StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » bancile in economie
Trimite articolul prin email Platile si decontarile internationale : Bancile in economie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Platile si decontarile internationale



Platile si decontarile internationale

'In orice schimb, indiferent de natura sa, cei doi termeni ai schimbului sunt fiecare masura celuilalt termen'

G. A. Frois

I




n ansamblul relatiile financiar - valutare internationale, platile si decontarile internationale ocupa un loc bine determinat. Acest flux financiar este rezultatul derularii operatiunilor comerciale internationale (export / import), cea mai mare parte a acestora fiind derulate prin bancile comerciale. Modalitatile de plata utilizate in comertul international s-au diversificat continuu, odata cu mutatiile ce au avut loc in cadrul economiei mondiale si a perfectionarii tehnicilor si tehnologiilor de transmitere a mesajelor. Pentru derularea corespunzatoare a platilor internationale, un rol important il au reglementarile recunoscute si acceptate in relatiile bancare, elaborate de Camera de Comert International de la Paris.


F

In prezent practica internationala a dezvoltat numeroase instrumente si tehnici de plata si decontare, de la cele mai simple (mijloacele de plata) la cele mai complexe (modalitatile de plata). Cele mai frecvent utilizate modalitati de plata si decontare internationale sunt: plata in natura (fara numerar), plata prin mijloace (instrumente) de plata (cec, cambie, bilet la ordin, ordin de plata) si plata prin intermediul unor modalitati de plata complexe (incasoo si acreditivul documentar).

a. Plata prin marfa contra marfa

Plata prin marfa contra marfa (troc, compensatie) este prima “modalitate” de plata aparuta in istorie, la care s-a revenit datorita unor fenomene de criza financiara manifestate la nivel national sau international, sau datorita limitelor financiare ale unor participanti la schimburile internationale – pentru a debloca relatiile comerciale in absenta disponibilitatilor financiare. In prezent, aceasta forma a scazut semnificativ ca pondere in volumul total al platilor internationale, fiind practicate cu precadere in cadrul operatiunilor de contrapartida (compensatii, barter, lohn, buy-back).

b. Plata in numerar

Plata in numerar - astazi pe cale de disparitie in ansamblul platilor internationale (folosita doar ca metoda de evaziune fiscala, in cazul marfurilor de contrabanda sau in activitatea de turism si transport international) datorita dezavantajelor pe care le reprezinta: necesitatea transportului efectiv al banilor, necesitatea contactului direct intre parteneri (sau reprezentanti ai acestora), si dificultatea sincronizarii obligatiilor fundamentale ale partilor (de a livra marfa si de a o plati). O conditie esentiala a platii in numerar in afacerile internationale o constituie increderea absoluta ce trebuie sa existe intre parteneri. Numerarul (moneda) este asociat cu notiunea de mijloc de plata. La fel ca si plata in natura, si aceasta modalitate este practicata in cazul in care exista o relatie stransa si de incredere reciproca intre cei doi parteneri.

c. Plata prin instrumente (mijloace) de plata

Plata prin instrumente de plata (titluri de credit pe termen scurt sau efecte de comert) presupune utilizarea unor instrumente specifice, consacrate de-a lungul timpului: cecul, cambia, biletul la ordin sau ordinul de plata.

c.1. Cecul

De retinut:

Reprezinta un ordin scris dat de o persoana (ordonator) unei banci, la care acesta are un disponibil depus in cont, ca aceasta sa plateasca la vedere o suma de bani determinata in favoarea unui tert (beneficiar). Ordinul in cazul cecului este completat pe baza unui formular tipizat pus la dispozitie de banca emitenta.

In functie de persoana in favoarea careia se va efectua plata, cecul poate fi: nominativ (plata se face doar in numele persoanei desemnate drept beneficiar), la ordin (plata se va face catre persoana careia i-a fost andosat cecul) sau la purtator (platibil oricarei persoane care il va prezenta spre incasare bancii emitente). Singura functie a acestui instrument este aceea de mijlocire a platii intre doi parteneri angajatii intr-o operatiune comerciala. In principiu, cecul poate fi folosit mai putin pentru amanarea platii (mijloc de credit) sau pentru garantarea unor plati. Cecul poate fi transmis prin gir (andosare) catre o terta persoana care devine astfel noul beneficiar al cecului. Principalul avantaj al acestui mijloc de plata este simplitatea mecanismului. Derivat din acest avantaj rezulta si principalul dezavantaj al cecului, si anume lipsa de protectie pentru exportator, care nu are siguranta ca in momentul in care a primit fila de cec aceasta va putea fi si incasata. Chiar daca cecul nu poate fi emis fara a exista suma aferenta in cont, nu sunt putine situatiile in care au loc emisiuni fara acoperire in cont. In plus, exportatorul are putine instrumente de verificare a acoperirii cecului.






Din cauza riscului ridicat, practica internationala a dezvoltat cateva tehnici care sa sporeasca siguranta unei plati prin intermediul acestui instrument: solicitarea ca plata prin cec sa se realizeze in avans (inainte de livrarea marfii), solicitarea unei garantii din partea bancii emitente (cecul certificat), eliminarea posibilitatii de transfer prin gir (cecul barat) sau vinculatia (livrarea marfii pe numele unui tert).

c.2. Cambia

De retinut:

Reprezinta un inscris care contine ordinul neconditionat dat de o persoana (tragatorul) altei persoane (trasul), de a plati o anumita suma unei alte persoane (beneficiarul), la un termen(scadenta) si intr-un anumit loc. Cambia serveste ca instrument de plata, tragatorul avand de incasat o anumita suma de bani de la tras si, totodata, are de achitat o datorie de fata de o terta persoana - beneficiarul. Deoarece plata se face de obicei, la un anumit interval de la emiterea cambiei, aceasta indeplineste si functia de instrument de credit.

Cambia contine urmatoarele elemente: denumirea de cambie in limba in care este redactat inscrisul, ordinul neconditionat de a plati o suma determinata (exprimata in cifre si litere), indicarea termenului de plata (scadenta), care poate fi exprimat ca data calendaristica fixa, la un anumit numar de zile de la data emiterii cambiei (de regula 30, 60, 90, 180 de zile), la vedere sau la un anumit interval de la prezentare spre acceptare, numele si adresa trasului, denumirea si adresa beneficiarului, locul efectuarii platii, data si locul emiterii, semnatura tragatorului, cuprinzand numele de familie in intregime. De la aceste prevederi se admit urmatoarele exceptii: daca nu se mentioneaza scadenta, cambia este platita le vedere (in ziua prezentarii ); daca nu este mentionat locul emiterii acesta este considerat domiciliul tragatorului.







Emiterea cambiei da nastere la anumite raporturi intre persoanele participante, se creeaza un raport ju 343i84d ridic prin care tragatorul se obliga fata de beneficiar sa-l determine pe tras sa   plateasca suma prevazuta in trata.

Acceptarea cambiei apare atunci cand  trasul are ordin din partea tragatorului sa efectueze plata dar devine obligat cambial numai in momentul in care accepta cambia. Prin acceptare, trasul devine debitorul principal, el fiind obligat cambial, solidar cu tragatorul, girantii si avalistii. Trasul isi ia sarcina “sa plateasca”, iar ceilalti obligati cambial isi asuma obligatia de a face “sa se plateasca” in mod efectiv, ei platind numai in cazul in care debitorul principal, trasul, nu isi onoreaza plata. Tehnica platilor prin trate cunoaste o serie de operatiuni care pot interveni in anumite situatii si anume:

Avalizarea apare in situatia in care tragatorul nu este sigur de solvabilitatea trasului, se poate apela la o garantie (denumita “aval” sa “pentru garantie”), urmate de semnatura avalistului si data. Avalistul este, de obicei, o banca ce se obliga sa faca plata daca trasul nu va achita suma respectiva la scadenta, aceasta operatiune evidentiind rolul cambiei de instrument de garantare a platii, intarit prin plata avalizarii.

Andosarea presupune transmiterea cambiei prin gir si aceasta se face printr-o dispozitie scrisa de catre beneficiarul acesteia catre tras, care urmeaza sa plateasca suma aratata in titlu , la ordinul persoanei care o indica, la locul si data mentionata in cambie. Andosarea are loc atunci cand beneficiarul (girantul), la randul sau este debitor fata de o alta persoana (giratorul), cu aceeasi suma.

Scontarea este operatiunea prin care posesorul cambiei obtine de la o banca comerciala, inainte de scadenta, suma inscrisa pe titlu (valoarea nominala), diminuata cu dobanda aferenta sumei din acel moment pana la scadenta, plus un comision al bancii, denumit valoarea de scont.

Rescontarea presupune ca bancile comerciale sa preschimbe cambiile ce le detin in bani, la banca centrala care percepe taxa oficiala a scontului, influentand astfel nivelul general al ratei dobanzii.

Forfetarea consta in vinderea de cambii, indiferent de scadenta, unor institutii specializate care, spre deosebire de bancile comerciale, la scontare preiau riscurile de neplata de catre debitor. Taxa de forfetare este superioara celei de scont, iar operatiunea presupune si transmiterea documentelor care sa asigure incasarea fara dificultati a cambiei (diferite autorizatii).

Plata cambiei se face prin prezentarea acesteia la plata in ziua scadentei sau in una din cele doua zile lucratoare care urmeaza scadentei. Cambia scadenta la vedere poate fi prezentata la plata in termen de un an de la data emiterii. Trasul care plateste are dreptul sa pretinda de la beneficiar trata cu mentiunea “achitat”, semnata de acesta. Daca trasul vrea sa faca o plata partiala, beneficiarul nu poate refuza plata, fiind obligat sa mentioneze pe trata suma primita si sa dea chitanta trasului. Regresul, in caz de refuz de acceptare sau de plata a tratei, este dreptul beneficiarului de a actiona impotriva tragatorului si a celorlalti semnatari ai documentului respectiv (andosatori si avalisti) la scadenta, in conditiile in care trasul refuza plata inainte de scadenta, acceptarea totala sau partiala sau daca intervine falimentul trasului ori cel al tragatorului.

Prescriptia consta in actiunea in justitie contra trasului care a acceptat cambia, si de regula cambia se prescrie in termen de 3 ani de la data scadentei. Actiunea beneficiarului impotriva celorlalti semnatari se prescrie in termen de un an de la data protestului adresat in timp util sau de la scadenta in cazul unei cambii cu clauza “fara protest”. Actiunea unui andosator contra altuia sau impotriva tragatorului se prescrie in termen de 6 luni de la data cand acestia au platit sau au fost actionati in justitie. Actele de intrerupere a curgerii termenului de prescriptie nu au efect decat in privinta celui care le-a efectuat.

In comertul international, exportatorul apare, de regula in calitate de tragator si eventual beneficiar, iar importatorul - de tras. Daca trasul nu onoreaza cambia, ultimul posesor (beneficiar) are dreptul de regres ( recurs) asupra tuturor girantilor anteriori avalistului, inclusiv tragatorului, care sunt solidari, raspunzatori fata de el. Recursul merge pana la declararea starii de faliment si executarea silita prin vanzarea bunurilor. Daca ultimul posesor al cambiei doreste sa incaseze contravaloarea acesteia inainte de scadenta, o va sconta unei banci comerciale.

c.3. Biletul la ordin

De retinut:

Este un inscris prin care o persoana (emitentul) se obliga sa plateasca unei alte persoane (beneficiar) sau unei terte persoane desemnate la ordinul acesteia, o suma determinata de bani la o data prestabilita. Scadenta poate fi ca si in cazul cambiei de pana la 90 de zile. Spre deosebire de cambie, angajamentul de plata este initiat de debitor, mecanismul fiind relativ mai simplu (sunt doar doua parti implicate). La fel ca si cambia sau cecul, si biletul la ordin poate fi transmis prin gir (andosare) sau poate fi scontat inainte de scadenta la o terta banca.

c.4. Ordinul de plata

De retinut:

Ordinul de plata este dispozitia data de o persoana (denumita ordonator) unei banci, de a plati o suma determinata in favoarea altei persoane (denumita beneficiar) in vederea stingerii unei obligatii banesti provenind dintr-o relatie directa existenta intre ordonator si beneficiar .







Asa cum rezulta din definitie si din practica utilizarii sale ordinul de plata se caracterizeaza prin:

a)   relatia de plata este declansata ca urmare a unei obligatii asumate sau datorii preexistente, ce urmeaza a se stinge o data cu onorarea O.P.;

b) operatiunea este pornita la initiativa platitorului (ordonatorului). El este cel care stabileste regulile dupa care operatiunea urmeaza sa se deruleze. Din acest motiv, in materie de O.P. diversitatea tehnica este deosebit de larga;

c)   revocabilitatea este o trasatura fundamentala a O.P. Aceasta consta in faptul ca ordonatorul isi poate retrage sau modifica instructiunile de plata date bancii, cu conditia ca ordinul sau initial sa nu fi fost executat prin plata in favoarea beneficiarului. Revocarea O.P. nu atrage dupa sine nici un fel de consecinte, drepturi sau obligatii pentru partile implicate;

d) provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu in cazul O.P. Acesta presupune obligatia ordonatorului ca o data cu emiterea O.P. sa creeze bancii si sursa de fonduri necesare, fie prin blocarea sumei respective din contul sau bancar, fie prin depunerea ei in vederea executarii platii sau prin credit bancar acordat de banca in acest scop in contul ordonatorului. Pe filiera bancara, nu este obligatoriu transferul anticipat al fondurilor, momentul acestui transfer depinzand de intelegerea dintre cele doua banci ce intervin in operatiune;

e)   din puncte de vedere al modalitatilor de incasare (determinate fireste de instructiunile ordonatorului O.P poate fi:

- simplu, incasarea sa nefiind conditionata de prezentarea vreunui document sau explicatie cu privire la scopul platii (excluzand cazul ca se cere o chitanta). Acest tip de O.P. se aseamana cu cecul;

documentar, incasarea sa fiind determinata de obligatia beneficiarului de a prezenta anumite documente (facturi, dovada platii unor chirii, a unor cheltuieli de transport etc.) indicate de ordonator in O.P.


Partile implicate in derularea unui O.P., de regula sunt:

- ordonatorul, cel care initiaza operatiunea; el este cel care plateste, stabileste conditiile platii, constituie provizionul bancar in vederea platii; poate revoca in orice clipa plata pana in momentul derularii ei;

- beneficiarul este cel in favoarea caruia se face plata; trebuie sa se conformeze conditiilor prevazute in O.P.; pana in momentul platii nu are certitudinea incasarii sumei;

- bancile care intervin in derularea operatiunii au simplul rol de prestatoare de servicii. Singurele raspunderi ale bancilor sunt legate de manipularea corecta a valorilor incredintate ( fonduri banesti si documente) si sa solicite beneficiarului prezentarea documentelor asa cum s-a prevazut de ordonatorul platii (in cazul O.P. documentar). Aceste banci in practica denumite: banca ordonatoare, cea la care ordonatorul da dispozitie privind efectuarea platii prin O.P. si la care constituie depozitul, si banca platitoare, cea la ghiseele careia se achita suma beneficiarului platii si care solicita anticipat sau ulterior de la banca ordonatoare suma ce urmeaza sa o plateasca sau a platit-o.


F

Derularea unei operatiuni de O.P. presupune existenta unui document, formular, de regula tipizat, denumit “ordin de plata”. Acesta este pus la dispozitie de banci clientilor lor. Elementele pe care le surprinde un O.P. sunt: numele si adresa ordonatorului (persoana fizica sau juridica care da O.P.) (eventual si numarul contului bancar), numele si adresa beneficiarului (eventual si numarul contului), denumirea si adresa bancii ordonatoare, data (ziua, luna, anul) emiterii O.P., ordinul de a plati (prin formula: “va rog sa platiti…”, “veti plati…”), suma in cifre si litere cu indicarea valutei in care se va face plata, motivul platii, in cazul O.P. documentar se indica documentele care trebuie prezentate de beneficiarul platii, modul de plata: letric, telegrafic, SWIFT (pentru plati in cont sau cecuri, valuta efectiva), semnaturile autorizate ale bancii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma ordonatoare.

d. Modalitatile internationale de plata

Riscurile implicate de derularea afacerilor in plan international a condus in timp la dezvoltarea unor modalitati de plata mai complexe si mai sigure pentru toate partile implicate in operatiune. Cele mai utilizate modalitati de plata sunt incasoo documentar sau acreditivul documentar. In foarte multe cazuri aceste doua modalitati sunt utilizate in combinatie cu unul sau mai multe instrumente de plata analizate anterior (in special cambii).

d.1. Incasoo documentar

F

Incasso documentar si incasso simplu intra in categoria platii documentare, in sensul ca prin vehicularea documentelor de catre banci, importatorul efectueaza plata nu contra marfa ci contra documentelor comerciale - factura, documente de transport, de proprietate – care atesta livrarea marfii conform conditiilor contractului, sau financiare – cambii, bilet la ordin, cec, chitante, etc - utilizate pentru a obtine sume de bani. Incasso consta in ordinul dat de exportator bancii sale de a incasa contravaloarea unei tranzactii comerciale si de a o vira in contul sau contra unui set de documente negociat initial. In aceasta operatiune bancile implicate nu isi asuma nici un risc comercial, singura lor responsabilitate constand in manipularea setului de documente.













Mecanismul derularii incasso-ului documentar este, succint, urmatorul:

la livrarea marfii conform contractului comercial international prin care partenerii au convenit la plata prin incasso documentar, exportatorul intra in posesia documentelor care atesta indeplinirea obligatiilor contractuale, de regula: factura, document de transport, polita de asigurare, certificat de calitate si adesea si una sau mai multe cambii.

setul de documente insotit de ordinul de plata incasare la incasso este prezentat bancii exportatorului (banca remitenta) care, dupa ce verifica corectitudinea intocmirii documentelor, le remite bancii importatorului, insotite de un document propriu – incasso documentar - in cadrul caruia preia (si traduce) intocmai instructiunile primite de la exportator (ordonator) in ordinul de incasare / plata;

banca importatorului (banca prezentatoare) avizeaza importatorul in legatura cu sosirea documentelor si, in functie de instructiunile primite in incasso documentar, le remite importatorului contra plata, sau contra acceptarii cambiei;



pe baza avizului de efectuare a platii banca importatorului crediteaza contul bancii exportatorului si il debiteaza pe cel al importatorului cu suma reprezentand contravaloarea marfurilor livrate;

la primirea banilor, banca remitenta notifica exportatorul de incasarea exportului si ii crediteaza contul.


Incasso-ul este o modalitate de plata ce asigura intr-o anumita masura protectia intereselor ambelor parti implicate in tranzactie: cumparatorul – inainte de a efectua plata are posibilitatea verificarii documentelor comerciale pentru a avea certitudinea ca vanzatorul si-a indeplinit obligatiile asumate si a livrat marfa in conditiile si termenele stabilite prin contract.

Vanzatorul – are siguranta ca importatorul nu va intra in posesia marfii fara sa o plateasca, pentru ca banca ii va elibera documentele necesare numai dupa ce le va achita. Cu toate acestea, incasso-ul nu prezinta nici o garantie pentru vanzator privind plata (imediata sau diferata) a documentelor de catre cumparator, existand o singura obligatie de plata: a importatorului asumata prin contractul comercial. Exportatorul livreaza marfa fara a avea garantia ca importatorul va onora documentele. El se asigura in principiu de un singur risc: acela ca importatorul sa obtina titlul de proprietate asupra marfii fara sa efectueze plata; raman insa o serie de riscuri care pot surveni intre momentul expedierii marfii si cel al incasarii contravalorii ei:

riscul intarzierii la plata (importatorul renunta la preluarea marfii) si ca o consecinta a intarzierii sau neefectuarii platii;

riscul diminuarii incasarii – direct prin scaderea pretului marfii (ca urmare a deteriorii ei sau la presiunea importatorului) si indirect prin efectuarea de catre exportator a unor cheltuieli suplimentare (cu stocarea, protectia, returnarea sau redirijarea marfii catre o alta destinatie) sau plata unor dobanzi (in cazul in care s-a apelat la refinantarea operatiunii comerciale);

riscul pierderii marfii (cand este expediata direct pe adresa unui cumparator de rea-credinta care si-o insuseste, o instraineaza si refuza plata sau cand, prin depasirea unor perioade sau costuri de stocare este confiscata si scoasa la licitatie de autoritati sau de creditorii respectivi).


In practica aceste neajunsuri pot fi inlaturate sau diminuate prin:

utilizarea cambiilor avalizate de o banca;

solicitarea unei garantii bancare inainte de efectuarea exportului;

solicitarea unui avans care sa acopere eventualele cheltuieli cu depozitarea, returnarea sau reorientarea marfii in caz de refuz al platii;

intocmirea documentelor de expeditie si asigurare a marfii intr-o forma negociabila;

vinculatie (expedierea marfii pe adresa unui tert, eliberarea ei facandu-se pe baza unei dovezi de efectuare a platii).


Cu toate acestea, este evident ca in cadrul acestei modalitati de plata avantajele sunt in principal de partea importatorului, intreaga operatiune de incasso desfasurandu-se la ordinul, pe riscurile si raspunderea exportatorului (conform Publicatiei 522, articolul 21, spezele si comisioanele bancare sunt suportate tot de exportator). De aici si ponderea modesta a incasso-ului documentar in ansamblul platilor cu strainatatea (la noi 10÷15%), intr-o masura mult mai mare fiind utilizat in relatiile de plati necomerciale.

d.2. Acreditivul documentar

F

Acreditivul a fost utilizat inca de la inceputul secolului al XIX-lea in marile centre financiare ale vremii – Paris, Amsterdam, Londra. In negotul cu Extremul Orient, prezentand elementele de structura regasite si astazi in practica in materie: caracterul documentar, fermitatea angajamentului bancar, siguranta oferita partenerilor si in buna parte chiar formalismul. Intr-o acceptiune moderna despre acreditivul documentar se poate discuta insa, doar dupa primul razboi mondial, cand, dupa crearea Camerei de Comert International de la Paris in 1920 au debutat si primele incercari de elaborare a unor reguli uniforme in materie de acreditiv documentar, pentru facilitarea platilor internationale si implicit pentru dezvoltarea schimburilor internationale. Primele “Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar” au fost adoptate in 1933 dar au fost privite cu reticenta de multe tari printre care SUA si Marea Britanie. Dupa al doilea razboi mondial, insa, SUA – devenind primul exportator de catre tarile europene – interesate in punerea sistemului de plati internationale pe baze cat mai riguroase si sigure si sprijinind adoptarea textului revizuit in 1951. Acumularea de experienta si cresterea numarului de tari interesate in aplicarea Regulilor si Uzantelor au impus o noua revizuire in 1962. Totusi, legislatia bancara nationala a multor tari ignora existenta acreditivului documentar, in timp ce in altele se utilizau propriile reglementari nationale. Regulile si uzantele devin cu adevarat internationale in 1974 cand Publicatia nr. 274 este recunoscuta de un organism ONU: Comisia Natiunilor Unite pentru Drept International. Textul cunoaste imbunatatiri si adaptari la noile cerinte in 1984 (Publicatia nr. 400) sub impactul evolutiei transporturilor internationale si tehnicilor de productie si transmitere automatizata a datelor . In 1993 prin Publicatia nr. 500 (ultima revizuire) s-a urmarit: simplificarea Regulilor si Uzantelor Uniforme nr. 400; facilitarea si standardizarea practicilor bancare; sporirea integritatii si sigurantei acreditivului prin intermediul prezumtiei de irevocabilitate; clarificarea obligatiilor bancii emitente si respectiv confirmatoare; rezolvarea problemelor referitoare la conditiile nedocumentare; enumerarea detaliata a elementelor necesare pentru acceptarea fiecarui tip de document de transport – toate acestea pentru a mari eficienta utilizarii acreditivului documentar. Prin Publicatia CCI nr. 511 s-a realizat o comparatie cuprinzatoare intre Regulile si Uzantele Uniforme nr. 500 si 400.

F

Conform reglementarilor internationale in domeniu (Publicatia 500) acreditivul documentar reprezinta orice aranjament asumat de o banca emitenta ce actioneaza la cererea si dupa instructiunile unui client ordonator sau in numele sau propriu cu privire la efectuarea unei plati catre un tert sau la ordinul acestuia (beneficiarul), de a accepta si plati efecte de comert (cambii) trase de catre beneficiar asupra sa sau asupra ordonatorului, de a autoriza o alta banca sa efectueze o asemenea plata sau sa accepte si sa plateasca asemenea cambii sau de a autoriza o alta banca sa negocieze astfel de efecte de comert contra unui set specific de documente, cu conditia ca acestea sa fie conforme cu termenii si conditiile acreditivului. Acreditivele, prin natura lor, sunt tranzactii separate de contractele de vanzari sau alte contracte care pot sta la baza lor, iar bancile nu sunt in nici un fel obligate sau interesate de asemenea contracte, chiar daca vreo referire la asemenea contracte este inclusa in acreditiv.


Remiterea documentelor contra platii (9)

 






De retinut:

In derularea platii prin acreditiv documentar sunt implicate trei parti principale, care au denumiri consacrate. Acestea sunt:

a. Ordonatorul acreditiv documentar – in relatia contractuala este importatorul, beneficiarul unei prestatii sau serviciu. El este cel care initiaza relatia de AD, prin instructiunile pe care le da bancii sale de a plati exportatorul, instructiuni cuprinse in “ordinul de deschidere a AD”, unde precizeaza toate conditiile de termene si documente potrivit carora banca sa efectueze plata.

b. Beneficiarul acreditiv documentar – in relatia contractuala este exportatorul, prestatorul de servicii. El este cel in favoarea caruia banca importatorului s-a angajat la plata si care, indeplinind conditiile de termene si documente cuprinse in textul AD, incaseaza banii.

c. Banca Emitenta – este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, isi asuma in scris angajamentul de plata in anumite conditii de termene si documente, in favoarea exportatorului, beneficiarul AD. Prin angajamentul de plata asumat in scris, Banca Emitenta este principala angajata in relatia de AD. Acest angajament de plata ea il poate realiza:

- direct, in sensul ca ea insasi sa efectueze plata. In acest caz, ea indeplineste atat rolul de banca emitenta, cat si de banca platitoare;

- indirect, in sensul ca desemneaza o alta banca sa efectueze plata. Aceasta banca desemnata sa efectueze plata in numele ei se numeste banca platitoare sau dupa caz, negociatoare.

d. O alta banca, denumita si banca corespondenta, situata, de regula, in tara exportatorului, este banca prin care banca emitenta transmite textul acreditiv documentar spre a fi comunicat beneficiarului AD, exportatorul. In functie de modul in care se efectueaza plata si de tipul de acreditiv ales de parteneri pentru efectuarea acesteia, banca corespondenta poate indeplini functia de:

Banca notificatoare sau avizatoare: in cazul in care plata documentelor are loc la banca emitenta sau plata e domiciliata la o terta banca, banca notificatoare indeplineste rolul unui simplu intermediar, manipulator de documente. Ea anunta exportatorul de deschiderea AD, primeste de la exportator documentele si le transmite bancii platitoare. Ea primeste un comision de notificare / preluare de documente

Banca platitoare: in cazul in care plata este facuta de o alta banca decat banca emitenta, banca platitoare poate fi situata in tara exportatorului sau intr-o terta tara. Prin instructiunile primite de la banca emitenta, ea este autorizata sa plateasca exportatorului documentele prezentate, in stricta concordanta cu termenele si conditiile din AD, sa remita documentele bancii emitente, iar aceasta sa-i ramburseze suma platita.

Banca trasa / acceptanta: cand plata urmeaza sa se faca prin cambii trase asupra unei banci, banca asupra careia au fost trase cambiile si care, la scadenta, le va achita, se numeste banca trasa. Banca trasa primeste documentele insotite de cambii de la exportator, accepta cambiile si i le restituie, iar documentele le remite importatorului sau bancii emitente. La scadenta, banca trasa achita cambiile beneficiarului.

Banca negociatoare: este banca desemnata sa negocieze efectele de comert emise si acceptate in cadrul mecanismului de plata prin acreditiv de catre banca emitenta sau de importatorul insusi.

Banca confirmatoare este banca care, la angajamentul de plata asumat de banca emitenta, adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii. In cazul in care banca emitenta nu isi onoreaza angajamentul de plata, banca confirmatoare va efectua ea plata. Banca confirmatoare poate fi banca din tara exportatorului, respectiv banca platitoare sau o banca dintr-o terta tara.

Banca rambursatoare reprezinta banca desemnata si / sau autorizata sa asigure rambursul in conformitate cu o autorizatie de ramburs emisa de banca emitenta

Banca solicitanta reprezinta o banca care plateste, se obliga la un angajament de plata diferata, accepta trate sau negociaza in cadrul unui acreditiv documentar si prezinta o cerere de ramburs bancii rambursatoare.


De retinut:

Ca tehnica de plata, acreditivul prezinta cateva caracteristici, si anume:

Formalismul: generat de setul de documente implicat in efectuarea platii;

Independenta fata de relatia contractuala de baza

Fermitatea angajamentului bancar din partea bancii emitente;

Adaptabilitatea la multitudinea de operatiuni comerciale internationale;

Siguranta efectuarii platii generata de numarul de intermediari implicati si de mecanismul specific de plata;

Complexitatea relativ ridicata a operatiunii;

Costul ridicat generat de comisioanele percepute de banci (comisioane de acceptare, de negociere, de confirmare, de plata).


De retinut:

In executarea acreditivului documentar sunt utilizate o serie de documente, cel mai frecvent utilizate fiind: documentele comerciale de identificare cantitativa, calitativa si valorica a marfurilor livrate (factura externa emisa de exportator, factura consulara – vizata sau legalizata de reprezentanta diplomatica a tarii importatorului din tara exportatorului, factura proforma – “de reformare” sau “provizorie”, transmisa de exportator inaintea livrarii marfurilor), documentele de transport (conosamentul maritim sau fluvial, duplicatul scrisorii de trasura internationala pentru transportul feroviar, scrisoarea de trasura internationala pentru traficul rutier, scrisoarea de transport aerian, dovada sau adeverinta unei case de expeditii internationale, in situatia in care marfurile livrate nu au greutatea sau volumul necesar ocuparii unui vagon intreg), documentele de asigurare, in cazul in care conditia de livrare din contract prevedea ca obligatie a exportatorului de a asigura marfurile pe parcurs international (polita sau certificatul de asigurare, notele de acoperire, certificate de asigurare provizorii), documentele care atesta calitatea, cantitatea si originea marfurilor (proces verbal de receptie calitativa si cantitativa a marfurilor, buletinul de analiza, certificatul fito-sanitar si sanitar veterinar, certificatul de garantie, certificatul de origine, lista de colisaj).


De retinut:

In raport cu anumite caracteristici in derulare si utilizare, termenul de acreditiv documentar este insotit de una sau mai multe sintagme care il definesc. Acestea se refera la : forma , modul de utilizare, clauze speciale continute, folosirea combinata de catre beneficiar.

Dupa forma lor acreditivele pot fi revocabile si irevocabile neconfirmate sau confirmate. Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment, fara nici o avizare prealabila a beneficiarului. De exemplu, un exportator avizat de deschiderea unui AD, isi pregateste marfa pentru expeditie si, pe acest interval primeste fara o avizare prealabila , modificarea sau anularea acreditiv documentar primit initial in acest punct de vedere si ca urmare a riscurilor pe care le incumba, acreditiv documentar revocabil este foarte rar utilizat. Dreptul de revocare, anulare sau modificare se stinge in momentul in care plata a fost facuta, iar dupa efectuarea acesteia, banca emitenta este obligata sa ramburseze banii bancii platitoare, nemaiputand aduce nici o modificare.

Acreditivul irevocabil presupune angajamentul ferm al bancii emitente de a efectua plata in favoarea beneficiarului, cu conditia ca documentele prezentate de acesta sa fie strict conforme cu termenii AD. Un acreditiv documentar irevocabil nu poate fi modificat sau anulat de ordonator fara acordul bancii emitente, bancii confirmatoare si al beneficiarului si semnifica pentru beneficiar o certitudine privind plata. In cazul acreditiv documentar irevocabile neconfirmate banca emitenta isi asuma intreaga responsabilitate privitoare la plata. In cazul in care domicilierea platii este la alta banca decat cea desemnata, aceasta precizare nu constituie nici un angajament pentru aceasta sa plateasca. Banca desemnata este obligata sa comunice expres beneficiarului acceptul sau de a efectua plata, in caz contrar ea nefiind obligata la aceasta. Daca o alta banca a efectuat pata, banca emitenta este obligata sa ii ramburseze banii contra documentelor primite. Daca o alta banca desemnata prin acreditiv documentar nu accepta cambiile trase asupra sa sau nu le plateste la scadenta pe cele acceptate , banca emitenta este obligata sa accepte cambiile si, respectiv , sa le plateasca la data scadenta. Daca plata este prin negociere, banca emitenta este obligata fara drept de recurs impotriva tragatorilor, sa plateasca cambiile trase de beneficiar si documentele prezentate in cadrul AD, negociate de banca desemnata. In concluzie, in cazul acreditiv documentar irevocabil neconfirmat, banca emitenta este singura angajata ferm la plata. acreditiv documentar irevocabil confirmat este acela la care angajamentului ferm al unei banci emitente se adauga un angajament de plata independent si ferm al unei terte banci-banca confirmatoare. Aceasta se realizeaza pe baza unei autorizari sau la cererea banci emitente, cuprinse in textul AD. Daca banca solicitata sa isi adauge confirmarea nu este pregatita pentru aceasta ea trebuie sa informeze banca emitenta in timp util. In caz de modificare a acreditiv documentar , banca confirmatoare poate sa accepte sau nu extinderea confirmarii si asupra acreditiv documentar modificat.



De retinut:

Dupa modul de utilizare acreditivele pot fi

- cu plata la vedere

- cu plata diferata

- cu plata prin acceptare

- cu plata prin negociere


AD cu plata la vedere se utilizeaza         in cazul in care partenerii au convenit ca plata marfurilor sa se faca indata dupa expedierea lor. Utilizarea unui astfel de acreditiv documentar implica faptul ca importatorul in ordinul de deschidere al acreditivului sa faca mentiunea “plata la vedere” sau “plata 100% la vedere”, informatie preluata de banca emitenta in deschiderea AD. La primirea AD, exportatorul expediaza marfa si intocmeste documentele conform conditiilor din acreditiv documentar apoi le depune spre incasare. Banca desemnata cu plata, dupa verificarea documentelor si stabilirea concordantei cu acreditiv documentar le plateste, iar documentele sunt remise bancii emitente.








Acreditivul cu plata diferata se caracterizeaza prin aceea ca plata documentelor, desi se realizeaza integral, nu se face in momentul prezentarii acestora la banca de catre exportator, ci la o data ulterioara, mentionata expres in textul AD. Plata diferata se efectueaza, de regula, la 30-60 zile, de la prezentarea documentelor.

Pentru exportator, inseamna o vanzare pe credit pe termen scurt (30-60 zile), deci la negocierea pretului se are in vedere si dobanda sumelor imobilizate in marfa; Importatorul intra in posesia documentelor, deci si a marfii, inainte de plata lor. Bancile, in baza unui acreditiv documentar cu plata diferata adesea acorda credite sub forma de avans exportatorului in contul incasarii viitoare a AD. (AD, dat fiind angajamentul ferm de plata al unei banci, confera siguranta incasarii banilor).

Acreditivele cu plata prin acceptare sunt utilizate in cazul vanzarilor pe credit pe termene scurte si foarte scurte intre 60-180 zile. Elementul caracteristic este faptul ca intotdeauna setul de documente cuprinde una sau mai multe cambii trase asupra bancii importatorului sau asupra importatorului insusi, iar plata contravalorii marfurilor se face la scadenta cambiei.









In deschiderea unui astfel de acreditiv se mentioneaza expres “plata prin acceptare la x zile” iar odata cu depunerea documentelor ce atesta expedierea marfii, exportatorul prezinta la banca platitoare si o cambie cu scadenta corespunzator numarului de zile precizat in AD. Banca platitoare verifica conformitatea documentelor cu acreditiv documentar si daca sunt in buna ordine, accepta cambia si o restituie exportatorului iar documentele le remite bancii emitente care, la randul ei, le da importatorului. La scadenta, exportatorul prezinta cambia bancii, iar aceasta o achita. Acest tip de acreditiv reprezinta pentru exportator o vanzare pe credit a marfii, o facilitate pe care a acordat-o importatorului. Exportatorul poate sa sconteze cambia la banca sa sau la o terta banca transformand exportul cu plata diferata intr-un export cu plata la vedere. sconteze la banca sa, transformand o vanzare pe credit intr-o vanzare cu plata la vedere. Importatorul are posibilitatea derularii de afaceri cu fonduri reduse (poate vinde marfa si apoi poate achita exportul), poate realiza un import de materii prime fara sa fie obligat sa le plateasca imediat. Acceptul dat pe cambie de banca (accept bancar) constituie o garantie a platii acesteia la scadenta si, de aici, posibilitatea scontarii cambiei la banca exportatorului. Cambiile se trag de tragator, exportator, asupra bancii acceptante (trase) sau asupra bancii emitente. Daca sunt trase asupra ordonatorului, bancile le vor trata ca pe simple acte aditionale

Text Box: Fonduri (7)Text Box: Aviz (4)Text Box: Fonduri(11)Text Box: Cerere de deschidere de credit(2)Acreditivul cu plata prin negociere este denumit si scrisoare comerciala de credit fiind utilizat cu precadere in tarile de drept bancar anglo-saxon.











Acest acreditiv se caracterizeaza prin faptul ca este deschis de banca emitenta, cel mai adesea in moneda locala a propriei tari. Utilizarea acestei scrisori presupune intotdeauna o cambie (sau mai multe), trasa de beneficiar asupra bancii emitente sau asupra unui alt tras (alta banca) indicat in textul acreditivului, plata cambiilor fiind garantata de banca emitenta. Acreditivele cu plata prin negociere sunt intotdeauna domiciliate la banca emitenta. Deoarece domicilierea acestui acreditiv la banca importatorului constituie un dezavantaj pentru exportator, in practica, banca emitenta autorizeaza alte banci sa “negocieze documentele.

De retinut:

Dupa clauzele continute acreditivele pot fi: transferabile, reinnoibile, cu clauza rosie (red clause) si de compensatie (reciproce si stand by).

Utilizat cu precadere in operatiunile de intermediere, acreditivul documentar transferabil este un acreditiv in virtutea caruia beneficiarul (primul beneficiar) are dreptul sa solicite bancii insarcinate cu plata / acceptarea / negocierea, sa il faca utilizabil, in totalitate sau partial, pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi.









Partenerii pot conveni plata prin acreditiv documentar reinnoibil in cazul unor contracte externe de valori mari si cu livrari esalonate in timp. Caracteristic acestuia este faptul ca toate livrarile sunt acoperite de unul si acelasi AD. Platile se fac dupa fiecare livrare si aceasta este tratata de banci ca o livrare independenta; de regula, plata se face la vedere. Dupa efectuarea unei plati, valoarea acreditiv documentar se reintregeste automat, de unde si numele revolving. Acest acreditiv poate fi de doua tipuri: - cumulative in sensul ca valoarea mai mica incasata pentru livrari mai mici poate fi recuperata prin livrari ulterioare mai mari, desigur fara a se depasi valoarea de ansamblu a acreditivului si necumulative cand utilizarea acreditiv documentar nu se poate face decat in limita valorica strict stabilita in acreditiv documentar pentru fiecare transa de marfa livrata.

O abatere de la regula plata contra documente care atesta indeplinirea unor obligatii asumate de beneficiar o reprezinta acreditivul documentar cu clauza rosie care permite ca incasarea banilor sa se faca inaintea prezentarii documentelor ce atesta expedierea marfii. Documentul ce se solicita la acordarea avansului este, de regula, o scrisoare angajament prin care beneficiarul acreditiv documentar se angajeaza sa nu utilizeze banii decat pentru procurarea marfii in discutie si ca va restitui suma si dobanda aferenta in caz de neexpediere a marfii precum si ca va respecta termenul limita pana la care trebui sa prezinte bancii documentele de expeditie ale marfii. In cazul acreditiv documentar cu clauza rosie banca platitoare este intotdeauna situata in tara exportatorului. Acest tip de acreditiv documentar constituie, in fond, o modalitate prin care importatorul il finanteaza pe exportator fara sa perceapa dobanda. In realitate, dobanda este luata in considerare la negocierea pretului (mai mic). acreditiv documentar clauza rosie se utilizeaza: in cazul operatiunilor de intermediere, cand exportatorul are mai multi furnizori locali care trebuie platiti imediat ce marfa a fost cumparata sau in activitatea de productie destinata exportului, cand producatorul nu are resurse financiare sa produca marfa, iar importatorul este interesat in produsele respective si il finanteaza in acest mod.

Acreditivele documentare de compensatie sunt utilizate, dupa cum le spune si numele, in cazul operatiunilor de contrapartida din comertul international (barter, compensatii, reexport). Tranzactia prin compensatie – marfa contra marfa – este asociata de obicei cu o tehnica-comercial bancara care sa protejeze pe unul sau pe ambii parteneri impotriva eventualelor riscuri. Intr-o operatiune de compensatie ambii parteneri au dubla calitate de importator si de exportator. Ei convin sa faca un schimb de marfuri, echivalente valoric , intr-un anumit interval de timp. Compensatia se poate realiza prin schimb de documente direct firma la firma sau printr-un canal bancar, bancile percepand doar comision de manipulare documente. Riscurile cele mai mari in astfel de operatiuni comerciale sunt determinate de faptul ca marfa a fost expediata, iar plata, compensatia in marfuri sunt la latitudinea celui de al doilea exportator. Diminuarea acestor riscuri se poate realiza prin utilizarea acreditivelor de compensatie sub forma: acreditivelor reciproce sau acreditivelor stand by.

Tranzactiile derulate prin acreditive documentare reciproce presupun ca cei doi parteneri sa isi deschida reciproc cate un AD. Astfel, fiecare dintre ei este in acelasi timp ordonator si beneficiar, aceasta dubla calitate ordonator si beneficiar de acreditiv rezulta din insasi esenta compensatiei, fiecare partener avand dubla ipostaza de exportator / importator. Partenerul solicitat sa accepte “plata” marfii sale printr-o alta marfa si nu in bani, este cel care dicteaza conditiile operatiunii de compensatie si implicit si a derularii acreditivelor reciproce.

Aceste conditii se regasesc in faptul ca va cere plata inainte”, in sensul ca partenerul va livra marfurile primul si el le va livra al doilea, intotdeauna el va fi primul care ordona deschiderea acreditivului documentar si in deschiderea de AD, pe care o va realiza in acest scop, precizeaza clauzele speciale care definesc gradul de protectie impotriva riscurilor amintite, si, in mod special pentru primul exportator. In acest context, cel de-al doilea acreditiv deschis se conformeaza instructiunilor precizate de primul acreditiv. Intotdeauna acreditiv documentar reciproce sunt irevocabile si corelate din punct de vedere valoric (in cazurile in care compensatia nu este integrala, diferenta se acopera prin plata in valuta, mentiune ce trebuie sa se regaseasca in textul acreditivului documentar) si temporal (acreditivele documentare se deschid aproape simultan, stabilind termenele de livrare, prezentare de documente cat mai apropiate, astfel ca perioada de “creditare” acordata de primul exportator sa fie cat mai mica). Acreditivele reciproce contin adesea clauze speciale de plata cum ar fi: clauza “de intrare in vigoare” (se caracterizeaza prin faptul ca utilizarea primului acreditiv deschis in favoarea primului partener este conditionata de deschiderea de catre acesta a celui de al doilea acreditiv , sau clauza “de valoare” (contravaloarea primului acreditiv deschis nu este pusa efectiv la dispozitia beneficiarului, ci plata se considera facuta cand insusi ordonatorul primului acreditiv a depus documentele privind exportul sau in compensatie).

Fata de celelalte tipuri , acreditivul documentar 'stand - by' are o functie diferita si anume aceea de garantare a efectuarii platii de catre partenerul extern. Banca emite un acreditiv 'stand - by' la solicitarea unui client (ordonatorul), care trebuie sa ofere partenerului de contract (beneficiarul), o garantie ca daca el nu-si va indeplini obligatia asumata prin contractul comercial, ea, banca il va plati, despagubindu-l baneste. Astfel, diferenta dintre un astfel de acreditiv si un acreditiv obisnuit este data de faptul ca beneficiarul lui nu apeleaza la utilizarea acreditiv documentar decat in masura in care ordonatorul nu si-a indeplinit obligatia asumata prin contract.

Cazurile in care se foloseste acest tip de acreditiv documentar sunt restituirea avansului de catre exportator importatorului in cazul rezilierii contractului, plata contravalorii marfurilor livrate, daca importatorul nu plateste marfurile cumparate, banca care a emis acreditiv documentar 'stand-by' va plati in locul sau, plata ratelor scadente la un credit, garantarea participarii la licitatii; buna executare a contractului. Avantajul acreditivului 'stand-by' este legat de posibilitatea garantarii independente a unei plati prin angajamentul ferm de plata al unei banci si de adaptibilitatea la diferite obligatii de plata ale exportatorului sau importatorului altele decat cele ce privesc compensatiile. Dezavantajul utilizarii unui astfel de acreditiv este determinat de atitudinea bancilor care sunt prudente in emiterea acreditiv documentar 'stand-by', tratandu-le ca pe garantii, selecteaza atent pentru cine si in favoarea cui garanteaza, respectiv le emit si de faptul ca acest instrument ridica implicit costul operatiunii de compensatie, comparativ cu schimbul direct de documente.

De retinut:

In functie de folosirea combinata, acreditivul poate fi de doua tipuri: subsidiar (back to back) si cesionabil.

In cazul acreditivului subsidiar este vorba de doua acreditive distincte, unul de import al unei marfi si un altul de export al aceleiasi marfi, ambele domiciliate la aceeasi banca, banca intermediarului operatiunii. Desi cele doua acreditiv documentar sunt total independente , ele sunt corelate valoric si din punct de vedere a termenelor de catre firma intermediara. acreditiv documentar de export are o valoare si un pret unitar mai mare si o valabilitate mai indelungata, in timp ce cel de import are o valoare si un pret unitar mai mic si o valabilitate, inclusiv termen de expeditie care sa se incadreze in termenele acreditiv documentar de export (mai scurte). In ceea ce priveste confidentialitatea operatiunii de regula, exportatorul real nu cunoaste importatorul final. In baza primului acreditiv deschis in favoarea firmei intermediare banca accepta sa deschida al doilea acreditiv documentar in favoarea unui tert exportator avand drept garantie primul acreditiv. In acest context, intermediarii por realiza afaceri fara sa avanseze propriile fonduri pentru deschiderea celui de al doilea acreditiv documentar.

Riscurile operatiunilor subsidiare pentru intermediar izvorasc din posibilitatea abandonarii unilaterale a afacerii de catre unul din cei doi parteneri sau nerespectarea conditiilor si termenelor din cel de-al doilea acreditiv de catre exportatorul real. Derularea unei plati prin acreditiv documentar subsidiar comparativ cu acreditivul documentar transferabil prezinta unele avantaje cum ar fi faptul ca importatorul final nu stie ca exportatorul, partenerul sau din contract este un intermediar, ca marfurile pot fi procurate de la diversi furnizori din strainatate sau din tara, fara sa existe o restrictie sau ca cel de-al doilea acreditiv documentar, cel de import, poate contine clauze suplimentare care sa asigure eficienta operatiunii, in timp ce transferul unui acreditiv nu se poate face decat in termeni acreditivului de baza.

Acreditivul documentar cesionabil presupune posibilitatea de cedare a acreditivului in favoarea unui tert (beneficiar). Prin cesiune sunt transferate toate drepturile ce reveneau beneficiarului initial (exportatorul), noului beneficiar (cesionarul). Acesta din urma preia si riscurile aferente (riscul de neplata in principal).

Cesionarea sumelor se poate face catre unul sau mai multi terti, putand fi modificata sau anulata daca situatia o impune. Pentru efectuarea acestei operatiuni este necesara intocmirea unui document – Declaratie de cesiune, prin care se cere bancii platitoare cedarea unei sume din AD deschis in favoarea sa, in favoarea unui tert numit (sau mai multora). Acest AD se poate utiliza atat in operatiunile de intermediere, respectiv beneficiarul AD produce el marfa, cat si de catre producatori-exportatori care prin cesionare pot achita subfurnizorii pentru diferite materiale sau subansamble livrate.

Din ansamblul acestor instrumente de garantare si plata internationale se distinge prin complexitatea si avantajele sale acreditivul documentar ca modalitate de plata ce ofera un grad ridicat de securitate atat pentru interesele importatorului (livrarea marfii in conditiile si termenele convenite) cat si pentru interesele exportatorului (siguranta platii). Pentru aceste avantaje acreditivul documentar este preferat in multe cazuri incasso-ului si ordinului de plata chiar daca este mai costisitor. Pe de alta parte, reglementarile in materie de acreditiv documentar – standardizate in mare masura la nivel mondial, il fac preferabil si in fata garantiilor de plata greu de controlat datorita lipsei unor uzante international – general acceptate (garantiile intrand sub incidenta sistemelor nationale de drept ce contin prevederi neuniforme). Toate acestea justifica locul pe care acreditivul documentar il ocupa in decontarea tranzactiilor internationale - peste 70% ca pondere.

Transferul international al mesajelor in mecanismul de decontari si plati

De retinut:

Indiferent de natura tranzactiei sau a persoanei fizice sau juridice care a ordonat transferul international fondurilor, acesta se poate realiza prin: transfer letric prin posta (par avion), transfer telegrafic sau transfer prin sistemul SWIFT.

Transferul letric: Din punct de vedere istoric este primul utilizat de banci si, in esenta, consta in transmiterea fizica a inscrisului printr-un mijloc de transport de la o banca la alta. Documentul in sine contine toate detaliile referitoare la cine a ordonat plata, in favoarea cui se va plati suma, suma de plata, moneda si, dupa caz, alte detalii etc. In prezent, transferul letric se realizeaza, cel mai adesea par avion. In practica abrevierilor specific bancare se utilizeaza MT (Mail Transfer) sau, dupa caz AMT (Air Mail Transfer). Pe scara transferului este cel mai ieftin, dar cel mai putin rapid.

Transferul telegrafic: A inceput a fi utilizat de banci la scurt timp dupa descoperirea telegrafiei, odata cu noile realizari tehnice in domeniu: transmiterea prin cablu, iar in prezent prin telex sau fax. Abreviat TT (Telegrafic Transfer)constituie o modalitate mult mai rapida de transmitere a informatiilor privind transferul fondurilor decat transferul letric, si bineinteles mai scumpa. In esenta, contine aceleasi detalii ca si transferul letric.

Transferul prin sistemul SWIFT constituie o tehnica computerizata de transmitere a mesajelor. Intr-o abordare simpla, este similar transferului telegrafic sau prin telex, cu particularitatile determinate de sistemul computerizat integrat care il defineste si securitatea absoluta a transmiterii informatiilor. Expresia SWIFT, utilizata adesea in practica ca un termen in sine, reprezinta de fapt abrevierea pentru Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunications societate constituita in 1973, prin asocierea a 239 de banci din diferite tari, cu sediul la Bruxelles si care a devenit operationala incepand cu 1977.

De retinut:

Transmiterea mesajelor in sistem SWIFT se poate realiza:

o       cu prioritate normal, sau ordinar aceasta inseamna ca mesajele sunt transmise in ordinea introducerii lor in sistem;



o       cu prioritate urgent, un mesaj ce poarta o astfel de mentiune este intotdeauna transmis inaintea tuturor ce fac parte din grupa normale; dar si cele urgente, daca sunt mai multe, sunt transmise in ordinea introducerii lor. Ca procedura de ansamblu, mesajele cu prioritatea urgent pot fi asemanate cu transferurile telegrafice;

o       cu prioritate sistem, sunt mesaje cu circuit limitat, fiind generate si transmise numai pe calculatoarele societatii SWIFT pentru transmiterea unor informatii de importanta majora, si care sunt, din nou receptionate de toate bancile care au aderat la SWIFT.


De retinut:

Avantajele pe care le prezinta sistemul SWIFT

siguranta (toate tehnicile si sistemele computerizate privind introducerea, prelucrarea si transmiterea informatiei pe cele patru planuri prezentate mai sus sunt echipate cu programe de detectare si corectie a erorilor);

rapiditate (timpul de transmitere a unui mesaj dureaza cateva secunde, fiind mult mai rapid decat transmiterea prin telex, curier postal etc.);

cost (costurile transmiterii sunt diferentiate in functie de perioada transmiterii si dublarea transmiterii prin confirmare. Fiecare banca stabileste un pret acoperitor fata de SWIFT si propriile costuri. Dintre tehnicile de transmitere ramane totusi cea mai scumpa).

fiabilitate (sistemul este astfel conceput incat accesul si transmiterea mesajelor se pot realiza neintrerupt)


Reteaua cuprinde patru centre de comutare dintre care doua la Amsterdam si cate unul la Bruxelles si Culpeper (localitate in SUA, statul Virginia) la care sunt conectate grupuri de tari. Ordinatoarele de la centrul de comutare comunica intre ele asigurand transmiterea mesajelor numai prin intermediul lor.

Astfel doua banci nu pot comunica direct, fiind interzisa dialogarea directa. In afara de aceste patru centre de comutare, sistemul include in al doilea plan, asa numitele concentratoarele nationale, al caror rol este de “a aduna” mesajele dintr-un spatiu geografic dat. Astfel, de exemplu, in tari cu volum important de mesaje, pot exista mai multe concentratoare, dupa cum, mai multe tari cu trafic redus in retea pot fi conectate la acelasi concentrator national. Al treilea plan al retelei este format de ordinatoarele cu rol de supraveghere a terminalelor instalate in bancile care au aderat la reteaua SWIFT.


In concluzie, dezvoltarea schimburilor internationale a pus tot mai acut problema asigurarii unui comportament ordonat al tarilor in desfasurarea relatiilor valutar financiare si a platilor dintre ele. In prezent pe baza acestor reglementari uniforme au fost create o serie de mecanisme complexe de plata menite sa reduca riscul din aceste operatiuni financiare. Beneficiind de un grad ridicat de flexibilitate, aceste mecanisme pot fi aplicate unei palete largi de operatiuni comerciale sau de alta natura.








Aplicatii practice


J Aplicatia 1:

Intre un exportator roman X si o firma belgiana M s-a incheiat un contract de export in valoare de 5000 USD, platibil printr-o cambie la ordin, acceptata si avizata de catre Banca M di Belgia. Trata are un termen de valabilitate de 120 de zile de la emitere. Cunoscand faptul ca banca X (din Romania) andoseaza trata cu gir plin la banca belgiana M, completati formularul de trata de mai jos, conform cu operatiunile aratate:


CAMBIE


Acceptat pentru

Nr. . Data

Suma:

Pentru: ..


La .. platiti contra acestui exemplar de cambie

La ordinul: ..

Pentru aval:

Suma: ..

Valoare primita: ..


Catre: ..


Semnat: .



J Aplicatia 2:

Avand in vedere datele de la aplicatia 1 si faptul ca dupa 60 de zile cambia de mai sus este scontata sa se calculeze cuantumul sumei primite in urma scontarii cambiei de beneficiarul acesteia cunoscand ca: taxa scontului in Belgia este de 6%, in Franta de 7%, in Germania de 7.5% si spezele bancare pentru acest gen de operatiuni sunt de 0.35%.


J Aplicatia 3:

Daca la suma in cifre in cambia de la punctul 1 se mentioneaza 4900 USD in cifre si in litere 'cinci mii de dolari SUA' ce se intampla cu cambia:

se protesteaza;

se considera anulata de la sine si in acest caz urmeaza sa fie actionat in judecata trasul;

se incaseaza la scadenta suma cea mai mica;

se incaseaza suma trecuta in cifre;

exista o alta varianta care va fi luata in considerare. Care ?


J Aplicatia 4:

O companie romaneasca X a efectuat la data de 6 ianuarie 2001 un export in Franta catre compania M, platibil cu o cambie la ordin si avalizata de Banca franceza M prin cautiune solidara, in valoare de 20.000 FRF. Cunoscand ca aceasta cambie urmeaza sa fie avalizata cu gir in alb la Banca Franceza de Comert Exterior Paris sa se completeze cambia conform cu operatiunile precizate si cu modelul prezentat la aplicatia 1.







Studiu de caz



Societatea comerciala X di Romania a incheiat un contract cu firma M din Pakistan, Rawalpindi pentru vanzarea a 1000 tone de uleiuri minerale, diferite sortimente, la pretul de 200 USD / tona, conditia de livrare FOB Constanta. In contract la conditiile de plata este mentionat ca plata va fi efectuata pe baza unui acreditiv irevocabil deschis cu 30 de zile inaintea livrarii printr-o banca corespondenta a EXIMBANK. Acreditivul va fi domiciliat in strainatate si va avea o valabilitate pana la 15 iulie 2001 pentru expediere si pana la 31 iulie 2001 pentru negocierea documentelor.


Plata se va face la prezentarea in buna ordine la EXIMBANK Bucuresti a urmatoarelor documente:

  • factura externa in 12 exemplare;
  • conosamentul curat;
  • certificat de calitate;
  • certificat de origine;
  • confirmarea furnizorului ca a avizat cumparatorul de expedierea marfii.

La 15 iunie 2001, firma M dispune deschiderea acreditivului convenit prin Midland Bank Londra (banca corespondenta a EXIMBANK) mentionand urmatoarele:

'Din ordinul firmei M, Rawalpindi, Pakistan, deschidem un acreditiv irevocabil in favoarea companiei X, Bucuresti, valabil pana la 31 iulie 2001, in valoare de 200.000 USD reprezentand contravaloarea a 1000 tone uleiuri vegetale la pretul de 200 USD / tona, FOB Constanta platibil contra urmatoarelor documente:

  • factura externa in 12 exemplare;
  • conosamentul 2/3 curat la bord datat cel mai tarziu 1 iulie 2001 cu mentiunea 'tranzit Pakistan';
  • confirmarea capitanului ca a primit 1/3 din conosamentul original insotit de o copie dupa factura.
  • certificat de calitate in doua exemplare eliberat de OTP;
  • certificat de origine in doua exemplare eliberat de CCIR;
  • confirmarea furnizorului ca a avizat cumparatorul de expedierea marfii transmisa  prin scrisoare recomandata. 'par avion'
  • transbordarea permisa;
  • livrari partiale interzise.

Petru platile dumneavoastra cat si pentru spezele si comisioanele bancare aferente va rugam sa va rambursati telegrafic fata de Banca C din Londra pe langa care v-am acredita irevocabil chiar astazi prin telex si care va va aviza in acelasi mod.'


Se cere:

a. Sa se indice daca domicilierea acreditivului corespunde conditiilor convenite in contract;

b. Sa se precizeze eventualele greseli si neconcordante in clauzele acreditivului;

c. Daca in conditiile de plata prin acreditiv se mentiona emiterea unei cambii, sa se redacteze cambia respectiva tinand cont de urmatoarele: data emisiunii - data livrarii, scadenta - la vedere, beneficiar - EXIMBANK Bucuresti, banca avalista - la alegere.


q


Intrebari recapitulative


Ce reprezinta cambia si care sunt principalele functii indeplinite de aceasta in derularea platilor internationale ?

In ce consta mecanismul platii prin incasoo documentar ?

In ce consta mecanismul platii prin acreditiv documentar ?

Care sunt diferentele intre incasoo si acreditivul documentar ?

Care sunt principalele tipuri de acreditive utilizate in platile internationale dupa modul de utilizare (sau de realizare a platii) ?

Ce este un acreditiv transferabil si prin ce difera acesta de acreditivul subsidiar ?

Care sunt avantajele si dezavantajele platii prin acreditiv documentar si incasso ?

Ce reprezinta ordinul de plata si ce dezavantaje prezinta acesta pentru platile internationale ?


L


De studiat



1. Studiati care este gradul de utilizare al acreditivului in tara noastra, precum si cateva probleme in implementarea si dezvoltarea acestui mecanism de plata printre exportatorii romani.


2. Analizati pe un caz concret principalele documente cerute in cazul platii prin acreditiv si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acestea.


3. Completati o cerere de deschidere de acreditiv din pozitia unui importator roman.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact