 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Principalele grupuri (arhetipuri) de doctrine de politica economica in spatiul euroatlantic |
|
Atat in randurile teoriilor economice, cat si in cele ale partidelor politice apare un numar impresionant de curente de gandire, precum si o mare dirAŽsitate de platforme ideologice sau doctrinare exprimate prin programe politiAŽce. Pentru a pune lucrurile intr-o anumita ordine - in scopul de a le putea explica ori interpreta - s-au incercat anumite clasificari doctrinare ale partiAŽdelor politice pe baza mai multor criterii: gradul de implicare a statului in economie, modul de alocare a resurselor, grupurile sociale reprezentate s.a. Acest fapt a pastrat un anumit grad de neclaritati, confuzii si inconsistente in teoria si in actiunile practice. De-abia in ultimul timp s-a ac Toate celelalte criterii mentionate mai sus, inclusiv gradul de implicare a statului in economie, reprezinta fie caracteristici tehnice, fie caracteristici subsidiare sau functionale care trebuie sa vina in sprijinul realizarii scopuAŽrilor si actiunilor politice esentiale. De exemplu, alternatile alocarii resurAŽselor prin mecanismele pietei sau prin mecanisme politice ori administrati, desi in practica se politizeaza, in realitate nu reprezinta un criteriu esential de clasificare a doctrinei de politica economica. O analiza mai atenta a acestei probleme arata ca optiunea tine mai degraba de latura tehnica, legata in ultima instanta de caracteristica bunurilor si de costurile sociale sau de costurile de tranzactie, precum si de performanta pe care o poate realiza sistemul economico-social in cazul fiecareia dintre alternatile alese. Prin traditie, in viata social-politica a celor mai multe tari euroatlantice s-au evidentiat urmatoarele doctrine, luandu-se ca criterii de definire a acestora scopurile politice esentiale si anume: 1. Liberalismul clasic (care preAŽzinta mai mult interes teoretic si istoric decat practic actual): libertate individuala si eficienta. 2. Neoliberalismul: libertate individuala, eficienta si echitate sau justitie sociala. 3. Socialismul democrat: libertate individuala de a alege, egaAŽlitate in drepturi si oportunitati, si fraternitate ca forma de cooperare. Dat fiind faptul ca nici doctrinele liberala clasica si neoliberala si nici cele socialist-democrate nu au putut raspunde in totalitate cerintelor vietii sociale, economice si politice reale moderne, precum si tuturor intereselor sociale, spre cea de-a doua jumatate a secolului nostru au aparut o seama de noi doctrine bazate pe o combinatie intre scopurile politice esentiale liberale, neoliberale si/sau socialiste si pe o seama de alte valori cu mai mare sau mai mica audienta la populatie cum sunt cele crestin democrate, cele de protectie a mediului inconjurator, sau cele de ordine sociala, cele nationale sau etnice, ori cele bazate pe anumite mituri sau idealuri fie istorice, fie ale personalitatii providentiale. De exemplu, altoind pe principiile neoliberale valorile crestine a rezultat in mai multe tari din zona euroatlantica o doctrina foarte puternica cu mare audienta la populatie, si anume, crestin-democratia avand urmatoarele scopuri politice esentiale: 4. Crestin-democratia: liberatatea individuala, eficienta, echiAŽtatea sau justitia sociala, fraternitatea si solidaritatea crestina de intr-ajutorare.In cazurile in care unele dintre principiile sau scopurile politice esentiale mentionate au fost inlocuite cu alte valori cum sunt cele de disciplina sociala, nationala sau etnie, cele bazate pe lupta de clasa, pe mituri sau simboluri, sau cand acestor valori li s-au rezervat ponderi aproape exclusi (sau exagerat de mari) s-a ajuns la doctrine extremiste. Evident, ele parasesc cadrul democratic, precum si spiritul euroatlantic. Doctrinele izvorasc din realitati economico-sociale specifice Pentru atingerea scopurilor politice esentiale, partidele aleg si dozeaza diferitele politici economice si sociale dupa cum urmeaza: Neoliberalii aleg si dozeaza acele politici economice si sociale care accepAŽta interntia statului pentru solutionarea problemelor economice si sociale pe care piata nu le poate rezolva si pentru realizarea justitiei sociale. Ei opteaza pentru un sistem institutional bazat pe proprietatea privata si pe principiile democratice, care sa asigure drepturile si obligatiile individului in societate si sa stimuleze competitia ca izvor al eficientei si ca pavaza impoAŽtriva fenomenului de birocratizare a vietin economice si sociale. Crestin democratii, fata de neoliberali, accentueaza aplicarea unor preAŽcepte crestine in politicile economice si sociale si anume adoptarea prinAŽcipiului solidaritatii crestine si al ajutorarii celor slabi si lipsiti de mijloace, intucat in societate apar relatii si fenomene care nu pot fi solutionate prin interntia statului si prin aplicarea legii, trebuie apelat - sustin crestin democratii - si la morala crestina, la constiinta si solidaritatea crestina. Acestia sunt impotriva confruntarilor dintre grupurile de interes. In locul conAŽfruntarilor si presiunilor economice si politice ei promoaza cu prioritate diaAŽlogul si procesul de negocieri dintre grupurile de interes (patronat si sindicate) in scopul realizarii pacii sociale, statul jucand rolul de mediator, insa in limitele asigurarii eficientei si in limitele evitarii extinderii sistemului birocratic. Socialistii democrati accentueaza latura sociala in cadrul proceselor economice prin incurajarea si extinderea rolului statului in solutionarea proAŽblemelor economice si sociale si, in primul rand, in solutionarea problemei distributiei. Aceasta are ca efect extinderea sectorului public, sporirea chelAŽtuielilor bugetare, precum si sporirea porii impozitelor si taxelor, ceea ce afecteaza, de cele mai multe ori, cresterea economica si eficienta. De asemeAŽnea, in scopul realizarii pacii sociale, socialistii democrati accentueaza rolul institutiilor neocorporatiste prin care fie se realizeaza medierea de catre gurn a unor neintelegeri dintre grupurile de interes (si in primul rand, dintre sindicate si patronate), fie se asigura relatiile tripartite (agentia gurAŽnamentala, sindicat si patronat) pentru negocieri, fie - in sfarsit - se asigura relatii de parteneriat sub diferite forme: dialog, consultanta, participare la decizii la nil local, sectorial si national. Grupurile de doctrine mentionate contin nu numai elementele care le despart. Ele contin si o seama de elemente comune care le unesc pe probleme economice, sociale si politice fundamentale de interes general. Acestea din urma formeaza asa-numitele puncte ale spatiului de consens. Principalele caracteristici ce definesc conditiile economico-sociale in care au luat fiinta grupurile de doctrine, elementele specifice fiecarui grup, caracAŽteristicile statului, rolul si functiile acestuia, politicile adoptate in legatura cu grupurile de interes, precum si principalele puncte ale spatiului de consens. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
