Determinarea macroeconomica a cererii de marfuri : Cererea de marfuri

ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Cererea de marfuri
Determinarea macroeconomica a cererii de marfuri
Formularea unei strategii de perspectiva prind satisfacerea nevoilor de consum presupune o buna cunoastere a cererii, atat prin prisma formelor de manifestare ale acesteia, cat si sub aspectele sale cantitative si structurale. Cunoasterea marimii cererii solvabile a populatiei este necesara si altor sectoare ale economiei nationale, deoarece actitatea comerciala se interfereaza cu actitatea multor ramuri economice, care contribuie la satisfacerea nevoilor de marfuri ale populatiei, datele obtinute din studiul cererii sernd, astfel, la fundamentarea unor indicatori ai ramurilor respective. Unele aspecte prind determinarea si cuantificarea relatiilor consum-cerere Prin natura sa, cererea de marfuri apare ca o expresie a consumului, ca un factor ce precede momentul consumului, reprezentand de fapt un consum potential. Cele trei elemente - consum potential (reprezentat de nevoile sociale), cererea de marfuri, consum - prezin ta o importanta deosebita pentru orientarea actitatii comerciale in profil macroeconomic. De aceea, in contextul preocuparilor prind cuantificarea si determinarea cererii de marfuri, precum si al silirii functiilor cererii, o etapa importanta o constituie determinarea legaturilor dintre consum si cerere, a modalitatilor si etapelor de achizitie, de catre cumparator, a bunurilor sau serciilor necesare trebuintelor sale si formularea cererii respective. in scopul solutionarii acestor aspecte, literatura de specialitate aduce in discutie trei probleme importante: determinarea spatiului bunurilor si serciilor in cadrul caruia urmeaza sa se matarializeze cererea; cuantificarea utilitatii pe care fiecare dintre produsele cuprinse in spatiul de materializare o ofera in raport cu trebuintele consumatorului, silirea modului de derulare a procesului de alegere a produselor si caracterizarea cererii. Spatiul bunurilor si serciilor, in cadrul carora urmeaza sa se materializeze cererea, este dat de ansamblul tuturor sortimentelor de produse posibile a participa la satisfacerea unor anumite trebuinte. Teoria alegerii de catre consumator a unui produs spre satisfacerea trebuintelor sale are in vedere urmatoarele conditii :rationarea asupra unui numar finit de bunuri si sercii, reprezentat printr-un indice i = 1,2,.. .,n; notarea cantitatii de produse i prin qi si apelarea la gama de produse a vectorului q = (qi,q2,. » .,qn); folosirea expresiei ca o relatie bine definita asupra spatiului produselor q, si qj, respectiv qi>q2, expresie potrit careia ql este preferat sau indiferent fata de q2 (qi si qz reprezentand doua game de produse). In contextul unor asemenea conditii, teoria alegerii ordinale a produselor de catre cumparator se inscrie in cadrul urmatoarelor axiome: aT¦ pentru toate cuplurile q] si q2 ale punctelor din spatiul bunurilor sau al serciilor subzista relatia qj > q2 sau q2 > qj, relatie asa-zis completa, care are in vedere ideea potrit careia consumatorul poate clasa toate sortimentele de produse posibile; aT¦ toate punctele q din cadrul spatiului bunurilor si serciilor admit, ca relatie reflexiva, expresia care semnifica faptul ca orice produs din cadrul unui anumit sortiment prezinta pentru cumparator o importanta mult mai mica decat sortimentul in ansamblul sau; de pilda, incaltamintea reprezinta o gama de produse tale pentru orice om, dar orice articol de incaltaminte poate sa-i dena indiferent acestuia, cumparatorul putand prefera, pentru satisfacerea trebuintelor sale, orice produs din cadrul gamei respective; aT¦ in conditiile in care q! > q2 si q2 > q3, interne si o relatie tranzitiva ql > q3, care reflecta coerenta consumatorului in procesul de alegere. Axiomele respective formeaza, la randul lor, elementele de fundamentare a teoriei utilitatii ordinale si a constructiei curbelor de indiferenta. Cuantificarea utilitatii pe care fiecare dintre produsele cuprinse in spatiul bunurilor si serciilor o ofera in raport cu trebuintele are in vedere capacitatea consumatorului de a-si aproxima si exprima gradul de satisfactie consecutiva, asigurat de o cantitate determinata de bunuri sau sercii. Notiunea de utilitate presupune, pe langa capacitatea de a aproxima gradul de satisfactie, si posibilitatea de a masura satisfactia conferita printr-un anumit nivel de consum, precum si silirea unei ierarhii semnificative intre nivelurile de utilitate.In functie de modul de comensurare si de exprimare a utilitatii, se disting doua notiuni: utilitate cardinala si utilitate ordinala. intrucat fiecare dintre acestea ridica probleme specifice, ele vor fi tratate separat: aT¦ in ceea ce priveste utilitatea cardinala, aceasta reprezinta capacitatea cumparatorului de a determina utilitatea printr-un numar ce exprima cantitatea de utilitate consecutiva a consumului unei cantitati determinate de produse, precum si a ierarhiei semnificative intre nivelurile de utilitate. Legat de notiunea de utilitate cardinala apare si o alta, referitoare la utilitatea marginala, care are in vedere faptul ca orice cantitate suplimentara din cadrul aceluiasi produs, cumparata in intervalul unei oarecare perioade de timp, genereaza satisfactii suplimentare din ce in ce mai slabe. Utilitatea marginala, prin continutul sau dat de satisfactiile din ce in ce mai slabe, apare ca o legitate in procesul de fundamentare a cererii de marfuri si poarta denumirea de "lege a utilitatii marginale descrescatoare", ea exprimand tendinta generala ce sta la baza utilitatii marginale . Legea utilitatii marginale descrescatoare are in vedere doar comportamentul si nu caracteristicile naturale ale produselor, unitatile de bunuri sau sercii care vor continua sa fie cumparate de catre consumatori nu vor fi reduse, ci satisfactia procurata de catre fiecare dintre aceste unitati suplimentare va fi redusa. Sub aspectul econometric, fenomenul poate fi surprins prin intermediul relatiei: Um = AU/Ax, in cadrul careia: Um - reprezinta utilitatea marginala; AU - suplimentul de utilitate obtinut; Ax - suplimentul consumului (se are in vedere Ax = 1). Un exemplu cifric in aceasta printa ne poate edifica asupra relatiei care exista intre cantitatea de produse cumparata, utilitatea totala si utilitatea marginala. Oferim in acest sens structura elului 5-l. Tabelul 5-l. Evolutia utilitatii totale si marginale in functie de consumul x Cantitatea de produs Utilitatea totala Utilitatea consumata (x) (U) marginala (U^) 1 23 23 2 43 20 3 57 14 4 69 12 5 79 10 6 87 8 7 92 5 8 95 3 9 97 2 10 98 1 11 99 1 12 99 0 13 99 0 14 99 0 In cadrul elului respectiv, cantitatea avuta in vedere ca punct de pornire a fost luata in mod ad-hoc, utilitatea totala a fost determinata pe baza unor indici siliti in timp, iar utilitatea marginala apare ca diferenta intre utilitatea oferita de cantitea de produs consumata dupa ultima cumparare si cumparatura precedenta. in aceeasi masura, insa, poate fi aplicata si relatia: Ura = AU/Ax A« care ofera aceleasi rezultate, pe trepte similare de consum. Un aspect deosebit de important pentru orientarea actitatii comerciale, oferit de interpretarea cifrelor din el, se refera la faptul ca utilitatea totala, ca functie crescatoare a cantitatilor cumparate dintr-un produs x, isi incetineste ritmul de crestere in mod progresiv, ajungandu-se la un punct de saturatie, care apare astfel ca nivel al consumului unde utilitatea marginala se anuleaza. In conditiile in care se actioneaza asupra unor variabile de tip continuu (spatiul bunurilor si serciilor cuprinzand unitati dizibile), utilizand o functie U(x) cunoscuta si diferentiabila, utilitatea marginala poate fi definita ca o derivata a functiei de utilitate: Um = dU/dx = U'x si in consecinta legea utilitatii marginale descrescatoare se poate transcrie, mai simplu: U"xU2>U1 -acelasi cumparator poate avea un nivel superior de utilitate in cadrul curbei U3 si unul inferior in Uj. Tinand seama de cele doua ipoteze avute in vedere la constructia curbelor de indiferenta - dizibilitatea si legaturile dintre utilitatea globala si utilitatea marginala - mai trebuie subliniate doua importante aspecte. Primul are in vedere faptul ca este exclusa posibilitatea intretaierii a doua curbe de indiferenta, nivelurile de utilitate U; si Uj fiind diferite prin insasi constructia curbelor, respectiv: U; * Uf, cel de-al doilea se refera la faptul ca nu este posibil a masura complementul de utilitate, care poate aparea prin trecerea la o curba superioara. aT¦ Cunoasterea legitatilor utilitatii marginale prezinta importanta si in ceea ce priveste realizarea substitutiei de produse. Substitutia intre diverse produse presupune existenta unei anumite utilitati similare, comune produselor in cauza. Existenta unei utilitati comune apropie diferitele produse in spatiul optional al cumparatorilor. Procesul de analiza al substitutiei porneste, in acest caz, de la respectiva apropiere a utilitatilor, studiind la inceput nivelul marginal al substitutiilor, trecand treptat la substitutia totala, ca instrument de realizare a utilitatilor in diverse cazuri liber optionale. Admitand o posibila utilitate comuna oferita de doua produse x si y, se poate spune ca nivelul marginal al substitutiei intre respectivele produse x si y este egal cu cantitatea din produsul x, care este necesara pentru compensarea partii de utilitate disparute prin diminuarea cu o unitate a consumului din produsul y. Apeland, in continuare, la ipoteza dizibilitatii, respectivul nivel al utilitatii marginale a substitutiei se poate defini prin relatia: Nms = dx/dy. Specialistii au demonstrat insa ca nivelul marginal al substitutiei este egal si cu raportul inverselor utilitatilor marginale ale celor doua produse, in orice punct de pe curba, respectiv: Nms = dx/dy = U'x/U'y- Mai mult, folosind variatiile functiilor continue, bazate pe ipoteza dizibilitatii, cresterea utilitatii dU, in care x si y variaza simultan, se traduce prin relatia: dU = U'ydy+U'xdx. O asemenea relatie, dezvoltata si particularizata in functie de fiecare caz in parte, sta la baza analizei sau predictiei fiecarui fenomen de substitutie ce poate interveni intre produse in procesul de cumparare. O importanta deosebita in cadrul relatiei consum-cerere o prezinta modul de derulare a procesului de alegere a produselor si de materializare a cererii. Acest proces poate fi descompus in sase etape, fiecare dintre ele putand fi delimitata si determinata printr-un anumit tip specific de relatii econometrice . aT¦ O prima etapa are in vedere ca orice consum presupune posibilitatea de a dispune de unul dintre produsele xi din spatiul bunurilor si serciilor, de un timp t si de un mediu propice E, deci: c->xb x2,,xn;t;E aT¦ A doua etapa fixeaza produselor x; un ansamblu de caracteristici Cj care sa ofere serciile s, folosind pentru aceasta relatia: x X; -> (CiXj, C2Xiv . .,CnXn) ->a- (S!C,Xi, SiC2X2,, SCnXn) = S; aT¦ Etapa a treia contureaza un anumit nivel de satisfactie pentru orice combinatie i: c 'A» sat, pentru indidul j = saty = saty(sl,s2,, ss;t;E) aT¦ Etapa a patra, legata de precedenta prin faptul ca, intr-o maniera generala, incearca sa sileasca ansamblul de utilitati ale indidului j, apeland insa la relatia: U'j = UjCsatjj, sat2j,, satnj).In cadrul acestei etape interne aspectul de rationalitate a cererii, fiind introduse notiunile de cost si satisfactie. Conceptul de cost in acest proces prezinta un dublu aspect: costul unei cumparaturi si costul abtinerii de a efectua cumparatura in cauza, respectiv, costul de a face sau a nu face ceva. Aceasta dubla acceptiune a conceptului de cost introduce si notiunea de maximizare intre cele doua alternative. aT¦ Etapa a cincea are in vedere tocmai maximizarea amintita mai sus, introducand in plus restrictia de venit. Cuantificarea factorilor de influenta ai cererii de marfuriIn calitatea sa de componenta corelativa a pietei, cererea este definita prin cantitatea de bunuri sau sercii pe care o piata oarecare doreste sa le achizitioneze intr-un anumit interval de timp si intr-o serie de imprejurari in continua modificare. O asemenea acceptiune pune in edenta faptul ca cererea de marfuri sufera influenta unei multitudini de fenomene, fie cu caracter general, fie specifice pietei si economiei de piata. Unele dintre acestea se materializeaza in variabile ale caror evolutii pot fi cuantificate, urmarite si chiar controlate, cum ar fi de pilda veniturile, altele in variabile ale caror evolutii cu greu pot fi cuantificate, urmarite si, indeosebi, prevazute. Or, una dintre problemele importante cu prire la orientarea actitatii comerciale in profil macroeconomic consta in a asigura identificarea si izolarea principalelor variabile ale cererii, precum si in determinarea naturii si intensitatii legaturilor cererii respective cu fiecare variabila in parte, prin intermediul unor relatii econometrice. Apare astfel necesar ca, in cadrul modelelor macroeconomice prind economia de piata, sa se apeleze la notiunea de functie a cererii de marfuri. Functia cererii se prezinta sub forma unei ecuatii care grupeaza, intr-o expresie generala, fenomene de comportament extrem de complexe, care la un anumit nivel de analiza permit o mai buna intelegere a evolutiei si structurii spatiului comportamental, prezentata intr-o forma simpla, unifactoriala, prin expresia: y=f(x) sau in forma sa generala, plurifactoriala, prin expresia: y = f(x,,x2,,xn). O asemenea functie ofera, concomitent, atat un cadru satisfacator de cuantificare si de analiza a informatiilor disponibile, cat si posibilitati de exprimare si de folosire in mod util a legitatilor pietei. Data fiind multitudinea factorilor de influenta, complexitatea obiectului cererii si a posibilitatilor de satisfacere a acesteia, gama metodelor econometrice, ce pot fi utilizate in procesul de modelare a cererii de marfuri, este foarte larga si variata. In literatura de specialitate s-a incercat o grupare a acestor metode, oferindu-se, astfel, un instrument util de lucru, atat in cadrul teoriei, cat si al practicii comerciale. Potrit gruparii respective, metodele econometrice, frecvent folosite in vederea cuantificarii influentelor exercitate asupra cererii de catre diferitele fenomene, pot fi incadrate in trei mari categorii: constructive, de structura si analitice. Metodele constructive si modelele de structura au in vedere existenta unei anumite tipologii de cheltuieli ale populatiei - surprinse prin intermediul diferitelor tipuri de bugete - sau o anumita tipologie de bunuri si sercii de durata relativ sila, iar mutatiile intervenite in structura cererii sunt conditionate, in exclusitate, de schimbarile survenite in structura beneficiarilor si a cheltuielilor acestora. Modelele analitice urmaresc evolutia volumului si a structurii cererii sub impactul factorilor de influenta si se bazeaza pe formalizarea unor ecuatii de regresie ce pot avea in vedere atat ecuatii simple, unifactoriale, cat si ecuatii complexe, plurifactoriale. Pentru elaborarea acestor modele pot fi folosite, ca surse de date, informatiile furnizate de sistemul statistic sau informatiile obtinute prin dialogul cu populatia, pe baza unor metode de cercetare directe. Pentru silirea relatiilor de calcul, in cadrul acestor modele, este necasar, de asemenea, sa se tina seama de tipul factorului de influenta si de natura dependentei cererii. A. in cazul corelatiilor unifactoriale, cele mai frecvente relatii, utilizate in realizarea diferitelor functii ale cererii, sunt urmatoarele: - Functia liniara, exprimata prin ecuatia dreptei y = a+bx, poate fi folosita pentru determinarea evolutiei cererii in conditiile unor oscilatii mici ale factorului de influenta (venituri, preturi, diferite elemente demografice etc). Aceasta expresie mai poate fi folosita in cazul seriilor de date caracterizate printr-o anumita constanta a sporului anual absolut, precum si in cazul explicitatii functiilor de consum, agregate pentru termene intermediare. - Functia parabolica de gradul II sau mai mare, exprimata prin ecuatia: y = a+bx+cx +.. .+kxn, poate fi folosita in cazul seriilor cu un spor anual care la inceput indica o crestere, atinge un maxim, dupa care prezinta o tendinta de atenuare si scadere; - Functia hiperbolica de diferite tipuri: y = a+b/x; y = a-b/x+c, y = (a+b)/(x+c) - aplicabila in cazul acelor marfuri pentru care, pe masura cresterii intensitatii influentei factorului luat in analiza, cererea cunoaste o evolutie mai slaba, tinzand catre o limita a; - pentru produse a caror cerere se micsoreaza lent, o data cu sporirea intensitatii variabilei independente, tinzand, de asemenea, catre limita a. Utilizarea acestei ultime relatii este indicata, in special, pentru silirea legaturilor dintre cerere si factori ale caror variatii in timp sunt sile. Functia hiperbolica are o deosebita aplicabilitate, in cazul cand cererea, tinzand catre o anumita limita, evolueaza printr-o crestere cu intarziere sau printr-o scadere cu intarziere. in aceleasi categorii de expresii matematice pot fi incadrate si functiile curbilinii silite de L. Tornqst, respectiv: functia y = ax / (x+b) care reflecta situatia in care cererea are o tendinta de saturatie. Ea creste pe masura sporirii intensitatii variabilei independente, insa intr-o masura redusa. functia y = a (x-c) / (x+c) in care derivata intai scade, admitand un prag de saturatie la nivelul a si numai dupa ce x > c, cererea dene edenta: functia y = ax (x-c) / (x+c) in care derivata intai creste pe masura sporirii veniturilor si tinde asimetric catre a. Aceasta categorie de modele a fost completata cu functia: y = ax-bx , care admite un maxim pentru x = a/2b; ea se refera la cererea pentru acele produse care, dupa un anumit nivel al veniturilor, nu mai sunt folosite. - Functia logistica, data de expresia: yt = a/(l+bc-hc) frecvent utilizata in cadrul evolutiei cererii pentru produse ce apar ca noutate pe piata, cat si pentru acele articole care sunt considerate de lux. - Functia exponentiala de tipul: y = abx, rezolvabila prin ecuatia logaritmica logy = loga+xlogb, poate fi folosita in cazul datelor empirice interconditionate, care pe scara dublu logaritmica formeaza o linie dreapta, sau in cazul seriilor dinamice de timp, caracterizate printr-o anumita constanta a ritmului anual de crestere. B. in cazul corelatiilor complexe, plurifactoriale, se folosesc modelele care au menirea de a surprinde si cuantifica, concomitent, influenta mai multor factori ce contribuie la determinarea dimensiunilor si evolutiei cererii. intrucat intensitatea si natura fenomenelor difera, in acest caz este necesara o selectare a lor si conturarea acelor factori care au o influenta hotaratoare. Un alt aspect care trebuie avut in vedere in cadrul modelelor plurifactoriale este faptul ca cererea pentru fiecare grupa de marfuri depinde nu numai de factori generali, ci si de factori specifici. In consecinta, modelele plurifactoriale nu includ aceleasi variabile. C. in cadrul elaborarii functiilor cererii, un aspect important se refera la raportul dintre influenta factorilor cererii si posibilitatile de actiune ale agentilor de piata. Din acest punct de veaere, factorii respecti pot fi grupati in doua categorii: factori cu actiune independenta asupra pietei (venituri, impozite, populatie, clima etc.) si factori a caror influenta depinde de capacitatea de sesizare a fenomenelor si de puterea de actiune a agentilor economici prezenti in cadrul pietei (publicitate, eforturi de distributie, calitatea produselor etc). Literatura de specialitate are in vedere aceasta a doua categorie de factori sub denumirea de "eforturi de piata", considerand ca efectul impactului influentelor respective asupra cererii globale este, la inceput, proportional cu amplasarea actiunilor organizate, iar ulterior aceasta intensitate incepe sa scada, pe masura diminuarii utilitatii marginale, anulandu-se in punctul de saturatie. in urma regruparii factorilor de influenta ai cererii s-a ajuns la concluzia ca cea mai buna definitie a cererii globale pe o anumita piata este data de o functie a cererii care sa aiba in vedere, pe de o parte, dimensiunea pietei si veniturile de pe piata, si, pe de alta parte, nivelul global al eforturilor de piata. Asa dupa cum reiese si din ura 5-6, dimensiunea pietei (data de factori independenti ca: populatie, venituri, impozite, clima etc.) reprezinta piata potentiala, iar eforturile de piata (cuprinzand actiunile publicitare, eforturile de distributie, calitatea produselor etc), factorul de impact care genereaza diferite evolutii ale cererii, fara a putea, insa, sa determine depasirea capacitatii pietei. D. in cadrul metodologiei de cuantificare a influentei factorilor si de determinare a cererii de marfuri, o problema importanta o constituie elasticitatea cererii de marfuri. Aceasta reprezinta o caracteristica a cererii de marfuri, edentiind modul in care cererea respectiva reactioneaza in contact cu factorii sai de influenta. Pentru determinarea modificarilor cererii de marfuri sub influenta anumitor factori se folosesc coeficientii de elasticitate. Acestia pot fi determinati in profil dinamic - folosind date ce exprima evolutia in timp a fenomenului sau in profil static - utilizand date care se refera la modificari de structura ale cererii si, respectiv, ale factorului de influenta. Practica cercetarii cererii de marfuri a impus atentiei o serie larga de coeficienti de elasticitate, tinand seama de natura fenomenelor care intern ca factori de influenta. Se disting astfel coeficienti de elasticitate in functie de veniturile banesti ale populatiei; coeficienti de elasticitate in functie de pretul diferitelor produse sau categorii de produse; coeficienti de elasticitate in functie de eficienta unor actiuni, cum ar fi, de pilda, publicitatea, eforturile de distributie etc; coeficienti de elasticitate in functie de anumite fenomene demografice etc. O problema aparte ridica silirea elasticitatii cererii de marfuri a populatiei in functie de pret. Ea se refera la faptul ca modificarea pretului unui produs are consecinte nu numai asupra cererii la produsul respectiv, ci si asupra cererii pentru alte produse, cum sunt cele substituibile, ale caror preturi sunt corelate cu preturile produselor de baza, precum si pentru alte produse. Acest fenomen este denumit elasticitate transversala sau incrucisata. Explicatia rezida in schimbarea raportului dintre preturi (unele produse care se asociaza in consum den mai scumpe sau mai ieftine fata de cele carora li se schimba preturile), precum si in aparitia unei diferente de venit prin modificarea de preturi, care afecteaza (pozitiv sau negativ) procurarea altor marfuri. Exemplul din elul 5-2 poate fi edificator in aceasta printa. Tabelul 5-2. Evolutia pretului si a cererii Indicator Perioada de baza curenta Produsul A - pret cu amanuntul 100 115 - cerere de marfuri 100 92 ProdusulB - pret cu amanuntul 100 100 - cerere de marfuri 100 110 Deci, in cazul elasticitatii directe, coeficientul de elasticitate reliefeaza o scadere a cererii in conditiile cresterii pretului, iar in cazul elasticitatii transversale, folosind aceiasi parametri ai cererii, coeficientul respectiv edentiaza o sporire a cererii pentru produsul B, in conditiile cresterii pretului la produsul A. Elasticitatea cererii de marfuri difera in functie de natura fenomenului luat drept factor de influenta si de locul grupei de produse analizate in ierarhia consumului, prin aceasta coeficientii respecti contribuind si ei la reliefarea legaturilor dintre consum si cererea de marfuri. Urmare a acestui fapt , coeficientii de elasticitate au valori diferite, caracterizand o cerere neelastica sau mai putin elastica, o cerere elastica sau foarte elastica. Acestia pot fi, in mod corespunzator, subunitari, unitari sau supraunitari. De asemenea, ei pot lua valori pozitive, evocand o corelatie directa intre cerere si factorul de influenta, sau pot avea valori negative, edentiind corelatii inverse. Astfel, in cazul veniturilor - luate ca factor de influenta - o crestere a acestora cu 10%, de exemplu, poate determina: la produsul A - o crestere cu 15%, la produsul B - o crestere proportionala (de 10%), la produsi C - o crestere de 5%, la produsul D - o crestere neschimbata, iar la produsul E - o scadere a cererii cu 5%. in aceasta situatie, coeficientii de elasticitate vor avea valori pozitive pentru produsele A, B si C si anume: coeficient supraunitar (1,5) la produsul A, unitar (1) la produsul B si subunitar (0,5) la produsul C. La produsul D, cererea este independenta fata de venit (inelastica), coeficientul de elasticitate avand, deci, valoarea egala cu zero. In sfarsit, la produsul E, legatura dintre cerere si venit este inversa, coeficientul de elasticitate avand valoare negativa. Unele modele utilizate in aprecierea intensitatii influentei factorilor care actioneaza asupra cumpararilor de marfuri Asa cum s-a aratat, cu ocazia prezentarii factorilor de influenta ai cumpararilor de marfuri, intensitatea impactului unora dintre ei poate fi comensurata si utilizata in cuantificarea volumului cumpararilor generale, in timp ce pentru altii, indeosebi pentru cei de factura social-culturala, psihologici etc, in vederea determinarii intensitatii actiunii lor si a influentelor pe care le exercita asupra cumpararilor, se poate apela la diferite teste de semnificatie sau sisteme de scalare. Lucrarea de fata aduce in discutie doar cateva asemenea posibilitati, bazate pe analiza variatiei, tehnicile variabilelor dependente multiple, modelul produsului ideal, modelul conjunctiv, modelul disjunctiv, modelul lexicografic. Analiza variatiei Metodele bazate pe analiza variatiei pot fi utilizate pentru explicarea unei variabile cantitative Y (in cazul nostru cumparatura de marfuri), cu ajutorul unor variabile calitative Xj (in cazul nostru factorii social-culturali, psiko sociali, personali sau psihologici), pentru care au fost definite kj modalitati de actiune (prin diferite testari sau observatii de piata). Domeniile principale de aplicare a metodelor bazate pe analiza variatiei sunt experimentele comerciale. in acest context variabilele explicative utilizate . .27 pot fi grupate in trei categorii : - variabile care se preteaza diferitelor observatii, cum ar fi, de exemplu, diversele tipuri de actiuni comerciale si pentru care se doreste a se aprecia eficacitatea lor relativa; - variabilele care pot fi asociate unor aspecte ale mediului inconjurator al consumatorului - factorii anuntati mai sus - susceptibile de a avea un efect asupra rezultatului si pe care firma este in masura sa-l urmareasca in timpul experimentului; - variabile asociate mediilor incontrolabile dar care manifesta o covariatie masurabila ce poate fi pusa in legatura cu rezultatul. Metodele bazate pe analiza variatiei pot fi structurate in functie de factorii de influenta posibil a fi analizati, in doua categorii: analiza variatiei unui factor si analiza variatiei in functie de mai multi factori. . Analiza variatiei in functie de un singur factor se utilizeaza in conditiile in care se are in vedere un singur fenomen, scopul experimentului constand in aprecierea efectului diferitelor modalitati de actiune asupra variabilelor cantitative. Se porneste de la rezultatele unui experiment de tipul celor inscrise in elul 5-3, unde pe verticala ureaza k - posibilitati de actiune, iar pe orizontala sunt inscrise n - observatii realizate pentru fiecare dintre posibilitatile de actiune. Aceasta inseamna ca pot fi realizate N = kn observatii, elul cuprinzand in acest caz, in punctul Yy, rezultatul experimentului nr.i pentru modalitatea j de actiune. - Dispersiile totala, factoriala si reziduala sunt calculate potrit aceleiasi proceduri prezentate anterior. 3. in legatura cu extinderea analizei variatiei la un numar mai mare de factori trebuie subliniate urmatoarele aspecte metodologice: - Extinderea modelului la n factori se efectueaza dupa principiile prezentate anterior, cu prire la surprinderea efectelor factorilor puri si efectele interactiunii dintre ei. Tabele de calcul ale valorilor teoretice ale variatiei vor permite astfel a se calcula 7 teste F: unul pentru fiecare factor, identificand efectul sau pur, unul pentru fiecare combinatie a doua dimensiuni si unul pentru combinarea a trei dimensiuni. Modelul nu retine, in final, decat factorii pentru care combinatiile controlate de testul de semnificatie F au un prag de incredere dorit. Tehnici de cercetare statistica bazate pe variabile dependente multiple Tehnicile respective fac parte din metodologia explicativa utilizata in evaluarea intensitatii factorilor care actioneaza asupra cumparaturilor de marfuri. Intre acestea, din punct de vedere al cercetarii si practicii comerciale, o importanta deosebita prezinta analiza canonica si analiza modificarilor multiple ale variatiei. s 1. Analiza canonica ofera aprecieri comensurabile asupra relatiilor care pot exista intre doua ansambluri de variabile cantitative: q variabile dependente Ylv. .Yq si p variabile independente Xb . .,Xp. - Ca si in cadrul regresiei liniare multiple, ponderile canonice identifica importanta variabilei considerata, in raport cu variatia careia ea ii apartine, radacina canonica, care este compatibila cu coeficientul de regresie liniara, masoara procentajul variatiei variantei criteriale care este produsa de catre varianta predicatoare, iar indicele de redundanta are un rol similar, tinand, insa, seama de partea de variatie a variabilelor dependente care se produce prin varianta criteriala. 2. Analiza modificarilor multiple ale variatiei reprezinta o extindere a analizei variatiei la un caz in care exista mai multe variabile explicative. Ea pune astfel in relatie un ansamblu de variabile cantitative de explicat si un ansamblu de variabile nominale ale caror combinatii de modalitati de interventii formeaza structura influentelor exercitate. in cazul economiei comerciale, de pilda, ansamblul elementelor ce formeaza structura cumparaturii (sortiment, pret, volum etc.) si ansamblul factorilor de influenta (factori social-culturali, psihologici etc). - Fiecare dintre cele g actiuni de influenta studiate este caracteristic pentru un vector de p medii al unei variabile de explicat. Scopul urmarit prin acest tip de analiza este evaluarea semnificatiei statistice a diferentelor care apar intre g vectori. Ipoteza nula se exprima aici prin egalitatea acestor vectori. Cand nu exista decat o singura variabila dependenta, este utilizat testul F. in cazul mai multor variabile, testul F se calculeaza pornind de la o combinatie liniara a variabilelor de explicat. Intr-o asemenea situatie se cauta combinatia liniara care realizeaza cea mai buna deosebire intre grupe, pornindu-se de la aceeasi functie discriminanta pentru care a fost calculat testul F. In realizarea atiilor si evaluarea testului comercial se pot i urmatoarele situatii: - Daca analiza nu pune in discutie decat doua actiuni sau influente (g=2), pentru testarea ipotezei nule este folosit testul T~ a lui Hotteling. Cand g este superior lui 2, ipoteza nula (Ho) este testata cu ajutorul celei mai mari radacini caracteristice (grc). Aceasta caracteristica statistica este obtinuta pornind de la functia: grc = (g-l)F/N-g Valoarea astfel calculata este ata cu valoarea elara a testului respectiv. - Ca si in cazul analizei variatiei unifactoriale, testele asociate analizei modificarilor multiple ale variatiei supun verificarii mai multe ipoteze: - ansamblul de p variabile dependente trebuie sa urmeze o distributie normala; - matricea variatii-covariatii trebuie sa fie aceeasi pentru toate actiunile sau influentele urmarite. Modele bazate pe semnificatia sau utilitatea produsului ce formeaza obiectul cumparaturii . Modelul produsului ideal are in vedere un procedeu mai simplu si mult mai pragmatic de analiza si evaluare a intensitatii impactului exercitat de catre diferiti factori de influenta asupra orientarii si realizarii cumparaturii. . Modelul conjunctiv, modelul disjunctiv si modelul lexicografic reprezinta variante ale aceluiasi model de baza - modelul valorii asteptate, prezentat la inceputul acestui paragraf, fiecare dintre acestea punand accentul pe anumite laturi ale cumpararii sau doai pe anumite laturi ale procesului de transformare a cererii in cumparare de marfuri. Astfel, in cadrul modelului conjunctiv trebuie sa se defineasca conjunctia nivelului minim pe care marca sau un produs trebuie sa-l posede pentru fiecare dintre atribute. De asemenea, este interesant de retinut ca respectivul model nu ia in considerare performanta unei marci sau a unui produs decat de la un anumit nivel cerut sau impus, iar o buna notare, in functie de un criteriu, nu permite compensarea unei notari insuficiente in functie de un alt atribut, in consecinta modelul conjunctiv fiind necompensatoriu. Modelul disjunctiv prezinta aspecte similare, fiind, de asemenea.necompensatoriu. In fine, modelul lexicografic, tot necompensatoriu, respectand aceleasi principii enumerate anterior, consta in a clasa atributele dupa actiunea importantei si a a marcile in functie de atributele care se dezvolta in intregime. Analiza metodelor si modelelor de surprindere a intensitatii impactului factorilor de influenta ai cumpararii de marfuri scoate in edenta, in principal, faptul potrit caruia consumatorii isi formeaza preferintele lor in multiple modalitati. Dar, in acelasi timp, subliniaza faptul ca se poate contura, pentru marea majoritate a utilizatorilor, o procedura a urmaririi evolutiilor specifice care pot contribui, in mod substantial, la silirea structurii actiunilor comerciale prind implementarea produselor in oferta, precum si a orientarii actitatii promotionale.

Politica de confidentialitate

Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact