Structura pietei de capital

STRUCTURA PIETEI DE CAPITAL

Piata de capital este complexa, in cadrul ei tranzactionandu-se diferite tipuri de instrumente financiare in mai multe sisteme de tranzactionare, cu reguli diferite. Avand in vedere aceste aspecte se pot distinge mai multe criterii de segmentare a pietei de capital. In continuare vom prezenta pe scurt aceste criterii si structura pietei de capital delimitata prin intermediul acestor criterii.

1.     In functie de legatura care se stabileste intre emiterea si comercializarea valorilor mobiliare, piata de capital se poate imparti in:

a)     piata primara, pe care se vand si se cumpara pentru prima oara  valorile mobiliare emise de un emitent. Pe aceasta piata tranzactiile se realizeaza intre emitent si investitori. Este piata pe care se finanteaza emitentii atragand resurse financiare de la investitori;

b)     piata secundara de capital pe care se vand si se cumpara valorile mobiliare aflate deja in circuitul economic (care au fost emise anterior si au mai facut obiectul cel putin al unei tranzactii de vanzare-cumparare). Pe aceasta piata, in general tranzactiile se realizeaza intre investitori. Emitentul poate interveni pe piata secundara doar in cazuri speciale, cand isi rascumpara propriile actiuni emise anterior.

2.     Dupa natura produselor financiare tranzactionate, piata de capital se poate imparti in:

a)     piata actiunilor

b)     piata obligatiunilor

c)      piata produselor derivate

d)     piata produselor financiare sintetice

3.     Dupa modalitatea de tranzactionare si de formare a cursului bursier, piata de capital are doua segmente:

a)     piata bursiera;

b)     piata extrabursiera.

Pe piata bursiera tehnica de tranzactionare folosita este dubla licitatie, pretul formandu-se prin confruntarea directa a cererii cu oferta de titluri cu ajutorul agentilor de bursa.

Piata bursiera traditionala are o localizare fizica centrala, un ring al bursei. Prin dezvoltarea burselor electronice, piata s-a descentralizat.

Piata extrabursiera se bazeaza in principal pe activitatea formatorilor de piata. Acestia, influeteaza cursul valorilor mobiliare respective echilibrand astfel piata prin ofertele de vanzare si prin cererile de cumparare. Tranzactiile sunt realizate in nume propriu sau in numele clientilor.

Piata extrabursiera este o piata electronica, intre dealeri bazata pe negociere fara localizare fizica centrala.

4.     Dupa momentul finalizarii tranzactiilor pe piata secundara de capital se disting doua segmente de piata:

a)     piata la vedere sau piata cash cu finalizare imediata a tranzactiilor. In functie de reglementarile pietei respective, tranzactiile la vedere se pot finaliza in cateva minute sau intr-o perioada de pana la 7 zile.

b)     piata la termen cu finalizare viitoare a tranzactiilor

La randul ei, piata la termen poate fi:

piata la termen ferm in care vanzarea unui pachet de titluri, care fac obiectul contractului la termen, este obligatorie sa se realizeze la un termen si la pretul stabilit prin contract;

piata la termen conditional in care, cumparatorul contractului de vanzare cumparare are dreptul ca oricand pana la scadenta sa renunte la executarea contractului. Pretul platit de cumparator pentru aceasta posibilitate de optiune poarta denumirea de prima.

Criterii de clasificare ale pietei secundare de capital

Piata secundara de capital este una complexa. Pentru studierea acesteia este utila realizarea unei clasificari in functie de anumite criterii. In continuare vom prezenta o parte dintre aceste criterii.

1.     Din punct de vedere al continuitatii tranzactiilor realizate intr-o zi de tranzactionare, piata secundara de capital poate fi:

a)     intermitenta. In cadrul acestei piete operatorii lanseaza ordinele in nume propriu sau in numele clientilor pana la un anumit moment cand se opreste introducerea ordinelor in piata. Se realizeaza apoi o centralizare  a ordinelor de cumparare, respectiv vanzare si se stabileste un pret de tranzactionare printr-o operatiune de fixing. Aceasta presupune suprapunerea cererii de cumparare, respectiv ofertei de vanzare si alegerea pretului de tranzactionare, pentru care se tranzactioneaza maximum de instrumente financiare prezente in piata la momentul realizarii fixingului.

b)     continua. In cadrul acestei piete introducerea ordinelor in piata se realizeaza in mod continuu. Tranzactiile se executa in momentul in care se intalneste cererea cu oferta (pretul cerut de vanzator corespunde unui pret oferit de un cumparator, pentru acelasi instrument financiar). Pietele continue sunt caracteristice titlurilor cu lichiditate ridicata, pentru care exista in permanenta cerere si oferta pentru care se poate stabili un curs de echilibru.

c)      pieta mixta. Aceasta combina piata intermitenta cu cea continua. De regula exista o perioada de deschidere, in care se stabileste un curs de fixing (piata intermitenta), urmata de o perioada de tranzactionare continua.

2.     Dupa localizarea ringului de negociere (prezenta sau lipsa acestuia), piatele secundare de capital poate fi:

a)     piete descentralizate (piete de tip OTC sau extrabursier);

b)     piete centralizate de tip bursier, respectiv bursele de valori care au o localizare fizica centrala. Tendinta este ca si bursele sa se transforme in piete descentralizate prin introducerea sistemelor electronice de tranzactionare. Acestea permit efectuarea tranzactiilor de catre intermediari de la distanta, nemaifiind necesara intalnirea acestora intr-un ring de tranzactionare.

3.     Dupa tehnica tranzactionarii, pietele secundare pot fi:

a)     piete bazate pe dubla licitatie - bursele de valori;

b)     piete bazate pe activitatea formtorilor de piata - piete de tip OTC

4.     Dupa forma de proprietate a pietei secundare in cauza si dupa accesul pe aceasta piata al operatorilor:

a)     piete secundare private - sunt piete secundare moderne care corespund modelului anglo-saxon in care accesul este restrictionat;

b)     piete secundare publice - de stat, asigura accesul liber al operatorilor din piata.

5.     Dupa modul de formare al pretului de tranzactionare al valorilor mobiliare:

a)     piete de licitatie, pe care preturile se formeaza la punctul de echilibru dintre cerere si oferta. Sunt specifice burselor de valori. Pe aceasta piata, operatorii nu intra in contact direct. Actualizarea preturilor si realizarea tranzactiilor se realizeaza numai in functie de informatiile furnizate de piata cu privire la cerere si oferta;

b)     piete de negociere (OTC) - specifica pietei extrabursiera. Pe aceasta piata reprezentantii cererii, respectiv ai ofertei intra in legatura directa si pot negocia pretul de tranzactionare.