special printr-o elasticitate a gandirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slabiciunile victimei si prin gasirea unor solutii rapide care duc la eschivare si iesire din incurcatura. Escrocul are, pe langa simtul improvizatiei si o uimitoare vitalitate, putere de convingere, mobilitate, fortand adesea succesul (Tandin, 1997).

Strategiile folosite de infractorul intelectual anihileaza constiinta, logica si mai ales prudenta victimei. Relevant este faptul ca victima intra in jocul escrocului si crede afirmatiile acestuia, deoarece acestea corespund trebuintelor sale launtrice. In acest sens, escrocul descifreaza imediat gandurile victimei si succesul lui depinde de corecta lor interpretare. Aceasta situatie face ca fiecare din cei doi protagonisti sa joace un rol important. In aceasta diada, intre autor si victima, functioneaza o relatie de insolita complicitate, succesul primului nefiind posibil fara coparticiparea celui de al doilea. Infractorul intelectual speculeaza credulitatea, naivitatea, vulnerabilitatea, ignoranta, dorintele victimei etc.

De regula, acest tip de infractor cunoaste normele morale, raspunde emotional la stimuli, insa are o perceptie deformata a sensului real al actului sau. Acesta nu asteapta ivirea unor ocazii prielnice, a unor incitatii exterioare pentru a actiona, ci provoaca el insusi ocaziile in care apoi opereaza. Dupa subiectul sau obiectul actiunii intalnim escroci sentimentali, care urmaresc obtinerea unui profit dintr-o relatie interumana, iar daca urmaresc un castig material acestia pot comite infractiuni de genul: inselaciune, fals, trafic de influenta, abuz de incredere etc.

Specific pentru escroc este duplicitatea sa cameleonica, el fiind in stare sa-si asume o identitate convingatoare, diferita de cea reala, prin care reuseste sa-si pacaleasca victimele. Identitatea asumata este adaptata victimei: om de afaceri, persoana aflata in dificultate financiara momentana care vinde bunuri de valoare la preturi foarte mici sau se ofera sa efectueze convenabil diferite servicii etc., persuasiunea prin minciuna fiind punctul sau forte.

Pentru a zadarnici sau ingreuna identificarea sa, infractorul intelectual actioneaza sub identitate falsa, sens in care depune toate diligentele pentru a intra in posesia actului de identitate sau legitimatiei altei persoane, de la care le obtine prin furt sau prin diverse promisiuni. Ulterior, pe aceste acte aplica propria sa fotografie si se prezinta sub identitatea respectiva, pe care periodic o schimba. Pentru falsificarea actelor si documentelor folosesc instrumente performante (calculatoare, copiatoare etc.).

Escrocii folosesc adesea legitimatii false, atribuindu-si tot felul de calitati, de la inspectori in ministere, organe ale puterii si administratiei de stat , la persoane in diferite posturi cheie (procurori, avocati, ofiteri de politie etc). Acestia promit potentialelor victime, ca rezolva orice: repartizarea sau cumpararea de locuinete, terenuri de constructie, obtinerea unui serviciu, instalarea rapida a unui post telefonic, obtinerea unor imprumuturi bancare, procurarea de medicamente straine, efectuarea de tratamente in strainatate, procurarea unor locuri de veci etc.

O alta categorie de infractori sunt “bisnitarii sau smenarii”, care comit inselaciuni cu ocazia schimbului valutar (“smenul” este un teanc de hartii de forma unor bancnote). Intre doua bancnote reale se aseaza un teanc de bucati de hartie cu aceleasi dimensiuni ale bancnotelor, dand impresia unei anumite sume de bani, “corespunzatoare” tranzactiei. Initial, “smenarul” ii prezinta “clientului” teancul real de bancnote, iar intr-un moment de neatentie creat special, schimba teancul real cu “smenul”. Cele doua teancuri de bancnote ( cel real si “smenul”) sunt prevazute cu bendite identice din plastic, pentru a nu fi sesizata diferenta. Imediat ce “smenul” a fost plasat victimei, infractorul, printr-o strategie derutanta special creata (“semnalarea” aparitiei unui lucrator de politie), dispare de la locul faptei. Victima, stiind ca a efectuat o tranzactie ilegala, ascunde repede “banii” si dispare si ea de la locul faptei, descoperind mai tarziu ce i s-a intamplat.

De asemenea, nu trebuie neglijate tigancile gicitoare in: carti, ghioc, bobi, cafea, palma etc., vrajitoarele care prin descantece, creaza impresia ca scot raul din oameni etc.

Chiromantia este o practica superstitioasa care sustine ca se poate ghici caracterul sau destinul cuiva, pe baza interpretarii liniilor din palma. In general, aceasta practica este apanajul ghicitoarelor. De cele mai multe ori ghicitoarele profita din plin de naivitatea si credulitatea victimelor. Avand o intuitie remarcabila, ghicitoarele descopera foarte rapid problemele victimelor, dandu-le satisfactii, precum: promisiuni de casatorie, prosperitate, viata lunga, calatorii, o posibila razbunare etc., promitand-le indeplinirea tuturor dorintelor.

De cele mai multe ori, informatiile sunt oferite chiar de catre victime sau sunt culese de catre ghicitoare de la alte persoane din anturajul acestora. O banala discutie conduce la intuirea statusului social si sentimental al victimei. Pe masura ce incep sa ghiceasca in palma, in functie de confirmarile sau infirmarile victimelor, ghicitoarele isi adapteaza, isi orienteaza strategia prezicerii.

Ghicitoarele si vrajitoarele pretind de la victime sume de bani, bijuterii, imbracaminte etc. Vrajitoarele care “dezleaga” cununii, pretind pe langa bani chiar si rochia de mireasa, coronita, seturi de lenjerie pentru pat, perne, care sa le “serveasca” la ritualuri si care nu mai pot fi inapoiate, chipurile, deoarece necuratul ar taia astfel vraja.

Asasinul este cel mai odios si cel mai nociv infractor. Acesta se caracterizeaza prin: irascibilitate, impulsivitate, agresivitate crescuta, labilitate, autocontrol foarte scazut al reactiilor instinctiv-emotionale, intoleranta la frustrare, viclenie, perversitate, lipsa empatiei, indiferenta afectiva, complex de inferioritate etc. Este egocentric, dominator, revendicativ, avand o capacitate de rationalizare scazuta, instabil si superficial in relatiile cu ceilalti, ceea ce il face sa se angajeze chiar spontan in situatii conflictuale, reactionand violent. Comiterea infractiunii devine posibila datorita intrarii individului intr-un mediu care ofera situatii conflictuale de la care el nu stie sau nu poate sa se sustraga.

Dupa mobilul asasinatului (obtinerea unor avantaje materiale, ura, gelozie, razbunare, fanatism etc.) si gradul de violenta cu care infractorul savarseste fapta, putem sa ne dam seama daca avem de-a face sau nu cu un infractor normal. In cazul asasinilor normali nu este vorba de o placere sadica, ci de o relaxare dupa o mare tensiune, in urma rezolvarii unei situatii conflictuale pe calea asasinatului. Este deci o aparenta satisfactie, o detensionare momentana dupa actul savarsit. Situatia conflictuala in care se afla asasinul este dublata de implusivitate si agresivitate, de o motricitate marita, care se exteriorizeaza prin violenta de ordin fizic. Asasinul este insensibil la durerile fizice ale altora si de aceea este lipsit de compasiune fata de ceilalti. Aceasta insensibilitate nu este innascuta, ci se castiga ca urmare a stilului de viata dusa in conditii de vicisitudini fizice si psihice.



Pentru exemplificare prezentam un caz de omor deosebit de grav comis la data de 19.04.1999 in Cluj-Napoca, intr-un apartament situat pe strada Alexandru Vlahuta, asupra victimei T.I. in varsta de 23 de ani, student. Victima locuia in acel apartament impreuna cu prietena.

In data de 19.04 1999, ora 1300 prietena victimei a plecat la cursuri, iar T.I. a ramas singur in apartament. Dupa ora 1600, la terminarea cursurilor tanara s-a intors acasa, gasindu-l pe prietenul sau intr-o balta de sange, decedat.

T.I. a incercat sa vanda un computer prin intermediul unui anunt publicitar. In aceeasi zi, dupa cum declara prietena, astepta potentialii cumparatori.

Medicii legisti au constatat ca victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri de cutit in cap si in zona toracica, descoperindu-se si urme de strangulare. Loviturile de cutit i-au perforat plamanii, aorta si inima. Decesul a survenit in urma intepaturii transfixiante.

Din apartament s-a constat lipsa mai multor obiecte electronice de valoare, pe care victima intentiona sa le vanda.

Datele de la fata locului si numarul mare de leziuni de pe corpul victimei indicau ca posibil autor al omorului un individ deosebit de agresiv, sadic, cu o personalitate dizarmonic structurata. Prin activitatile specifice desfasurate, autorul omorului a fost identificat dupa cinci zile in persoana lui V.K.Z.A.

Pentru a intocmi profilul psihologic al acestui criminal, specialistul psiholog i-a administrat o baterie de teste (MPS, EPI si MMPI) care l-a diagnosticat ca fiind o persoana cu un intelect de nivel mediu (CI= 93), cu un grad ridicat de instabilitate emotionala (N= 7) si scoruri inalte la scalele de Schizofrenie (Sc= 39) si Devianta psihopatica (Pd= 33) (Bus, 2001).

Conform Inventarului de Personalitate Eysenck, subiectul V.K.Z.A. se incadraeaza in profilul “introvertit neurotic”. Cota inalta la scala de neuroticism il caracterizeaza ca o personalitate cu labilitate emotionala accentuata si cu reale dificultati in restabilirea echilibrului psihic dupa socuri emotionale. Pe plan psihic acuza stari de anxietate si declara ca il preocupa multe probleme.

Scorurile peste medie la scala de Schizofrenie (Sc) indica existenta unei afectivitati ambivalente. Comportamentul unei astfel de persoane este caracterizat de bizarerie si agresivitate. La nivel cognitiv apar idei de persecutie, iar la nivel comportamental dificultati in inhibarea impulsurilor.

In cadrul anamnezei, subiectul V.K.Z.A. a afirmat ca in anii de liceu a practicat artele martiale, pentru a-si controla impulsurile de agresivitate.

Scorurile inalte la scala de Devianta psihopatica (Pd) indica prezenta unor tendinte antisociale (delincventa, dificultati cu autoritatile, probleme familiale etc.) si criminale. O astfel de persoana este impulsiva, incapabila sa amane satisfacerea impulsurilor. Are un respect redus pentru standardele socio-morale si deseori se gaseste in conflict cu acestea. Prezinta sentimente de ostilitate si agresivitate, fiind incapabila sa-si exprime sentimentele intr-o maniera adaptativa.

Conform datelor anamnezei si a informatiilor obtinute de catre specialistii criminalisti in cadrul investigatiilor de teren, subiectul se incadreaza in tiparul caracterizarilor efectuate pe baza scalelor testelor aplicate. O asemenea persoana, in conditii de stres, este predispusa la tulburari nevrotice si manifestari agresive.

V.K.Z.A. declara ca l-a omorat pe T.I. pentru ca i s-a adresat intr-o maniera batjocoritoare in ceea ce priveste nationalitatea sa, maghiara. In acel moment, autorul infractiunii afirma ca si-a pierdut autocontrolul, a prins victima de gat si a inceput sa o stranga. Deoarece aceasta a ripostat, intre cei doi a avut loc o adevarata lupta. Agresorul a reusit sa ia un ciocan de batut snitele de pe masa din camera in care a avut loc agresiunea, aplicandu-i victimei mai multe lovituri in cap. Dupa ce victima a cazut, V.K.Z.A. i-a mai aplicat si cateva lovituri de cutit in zona toracica. In urma autopsiei, medicii legisti au constatat ca victimei i-au fost aplicate 23 lovituri in cap si 5 in zona toracica.

Reactiile descrise mai sus indica o slaba capacitate de autocontrol psihoemotional, subiectul reactionand pe baza impulsivitatii de moment determinata de situatia de criza.

Deoarece obiectele cu care a fost comisa crima (ciocanul si cutitul) apartineau victimei, justifica faptul ca agresorul nu a premeditat crima, ci a actionat sub influenta impulsului de moment (aspect confirmat atat de investigatiile criminalistice, cat si de declaratiile autorului).

Examinarea psihologica a subiectului V.K.Z.A. evidentiaza prezenta unor pronuntate deviatii si anomalii ale personalitatii, care l-au condus la savarsirea unui omor deosebit de grav. Intocmirea profilului personalitatii criminalului s-a dovedit a fi deosebit de utila in elucidarea acestui caz.

Este necesar sa se faca o distinctie intre crima accidentala, crima in masa si crima terorista. Daca distinctia in ceea ce priveste crima accidentala este evidenta, crima in masa poate fi definita ca o actiune in care un numar oarecare de persoane sunt ucise de un singur criminal, intr-un timp relativ scurt si aproximativ in aceeasi arie geografica. In ceea ce priveste crima terorista, asasinatele au loc intr-o perioada de timp mai lunga, ore sau zile, si au cu predilectie, o motivatie politica. O caracteristica, atat a autorului crimiei in masa, cat si a autorului crimei teroriste, este relativa lui indiferenta fata de preocuparea de a scapa de consecintele actelor sale, sau fata de siguranta personala. Frecvent, acest tip de ucigas se sinucide ulterior actiunii criminale (Alamoreanu, 2000).

CRIMINALUL IN SERIE trebuie sa comita cel putin trei crime, disparate in timp, avand o anumita periodicitate. Cei mai multi criminali in serie sunt barbati (80%), relativ tineri -40 de ani), sunt sadici, au un intelect relativ normal si actioneaza de obicei singuri. Sunt indivizi dinamici, mobili, capabili sa parcurga kilometri intregi in cautarea victimei potrivite, care sa fie vulnerabila si usor de controlat. Victimele criminalilor in serie pot fi femei, copii, homosexuali, vagabonzi, prostituate etc. In ciuda aparentelor exterioare, criminalul in serie este un individ nesigur. Acesta dobandeste siguranta doar in “zona de confort“, locul in care isi poate controla victima. Pentru a ramane singur cu victima, criminalul recurge la diferite trucuri. El simte o mare placere in exercitarea puterii si a controlului asupra victimei. Cruzimea actului sau il excita, si de aceea uneori inregistreaza audio sau video tipetele de durere ale victimei, pe care ulterior le poate folosi fie pentru a “savura“ momentul atunci cand nu are o victima, fie pentru a teroriza viitoarele victime.

. Majoritatea criminalilor in serie au fost privati in copilarie de afectiune, fiind supusi unor violente fizice sau sexuale. Cei mai multi sunt psihopati, avand o personalitate instabila, violenta. Acestia ucid pentru a-si atenua ura, dorinta de putere, dominare si razbunare, fiind marcati si de un puternic sentiment de inferioritate, favorizat uneori de o disfunctie sexuala. Umilirea victimelor si savarsirea crimelor au un efect “terapeutic”, stimulandu-le increderea in ei insisi. La unii criminali in serie apare ura impotriva femeilor, care de cele mai multe ori este dublata de tendintele sadice. Intr-o oarecare masura si pentru o perioada limitata de timp, ei se “vindeca” ucigand, injunghiatul si strangularea fiind metodele preferate. Sub influenta alcoolului sau a drogurilor, fanteziile sadice ale criminalilor in serie se exacerbeaza. Apare evident faptul ca acestia trebuie sa ucida mult mai des pentru a-si satisface placerea pe care o obtin savarsind acest act. Multi criminali in serie au fost depistati si identificati accidental, pe masura ce deveneau mai indrazneti in actele lor si mai indiferenti fata de risc.

Pentru a rezolva crimele in serie americanii au creat o specialitate “profiling”, care are ca obiectiv stabilirea portretului psihologic al criminalului. La Quantico in Virginia, Academia F.B.I. din S.U.A. isi antreneaza agentii si pregateste politisti din toata lumea in aceasta insolita specialitate politieneasca. Programul de pregatire dureaza trei ani, dar pentru a accede la el, conditia obligatorie este experienta judiciara de cel putin 10 ani. Reuniti in Departamentul de stiinte ale comportamentului (psihologia si psihiatria), acesti specialisti (profilers) dispun, pe langa aptitudini si experienta personala, de o uriasa banca de date. VICAP (“Violent Criminal Apprehension Program”) se imbogateste in fiecare an, atat cu date din cele peste 23.000 de crime comise anul in S.U.A., dintre care 7000 sunt fara mobil aparent, cat si cu elemente despre cazuri asemanatoare comise in strainatate (Alexandrescu, 2000).

Acest sistem centralizat de informatii (VICAP) are ca obiectiv stabilirea rapida a modului de actiune si procedeele utilizate de criminalul in serie in savarsirea faptelor. Sistemul de inregistrare a datelor dupa modul de savarsire si procedeele utilizate de criminal este denumit MOS (Modus Operandi Sistem).

Pentru a evidentia personalitatea criminalului, profilerul lucreaza, in principal, pe baza fotografiilor criminalistice de la locul faptei si a datelor din dosarele medico-legale. In acest demers, profilerul parcurge urmatoarele etape: studierea detaliata a dosarului cauzei, efectuarea examenului victimologic (biografic si medico-legal), stabilirea si evaluarea modului de operare, estimarea mobilului posibil al crimei si in final elaborarea profilului psihologic al prezumtivului criminal. Profilerul nu participa in mod direct la capturearea criminalului, ci pe baza profilului psihologic intocmit, asista politia locala in orientarea investigatiilor spre o anumita arie de suspecti, propunand strategii si metode de actiune care ar putea ajuta atat la descoperirea, cat si la anchetarea acestuia.

Prima problema pe care si-o profilerul este carei categorii apartine criminalul: “psihopat – organizat” sau “psihotic - dezorganizat”. Criminalul “psihopat – organizat” isi va planifica omorul cu minutiozitate si nu va lasa prea multe indicii. La criminalul in serie “psihotic – dezorganizat”, locul crimei este intotdeauna in mare dezordine, o dovada ca actioneaza impulsiv si nu isi poate “controla” in totalitate victima. Adesea, crimele sale sunt spectaculare si deosebit de sangeroase. In general, criminalul patrunde prin efractie, foloseste ca arma de atac un instrument sau obiect gasit la locul faptei, pe care o si abandoneaza imediat Mai rar, se intalneste si tipul intermediar “organizat-dezorganizat”.



A doua problema se refera la modul de operare, care poate permite evaluarea inteligentei criminalului. Este un concept dinamic, ce se modifica in functie de curajul criminalului, de traseul parcurs, de dorinta de a plasa anchetatorii pe alte piste etc. Prin modul de operare se face legatura intre fapte, stabilindu-se numarul omorurilor comise de un criminal.

A treia problema este “semnatura” sau “amprenta” criminalului. Pentru a sfida, criminalul in serie “pune in scena” corpurile victimelor sale, depersonalizandu-le prin diverse procedee: legare, strangulare, acoperire, dezbracare, mutilare, sectionare si plasare in diferite locuri etc. Acestea constituie indicii relevante asupra disfunctionalitatii personalitatii autorului. In unele cazuri, criminalul inscriptioneaza pe corpul victimei anumite initiale sau semne, indicii-simbol ale personalitatii sale. Pe baza acestor indicii, profilerul stabileste legaturile dintre diferite crime. Aceasta “semnatura” poate fi schimbata de criminal, pentru a deruta anchetatorii.

Tehnica de lucru a profilerului se bazeaza pe o profunda cunoastere si intelegere a psihologiei comportamentului uman. Toate acestea conduc la o recostituire mentala a desfasurarii faptelor si de aici, la conturarea portretului psihologic al criminalului. Acest portret este un rezultat al asocierii de probe si de intuitii care permite anchetatorilor sa trieze diferitele piste si sa elaboreze strategii de capturare. Este lucrul cel mai dificil si, cel mai adesea, esential in rezolvarea cazului. Pentru ca, odata stabilita tipologia asasinului si mecanismele intime care il determina sa procedeze la actul ucigas, se poate stabili atat cercul banuitilor, cat si cel al prezumtivelor victime, putandu-se actiona preventiv. Nu de putine ori ucigasul in serie a fost surprins in momentul in care era pe cale sa comita o noua crima.

Pentru a studia modelele comportamentale ale criminalului in serie, profilerul din F.B.I. isi consacra o parte a timpului, stand de vorba cu cei care au fost depistati si arestati. Acestora, spre deosebire de alti criminali, le place sa vorbeasca despre crimele lor. Exploatand aceasta “slabiciune”, profilerul invata sa descifreze si sa interpreteze “cheia” crimei. In alte ocazii, profilerul elaboreaza tehnici de abordare a criminalului in timpul anchetei, pentru a-l determina sa marturiseasca.

In Romania sunt cateva cazuri celebre de criminali in serie, care pot fi incadrati in tipul “psihotic – dezorganizat”. De exemplu, Ramaru Ion, criminal cu o triada infractionala odioasa: viol, talharie si omor, fost student la Facultatea de medicina veterinara din Bucuresti. La data arestarii avea 26 de ani si in sarcina lui s-au retinut patru omoruri savarsite cu mare cruzime, sase tentative de omor, doua talharii, un viol, o tentativa de viol si un furt.

Criminalul Ramaru Ion, psihopat sexual, actiona in plina noapte (intre orele 22:00-04:00) avand asupra sa instrumente de atac cum ar fi: topor, cutit, bare din metal de diferite dimensiuni. Isi alegea victimele din randul femeilor, relativ tinere, care veneau de la serviciu noaptea tarziu. De regula, actiona pe timp ploios, cu grindina, ninsoare sau in plina furtuna. Ataca victimele prin surprindere, lovind-le puternic, decisiv, in zona craniana, dupa care le viola, uneori chiar in timpul agoniei. In final, le deposeda de obiectele de valoare (genti, ceasuri, bijuterii etc.).

Un alt caz de criminal in serie este Veres Romulus, cunoscut sub numele de “Omul cu ciocanul”, care in perioada 1972-1974 a terorizat Clujul.

In perioada septembrie-decembrie 1972 in municipiul Cluj-Napoca au fost comise doua omoruri si cinci tentative de omor ale caror victime au fost numai fetite si femei de diferite varste (9, 15, 16, 17, 28, 35, 84 ani), unele dintre acestea fiind si violate. Criminalul in prealabil studia locul si actiona de obicei dimineata (intre orele 06:30-11:00) surprinzand victimele singure in locuinta, uneori chiar dormind, si seara (intre orele 20:00-24:00), cind le astepta in holul blocului sau la intrarea in lift. Criminalul aplica victimelor lovituri in cap cu un corp contondent (de unde si denumirea 'omul cu ciocanul') provocandu-le traumatisme craniene cu infundari. Una dintre victime, in varsta de 16 ani, a fost omorata cu o deosebita ferocitate, aplicandu-i 17 lovituri de cutit. Cand aceasta era in agonie, a fost violata.

Victimele erau complet dezbracate, iar criminalul isi insusea lenjeria intima a acestora, precum si diferite bunuri sau sume de bani. In cele mai multe cazuri, criminalul a incendiat incaperea in care se afla victima, focarul incendiului fiind localizat de obicei in dulap.

In urma cercetarilor si analizelor de caz efectuate, s-a ajuns la concluzia ca actele criminale sunt savarsite de catre un singur autor, care face parte din categoria psihopatilor sexuali, cu manifestari de sadism, fetisism si exhibitionism. Prin activitati multiple de investigatii, au fost verificate peste 4000 de persoane, inclusiv bolnavii psihic din municipiul Cluj-Napoca.

Dupa aproape doi ani de la intreruperea actiunilor criminale, in dimineata zilei de 14 februarie 1974 apare o noua victima, Z.I. in varsta de 84 ani. Victima a fost surprinsa de criminal in pat, in timp ce dormea, aplicandu-i o lovitura in cap cu o sticla de un litru. Criminalul a provocat si aici un incendiu, focarul acestuia fiind sub perna victimei.

In urma trierii si reverificarii bolnavilor psihic, s-a ajuns in sfarsit, la Veres Romulus, bolnav psihic descris de catre vecini ca avand manifestari violente, care recurgea uneori la amenintari cu cutitul. Acesta locuia singur, intr-un apartament, in care nu avea voie sa intre nici o persoana, nici chiar rudele apropiate.

Veres Romulus a fost internat de mai multe ori in Clinica de psihiatrie din Cluj, cu diagnosticul de parafrenie. Din documentatia existenta la Clinica de psihiatrie, a rezultat ca prima criza a pacientului s-a manifestat in anul 1968, cand acesta, in calitate de mecanic de locomotiva pe un tren accelerat, nu a respectat semnalul de oprire intr-o statie C.F.R. si ca urmare, a fost pensionat.

La perchezitia domiciliara s-a gasit un tratat de medicina legala in care erau adnotari si sublinieri cu privire la traumatismele craniene si diversele forme ale mortilor violente, diferite carti cu tematica sexuala si filosofica, mai multe caiete scrise gen-jurnal. Lectura caietelor a evidentiat prezenta unui delir mistic pe fond sexual. Veres Romulus avea un dulap, locul sau preferat de rugaciuni, unde dupa cum sustinea el, se intalnea cu spiritul 'Satanei', care ii dadea dispozitii cu privire la savarsirea omorurilor si a jertfei prin foc in dulap.

Prin extinderea cercetarilor cu privire la comportamentul lui Veres Romulus au fost descoperite noi elemente de suspiciune. Astfel, cea de-a doua sotie a divortat datorita comportamentului sau anormal si violent, de multe ori maltratand-o fara motiv. Periodic se izola ore intregi in pivnita, unde - spunea el - avea intalniri cu 'spiritul Satanei'. Mai multi martori l-au vazut in timp ce studia curtile si imobilele din zona unde s-au comis faptele.

Pe parcursul audierii, Veres Romulus a facut unele recunoasteri partiale, a manifestat tendinta unor retractari, dar niciodata nu a facut o recunoastere completa a tuturor faptelor comise. Atunci cand i-au fost prezentate probe certe descoperite cu ocazia cercetarii infractiunilor comise, Veres Romulus a declarat ca el nu a comis nici un omor, dar s-ar putea ca 'Satana'sa-l fi trimis acolo, fara voia lui.

Avand in vedere afectiunea sa psihica, 'parafrenie pe fondul unui delir mistic si sexual', si principalele probe (manuscrisele tip jurnal in care Veres Romulus a relatat modul de operare in cele opt omoruri, corpurile delicte gasite asupra sa anterior arestarii, probele testimoniale obtinute prin declaratiile a 30 de martori, rezultatul expertizelor biologice asupra firelor de par 'corp delict'), instanta de judecata a retinut in sarcina acestuia cele 8 fapte. S-a stabililit insa, iresponsabilitatea sa penala, ca urmare a afectiunii psihice, si a fost luata hotararea internarii sale intr-o unitate sanitara speciala din localitatea Stei, judetul Bihor, unde a stat 20 de ani, pana in momentul decesului (Ceacanica, 1976).

Criminalul in serie B. G. in varsta de 41 de ani, brancardier la un spital, casatorit, fara copii, cunoscut homosexual, a comis in perioada aprilie - august 2000 pe raza municipiului Baia Mare un numar de 11 omoruri. Un numar de noua cadavre au fost descoperite pe malul si in albia raului Sasar, iar doua in zona Statiei C.F.R. Baia Mare. Victimele proveneau din randul persoanelor fara familie sau cu familie dezorganizata, a cersetorilor si alcoolicilor – asa zisilor – “boschetari”, de unde si denumirea de actiunea “Boschetarul”. Disparitia acestor persoane nu a fost reclamata, ceea ce a ingreunat atat activitatile de identificare a cadavrelor, cat si cele de identificare a autorului. Criminalul ataca noaptea, in timp ce victimele dormeau, prin diverse locuri sub cerul liber, aplicandu-le o lovitura in cap, in zona urechii, cu o bara metalica sau cu o piatra.

Din investigatiile efectuate s-a stabilit ca B. G. afisa un comportament normal in relatiile cu prietenii si colegii de serviciu. Nimeni nu l-a banuit de comiterea unor asemenea fapte. In noaptea de 22/23 august 2000 in zona Statiei C.F. Baia Mare, criminalul a fost surprins de o echipa de politisti in momentul cand incerca sa-l loveasca in cap, cu o bara metalica pe un “boschetar”. La interventia politistilor, criminalul a exprimat: “Daca as avea un pistol, i-as impusca pe toti boschetarii astia”.

Criminalul B. G. a fost testat cu tehnica poligraf, ocazie cu care i s-a intocmit si profilul psihologic, recomandandu-se anchetatorilor modul de abordare a acestuia in ancheta.

Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, nu printr-o functionare deosebita a proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial. Aptitudinile lui specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il situeaza in unele privinte deasupra omului normal, nu-i determina actiunea infractionala fara un teren favorabil, reprezentat de mediul social. Cunoasterea particularitatilor psihice ale infractorului contribuie la explicarea comportamentului, la posibilitatea identificarii, depistarii si reeducarii acestuia. Alaturi de factorii interni, psihoindividuali, un rol important in structurarea dizarmonica a personalitatii infractorului il au si factorii externi, de mediu. Comportamentul agresiv, antisocial al infractorului, este in mare masura invatat, dobandit in contextul climatului familial agresogen si in contextul imprejurarilor de viata, disfunctionale din punct de vedere psihosocial.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact