Fazele integrarii

Fazele integrarii

Diagrama III.I.3 sintetizeaza studiile si experientele integrarii economice europene (Pelkmans 1980 & 1984). Exista, fireste, o gradualitate a integrarii. Stadiile integrarii erau aratate de Balassa (1961).

Diagrama III.I.3

Gradualitatea Integrarii Economice intre natiuni

Uniunea vamala este reunirea mai multor teritorii initial distincte - din punctul de vedere al reglementarii vamale - intr-un teritoriu cu reglementare vamala comuna. Sunt astfel suprimate frontierele vamale dintre tarile uniunii, ramanand, din acest punct de vedere, distinctia frontierei vamale comune - a tarilor membre uniunii fata de tari terte. Uniunea vamala se deosebeste de zona (asociatia) de liber-schimb in sensul in care, tarile individuale membre uniunii vamale isi pierd orice libertate de a aplica taxe vamale proprii (propriu reglementate)[2].

Pentru zona de liber-schimb, tarile membre pot considera si ceea ce se numeste taxa vamala "optima", relativa la unele bunuri. Context in care zona de liber-schimb este lipsita de politici vamale comune cu alte tari, fata de tari terte, ramanandu-i acestei tari dreptul de a-si aplica propriul protectionism fata de cele din urma.

Dimpotriva, pentru uniunea vamala, tarile membre sunt tinute sa nu aplice, in fluxurile comerciale cu celelalte tari membre, niciun fel de taxe vamale, fiscale etc., nici restrictii cantitative sau de oricare alta natura la exportul sau importuri.

Teoria uniunii vamale este, in conditiile aratate mai sus, punctul de plecare al gandirii asupra integrarii economice. Intr-un astfel de context, fireste, uniunea vamala prezinta un grad de integrare economica superior zonei de liber schimb, in conditiile in care, insa, ambele forme sunt reprezentative stadiilor incipiente ale integrarii. Stadiile incipiente, ca si cele avnsate ale integrarii - piata comuna, uniunea economica, uniunea economica si monetara -- pastreaza in comun efectele tipice integrarii ale creerii de comert si pervertirii (deturnarii) comertului.

In ce priveste stadiile integrarii avansate, piata comuna este zona in care libertatea de circulatie a bunurilor, serviciilor si factorilor de productie  -- iar la factorii de productie sunt intelese circulatia persoanelor si cea a capitalurilor -- este considerata deplina. Specialistii inteleg aici:

(i) inlaturarea tuturor barierelor vamale, tehnice, fiscale, administrative ale circulatiei bunurilor intre tarile membre;

(ii) armonizarea reglementarilor nationale, in statele membre, privind circulatia acestor componente ale pietei, la care se pot adauga politici comune si coordonate intre statele membre;

(iii) adaptarea colectiva a reglementarilor statelor individuale la schimbarile internationale pe domenii (Barsan 1995[i])

Mai multe despre stadiile cele mai inalte ale integrarii in sub-capitolul urmator. Autorii amintesc editarea, in anul 1985 de catre Comisia Europeana (CE), a ceea ce s-a numit Carta Alba a Integrarii Europene[3], care avea sa specifice o lista de obstacole in strategia procesului. Tsoukalis (2000, p. 63-64) spune aici ca: " diferitele stadii sunt, in mod normal, prezentate in forma unei scari care poate fi urcata numai treapta cu treapta, si care duce in final la . integrarea economica completa.". Daca, astfel, putem afirma ca uniunea sau comunitatea aduce un avans indiscutabil al pietei, limita de care se va lovi procesul integrationist este, in conditiile contemporane, economia mixta, respectiv faptul ca interventia statului nu se limiteaza la controlul frontierei sau politica macroeconomica (Pelkmans 1984). Integrarea este ea-insasi o initiativa politica, condusa de o autoritate supranationala, purtatoare de competente politice si dimensionata corespunzator. Suntem, astfel, inca departe de ideea unei autoritati minimale, imaginata de economia liberala.

Timbergen (1954) face totusi diferenta intre ceea ce domnia sa numeste integrare negativa, respectiv pozitiva. Integrarea negativa inseamna, pur si simplu, eliminarea obstacolelor in fata liberei circulatii a bunurilor si factorilor de productie. Integrarea pozitiva vine in continuarea (si, politiceste vorbind, nu impotriva) integrarii negative si se refera la armonizarea regulamentelor si adoptarea de politici comune. In fapt, conceptele de "negativ" si "pozitiv", in politica economica, revin, si in alte conceptii, inca de la o despartire de faze intre capitalismul clasic, al asazisei "libere concurente", si cel modern, al secolului al XX-lea si de dupa marea criza 1929-1933, al economiei mixte. Aceasta din urma si acest tip de decizie macroeconomica "scoate capul" in mod obligatoriu, in oricari conditii actuale, dar cu atat mai evident in contextul integrarii.