StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economia serviciilor
Trimite articolul prin email Locul si rolul serviciilor in economie : Economia serviciilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Locul si rolul serviciilor in economie



Locul si rolul serviciilor in economie


Serviciile si sectorul tertiar


Teoriile privind clasificarea sectoriala le regasim la A. Fisher, Colin Clark si J. Fourastie.

Pentru prima data serviciile au fost grupate intr-un sector distinct al economiei nationale de catre A. Fisher, in sectorul tertiar, definit ca ansamblul de activitati consacrate productiei nemateriale, in timp ce sectorul primar grupeaza activitatile agricole si extractive iar sectorul secundar industriile prelucratoare.

Obs. Progresul economic are drept caracteristica glisarea ocuparii fortei de munca si a investitiilor de la sectorul primar spre sectorul secundar si mai 111c29b departe spre sectorul tertiar.




Ulterior clasificarea a fost perfectionata de Clark si Fourastie.

Clark, in urma unei analize statistice laborioase grupeaza activitatile economice in:

activitati primare, caracterizate prin utilizarea directa a resurselor naturale si prin randamente descrescande (agricultura, exploatarea forestiera, vanatoare, pescuit);

– activitati industriale (secundare) – transformarea continua si pe o scara mare a materiilor prime in produse transportabile, caracterizate prin productivitate ridicate si randamente crescande;

– activitati tertiare caracterizate prin productivitate mai redusa (mestesuguri de reparatii reparatii, croitorii, brutarii, industria constructiilor, activitati bancare, asigurari, comert si servicii personale).


Fourastie a reusit sa formuleze un criteriu stiintific de delimitare a sectoarelor economiei in functie de comportamentul lor economic. El spune ca: comportamentul economic al celor trei sectoare este caracterizat prin nivelul si dinamica productivitatii, nivelul progresului tehnic si receptivitatea fata de acestea. Astfel:

pentru sectorul primar cresterea productivitatii este situata la nive mediu;

pentru sectorul secundar peste medie;

pentru sectorul tertiar sub medie.

In ceea ce priveste progresul tehnic sectorul secundar este caracterizat ca avand cel mai inalt grad de patrundere a progresului tehnic iar sectorul tertiar ca fiind cel mai putin receptiv.

Obs. Aceste afirmatii sunt facute cu referire la intregul complex eterogen al tertiarului. Lucrarile mai recente reconsidera aceste idei si sustin ca anumite servicii moderne si anumite activitati agricole se desfasoara la un inalt nivel tehnic, in timp ce anumite laturi ale sectorului industrial releva un progres tehnic mai slab.

Pentru ca sectorul tertiar era mai putin receptiv la progresul tehnic era considerat un „colac de salvare” impotriva somajului (tinand cont si de importanta factorului uman in servicii) dar automatizarea proceselor a condus la reduceri de personal in anumite ramuri (transport, telecomunicatii, comert, servicii bancare, asigurari).

In multe tari dezvoltate dupa puternicul avant al sectorului tertiar din anii ’60-’80, cand cresterea productiei de servicii se desfasoara in paralel cu cresterea mainii de lucru angajata, dupa anii ’80, care au inaugurat era standardizarii, informatizarii si automatizarii pentru numeroase domenii ale serviciilor ritmul de crestere al angajarilor a fost din ce in ce mai lent. Daca inainte de anii ’60-’70 afirmatia ca productivitatea relativa a muncii in sectorul serviciilor (calculata ca raport intre ponderea serviciilor in PIB si ponderea acestora in populatia ocupata) are valori subunitare (datorita ponderii mai mari a serviciilor in populatia ocupata) era adevarata, in prezent, in tarile dezvoltate este posibil ca aceasta relatie sa nu se mai confirme cel putin pentru unele domenii ale serviciilor.

Obs. Interdependenta intre activitatile economice – activitatile de servicii in scopul productiei materiale exercitate chiar in interiorul intreprinderilor producatoare de bunuri de multe ori nu pot fi disociate si evidentiate separat de activitatile de productie propriuzise. Exista numeroase servicii care sunt cuprinse in sectorul primar sau secundar (reparatii ale constructiilor si utilajelor, mecanizarea si automatizarea unor lucrari, culegerea si prelucrarea informatiilor, proiectare, organizare). Putem aprecia ca sfera serviciilor este mai larga, mai cuprinzatoare decat sfera sectorului tertiar ingloband si o serie de activitati nemateriale, desfaturate in sectorul primar si secundar.











Dezvoltarea si diferentierea serviciilor au condus la incercari de scindare si sistematizare a tertiarului, la desprinderea din cadrul lui a unor servicii cu caracter special si constituirea lor intr-un sector cuaternar. Acesta cuprinde:

dupa unele pareri, activitatile ce se refera la timpul liber: spectacole, turism, loisir (satisfacerea nevoilor oamenilor in timpul liber);

dupa altii, acesta ar fi sectorul informatic cu tot ceea ce apartine de el: cercetare, productie de soft-uri, tehnologii moderne de interconectare, telecomunicatii, actiuni la distanta.

Clasificarea sectoarelor are anumite limite, dar de ce este importanta? Ea permite cuprinderea si analizarea ca un tot unitar a activitatilor economico-sociale si desprinderea unor tendinte strategice in dezvoltarea economiei la nivel national si international.

Recomandarile formulate in lucrarile ONU, consacrate clasificarii si studierii serviciilor sunt de a cuprinde in acest sector toate activitatile economice, altele decat agricultura (inclusiv pescuitul si sectorul silvic), industriile extractiva si prelucratoare si constructiile.


Sectorul serviciilor, dimensiuni si interdependente


La nivel macroeconomic dimensiunile sectorului tertiar sunt masurate de o serie de indicatori care exprima pe de-o parte marimea si ponderea resurselor utilizate in acest sector iar pe de alta parte volumul si contributia efectelor produse de servicii la progresul economic si social general.

Indicatori:

ponderea populatiei ocupate in sectorul serviciilor in totalul populatiei ocupate – este important datorita rolului factorului uman in ponderea serviciilor. Din analiza datelor statistice rezulta ca exista o stransa legatura intre nivelul dezvoltarii economice si structura economiei nationale, intre marimea PNB pe locuitor si ponderea serviciilor in populatia ocupata.



contributia serviciilor la crearea PIB. Statistica internationala arata ca dupa 1970 pentru toate categoriile de tari ritmul mediu de crestere a PIB creat in servicii a fost superior celui pentru totalul PIB. Aceasta a condus la o crestere substantiala a ponderii serviciilor demonstand transformarea activitatilor tertiare intr-un motor al cresterii economice. Anii ’80 marcheaza si din acest punct de vedere pentru tarile dezvoltate preponderenta tertiarului, declinul relativ al sectorului primar si inceputul declinului sectorului secundar. Ca si in cazul populatiei ocupate se constata diferente intre tari in ceea ce priveste ponderea cu care serviciile participa la crearea PIB.

numarul agentilor economico-sociali activi din economia nationala, numarul intreprinderilor active pe sectoare si ramuri. Intreprinderile de servicii in totalul intreprinderilor active in Romania se situa la sfarsitul anilor ’90 la peste 80%. O pondere mare (69%) o au intreprinderile care au ca obiect de activitate comertul si reparatiile (investitii reduse, viteza mare de rotatie a capitalului, cresterea si diversificarea ofertei prin liberalizarea importurilor). Desi in numar atat de mare, proportia lor in PIB si populatia ocupata este foarte mica.

marimea si structura imobilizarilor corporale. Acesta indica dimensiunile resurselor materiale utilizate in sectorul serviciilor, raportul acestora cu celelalte sectoare. In Romania (anul 1997) imobilizarile corporale ale sectorului tertiar reprezentau 28,8% din totalul celor existente in economie (tendinta de crestere usoara fata de anii precedenti rezulta din reorientarea intreprinzatorilor in conformitate cu cerintele economiei de piata spre sectorul serviciilor).

marimea investitiilor si structura acestora pe domenii de activitate. Este utilizat pentru a vedea eforturile facute pentru crearea de noi mijloace fixe, pentru dezvoltarea, modernizarea si reconstructia celor existente in sectorul serviciilor comparativ cu celelalte sectoare ale economiei. In Romania, in sectorul primar avem o reducere severa a investitiilor, in sectorul secundar evolutii oscilante ca rezultat al lipsei unei strategii coerente in domeniu, in sectorul tertiar oscilatii dar cu tendinta de crestere (30% - 40%).

In ceea ce priveste sistemul interdependentelor serviciilor in economie si societate, cuprinzand serviciile destinate fie consumului intermediar fie celui final, se structureaza pe doua directii principale:

impactul cu procesul de productie propriu-zis

impactul asupra omului cu nevoile sale.

In ceea ce priveste primul aspect serviciile de productie (destinate consumului intermediar) se afla in raport organic cu productia de bunuri (exercitandu-se chiar in interiorul intreprinderilor producatoare de bunuri) si raport functional (exercitat de intreprinderi sau indivizi care lucreaza de o maniera independenta). La diferite stadii de dezvoltare economica anumite activitati de servicii care se exercitau in intreprinderi producatoare se exercita in exterior sau invers. Vorbim in acest caz de exteriorizarea sau interiorizarea serviciilor. Aceste fenomene sunt determinate de urmatorii factori:

nivelul de dezvoltare si generalizare a tehnicii – nivelul general de dezvoltare tehnologica atins de o economie data;

gradul de dezvoltare a schimburilor – intinderea si coerenta petei.

Obs. Pe termen lung cele doua fenomene sunt reversibile. In prezent se manifesta ambele tendinte, atat de internalizare cat si de externalizare. Totusi cea mai puternica este tendinta de exteriorizare datorita avantajelor certe pe care aceasta le furnizeaza beneficiarilor.

Un alt aspect important, o concluzie demonstrata de realitatea economica, este aceea ca serviciile pot fi considerate in acelasi timp premisa si efect al industializarii.

In ceea ce priveste al doilea aspect, serviciile destinate consumului final (serviciile destinate satisfacerii nevoilor de consum ale populatiei: materiale, spirituale si sociale – comunicare, cunoastere, educare, securitate, recreare, nevoi cu o evolutie permanent ascendenta) intra in relatii complexe cu bunurile materiale: relatii de concurenta (substitutie) sau de stimulare reciproca.

Obs. Cresterea consumului final de servicii a devansat si valoric si ca volum cresterea consumului de bunuri. Pe de alta parte anumite servicii evolueaza conform concluziilor formulate de teoreticienii autoproductiei de servicii fara insa ca aceasta tendinta sa poata fi generalizata. Ceea ce caracterizeaza cel mai pregnant economia moderna este complementaritatea bunuri-servicii vizand maximizarea valorii de utilizare a produselor pe intreaga durata a existentei lor.

Rolul servicilor in dezvoltarea economico-sociala


Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea economica si la cresterea calitatii vietii.

Contributia serviciilor la cresterea economica

Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D. Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii personale si domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau „intermediari”utili in masura in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare.

Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt susceptibile la mecanizare, la introducerea progresului tehnic, la productia de serie. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a productivitatii.

Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei, revizuind conceptia despre cresterea economica. Paul Heyne spune ca „cresterea economica consta nu in sporirea productiei de lucruri ci in productia de avere. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca valoare. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale in producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale”.

In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie materiala si spirituala. Ele sunt:

de cercetare dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei tehnicii de productie. Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii si schimburile in modul de productie proveneau in cea mai mare parte din experientele acumulate de om asupra masinii pe care o foloseste. Foarte rar ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament de cercetare. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii. Datorita complexitatii crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a planifica riguros dezvoltarea si realizarea lor. Astfel activitatea de cercetare-dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi, adaptarea cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora, la obtinerea lor intr-un timp mai scurt si cu un consum mai redus de factori de productie.



de educatie (invatamant) este strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare, de cresterea gradului de complexitate a economiei. Utilizarea noilor echipamente, aplicarea noilor tehnologii nu este posibila fara calificarea superioara a personalului. Daca in societatea preindustiala stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim, azi intr-o societate informationala majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa lucreze cu calculatorul. In economia moderna cresterea economica presupune investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman.

de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare alaturi de functia de cercetare si educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in pregatirea productiei si chiar in derularea procesului de productie propriu-zis. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor cat si a rezultatelor. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie. Importanta si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii procesului de productie.

de distributie fara de care un produs nu poate fi accesibil consumatorilor. Aceasta functie cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si economice care au loc din momentul iesirii produselor din procesul de productie pana cand ajung la utilizatorii finali. Este vorba de distributia fizica (deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste, la consumatori din ce in ce mai numerosi, la distante din ce in ce mai mari) si operatii economice (stabilirea numarului de verigi prin care trec marfurile de la producator la consumator, de alegerea furnizorilor, de alegerea formelor de vanzare practice). Se adauga activitatea de promovare a vanzarilor si activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor livrate.

utilizarea produselor intretinerea, refacerea sau repararea si potentarea valorii de intrebuintare a acestora. Cu cat un produs este mai „avansat” cu atat aceste activitati sunt mai complexe si mai costisitoare. In plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau de consum se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane.

gestiunea si reciclarea deseurilor este considerata una din cele mai importante functii. Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei industriale si de dezvoltarea productiei de masa. Deseuri au existat dintotdeauna. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau productie umana. Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat inevitabil acumularea si concentrarea deseurilor. Astfel au aparut probleme legate de gestiunea deseurilor mai ales a acelor deseuri a caror reciclare este foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate in circuitul natural.

Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura produsului pana la 80% din costurile totale ale acestora.

Cz. In acest context apare evident rolul esential al serviciilor in realizarea cresterii economiei.

Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta anumite particularitati. Ca urmare nu orice dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala masura la progresul economic intern, la obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii comertului cu servicii. Din acest punct de vedere serviciile se impart in:

prestatii intensive in munca presupun un volum mare de munca manuala, mediu sau mai putin calificata

prestatii intensive in inteligenta necesita un personal relativ putin numeros dar cu calificare inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea economiei.

Contributia serviciilor la cresterea economica poate fi cuantificata cu ajutorul functiilor de productie Cobb-Douglas. In 1928 Cobb si Douglas formuleaza prima functie de productie:

Y=A La Kb

Y – marimea efectului economic (output-ului)

L – numarul de lucratori

K – capitalul fix utilizat

a b - coeficienti de elasticitate



a exprima cu cate procente creste volumul productiei atunci cand cantitatea de munca utilizata creste cu 1%, b arata cu cate procente creste productia la cresterea cu 1% a capitalului fix.

A – constanta ce exprima raportul productie-factori.

Ulterior se ia in considerare si aportul altor factori ca progresul tehnic inteles in sens larg (progresul dotarii tehnice, a tehnologiei, a organizarii si nivelului calificarii fortei de munca).

Functia de productie cu progres tehnic a fost exprimata de Tinbergen si Sollow:

Y=A La Kb elt

e - numarul natural (2,72)

l - rata anuala a influentei progresului tehnic

t – timpul.

Studiile efectuate de departamentul de comert al SUA asupra aportului factorilor de productie la cresterea economiei cu ajutorul functiilor de productie au demonstrat ca 2/3 din cresterile economice ale SUA se datoreaza in prezent progresului tehnic si in special cresterii calificarii fortei de munca.

Serviciile si calitatea vietii

Calitate vietii este un concept complex care vizeaza atat latura materiala a vietii oamenilor cat si pe cea spirituala, calitatea relatiilor umane precum si perceperea subiectiva a tuturor acestor elemente de catre indivizi. Este greu de exprimat printr-un singur indicator sintetic, de aceea se utilizeaza mai multi indicatori partiali. Se recomanda gruparea acestor indicatori in trei categorii: economici, socio-demografici, ecologici.

Dintre indicatorii economici cel mai semnificativ este PNB/loc dar el reflecta mai ales latura cantitativa a bunastarii nationale. Cea mai dificila este exprimarea aspectului psihologic, a elementelor subiective, a satisfacerii intereselor personale. De aceea vom sublinia contributia serviciilor la calitatea vietii luand in considerare trei aspecte considerate relevante:

consumul de servicii

relatia serviciilor cu timpul liber

mediul inconjurator.

1.Consumul de servicii reprezinta un element important al calitatii vietii. Inca din sec 19 Engel observa ca cu cat veniturile familiare sunt mai ridicate cu atat partea cheltuielilor pentru marfurile alimentare era mai mica iar partea serviciilor considerata ca si cheltuieli accesorii in consumul total al familiei creste.

In tarile dezvoltate, cu economie de piata analiza coeficientilor bugetari, a partii relative a cheltuielilor pentru bunuri si servicii in consumul familial arata tendinta de crestere a ponderii cheltuielilor pentru servicii.

Pentru tarile puternic industrializate partea serviciilor in consumul final privat se situeaza intre 1/3 si ½ cu tendinta usoara de majorare. Pentru tarile est-europene ponderea serviciilor este mult mai modesta circa 15-20%.

2. Serviciile si timpul liber se refera la marimea timpului liber si la modalitatea lui de utilizare. Timpul liber este conceput in sens larg in opozitie cu timpul de munca. Loisir-ul este timpul destinat unui ansamblu de activitati carora indivizii li se dedica in mod liber, de buna voie si cu placere fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra si a-si satisface nevoile estetice fie pentru a-si imbogati informatia sau a-si completa in chip dezinteresat formatia, pentru a-si largi si dezvolta participarea sociala voluntara sau capacitatea creatoare dupa ce s-a eliberat de obligatiile profesionale, sociale si familiare.

Caile de marire a timpului liber sunt reducerea timpului de munca si diminuarea timpului afectat satisfacerii cerintelor existentei.

Serviciile sunt implicate in ambele aspecte. In reducerea timpului de munca prin impulsionarea cresterii productivitatii; in diminuarea timpului afectat satisfacerii cerintelor existentei prin efectuarea cumparaturilor, prepararea hranei, intretinerea locuintei.

In ceea ce priveste utilizarea timpului liber acesta este destinat odihnei, recreerii, distractiei, agrementului, turismului dar si autoinstruirii, practicarii unor hobby-uri.

Serviciile sunt antrenate in proportie insemnata in crearea conditiilor pentru petrecerea timpului liber dar si in folosirea propriu-zisa a acestuia.

3. Interdependenta existenta intre servicii si mediul inconjurator

Exista o relatie complexa si in dublu sens. Serviciile sunt implicate in protejarea dar si degradarea mediului. Referitor la deteriorarea mediului dezvoltarea serviciilor este conjugata cu cresterea urbanizarii, dezvoltarea industriala, agricultura intensiva, activitatile casnice, poate provoca daune de toate tipurile cu implicatii deosebite asupra echilibrului ecologic (de la poluarea apelor si atmosferei, la distrugerea padurilor, animalelor, solului, plantelor pana la poluarea sonora si murdarirea strazilor). Dintre serviciile cu efecte negative avem: transportul, turismul, comertul.

In ceea ce priveste protejarea mediului serviciile contribuie la folosirea rationala a resurselor naturale (servicii geologice, cercetarea stiintifica), la prevenirea si combaterea deteriorarii mediului (servicii de imbunatatiri funciare, amenajari silvice, hidrografice, servicii de epurare a apelor, de salubritate), la procesul de educatie ecologica a oamenilor (educatie, informare).








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre economia serviciilor








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare