Cererea si oferta de forta de munca

Cererea si oferta de forta de munca

Elementele de continut esentiale ale pietei muncii sunt: cererea de munca si oferta de munca (cererea si oferta de forta munca).

Cererea de munca reprezinta necesarul de forta de munca salariata, existent la un moment dat, determinat de locurile de munca d 737i82h isponibile, la nivelul fiecarei unitati economice sau firme, al fiecarei ramuri de activitate sau pe ansamblul economiei nationale. Ea cuprinde ansamblul relatiilor, raporturilor si conexiunilor privind volumul si structura fortei de munca pe profesii si niveluri de calificare, atat pentru fiecare componenta a economiei nationale, cat si pe ansamblul ei. Cererea de munca nu se identifica cu necesarul total de munca; ea constituie numai o parte a acestuia, cea care se satisface prin intermediul angajarilor si salarizarii. Ca urmare, in cererea de munca nu se include necesarul de munca acoperit prin activitatile realizate de catre femeile casnice, de catre studenti, militari in termen sau de alti nesalariati. Asadar, cererea de forta de munca este forma de concretizare a nevoii de forta de munca si se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca disponibile, adica a ofertei de locuri de munca.

Necesarul (optim) de forta de munca la nivelul economiei nationale este reprezentat de totalitatea capacitatii de munca solicitata la un moment dat, intr-o anumita cantitate, structura profesionala si la un anumit nivel de calificare, care, in conditiile existente de inzestrare tehnica, de organizare a productiei si a muncii, durata a zilei de munca si productivitate, sa acopere cat mai deplin nevoia de munca si obtinerea unui efect maxim util. Un asemenea proces solicita, mai ales din partea agentilor economici, un efort deosebit, de corelare si de armonizare a necesitatilor cu interesele economice, la toate nivelurile economiei.

Activitatea social-economica neintrerupta atrage dupa sine reproducerea, tot atat de continuu, a necesarului de forta de munca, atat ca volum, cat si ca structura profesionala si grad de calificare. Asa cum in procesul de ansamblu al reproductiei, consumul creeaza imboldul productiei, tot asa si consumul continuu de resurse de munca, cerut de productia sociala, reproduce de fiecare data nevoia de forta de munca, diferita si ea de la o perioada la alta.

Cererea de forta de munca prezinta si o pronuntata elasticitate, ea modificandu-se in cadrul intern si international, ca volum si structura, sub impactul urmatorilor factori: a) evolutia productiei de bunuri economice; b) nivelul si dinamica productivitatii muncii; c) evolutia nivelului mediu al salariilor; d) volumul si rata investitiilor (economiilor) etc.

Din acest ansamblu de factori, retinem volumul productiei si productivitatea muncii, ca factori cu actiune directa asupra cererii de munca, astfel ca pentru economia unei tari, necesarul de munca este o rezultanta a intensitatii cu care se manifesta cei doi factori. In functie de acestia, cererea de munca (N) se poate estima raportand nivelul productiei (Q) la productivitatea muncii (W), astfel: N = . In acest sens, o crestere a productiei, in conditiile mentinerii constante a productivitatii muncii, nu se poate realiza decat prin sporirea numarului de lucratori, deci cresterea cererii de forta de munca.

De asemenea, trebuie retinut si costul fortei de munca, adica salariul posesorului acesteia, ca factor cu o influenta considerabila asupra necesarului de munca. Miscarea salariului in sus sau in jos determina modificari sensibile in evolutia cererii de forta de munca. Astfel, o crestere a salariului, ca urmare a sporirii productivitatii muncii, va insemna o scadere a motivatiei de a angaja noi lucratori, dar si o restrangere a posibilitatilor financiare de a suporta costul unei forte de munca suplimentare, ceea ce se traduce prin scaderea cererii de munca. Invers, o reducere a salariilor, determinata de scaderea productivitatii muncii sau de alte cauze, sub o anumita limita a acceptabilitatii de catre posesorii fortei de munca, va genera un fenomen (mai mult sau mai putin intens) de migratie a acestora spre alte domenii sau sectoare ale economiei, mai rentabile. Se creeaza astfel, un deficit relativ de forta de munca in domeniile de activitate cu salarii reduse, fapt care va antrena o crestere a cererii de munca in aceste domenii.

In privinta investitiilor dintr-o economie, trebuie precizat ca acestea exercita o influenta asupra cererii de munca, pe un orizont de timp mai indelugat, intrucat, de regula, amplificarea unor activitati existente si aparitia altora noi, generatoare de locuri de munca, necesita o anumita perioada de timp. Din acest punct de vedere, pe un interval scurt de timp, cererea fortei de munca este, in general, invariabila.

In concluzie, suportul real al cererii de munca il constituie activitatea economica, a carei dezvoltare determina dinamica necesarului de forta de munca, in cadrul unei societati.

Oferta de munca isi are sursa in populatia totala a unei tari, reprezentand totalitatea muncii pe care o poate efectua populatia apta de munca, ce doreste sa se angajeze la un moment dat. Oferta de munca inseamna de fapt cerere de locuri de munca, in conditii de salarizare. Determinarea stricta a ofertei de munca nu ia in considerare toata populatia apta de munca, ci numai acea parte a ei, dornica de a se angaja ca salariata, la care se adauga soldul migratiei externe a persoanelor apte de munca, din perioada respectiva. De asemenea, oferta de munca nu se identifica cu populatia apta de munca; ea nu include femeile casnice, militarii in termen, studentii si alte persoane care desfasoara activitati nesalariate sau nu doresc sa se angajeze in nici un fel.

Oferta de forta de munca este influentata si ea de o serie de factori, precum:

a) marimea populatiei active disponibile si structura acesteia pe categorii de varsta;

b) nivelul mediu al salariilor (un nivel al salariilor ridicat in anumite domenii de activitate va determina o crestere a ofertei de munca catre aceste domenii si invers);

c) marimea proprietatilor individuale (persoanele care detin sau beneficiaza de averi personale insemnate isi vor diminua cantitatea de munca oferita, asigurandu-si traiul decent pe baza veniturilor din proprietati);

d) traditiile, obiceiurile si alti factori de natura psihologica care afecteaza comportamentul ofertantilor de munca.

Oferta fortei de munca se caracterizeaza, spre de deosebire de alte categorii ale ofertei, printr-o serie de particularitati: a. are o mobilitate spatiala mult mai limitata in raport cu oferta marfurilor obisnuite;

b. constituirea ofertei de forta de munca necesita un timp relativ indelungat, necesar cresterii si instruirii fiecarui segment al populatiei pana la varsta angajarii;

c. oferta de forta de munca are un caracter rigid si este eminamente perisabila, intrucat cei care fac oferta trebuie sa traiasca, ei neputand astepta oricat angajarea pe un loc de munca;

d. oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata, deorece generatiile de tineri sunt crescute si educate ca oameni si nu pentru a deveni marfuri obisnuite; de asemenea oferta fortei de munca depinde si de alte elemente extraeconomice precum: varsta, sex, starea de sanatate, aspecte demografice etc.

In final, se poate preciza ca factorul comun de influentare atat a cererii, cat si a ofertei de munca este nivelul salariului. Cresterea acestuia stimuleaza interesul pentru angajare si deci, marimea ofertei de munca. Cererea de munca se afla, insa, in raport invers proportional fata de salariu, in sensul ca sporirea salariilor, insemnand scumpirea locurilor de munca, determina agentii economici sa-si reduca angajarile si sa adopte o alta modalitate de combinare a factorilor, mai putin costisitoare. Echilibrul dinamic dintre cererea si oferta de munca influenteaza favorabil piata capitalului, realizarea investitiilor, piata bunurilor materiale si serviciilor, functionarea echilibrata a economiei nationale.