StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Economia de piata. agentii economici contemporani. : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Economia de piata. agentii economici contemporani.




Economia de piata. Agentii economici contemporani.


Satisfacerea  nevoilor umane se realizeaza din  productie  proprie, prin autoconsum sau apeland la produsele altora (prin intermediul schimbului).

Satisfacerea trebuintelor prin aceste doua forme au coexistat, dar, in timp, raportul dintre ele s-a schimbat.




Acestor  modalitati  le corespund doua forme &nb 727i88h sp;diferite  de organizare si desfasurare a activitatii economice. Economia naturala (autarhica si economia de schimb (de marfuri, de schimb monetar).

Economia naturala acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati fara a se apela la schimb.


1. Economia de schimb, forma universala de organizare si functionare a economiei contemporane. Geneza si trasaturi.


Se poate aprecia ca economia naturala a fost dominanta in conditiile unui  nivel scazut de dezvoltare economica cu o gama restransa de  trebuinte, cele elementare (biologice) fiind preponderente. (Alvin  Toffler 'Civilizatia primului val')

Restrangerea  economiei  naturale  a fost insotita  de  afirmarea  si extinderea economiei de schimb.

Economia de schimb acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice, in care agentii economici produc bunuri in vederea  vanzarii,  obtinand  in schimbul lor altele, necesare satisfacerii trebuintelor.

Reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana.


Trasaturile generale ale economiei de schimb:


a) Specializarea agentilor economici - economia de schimb are la   baza  diviziunea sociala a muncii,  care  genereaza  agenti economici specializati.

Specializarea unui agent economic intr-un domeniu sau altul de activitate are  la  baza  interese  economice. Aceasta  inseamna ca  deciziile  de specializare se intemeiaza, constient, pe teoria avantajului relativ (compativ);

Avantajul comparativ (relativ) il are  agentul economic atunci  cand obtine  un bun cu un cost de oportunitate  mai  mic   in raport cu al celorlalti.

Un  agent  economic detine un avantaj absolut  atunci  cand produce o cantitate data de bunuri cu mai putine resurse in raport  cu  oricare alt agent sau reciproca <cu  resurse  identice obtine o cantitate mai mare de bunuri>.

In ceea ce priveste avantajul relativ (comparativ) este necesara  determinarea  costului  de  oportunitate,  adica aprecierea  pe care  un  agent economic o acorda sanselor la care renunta  atunci  cand face  alegerea (P. Hayne, Modul economic de gandire,  E.D.P., Bucuresti, 1991,p 1-11, 40-45, 111-126).

Specializarea  fundamentata economic genereaza  nu  numai sporirea  rezultatelor  cu  un  efort  dat, ci  si necesitatea cooperarii si conlucrarii agentilor economici;  ea face  ca activitatea de satisfacere a nevoilor unuia sa fie dependenta  de a celorlalti.

Specializarea este forta coeziunii unei economii. Ea ramane prima conditie si trasatura a economiei de schimb, baza a cooperarii  si  a progresului economic.


b) Autonomia si independenta agentilor economici

Aceasta  presupune ca agentii economici sunt abilitati cu dreptul de decizie, iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice;

Autonomia  este  fundamentata  pe  interesul  agentilor economici izvorat  din proprietate  si se realizeaza in modalitati diferite in raport de  o forma sau alta de proprietate;

Autonomia deplina se realizeaza in conditiile proprietatii  particulare, cand agentul economic decide in mod direct in virtutea atributelor  dreptului  de proprietatePosesiunea, utilizarea, dispozitia,  gestiunea (sau administrarea) si uzufructul.

Baza deplinei autonomii a agentului economic ramane proprietatea particular-privata.


c) activitatea economica graviteaza in jurul pietei

 datorita  diviziunii muncii  si  specializarii  agentilor economici, fiecare este dependent  de  bunurile furnizate  de altii,  majoritatea  covarsitoare  a  acestora  fiind destinate schimbului.

intre producator si consumator se interpune schimbul la piata;

in jurul pietei graviteaza intreaga viata economica;

nici un agent economic nu se poate izola de piata, care devine mecanismul, institutia care  mediaza  intre   producator   si consumator;

este tabloul de comanda care mediaza aceste legaturi;

- ofera informatiile necesare pentru a decide ce sa se produca, cum, cat si pentru cine sa se produca, dar si ce, cat si cum sa se consume;

piata  este  aceea care valideaza, in  ultima  instanta deciziile economice;

schimburile dintre agentii economici pot avea loc direct sau intermediat de moneda.


d) monetizarea economiei

Se caracterizeaza prin faptul ca, 'banii reprezinta alaturi de capital si specializare cel de-al treilea aspect major al vietii economiei moderne. Fluxul de bani reprezinta sangele care iriga sistemul economic si  etalonul de masura al valorilor  (P.A Samuelson - L`economique, tom.I, 8e Edition, Libr. Armand Colin, Paris, 1953, p. 88).

Totalitatea  tranzactiilor  economice,  modul de  functionare a economiei, chiar  structura organica a societatii sunt, intr-o forma sau alta influentate de catre bani (moneda).

Importanta  banilor  este pusa in evidenta  si  de  catre functiile  lor: (in prezent specialistii sintetizeaza  cel putin trei  functii ale banilor: mijloc de schimb, mijloc de  masura  a activitatii economice, mijloc de rezerva de valoare. In viziune altor autori  banii contemporani indeplinesc si alte functii: mijloc  de plata, mijloc de rezerva a valorii si de economisire; mijloc de tezaurizare, factor de putere economica pentru emitent si detinator etc.


2. Banii


Functia de mijloc de schimb:

- principala  functie a banilor consta in aceea  ca  moneda este mijlocitorul (intermediarul) schimbului.

- banii  sunt  mijloc  de schimb  universal,  prezenti  de regula, in orice tranzactie si avand acceptabilitate  generala  de catre  toti participantii la activitatea economico - sociala dintr-un  spatiu  economic (si teritorial) numit zona monetara;

- au  calitatea  de mijloc de plata  instantaneu  sau  de lichiditate prin excelenta;

- favorizeaza  accelerarea ritmului in care  se  deruleaza tranzactiile economice, cresterea eficientei economice pentru fiecare  agent  economic  si pe ansamblu, satisfacerea mai buna a trebuintelor.


Functia de mijloc de masura a activitatii economice:

pentru realizarea exigentelor principiului rationalitatii, in  activitatea economica,  este necesara masurarea si compararea, in timp  si  spatiu a cheltuielilor si rezultatelor, atat potentiale in diferite alternative, cat si cele efective;

- moneda este  cea  care indeplineste asemenea  roluri  si reprezinta etalonul general de masura specific economiei de schimb;



- instrumentul concret al masurii monetare este pretul;

- masurarea economica prin intermediul monedei permite compararea  diferitelor componente ale vietii economice  si stabilirea  unei scari  generale  a  preturilor; creeaza premisa  abandonarii comparatiilor  prin intermediul preturilor relative  in  favoarea calcului economic fundamentat pe preturi absolute.


 Functia de rezerva de valoare (sau de  economisire, de rezerva):

- consta in aceea ca veniturile monetare necheltuite pot  fi retinute  de  posesor  ca rezerva  pentru  economii  si  consumuri viitoare;

- rezervele se pot constitui si din alte bunuri economice;

- cand  aceasta functie este exercitata de catre  moneda, ea  prezinta avantaje indiscutabile. Pe seama monedei  se  pot alege bunurile si activele necesare realizarii consumului  viitor si economiilor;

- costurile pastrarii si riscurile sunt mai reduse intr-o economie care functioneaza normal si este neinflationista;

Scolile  si curentele de gandire economica sunt in  principal de acord  cu  functiile monedei insa nu au dat un raspuns clar  si univoc la intrebarea; ce sunt banii (moneda )?

Raspunsurile pot fi grupate astfel:

Banii  sunt o marfa speciala care indeplineste  rolul de mijlocitor al schimbului, etalon general al valorii si rezerva de valoare (scoala clasica);

- Banii  sunt  o conventie sociala, o creatie  a  ordinii  de drept,   acceptata in  mod tacit   de  catre   participantii   la tranzactii;

- Banii  sunt  orice activ, orice element  al realitatii  cu acceptabilitate generala in evaluarea si derularea tranzactiilor  economice si in reglementarea drepturilor si obligatiilor;

- Banii sunt definiti si prin functiile lor: mijloc de  schimb si de plata, de masura si mijloc de rezerva.


Forme de bani:

- Banii marfa existenti sub forma bunurilor marfare;

Banii (moneda metalica) din aur si argint Sec.XIX;

Bancnota  de credit care reprezinta un inscris  emis de banci  corespunzator cu cantitatea de metal pretios si volumul de bunuri  economice  marfare  supuse tranzactiilor  (de vanzare-cumparare); sunt  in  general 'carti de credit' convertibile  in produse.

- Banii  contemporani, nonsubstantiali care  nu  au  alta garantie  decat increderea in cei indreptatiti sa  coreleze  masa monetara  cu  cantitatea de bunuri si servicii  existente  la  un moment dat.

Banii contemporani se prezinta intr-o mare diversitate de stari:

 numerarul (sau  moneda  manuala); bacnote  si   moneda metalica;

 moneda  scripturala; banii de cont pentru  care  se folosesc  mijloace (instrumente), tehnici care sa permita  utilizarea  sa directa pentru efectuarea tranzactiilor economice: viramentul, cecul, cartile de  credit, cartea bancara si o mare  varietate  de  instrumente informatizate, etc.


Tranzactiile intre agentii economici sunt bilaterale de piata

- tranzactiile  unilaterale (de  transfer) - donatii,  subventii, impozite, taxe, exproprieri fara despagubiri etc.

- tranzactiile bilaterale - miscari reciproce, biunivoce de  bunuri intre doi agenti economici;

- tranzactii bilaterale coercitive;

tranzactii  bilaterale de piata, generate de intalnirea cererii si ofertei.


Bunurile imbraca forma de marfa devin bunuri comerciale

- marfa -  un bun economic care serveste  productiei  sau satisfacerii nevoilor de viata ale oamenilor, destinat  vanzarii - cumpararii;

- bunuri  integral marfare (sau bunuri comerciale); partial marfare (sau mixte, cand trecerea se face tot prin vanzare cumparare, dar pretul se formeaza in conditiile pietei cat si a unor masuri de protectie  sociala sau criterii de echitate, gen subventii) si bunuri nonmarfare sau noncomerciale (gratuite, suportate de societate in ansamblu).


3. Sistemul economiei de piata


In   conditiile  economiei  de   piata mecanismul  de fundamentare, adaptare si transpunere in viata a deciziilor vizeaza  modul  in  care acestea  asigura  coerenta  solutiilor cu privire la  ce  sa  se produca si cat sa se produca, cum si pentru cine.

Ce si cat sa se produca ? Se produce ceea ce este necesar. Dar  ca  expresie  a raritatii, resursele  sunt  insuficiente  in raport cu nevoile.

Se pune intrebarea cine fixeaza 'lista si topul' nevoilor ce vor fi satisfacute ? Pe ce criterii ? Toate acestea pleaca de la  problema alocarii  resurselor,  a  factorilor  de  productie limitati, pe diferite domenii de activitate: in mod centralizat sau descentralizat.

Cum sa se produca? Adica prin ce modalitati de combinare  a factorilor   de  productie si  pe  baza  caror  criterii   este   apreciata oportunitatea uneia sau alteia din formele de combinare a  factorilor  de productie in activitatea economica.

Pentru cine se produce? Cine si pe ce criterii desemneaza categoriile  de  beneficiari ai bunurilor produse? Care  sunt modalitatile  prin  care acestia  au acces la  cantitati  egale  sau diferentiate din bunurile oferite? Raspunsurile extreme pot  fi: in  mod  centralizat de catre o autoritate  sau  descentralizat  de catre fiecare agent economic pe baza resurselor de care dispun diferite categorii de beneficiari.

Luarea   deciziilor  impuse  de   raritatea   economica sunt sintetizate  sub forma a doua sisteme (modele) teoretice de  organizare si functionare a economiei de schimb:

- sistemul economiei de piata;

- sistemul economiei de comanda (centralizat).

Criteriile de delimitare a sistemului economiei de schimb sunt: gradul de libertate a agentilor economici si caracteristicile mecanismului de reglare.

Sistemul economiei  de piata  reprezinta acel tip  de organizare a economiei  in care  raportul  dintre  cerere si  oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodelor  de  organizare  si  de  combinare   a  factorilor   de productie, iar  persoanele si categoriile de persoane care au acces  la  aceste bunuri sunt stabilite de nivelul si dinamica preturilor.

In  concluzie,  se considera ca economia de  piata  este  acel sistem  economic in care 'mecanismele naturale sunt singurele care tind sa asigure echilibrul cererii cu oferta, cu excludere oricarei  interventii a monopolului sau a statului'.

Actiunile  oricarui  individ  si   agentilor economici au  la baza regulile si favorabilitatile pietei.

Elementele  structurale sunt cele care   asigura  functionalitate sistemului economiei de piata.

Agentii  economici (menaje, intreprinderi, institutii  etc.) independenti juridic si egali in fata legii isi exercita  liber atributele dreptului de proprietate asupra  bunurilor economice de care dispun (forta  de munca, bani, titluri, bunuri economice marfare ).

Pe baza dreptului de proprietate subiectii au deplina libertate  de  a  se  angaja in activitati  economice (legale) pe  care  le considera oportune in conformitate cu interesul propriu, asumandu-si integral avantajele si riscurile propriilor decizii.

Relatiile economice dintre operatorii economici imbraca forma tranzactiilor  de piata, bilaterale, libere si directe,  in  care fiecare, ghidat de  interesul personal,  particular,  isi  alege in  mod  liber partenerii de tranzactii economice, iar actiunile pe care   le  intreprinde  se bazeaza exclusiv  pe   criterii   de rationalitate economica.



Aceste relatii se realizeaza in cadrul unui sistem generalizat  de piete interdependente:. piata bunurilor de consum si a bunurilor de  capital,  resurselor   naturale, muncii, monetara, financiare si  cea a  schimburilor monetare.

Toti  agentii  economici  si toate categoriile de piete  se  afla intr-un sistem de concurenta libera, care asigura cooperarea si selectia lor prin prisma rezultatelor economice.

Concurenta libera si generalizata este cel mai important factor al progresului economic individual si general.

Modelul teoretic  al economiei de piata este construit pe o serie  de premise care reprezinta fundamentele sale:

- individul (homo economicus) este o fiinta inteligenta si rationala,  ghidat  de interesul personal si  principiul  hedonist (maximum de eficienta), liber in actiuni;

- egalitatea  in drepturi, obligatii si tratament  a fiecarui individ, a tuturor categoriilor de agenti economici prin suprematia  legii, elaborarea si aplicarea  de catre statul democratic de drept;

- toate  deciziile economice sunt adoptate de catre  indivizi si  firme,  fara interventia guvernului; familiile decid  in  mod liber  ce cantitate de munca si alti factori de productie sa ofere  si  ce bunuri sa se consume; firmele decid ce si cate bunuri economice sa produca.

Se  considera ca acest sistem asigura gradul de  satisfactie cel mai inalt posibil pentru cei ce vand si cumpara; asigura  raportul dintre cerere si oferta; stimuleaza creativitatea si initiativa,  asigura cea mai inalta eficienta economica.

Modelul teoretic al economiei de comanda este cel in cadrul caruia orientarea actiunii

agentilor economici se face in mod centralizat si obligatoriu - statul totalitar.

Sistemul ideal al economiei de piata nu exista. In  orice economie contemporana se intrepatrund, in proportii diferite, elemente  caracteristice  si mecanisme ale  sistemului  de piata libera cu cele dirijiste.

O economie nationala contemporana poate fi considerata ca economie de  piata daca contine urmatoarele elemente structurale si mecanisme de reglare:

- pluralismul formelor  de proprietate  egale  in  fata legii;

- economia  este  descentralizata,  functioneaza  pe  baza optiunilor individuale   si in concordanta  cu  cerintele  pietei cadrul legislativ si al parghiilor economico-financiare;

- interesul personal si raporturile de piata  bilaterale reprezinta  baza  activitatii economice, impulsul fiind  dat  de maximizarea profitului pentru vanzator si a utilitatii (satisfactiei)  pentru cumparator (consumator), ca mobiluri primordiale ale actiunii economice;

- piata  concurentiala  este reglatorul principal al activitatii economice.  Aceasta transmite ce, cat, cum si pentru cine  se  produce, ce, cat si cine consuma din diferite categorii de bunuri economice necesare.

Toate acestea sunt posibile daca:

- exista un sistem de piete: (a bunurilor de consum, a factorilor de productie, monetara, financiara, a schimburilor monetare, etc.) in care se confrunta   deschis  cererea   si  oferta de bunuri   specifice determinand niveluri si evolutii adecvate ale preturilor;

- este realizat un sistem de comunicare intre componentele  sistemului de piete, astfel ca situatia specifica pe  o anumita piata sa determine reactii similare pe celelalte piete;

- pentru  majoritatea  bunurilor economice (bunuri de  consum  si  investitii, forta  de munca, moneda, titluri, valute) preturile se  formeaza liber, prin negocieri intre vanzatori si cumparatori fara interventii administrative ale statului si fara politici monopoliste;

- concurenta loiala, conform reglementarilor legale, pe  toate categoriile de piete, ii favorizeaza pe cei puternici, intreprinzatori inlaturandu-i pe cei slabi si inadaptabili;

- existenta  unui  sistem financiar-bancar  ramificat, modern, echipat, care isi asuma reglarea operativa a masei  monetare  si orienteaza activitatea celorlalti agenti economici;

- o  structura  tehnico-economica  moderna (factori  de  productie,  nivel calitativ,  mod de  combinare  etc.) care reprezinta  componenta substantiala a  unei inalte eficiente economice, premisa satisfacerii decente a nevoilor fundamentale  pentru toti cetatenii - conditie materiala a libertatii economice;

- statul democratic  vegheaza  la  respectarea   regulilor pietei, completeaza  si corecteaza mecanismul sau, folosind  cadrul legislativ si parghiile economico-financiare;

- activitatea agentilor  economici-firme  si  familii  au  la baza unele mentalitati, atitudini si comportamente  specifice: prevederea, initiativa,   responsabilitatea,  riscul, inhibarea atitudinii 'paternaliste' din partea statului sau a colectivitatii.


4. Tipologia economiilor de piata. Criterii de delimitare


- gradul de interventie a statului in activitatea economica;

- masura  in  care statul actioneaza alaturi  de  mecanismele pietei sau, dimpotriva se implica in aceste mecanisme;

- modul  si nivelurile la care se exercita interventia  statului  in economie (prin proprietatea publica, prin planificare, reglementari  fiscale, monetare si de credit, subventii sau comenzi publice etc.);

- rolul si functiile reale pe care le indeplineste piata;

- curentul de gandire economica care exercita un rol mai  mare  in adoptarea politicii economice guvernamentale, etc.;

delimitari categorice intre tipurile de economie de piata sunt greu de realizat;

Michel  Albert  in  lucrarea  sa  'Capitalism   contra capitalism'  (Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994) apreciaza  ca  in sistemul capitalist   s-au   diferentiat  doua  mari   modele:  modelul neoamerican si cel renan;

Ambele modele sunt emanatie a sistemului capitalist  si a liberalismului, dar au la baza sisteme de valori opuse in ceea ce priveste  pozitia persoanei in intreprindere (institutie), locul

pietei  in societate si rolul pe care trebuie sa-l joace  ordinea legala in economia internationala.


5. Agentii economici (unitatile economice) concept si tipologie


Agent economic - o persoana sau un grup de persoane indeplinind functii bine determinate in viata economica;

Agentul economic poate fi identificat prin relatia  subiect-functie, exercitata intr-un context spatio-temporal dat, care da nastere vietii economice organizate;

Natura functiilor specifice exercitate de agentii economici  permite definirea tipologiei acestora.

Cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la  baza sistemului de evidenta statistica a conturilor nationale. In cadrul ei se disting:

- agentii  producatori,  de bunuri si servicii,  de  natura firmelor;

- agentii consumatori, de natura gospodariilor (menajelor );

- agentii financiari, reprezentati de institutii financiare si de credit;

- administratiile;

- strainatatea ('restul  lumii'), reprezentand agentii apartinand altor economii nationale.

 agentii producatori, impreuna cu cei consumatori, constituie categoria  agentilor  -< non-financiari >; existenta  lor   este determinata de natura economiei de piata, care presupune efectuarea  de  tranzactii intre purtatorii ofertei si cei ai cererii.

Complementar acestor categorii se distinge  o alta, respectiv  a < agentilor financiari>; existenta lor  reflecta autonomizarea relativa a proceselor din sfera financiar-monetara fata de cele din economia reala; bancile, institutiile financiare si de credit desfasoara o activitate  strict specializata, cu  importanta decisiva pentru  formarea  si  utilizarea resurselor monetare, valutare si financiare.



In  economia  contemporana  exista  un  agent  de  sine   statator - administratiile,  care se  ocupa  cu  furnizarea  unor  bunuri  si servicii  de  utilitate publica (invatamant, ocrotirea

sanatatii etc.)  prin colectarea si redistribuirea de resurse de la ceilalti agenti si alocarea lor conform interesului public.

'Restul lumii' reprezinta generic corespondentul extern  al agentilor economici nationali implicati in relatiile cu strainatatea.

Agentii economici elementari reprezinta entitatile primare autonome  ale vietii economice. Aceste categorii formeaza obiectul de studiu al microeconomiei.

Economiile contemporane se caracterizeaza prin cresterea  numarului  si varietatii tipologice a agentilor primari implicati in  functionarea lor, precum si prin multiplicarea interactiunilor dintre acestia.

Agentii  economici agregati reprezinta  clase  de  agenti economici elementari  care indeplinesc functii similare. Formeaza obiectul de studiu al macroeconomiei;

Agentul agregat intreprindere (firme) grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie principala consta in producerea de bunuri materiale si servicii (non-financiare) destinate pietei.

Agentul agregat gospodarii (menaje) agent economic purtator  al calitatii  de consumator de bunuri personale; cuprinde  toate  unitatile care obtin venituri si organizeaza

folosirea lor pentru a cumpara   si consuma   bunurile  de  care au nevoie, pentru a  face economii  etc. (familii, celibatari, diferite comunitati consumatoare).

Agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de  asigurari  cuprinde  unitati institutionale (private, publice, mixte), a  caror functie principala este  cea  de  intermediar financiar intre ceilalti agenti economici;

Agentul agregat administratii publice acel agent economic  care exercita  functia  de redistribuire a venitului  national  si a avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate (administratiile centrale si locale si de stat, institutii din sistemul invatamantului public, protectiei sociale, in cadrul justitiei, infrastructurile publice rutiere, portuare etc.).

Administratiile  private organisme private  fara  scop lucrativ (organizatii,  asociatii, fundatii  etc.)  care   au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru  diferite categorii  de  persoane. Resursele financiare provin  din  contributii  voluntare, cotizatii, venituri pe proprietati etc.

Agentul agregat strainatatea ('restul lumii') - celelalte economii nationale; un agent economic cu operatii specifice   referitoare  la: creante asupra strainatatii, la angajamentele tarii, operatii  de import-export etc.


6. Fluxuri economice reale si monetare: circuitul economic


Multimea operatiilor si tranzactiilor care au  loc  intre agentii economici formeaza, in derularea lor, un circuit.

In  circuitul economic  sunt   cuprinse: activitatile economice, subiectii  economici, tranzactiile si obiectul acestora.

Activitatile  premisa  tranzactiilor economice  se  refera  la totalitatea   operatiilor care  urmaresc,  direct   sau  indirect, satisfacerea  trebuintelor  de bunuri economice: pot fi grupate in  trei categorii: operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si utilizarea bunurilor in cursul unei perioade date; operatii   de   repartitie ce contribuie la   formarea si distribuirea veniturilor legate de procesele de productie (plata salariilor, subventii etc.)  si a celor de  proprietate (dobanzi, rente, dividende etc.); operatii  financiare, care se refera la modificarea  volumului si structurii activelor si/sau pasivelor agentilor economici;

Subiecti  ai  tranzactiilor sunt agentii  economici  grupati  in: intreprinderi (firme), gospodarii (menaje), institutii  financiar-bancare, administratiile publice si cele private, strainatatea.

Obiectul tranzactiilor economice - bunuri produse (corporale si incorporale), serviciile factorilor de productie, precum si moneda.

Tranzactiile care fac obiectul circuitului economic pot fi diferentiate  in  functie de activitatile (operatiile) la  care  se refera, de obiectul acestora, de modalitatile de realizare a lor etc.

Tranzactiile de piata sunt <bilaterale> carora le  corespunde o contrapartida un bun, serviciu sau echivalent in moneda.

Exista tranzactii care nu genereaza un contraserviciu:

- transferuri curente ( plati de impozite, contributii asigurari sociale, subventii de exploatare);

- transferuri  de  patrimoniu  implica  o  modificare  de patrimoniu (suplimentarea investitiilor  agentilor  economici de   catre administratiile publice, mosteniri, donatii etc.)

Fiecare  tranzactie  bilaterala este  reprezentata  prin  doua fluxuri  de sens contrar: fluxurilor reale le  corespund  fluxuri monetare de aceeasi marime, dar de sens opus.

Fluxurile reale de bunuri si servicii ale  factorilor  sunt asociate, alternativ, cu fluxuri de venituri si cheltuieli (scheme).


7. Rezultatele activitatii economice. Indicatori la nivel microeconomic.


Procesul combinarii si utilizarii factorilor de productie se concretizeaza in rezultate economice sub forma de bunuri si servicii.

Utilitatea rezultatelor obtinute de agentii economici este verificata in actul vanzarii-cumpararii si sunt denumite rezultate microeconomice.

Se  masoara in unitati <fizice> (km, m,  perechi  etc.); <unitati  natural-conventionale> (cai putere, kwh etc.) si in <unitati monetare> (leu, dolar, marca etc.).

Rezultatele economice in expresie baneasca, se grupeaza in: rezultate globale (brute), finale, nou create, nete.

'Rezultatele  globale'  reflecta   intreaga activitate desfasurata de agentii economici: includ toate cheltuielile efectuate  pentru  producerea  acelor bunuri. Aceste rezultate se exprima prin cifra de afaceri, productia globala.

Rezultatele  finale exprima valoarea  bunurilor  economice ajunse in ultimul stadiu  al circuitului economic si sunt destinate consumului  final. Nu cuprind consumul intermediar.

Rezultatele nou create reprezinta surplusul banesc peste pretul factorilor de productie materiali utilizati (exemplu: salariul, profitul).

Rezultatele nete - partea din pretul bunurilor economice  ramasa  dupa scaderea costului factorilor de productie si a impozitelor directe si indirecte.

Indicatorii microeconomici:

- cifra de afaceri - totalitatea incasarilor realizate de un agent  economic  intr-o perioada de  timp, exprimate prin preturile pietei. Acest indicator comensureaza performantele

financiare  brute.  Pe baza lui se   asigura  compararea  marimii cheltuielilor efectuate de agentii economici  cu cea a profitului realizat.

- valoarea adaugata masoara efectul rezultat din utilizarea factorilor de productie, indeosebi - munca si capital. Reflecta suma de bani incasata peste  marimea cheltuielilor cu materiile prime, materiale si  energie, care au fost utilizate pentru producerea bunurilor economice;

- venitul global al intreprinderii marimea  profitului brut. Marimea acestuia se determina prin diminuarea  cifrei  de afaceri cu costul productiei.

- profitul net    acea parte a  venitului  global al intreprinderilor  ramasa dupa scaderea din acesta a impozitelor si a  altor prelevari prevazute de lege.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact