StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » microeconomie si macroeconomie
Trimite articolul prin email Efecte microeconomice ale politicii fiscale Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Efecte microeconomice ale politicii fiscale



Efecte microeconomice ale politicii fiscale


Expunerea intregii lucrari constituie o dovada elocventa, a modalitatilor prin care politica fiscala utilizand impozitele, genereaza efecte de natura psihologica, financiara, economica si sociala asupra mediului economico-social. Puterea publica constienta de consecintele actiunii impozitelor decide modificari ale structurii sistemului fiscal, in scopul modularii efectelor in concordanta cu finalitatile dorite. In consecinta, amploarea finalitatilor urmarite influenteaza asupra caracteristicilor tehnice ale impozitelor, iar acestea asupra efectelor micro si macroeconomice. La randul lor efectele produse de impozite, influenteaza asupra dimensiunii finalitatilor realizate.

Daca initial prioritate a avut asigurarea randamentului sistemului fiscal in scopul finantarii nevoilor publice, ulterior prioritatea a devenit buna functionare a economiei in scopul sustinerii cresterii economice si stabi­litatii sociale. Optiunile economico-sociale ale guvernelor, subordonate acestui obiectiv global, vor genera cresterea sau diminuarea efectelor sistemului fiscal.





1 Efecte asupra structurii juridice a societatilor economice


In momentul luarii deciziei de a infiinta o unitate structurala economica, creatoare de profit prin producerea de bunuri si servicii economice, mediul fiscal influenteaza asupra structurii juridice alese de decidentul uman. Concret este vorba de regimul fiscal aplicat societatilor de capital comparativ cu societatile de persoane si de costurile fiscale legate de infiintarea societatilor.

In toate tarile in care exista regimul dual de impunere (generalizat in tarile dezvoltate) a beneficiilor realizate, acesta influenteaza asupra alegerii structurii juridice a viitoarei societati. Intrand sub incidenta impozitului pe societate, societatile de capital sunt avantajate, intrucat elasticitatea bazei impozabile este influentata de regimul de amortizare si provizioanele deductibile fiscal, dar si de activul fiscal deductibil din impozitul pe venit. Efectele politicilor de stimulare a investitiilor prin diverse procedee tehnice, alaturi de proportionalitatea cotei impozitului constituie avantaje suplimentare.

In cazul societatilor de persoane progresivitatea impozitului pe venit, alaturi de existenta sau lipsa abaterilor si reducerilor cheltuielilor de infiintare, transfor­mare juridica si modernizare influenteaza prin cuantumul acestora asupra elasti­citatii bazei impozabile si implicit asupra presiunii fiscale exercitate. Pentru a activa relatiile concurentiale pe piata, dar si pe considerente de ordin social, costurile fiscale legate de infiintarea unei societati de persoane sunt mai reduse decat cele la care sunt obligate societatile de capital. Dar acestea pot creste, daca sunt stabilite costuri suplimentare asupra transformarii structurii juridice a unei societati de persoane intr-o societate de capital.

Avantajele opuse ale unui regim dual de impunere a beneficiilor realizate si costurile fiscale de infiintare, influenteaza asupra deciziei economice a viitorilor fondatori, si in final asupra structurii juridice a societatilor existente in economie. Pe termen lung structura juridica va influenta asupra diversificarii surselor de finantare si a accesului limitat (in cazul societatilor de persoane) sau nelimitat (in cazul societatilor de capital) a societatilor pe toate pietele financiare.


2 Efecte asupra numarului societatilor si repartitiei teritoriale a acestora


In scopul realizarii unor obiective de politica macroeconomica, dar si a satisfacerii unor cerinte care provin de la nivel microeconomic, se poate stimula, aparitia de noi agenti economici prin acordarea unor facilitati fiscale. Prin exonerarea partiala sau integrala a beneficiilor realizate pe o perioada delimitata de timp sau in functie de situarea geografica, se realizeaza amplificarea numarului agentilor economici, implantarea acestora in zone situate pe teritoriul national in care exista un excedent de resurse umane si materiale.

Efectul primar va genera efecte secundare constand in cresterea gradului de utilizare a factorilor, calmarea unor tensiuni sociale prin reducerea somajului cu efecte pozitive asupra reducerii transferurilor sociale. Impulsul primar asupra stimularii ofertei globale si secundar asupra cresterii consumului va determina un nivel mai ridicat de echilibru a venitului national.

Pe termen mediu expansiunea materiei impozabile va influenta prin intermediul noilor venituri fiscale asupra nivelului si naturii soldurilor bugetare. In functie de existenta altor factori exogeni, caracteristicile starii de echilibru sau cvasi-echilibru financiar va produce efecte asupra echilibrului monetar, care se vor reintoarce asupra agentilor economici.

Datorita multiplicarii efectelor primare initiale, decidentul public poate urmarii obtinerea unor efecte nuantate, in functie de structura economiei nationale, asigurarea unor raporturi optimale intre structurile sectoriale din economie pentru a imprima o dinamica echilibrata a cresterii economice. Alaturi de elementele expuse initial exonerarile pot fi acordate fie in functie de natura activitatilor, fie de dimensiunea capitalului, fie de numarul noilor locuri de munca, fie de caracteristicile fortei de munca (proaspeti absolventi, someri, persoane handicapate). Combinarea in anumite proportii a criteriilor expuse cu criteriul spatial si cel temporal, va influenta in final asupra numarului noilor agenti economici si repartitiei teritoriale.

Temporalitatea exonerarilor este deosebit de importanta intrucat poate genera o falsa crestere numerica a societatilor din economie. Noi societati pot fi infiintate doar pentru a beneficia de avantajele fiscale acordate, prin con­tinuarea activitatii initiale in cadrul unei noi structuri juridice. In masura in care acest fenomen se produce se poate vorbi de aparitia unei evaziuni fiscale legale.

Aparent decidentul public constata cresterea numarului societatilor infiintate, dar si un ritm inferior de crestere sau uneori chiar de scadere (daca activitatile transferate erau impozitate) a veniturilor fiscale care va influenta asupra echilibrului bugetar si de aici vor disemina in economie. Prin urmare generarile trebuie sa fie acordate pe perioade scurte iar criteriile alese cu grija. Atunci cand de exonerarile acordate nu beneficiaza in aceeasi masura toate societatile nou infiintate apar distorsiuni ale relatiilor concurentiale.

Prin regimul de impunere a beneficiului realizat se poate stimula patrunderea agentilor economici pe piata internationala prin infiintarea de filiale. In acest caz apare un cumul de efecte primare. Efectul teritorial va influenta la randul sau asupra agentilor economici existenti pe teritoriul national si asupra fortei de munca angajate de acestia, prin cererea suplimentara de bunuri si servicii. Al doilea efect primar se va produce asupra structurii organiza­torice si gestiunii societatii-grup care va fi analizat distinct.


3 Efecte asupra dimensiunii societatilor economice


Atunci cand in economie exista un numar mare de societati mici, consolidarea pozitiei si sporirea competitivitatii pe piata prin introducerea progresului tehnic, necesita cresterea puterii financiare a acestora prin concentrarea activita­tilor. Regimul de impunere poate stimula sau descuraja concentrarea societatilor.

Cu ocazia operatiunilor de fuziune pot sa apara in momentul preluarii activelor nete, plusvalori, beneficii sau pierderi la nivelul societatii absorbite. Stimularea concentrarii se realizeaza prin intermediul regimului fiscal aplicat plusvalorilor si deficitelor de fuziune, intrucat beneficiile realizate sunt lovite prin impozitul pe societate la nivelul societatii absorbite. Totusi daca societatea absorbanta detine actiuni la societatea absorbita, plusvalorile rezultate din anularea acestora trebuiesc exonerate. In caz contrar va apare un efect de descurajare. Deducerea pierderilor societatii absorbite din beneficiile societatii absorbante constituie un factor stimulator. Acest drept poate sa nu fie acordat atunci cand conjunctura economica nu permite suportarea de catre buget a reducerii incasarilor fiscale.

Regimul plusvalorilor rezultate la nivelul societatii absorbite poate sa fie divers. Existenta unui impozit distinct pe plusvaloarea realizata are un efect stimulator. Practicarea unei cote reduse contribuie la sporirea efectului stimu­lator. Chiar in prezenta unui impozit distinct poate sa apara un efect de descurajare, daca impozitul platit nu face obiectul unei reduceri integrale sau partiale din prelevarea fiscala bruta a impozitului pe venit. In lipsa acordarii unor reduceri, se obtine un efect inferior ca intensitate, daca se acorda dreptul de deducere din baza impozabila a impozitului pe venit a unei fractiuni din plusvaloarea realizata. O parte din plusvaloare ramane lovita de doua ori, mai intai printr-un impozit proportional si ulterior printr-un impozit progresiv.

In schimb daca un impozit distinct nu exista, impunerea plusvalorilor in cadrul impozitului pe venit datorita progresivitatii descurajeaza procesul de concentrare. Efectul poate sa fie usor ameliorat daca se acorda dreptul de a bene­ficia de abateri deductibile din baza impozabila.

Daca plusvalorile de fuziune trebuiesc reintegrate in beneficiile impozabile ale societatii absorbante, efectul asupra concentrarii depinde de influenta reevaluarii imobilizarilor corporale amortizabile, si de existenta sau lipsa dreptului de ale repartiza in vederea impozitarii pe o perioada de mai multi ani.

In consecinta stimularea sau descurajarea concentrarii depinde de caracteristicile tehnicilor de impunere care influenteaza prin nivelul cotelor de impunere, si prin proportionalitatea sau progresivitatea impozitului, de tehnicile prin care se asigura eliminarea sau limitarea impunerilor multiple si de alte elemente (regimul provizioanelor din fuziune si influenta amortizarii ca urmare a reevaluarilor la valoarea de aport sau la valoarea contabila).

Unele impozite indirecte stimuleaza cresterea dimensiunii societatilor prin concentrare. Impunerea unistadiala a venitului consumat, in stadiul productiei sau comertului cu ridicata stimuleaza concentrarea pe verticala mai ales cand circuitele de productie si distributie sunt lungi. Prin aceasta societatile urmaresc reducerea ponderii obligatiilor fiscale in pretul bunului economic final. Concentrarea verticala descurajeaza specializarea, distorsioneaza deciziile legate de alegerea factorilor de productie si relatiile concurentiale. Aceste efecte negative sunt eliminate in cazul aplicarii TVA care este neutra in ceea ce priveste concentrarea activitatilor. TVA stimuleaza concentrarea socie­tatilor competitive.

Operatiile de sciziune influenteaza asupra reducerii dimensiunii societa­tilor. Cand in urma sciziunii apar noi intreprinderi aceasta contribuie la multiplicarea agentilor economici. Repartizarea plusvalorilor pe mai multi ani in vederea impunerii, dreptul la un activ fiscal asupra beneficiilor din lichidare (soldul activului net social dupa scaderea aporturilor si plata impozitului pe societate), stimuleaza reducerea dimensiunii societatilor prin sciziune.

Din cele expuse rezulta, ca tehnicile de impunere actuale actioneaza cu prioritate in directia crearii unor societati puternice, competitive, preferandu-se cresterea numarului de societati prin crearea unora noi, decat prin stimularea aparitiei acestora in urma unor operatii de sciziune a societatilor existente.


4 Efecte asupra structurilor organizatorice si gestiunii societatilor - grup


Integrarea economica internationala determina societatile sa-si dezvolte structuri de grup, in care puterea decizionala revine societatii - grup, in conditiile in care activitatile sunt desfasurate in tari diferite printr-o retea de filiale autonome. Societatile - grup se confrunta cu sisteme fiscale suverane si distincte. Acestea pot genera, aparitia riscului multiplelor impuneri a acelorasi operatiuni si fluxuri de venit, in lipsa unor acorduri internationale si a unei legislatii fiscale nationale favorabile internationalizarii activitatilor economice.

In consecinta, politicile fiscale variate si variabile produc efecte asupra strategiei de gestionare a societatii - mama si asupra gestiunii fiecarei societati componente a grupului.

Pentru a optimiza efectele variabilei fiscale societatea - grup isi dezvolta, alaturi de sistemul de reporting care ii asigura informatii privind operatiunile fiecarei filiale si de sistemul netting prin care efectueaza compensari bilaterale sau multilaterale periodice, o structura specifica. Efectul variabilei fiscale asupra structurii organizatorice a societatii consta in crearea unui centru de factoring si un centru de refacturation. Centrul de factoring constituie un organism de finantare a carui scop este eliminarea riscului de schimb. Centrul de refacturation este un intermediar juridic si financiar.

Atunci cand aceste doua centre sunt situate in state cu fiscalitate avanta­joasa, administratia fiscala din tara societatii - mama intervine. Obiectiile sale unt legate de costul administrativ, financiar si de garantare a operatiunilor desfasurate prin centrul de factoring. Alte divergente pot sa fie legate de preturile de transfer a operatiunilor desfasurate prin centrul de refacturation.

Societatea - grup se poate insa reorganiza structural sub forma unui holding care detine actiunile societatii grup si filialelor. Acesta administreaza participatiile grupului (in contul acestuia), a carui proprietar devine din punct de vedere juridic.

Atunci cand holdingul este stabilit in tari cu regim fiscal avantajos, apar din nou riscuri fiscale. Acestea sunt legate de reactia administratiei fiscale cu privire la impunerea capitalului, dividendelor distribuite persoanelor nereziden­te, dividende primite de rezidenti si regimul plusvalorilor rezultate din cesionarea titlurilor financiare. Acestea apar ca urmare a reglementarilor fiscale din tarile in care isi desfasoara activitatea filialele.

Acestea influenteaza asupra deductibilitatii dobanzilor filialelor a caror costuri au fost acceptate de societatea - grup si asupra dividendelor distribuite, intrucat beneficiile sunt impuse la sursa, efectele dreptului de a beneficia de un activ fiscal sunt diminuate datorita influentei decalajului timpului de rambursare, dar si unor factori momentani reprezentati de diferentialul inflationist si de rata de schimb monetara.

Prin structurile organizatorice expuse se urmareste diminuarea efectelor fiscale si monetare ale societatii - grup. Efectele fiscale sunt diferite in functie de natura transferurilor operate si de natura relatiilor juridice dintre societati, de abandonarea creantelor consimtite intre filiale, de regimul cresterilor si reducerilor de capital, al reevaluarii activelor si al deficitelor fiscale.

Diversitatea tehnicilor de impunere influenteaza asupra deciziilor de localizare a investitiilor si asupra transferurilor mascate de capitaluri generand fraude fiscale si in consecinta apar disensiuni cu administratia fiscala. Aplicarea unor tehnici diferite de impunere a bunurilor si serviciilor economice care fac obiectul schimburilor internationale, nu asigura comparabilitatea costurilor, genereaza cresterea preturilor bunurilor si deformeaza artificial concurenta pe piata. Aceste aspecte explica interesul statelor in introducrea TVA si efortul tarilor din Uniunea Europeana de armonizare a sistemelor fiscale, dar si de introducere a unei monede unice.


5 Efecte asupra gestiunii rezultatelor


Regimul deducerilor fiscale influenteaza asupra beneficiilor impozabile. Din momentul determinarii rezultatului contabil, obligatiile deductibile fiscal influenteaza asupra elasticitatii bazei impozabile a impozitului pe societate.



Tehnicile fiscale de determinare a bazei impozabile sunt diverse. Acestea genereaza diferente permanente sau temporare intre rezultatul contabil si cel fiscal care alaturi de cota impozitului pe societate, influenteaza asupra beneficiului net. Diferentele permanente apar in special datorita amortizarii si provizioanelor deductibile fiscal, dar si a cheltuielilor nedeductibile fiscal reprezentate de amenzi, penalizari, cheltuieli de lux, depasirea limitei deductibile fiscal a cheltuielilor reprezentand sponsorizari, donatii, reclama si publicitate, etc. Diferentele temporare sunt generate de regimul fiscal al rezultatelor deficitare, si orice alte venituri sau obligatii care sunt incluse in baza impozabila intr-un exercitiu, in mod diferit fata de cel in care au fost inregistrate in contabilitate.

Intr-un mediu economic inflationist amortizarea deductibila fiscal de tip degresiv sau accelerat comparativ cu amortizarea liniara inregistrata in contabilitate prin diminuarea mai pronuntata a rezultatelor impozabile stimuleaza capacitatea de autofinantare a societatilor. Constituirea unor provizioane deductibile fiscal pentru obligatii, riscuri si pierderi care sunt numai eventuale si nu probabile, produce efecte in momentul reducerii si ulterior in momentul reintegrarii in baza impozabila, atunci cand evenimentul economic pentru care s-au constituit nu s-a produs. Daca insa evenimentul economic se produce, utilizarea acestora integrala sau partiala diversifica efectele deciziei fiscale.

Societatile economice isi pot incheia activitatea cu beneficii dar si cu pierderi. Regimul fiscal al pierderilor inregistrate influenteaza asupra bazei impozabile. Aparitia unor pierderi poate sa nu se datoreze gestionarii defectuoase a activitatilor. Acestea pot sa fie generate de asumarea unor riscuri investitionale. Prezinta importanta daca deducerea pierderilor inregistrate din beneficiile anterioare sau posterioare este prevazuta de lege si in caz afirmativ daca aceasta este sau nu conditionata de indeplinirea anumitor conditii.

Pentru a descuraja gestionarea defectuoasa si pentru a stimula studiile de cercetare destinate imbunatatirii tehnologiilor existente, crearii de noi produse si tehnologii care presupun intotdeauna un risc, se impune acordarea dreptu­lui de a deduce pierderile inregistrate in anumite conditii. In consecinta efectele asupra rezultatelor inregistrate de societati vor fi diferite, in functie de cauzele generatoare a pierderilor. In acelasi timp apar efecte asupra asumarii riscurilor, asupra introducerii progresului tehnic, asupra pozitiei pe piata a societatilor, asupra fluxurilor fiscale generate de impozitul pe societate si prin acestea asupra bugetului statului. Astfel acordarea dreptului in functie de existenta unei corelatii intre evolutia investitiilor nete comparativ cu rezultatele obtinute, stimuleaza societatile care promoveaza o politica activa de investitii. Intensitatea efectelor asupra gestionarii rezultatelor si prin aceasta asupra stimularii activitatii societatii depinde de tehnica de deducere a pierderilor. Se considera ca, dreptul de a repartiza rezultatele deficitare contabilizate asupra exercitiilor viitoare, fara limitarea intervalului maxim de timp, produce un efect puternic asupra activitatii societatii.

In schimb, dreptul de a scadea rezultatele deficitare din beneficiile anterioare care nu au fost distribuite, genereaza aparitia unui efect a carui intensitate depinde de modul de imputare a creantei care apare asupra bugetului. Imputarea creantei asupra beneficiilor realizate in urmatoarele exercitii financiare, in conditiile rambursarii soldului neutilizat dupa un anumit interval de timp, are un efect mai redus asupra activitatii societatii. Rambursarea imediata a creantei aparute, are insa un efect mai puternic.

In consecinta, acordarea dreptului de a repartiza deficitele, tehnica de realizare stabilita si conditiile restrictive impuse influenteaza asupra rezultatelor, dar si asupra efectelor produse de impozitul pe societate asupra deciziilor de asumare a riscurilor. Acordarea dreptului de deducere a unor rezultate deficitare este justificabila sub aspect economic, desi genereaza temporar o reducere a prelevarilor fiscale.

Astfel, atunci cand societatile realizeaza noi produse si tehnologii care sunt cerute pe piata acestea obtin beneficii suplimentare, insa in caz de esec apar pierderi sau reduceri ale beneficiilor realizate. In acest caz Statul prin intermediul deducerilor contribuie la finantarea riscului asumat si produs, dar mai ales la prevenirea aparitiei unui efect de descurajare a studiilor de cercetare, care contri­buie la sustinerea cresterii economice. De ce?

Intrucat impozitul pe societate reduce randamentul net al investitiilor riscante comparativ cu a celor obisnuite, influenteaza rezultatul net obtinut care poate sa fie reinvestit sau repartizat in anumite proportii care sunt influen­tate si de consecintele producerii unui risc acceptat. Actionarii pot sa prefere in lipsa unor stimulari, sa renunte la investitii riscante sau sa prefere repartizarea integrala a beneficiilor nete in scopul reinvestirii neproductive sub forma de colectii, opere de arta, bijuterii, imobile, terenuri.

Atunci cand presiunea fiscala este excesiva pot sa apara decizii lipsite de fundament economic, concretizate in cumpararea de imobilizari corporale care nu au nimic comun cu cresterea rentabilitatii societatii. De ce? Pentru a reduce impozitul pe societate, in scopul transferarii unui parti a costului prin intermediul amortizarii deductibile fiscal asupra bugetului. Cresterea valorii acestora in timp si valorificarea ulterioara aparent sub pretul pietei sunt motivatii suplimen­tare. In consecinta se impune ca prin amortizarea fiscala sa se descurajeze asemenea practici, datorita efectelor economice si financiare induse asupra mediului economico-financiar.


6 Efecte asupra finantarii investitiilor


Fiscalitatea produce efecte asupra surselor de finantare din interiorul, dar si din exteriorul societatilor. Autofinantarea sau finantarea interna se realizeaza pe seama amortizarii si beneficiilor nedistribuite.

Sub influenta inflatiei valoarea imobilizarilor corporale inregistrate in bilant genereaza subevaluarea amortizarii, producand efecte nefavorabile asupra finantarii investitiilor. Atunci cand amortizarea contabila corespunde cu amorti­zarea deductibila fiscal apare o marire artificiala a beneficiului impozabil si a fluxului fiscal generat de impozitul pe societate.

Efectul final este insa mai complex, intrucat genereaza si cresterea beneficiilor nete. Destinatia acestora si modul de impunere a dividendelor comparativ cu beneficiile reinvestite sunt factori suplimentari de influenta.

Reevaluarea activelor imobilizate si impunerea distincta a plusvalorii rezultate nu elimina complet efectele negative. De ce? Intrucat nu asigura corectarea efectelor nefavorabile ale amortizarii insuficiente.

In schimb, amortizarea deductibila fiscal de tip degresiv sau accelerat contribuie la stimularea autofinantarii, prin reducerea obligatiei fiscale catre buget. Efectul final este influentat de politica de distributie a dividendelor.

Scutirea partiala sau totala a beneficiului reinvestit, aplicata de tarile europe­ne dar la care s-a renuntat in S.U.A. are un efect stimulator asupra procesului investitional. Existenta dreptului de a deduce din rezultatul impozabil, partial sau integral dividendele aferente unei societati nou infiintate sau aferente creste­rilor de capital in numerar, contribuie la sustinerea cresterii numarului de agenti economici noi in economie si la cresterea capitalului propriu (in mod direct si indirect). Capacitatea de autofinantare este stimulata. Efectul depinde de perioada temporala si de conditiile in care se poate beneficia de aceasta facilitate fiscala. Aplicarea unei cote egale sau diferite comparativ cu cota impozitului pe societate, asupra valorii activelor imobilizate cumparate si deducerea sumei obtinute din valoarea impozitului pe societate sau din TVA datorata bugetului, contribuie la sustinerea procesului investitional. Aplicarea TVA produce efecte stimulatoare asupra investitiilor, intrucat dispare dubla impunere existenta in cazul impunerii unistadiale, respectiv in momentul cumpararii bunurilor durabile si apoi cu ocazia vanzarii bunurilor produse cu ajutorul acestora.

Acordarea dreptului de a constitui un provizion pentru reinnoirea imobiliza­rilor corporale, constituie un stimulent. De ce? Intrucat asigura societatii resurse definitive, comparativ cu alte provizioane constituite care produc un efect limitat temporal la decalajul de timp dintre momentul constituirii si cel al reintegrarii partii neutralizate.

Cresterea capacitatii de autofinantare a societatilor depinde de ansamblul deducerilor fiscale care diminueaza baza impozabila, de practicarea unei cote unice si nivelul acesteia si de existenta reducerilor fiscale, intrucat influenteaza asupra beneficiului net. Politica de distributie a dividendelor si practicarea unei politici de cointeresare a salariatilor prin participarea acestora la rezultatul societatii, vor influenta in final asupra beneficiilor nete nerepartizate.

Cresterea finantarii interne contribuie la flexibilizarea actelor decizionale in conditiile in care mobilitatea capitalului este redusa. De ce? Intrucat economi­sirea degajata din activitatea societatilor ramane la nivelul acestora. Introducerea activului fiscal (a se vedea paragraful 3.4.2.5), prin reducerea sau chiar eliminarea dublei impuneri economice a beneficiilor distribuite sub orice forma, contribuie la cresterea capitalului, economisirii, investitiilor si la activizarea pietelor finan­ciare.

Dar fiscalitatea produce efecte si asupra surselor externe de finantare. Intensitatea efectelor depinde de natura si cuantumul resurselor externe utilizate. Finantarea externa se poate realiza fie pe seama capitalului adus de actionarii sau asociatii societatii, fie pe seama capitalului imprumutat de pe piata monetara a creditului, fie pe seama capitalului obtinut de pe pietele de capital. Efectele fiscalitatii asupra acestor resurse de finantare pot sa creeze distorsiuni.

Plata dobanzilor aferente capitalului imprumutat reprezinta cheltuieli financiare deductibile fiscal. Totusi poate sa apara un efect de discriminare fiscala in raport cu provenienta capitalului imprumutat. Producerea si intensi­tatea acestuia este generata de eliminarea sau limitarea dreptului de a deduce dobanzile platite actionarilor sau asociatilor care imprumuta societatea. De ce? Se considera ca acestea pot fi modalitati mascate de distribuire a beneficiilor. In acelasi timp se urmareste descurajarea actionarilor sau asociatilor de a finanta societatea, prin acordarea de imprumuturi in locul cresterii capitalului propriu. Se considera ca asumarea riscurilor contribuie la o gestionare mai eficienta a activitatii societatii. Totusi pentru a nu descuraja finantarea prin imprumuturi acordate de actionari, se poate acorda dreptul de deducere a dobanzii in conditiile impunerii distincte, cu conditia incorporarii dobanzilor in capitalul social al societatii. Prin cresterea capitalului social capacitatea de autofinantare este stimulata.

Sub aspect fiscal dobanda aferenta capitalului obtinut de pe piata monetara a creditului si de pe piata obligatara este deductibila fiscal, in timp ce pentru capitalul obtinut de pe piata actiunilor societatea trebuie sa plateasca dividende.

Daca se are in vedere faptul ca intr-o economie de indatorare, rata de autofinantare a societatilor este redusa reprezentand 50-60 %, in timp ce intr-o economie a pietelor financiare aceasta creste la 90 % din necesitatile de finantare, influenta fiscalitatii asupra sustinerii procesului de finantare a investitiilor si a costului finantarii capata noi valente. Practic finantarea prin indatorare este stimulata, intrucat prin diminuarea bazei impozabile se reduce impozitul pe societate.

Reducerea este cu atat mai mare cu cat cota impozitului este mai ridicata, in timp ce scaderea acesteia diminueaza avantajul fiscal al finantarii prin imprumut. Acesta dispare pe moment cand societatea inregistreaza rezultate deficitare, dar dreptul de a reporta deficitele asupra rezultatelor exercitiilor viitoare sau anterioare, contribuie la mentinerea influentei in timp a avantajului fiscal produs de finantarea prin indatorare.

Stimularea finantarii prin indatorare influenteaza asupra costului indatorarii. Acesta se transmite prin preturi putand stimula o inflatie prin credit. Apare o amplificare falsa a consumului generata de cresterea preturilor care poate sa genereze o contractie ulterioara a cererii. In economie apar efecte diseminate cauzate de un impuls initial de origine fiscala.

Efectul costului financiar legat de plata dobanzii comparativ cu a dividende­lor nu se limiteaza numai la efectul asupra rezultatului impozabil a capitalului imprumutat comparativ cu cel propriu, asupra capacitatii de autofinantare si preturilor.

Sa consideram ca ambele costuri de finantare sunt egale. Costul platii doban­zii, desi transmis integral prin pret este redus, datorita economiei care apare ca urmare a reducerii impozitului pe societate. In schimb pentru aceeasi suma pla­tita ca dividend plata efectuata este majorata si compusa din dividend, activ fiscal si impozit pe societate. Deducerea ulterioara a activului fiscal din impozitul pe venit produce efecte asupra actionarilor si nu asupra gestiunii financiare a societatii.

Asupra reducerii costului indatorarii societatilor de pe piata obligatara influ­enteaza stimularea deciziei de a economisi si investi in titluri obligatare. In acest scop se poate acorda subscriitorilor in titluri obligatare, dreptul de a beneficia fie de deducerea partiala a dobanzii primite din baza impozitului pe venit, fie de o reducere de impozit proportionala cu dobanda primita, fie de impunerea separata a dobanzii printr-o cota stimulativa. Efectul depinde de optiunea decidentului public, fiind influentat de efectul produs de o cota stimulativa, comparativ cu cel produs de nivelul ratei marginale de impunere a venitului.

Analizarea efectelor produse de fiscalitate asupra finantarii investitiilor a permis si a necesitat extinderea analizei pentru a scoate in evidenta efectele diseminate care apar. De ce? Intrucat acestea influenteaza fluxurile monetare si financiare din economie si se reintorc asupra societatilor economice.


7 Efecte asupra deciziei de a cumpara sau de a inchiria imobilizari corporale


Cumpararea si respectiv luarea cu chirie a unei imobilizari corporale produc efecte diferite asupra societatilor datorita influentei regimului fiscal asupra cheltuielilor de investitii, chiriei si amortizarii. In consecinta deciziile econo­mice vor fi influentate de resursele proprii, structura de indatorare dar si de variabila fiscala.

Decizia de a cumpara genereaza cheltuieli de investitii care nu sunt deductibile fiscal. In schimb, daca imobilizarile corporale sunt supuse amorti­zarii, atunci pe intreaga perioada de timp prevazuta de lege cheltuielile de amortizare sunt deductibile. La cumparator, asupra reducerii bazei impozabile a impozitului pe societate influenteaza alaturi de decalarea in timp a amortizarii, metoda de amortizare fiscala stabilita in mod general sau in raport de anumiti parametrii economici, dar si regimul fiscal al resurselor proprii sau/si imprumu­tate utilizate pentru finantarea cumpararii unor imobilizari corporale (a se vedea paragrafele 5 si 6).





Decizia de a lua cu chirie o imobilizare corporala printr-un contract de leasing (inchiriere urmata de vanzare), confera societatii care a luat in locatie (locatar), dreptul sa deduca imediat chiria, respectiv in timpul exercitiului financiar cand are loc plata acesteia.

Daca locatarul realizeaza un rezultat deficitar datorita platii chiriei acesta de regula este reportat pe un interval limitat de timp, pe cand la cumparator se mentine influenta decalarii in timp a amortizarii, reportarea rezultatelor deficitare (a se vedea paragraful 5) si fie conditionarea, fie lipsa dreptului de deducere a dobanzii aferente imprumuturilor acordate de actionari sau asociati societatii.

Intrucat inchirierea este finantata pe seama veniturilor din exploatare, in timp ce cumpararea presupune de regula recurgerea la o gama mai variata de resurse, efectele produse de fiscalitate in al doilea caz sunt mult mai complexe si se produc pe o perioada mai mare de timp.

La nivelul societatii care da cu chirie (locatorului) apar efecte generate de existenta dar si de interdependenta dintre amortizare si venituri din cesiune. Amortizarea imobilizarilor corporale continua sa diminueze baza impozabila a impozitului pe societate. In schimb veniturile rezultate din operatiuni de cesiune, urmeaza regimul fiscal al veniturilor exceptionale. De regula acestea sunt lovite prin doua cote diferite de impozitare. Pentru o parte din plusvaloare egala cu amortizarea imobilizarilor corporale cesionate se aplica cota impozitului pe socie­tate, in timp ce diferenta se repartizeaza de regula pe mai multi ani, si se loveste cu o cota mai redusa.

Apar prin urmare efecte compensatorii: reducerea obligatiei fiscale datorita amortizarii si compensarea acestui efect de reducere a plusvalorii rezultate dato­rita actiunii impozitului. Compensarea este insa partiala si decalata in timp. De ce? Intrucat pentru o fractiune a plusvalorii se aplica cota impozitului pe societate iar pentru restul o cota mai redusa. In consecinta efectul provine de la decalajul de timp si de la cota.

Decizia de a proceda la un contract de lease-back (o vanzare urmata de locatia imediata a imobilizarii corporale vandute), genereaza in momentul vanzarii o intrare de resurse care pot fi ulterior utilizate pentru inchiriere. Sub aspect fiscal resursele obtinute urmeaza regimul de impunere a plusvalorilor iar plata chiriei produce efectele anterior expuse pentru locatar. Optiunea intre a inchiria sau a cumpara este influentata alaturi de regimul fiscal de existenta unei constrangeri financiare.


8 Efecte asupra trezoreriei societatilor economice


Alaturi de restul fluxurilor de trezorerie, prelevarile fiscale, posibilitatea recurgerii la credite bancare, conditiile de acordare si de rambursare a acestora influenteaza asupra echilibrului pe termen scurt al Bugetului de trezorerie. Intensitatea efectelor produse de prelevarile fiscale asupra fluxurilor de trezorerie este accentuata de sensibilitatea materiei impozabile, regimul deducerilor si reducerilor fiscale, nivelul cotelor, data exigibilitatii financiare a impozite­lor, costurile fiscale ale amenzilor si penalitatilor aplicate de organele de control si instabilitatea legislatiei fiscale. Datorita ponderii detinute si influentei exercitate in totalul fluxurilor fiscale, o parte dintre acestea necesita a fi analizate, pentru a reflecta modul de aparitie a efectelor asupra trezoreriei. Fluxul fiscal reprezentat de plata impozitului pe societate influenteaza asupra trezoreriei prin intermediul bazei impozabile, cotei de impozitare si datei exigibilitatii financiare. Atunci cand prin legislatia fiscala se acorda dreptul de deducere a unor provizioane fiscale (pentru studii de cercetare, cresteri de preturi, crearea unor filiale, litigii, etc.) influenta este dubla. Aceasta apare mai intai in momentul constituirii provizionului si ulterior in momentul reintegrarii. Dimen­siunea provizionului constituit si a partii neutilizate, evolutia inflatiei in inter­valul de timp dupa care are loc reintregirea, precum si situatia financiara a societatii in momentul reintregirii constituie factori care influenteaza asupra dimensiunii efectului asupra trezoreriei. Amortizarea fiscala de tip degresiv si accelerat, reportarea rezultatelor deficitare prin economiile temporare de impozit produce efecte pozitive asupra trezoreriei.

Existenta si cresterea decalajului de timp intre momentul realizarii bene­ficiilor si plata acestora are un efect pozitiv. Daca in plus se are in vedere, obligatia platii unor avansuri in functie de beneficiile perioadei precedente, atunci acest flux fiscal prezinta o importanta sporita. Atunci cand societatea este in expansiune si/sau mediul economic este inflationist efectul este pozitiv. In schimb in situatia in care societatea inregistreaza involutia persistenta a beneficiilor realizate, efectul asupra trezoreriei se amplifica, dar de aceasta data in defavoarea societatii intrucat lichiditatile sunt afectate.

Desi TVA are incidenta asupra consumatorilor, abaterea neta a fluxurilor de TVA respectiv diferenta dintre TVA colectata asupra vanzarilor si TVA deductibila asupra cumpararilor, produce efecte asupra trezoreriei.

In situatia in care incasarea facturilor de la clienti si a TVA aferenta are loc dupa exercitarea dreptului de deducere si plata sumei datorata catre buget, TVA aferenta marfurilor vandute si neincasate influenteaza negativ lichiditatea si starea de echilibru a trezoreriei societatii vanzatoare. In schimb, atunci cand plata facturilor catre furnizori are loc dupa exercitarea dreptului de deducere de catre societatea cumparatoare, TVA exercita o influenta pozitiva asupra trezoreriei.

In ambele situatii intensitatea efectelor depinde de ponderea valorica a facturilor neincasate in totalul valoric al facturilor emise si respectiv de ponderea valorica a facturilor restante la plata in totalul valoric al bunurilor si serviciilor cumparate, in cadrul intervalului de timp legal prevazut pentru intocmirea decontului de TVA.

TVA descurajeaza recurgerea la creditul comercial datorita influentei asupra trezoreriei. TVA aferenta avansurilor platite furnizorilor pentru marfurile care urmeaza a fi primite, devine deductibila la platitorii avansurilor, numai din momentul intocmirii facturii de catre furnizori. In consecinta TVA alaturi de sumele platite ca avansuri diminueaza lichiditatile trezoreriei. TVA aferenta aconturilor primite de la clienti in contul marfurilor care urmeaza a fi livrate majoreaza suma totala a TVA colectate in momentul primirii acontului. Daca intocmirea facturii de catre beneficiarii aconturilor intervine dupa intocmirea decontului de TVA influenta negativa a fluxului de TVA aferenta aconturilor primite se suprapune cu influenta partial pozitiva a sumelor (diminuate cu valoarea TVA) primite ca aconturi. Efectul final depinde de ansamblul operatiu­nilor desfasurate.

Prin urmare, intervalele de timp in care au loc plati catre furnizori ca urmare a achitarii unor facturi fie in avans, fie in momentul, fie dupa transmiterea dreptului de proprietate, la care se adauga influenta datorata intervalelor de timp la care au loc incasari de la clienti fie sub forma de aconturi, fie in momen­tul, fie dupa transmiterea dreptului de proprietate, in raport cu intervalul de timp in care are loc exercitarea dreptului de deducere si stabilirea TVA dedusa (de plata sau de incasat), genereaza efecte pozitive dar si negative asupra trezoreriei. Efectul final depinde de ponderea efectului dominant asupra lichiditatii trezoreriei.

Cand TVA deductibila este mai mare decat TVA colectata atunci pentru TVA dedusa societatea are un drept de creanta asupra bugetului statului. Cresterea intervalului de timp prevazut de legislatia fiscala in care societatea isi poate recupera dreptul sau de creanta influenteaza negativ asupra trezoreriei societatii. Evident ca pentru bugetul statului aceasta constituie o finantare temporara care nu este purtatoare de dobanda. Rambursarea de catre bugetul statului lunar a TVA aferenta operatiunilor de export, alaturi de stimularea acestuia contribuie la imbunatatirea lichiditatii trezoreriei. Acest efect pozitiv este partial diminuat atunci cand societatea trebuie sa plateasca o cautiune pentru eventualele sume incorect rambursate.

Din cele expuse rezulta ca acelasi impozit produce o suma de efecte asupra subiectilor din economie. De ce? Pana la incidenta sa finala, apar efecte datorate impactului si repercusiunii impozitului.


9 Efecte asupra bugetelor de familie


Efectele sociale depind de caracteristicile structurale ale sistemului fiscal si influenteaza la randul lor atat calitatea vietii cat si activitatile economice pro­ductive.

Un sistem fiscal al carui randament este bazat in general pe impozite directe, are o influenta mai puternica asupra veniturilor disponibile a bugetelor de familie din cadrul sectorului gospodarii, in timp ce influenta asupra consumului prin intermediul preturilor este mai redusa. In schimb atunci cand randamentul sistemului fiscal este bazat pe impozite indirecte, influenta asupra consumului prin pret este mai puternica.

Intensitatea efectelor de venit asupra bugetelor de familie difera in functie de veniturile realizate de categoriile sociale existente in societate, respectiv de repartitia primara a veniturilor, dar si de politica fiscala promovata de decidentul public. Acesta poate amplifica sau reduce anumite efecte actionand asupra bazelor si cotelor de impozitare prin intermediul deducerilor, abaterilor si redu­cerilor. Modificarile decise au in vedere provenienta si utilizarea venitului, putand fi de scurta sau lunga durata si sunt subordonate corectarii dezechili­brelor din economie, absorbtiei somajului si prevenirii tensiunilor inflationiste dar si sociale.

In consecinta efectele asupra bugetelor de familie ale diferitelor categorii sociale vor fi extrem de diverse. De ce? Intrucat raportul dintre ponderea impozitelor directe comparativ cu cele indirecte difera in cadrul fiecarui buget, in functie de provenienta si utilizarea veniturilor asupra carora impozitele actio­neaza. Aceasta inseamna ca si intensitatea efectelor difera in cadrul fiecarui buget de familie, in functie de categoriile sociale de care persoanele respective apartin. Efectele vor fi de intensitate diferita asupra persoanelor cu venituri reduse comparativ cu cele cu venituri medii si a acestora comparativ cu persoane­le cu venituri ridicate. Obligatiile familiale vor influenta la randul lor, amploarea efectelor produse de impozite asupra fiecarui membru a societatii.

O politica fiscala care urmareste o mai mare neutralitate a impozitelor, stimularea economisirii si plasamentelor pe diverse piete, determina cresterea veniturilor disponibile ale categoriilor sociale cu venituri ridicate comparativ cu cele ale categoriilor sociale cu venituri medii, in timp ce restul membrilor societatii nu beneficiaza de facilitatile fiscale acordate.

Efectul produs asupra cresterii venitului disponibil se va transmite mai departe in functie de deciziile psihologice individuale, aversiunea fata de risc, inclinatia marginala spre consum si respectiv spre economisire, care este diferita de la o categorie sociala la alta si chiar in cadrul fiecarei categorii.

Astfel reducerea impozitului pe venit cu dobanda aferenta imprumutului contractat pentru construirea de locuinte, deducerea din baza impozabila a cheltuielilor cu reparatiile locuintelor si alte cheltuieli legate de imbunatatirea starii acestora va genera extinderea proprietatii imobiliare detinute de membrii societatii si va stimula plasamentele imobiliare.

Deducerea din baza impozabila a plasamentelor salariatilor la societatile in care lucreaza, a unei parti din valoarea de cumparare a actiunilor alaturi de reducerea impozitului pe venit cu activul fiscal aferent dividendelor distribuite stimuleaza aparitia deciziilor psihologice de a economisi si investi cu efecte favorabile asupra cresterii calitatii vietii.

Asupra cresterii venitului disponibil, stimularii economisirii si plasamentelor actioneaza exonerarile si deducerile pentru depunerile la casele de economii, in conturi fie pentru dezvoltarea industriei, fie pentru constructii de locuinte, primele pentru asigurari de viata, etc. Asupra stimularii economisirii si plasamen­telor financiare ale populatiei actioneaza exonerarea de impozit a dobanzilor aferente titlurilor obligatare publice, impunerea printr-o cota redusa a dobanzii unor titluri obligatare si eliminarea acestora din baza impozabila a impozitului pe venit sau reducerea prelevarii fiscale brute a acestuia cu contravaloarea integrala sau partiala a impozitului aferent dobanzilor platite, etc.

In conditiile in care tehnicile fiscale de stimulare a deciziilor psihologice in directia economisirii si plasamentelor pe pietele financiare sunt diverse, efectele de venit difera in functie de dimensiunea plasamentelor. Extinderea acestor efecte este facilitata de prezenta fondurilor si societatilor de investitii care asigura accesul pe piata si a categoriilor sociale cu venituri mai reduse. Evident ca alaturi de efectele sociale directe se urmareste sustinerea si stimularea cresterii economice.

O asemenea politica fiscala nu urmareste sa actioneze prin intermediul impozitelor indirecte asupra limitarii sau extinderii consumului anumitor bunuri economice. In consecinta efectul de substituibilitate a bunurilor generat de categoriile sociale cu venituri reduse dispare. In cadrul bugetelor de familie ale categoriilor sociale cu venituri reduse, ponderea impozitelor indirecte va fi mult superioara in raport cu cele directe si comparativ cu a celorlalte categorii sociale.

In schimb, promovarea unei politici fiscale de atenuare a decalajelor sociale, printr-o accentuata redistribuire a veniturilor va avea ca efect stimularea consumului categoriilor sociale cu venituri reduse. In timp ce efectul asupra categoriilor sociale cu venituri medii este relativ redus, veniturile persoanelor cu venituri ridicate vor fi amputate iar deciziile acestora de a economisi si investi in scop productiv se vor reduce.

Practicarea unor cote diferentiate asupra bunurilor genereaza schimbari in structura bunurilor si serviciilor consumate, datorita aparitiei procesului de substituibilitate. Consumul bunurilor durabile si a celor de lux va avea o tendinta descrescatoare. Aceasta este mai puternica la categoriile sociale cu venituri scazute, in timp ce influenta este redusa la categoriile sociale cu venituri medii si inexistenta la categoriile sociale cu venituri ridicate.

Lovirea prin cote ridicate a unor bunuri considerate ca fiind fie de lux, fie daunatoare sanatatii pe motive de justitie sociala si respectiv de protejare a sanatatii constituie o iluzie. Modificarea obiceiurilor si preferintelor individuale trebuie respinsa, intrucat influenteaza asupra limitarii accesului la o piata de bunuri de calitate. Paralel cu stratificarea sociala se produce in economie o stratificare a pietelor accesibile fiecarei categorii sociale.

Utilizarea unei cote unice pentru TVA contribuie la asigurarea unei neutra­litati sociale a impozitului si eliminarea distorsiunilor provocate de cotele mul­tiple asupra optiunilor consumatorilor. Temperarea utilizarii accizelor trebuie sa evite limitarea sau imposibilitatea accesului unor categorii de consumatori pe pietele bunurilor si serviciilor de calitate superioara.



Asigurarea unei protectii sociale prin intermediul impozitelor indirecte este iluzorie. Urmarirea unei protectii sociale prin modul de stabilire a transelor de venit, si a progresivitatii impozitului pe venit concomitent cu exonerari si dedu­ceri de natura sociala, poate degenera intr-o nivelare periculoasa a veniturilor in societate.

Desi efectele sociale ale impozitelor nu pot fi eliminate, unica protectie sociala reala, consta in asigurarea unei cresteri prudente si constante a economiei, fara ingerinte majore asupra deciziilor psiho-economice ale membrilor societatii.


10 Efecte asupra inflatiei


Legaturile dintre impozite si inflatie au un dublu sens. De ce? Inflatia genereaza cresterea randamentului sistemului fiscal. Doctrina dinamicii cererii sustine ca unele impozite pot fi utilizate in cadrul unei politici antiinflationiste in scopul reducerii cererii excedentare. Totusi impozitele sunt ineficiente in cazul unei inflatii prin costuri si a unei inflatii structurale. in stagflatie si slumflatie singura solutie viabila ramane politica monetara.

Cresterea presiunii fiscale exercitate de impozitul pe venit, prin reducerea venitului disponibil a sectorului gospodarii urmareste diminuarea presiunii cererii asupra preturilor. Scopul il constituie obtinerea unui efect primar de stabilizare si inducerea unei tendinte de scadere a preturilor. O asemenea decizie nu este lipsita de riscuri. Atunci cand decalajul valoric si structural intre cererea exceden­tara si oferta deficitara este mare, pot sa apara efecte contrarii.

Cresterea presiunii fiscale asupra veniturilor ridicate nu va influenta consumul acestor categorii sociale, dar va diminua economisirea si investitiile. Numai actionand asupra veniturilor joase din economie se poate obtine o reducere reala a consumului. O asemenea decizie este insa periculoasa si detestabila. Extinderea actiunii asupra tuturor categoriilor de venituri, concomitent cu reducerea importurilor care nu afecteaza productia, produce efecte asupra diminuarii simultane a consumului si economisirii, fiind o decizie cu un efect dur atat sub aspect social cat si economic. Indiferent de varianta aleasa exista riscul ca in economie sa apara fie o stagnare, fie o recesiune, fie accentuarea starii de criza deja existente.

Utilizarea impozitelor indirecte indiferent de directia aleasa comporta riscuri dificil de prevenit si a caror producere necesita interventia rapida a politicii monetare. Ca urmare a repercusiunii si incidentei impozitele indirecte se transmit prin intermediul preturilor si actioneaza asupra consumului final de bunuri si servicii economice.

Modificarea nivelului cotelor produce in principiu efecte asupra nivelului preturilor. Cresterea nivelului cotelor in scopul reducerii cererii inflationiste poate sa stimuleze o “inflatie prin impozit”. Practicarea unor cote diferite si existenta bunurilor substituibile genereaza modificarea structurii consumului si atenuarea reducerii acestuia. Efectele se vor transmite asupra agentilor economici. In functie de capacitatile de productie disponibile si de flexibilitatea ofertei se poate ajunge fie la atenuarea, fie la accentuarea dezechilibrelor existente.

Reducerea cotelor impozitelor in scopul scaderii preturilor, in conditiile exercitarii unui control asupra salariilor si preturilor, urmareste imprimarea unei tendinte descendente a acestora. Datorita dificultatii gestionarii unei asemenea decizii riscurile nu lipsesc. Societatile comerciale pot fi tentate sa mentina un nivel al preturilor (constant sau usor diminuat) care sa le asigure cresterea marjei profitului pe seama reducerii cotei impozitului. Suplimentul de marja poate sa fie egal sau inferior reducerii preturilor prognozate de deciden­tul public. Constituie o iluzie a considera, ca consumatorii avizati vor exercita o presiune si vor reusi sa obtina o scadere a preturilor. Consumatorii vor con­tinua sa ceara, agentii economici vor continua sa ofere, iar administratia va continua sa spere in rationalitatea subiectilor, actionand cat va putea in directia controlarii modului de aplicare a masurilor stabilite.

Efecte antiinflationiste fara a pune in pericol cresterea economica se pot obtine, prin promovarea unor masuri selective de politica fiscala concomi­tent cu utilizarea politicii monetare. In conditiile unei cereri excedentare inflatio­niste scopul actiunilor selective este de a asigura o crestere economica limitata si rationala a societatilor economice, dar in conditiile in care acestea sunt descurajate sa creasca preturile. Momentul si durata interventiei trebuiesc bine delimitate si influenteaza asupra efectelor produse.

O politica fiscala selectiva in scop antiinflationist constrange societatile economice, a caror rata de crestere a marjei brute a profitului depaseste rata de crestere prognozata a PIB, sa plateasca pentru beneficiile suplimentare obtinute un impozit intr-un cont blocat. La sfarsitul perioadei inflationiste acesta urmeaza a fi rambursat. De ce? Intrucat cresterea marjei brute a profitului poate sa fie generata fie de reducerea salariilor platite, fie de cresterea profiturilor, fie de ambele in acelasi timp.

La randul sau inflatia in absenta interventiei decidentului public genereaza cresterea incasarilor fiscale. Orice decizie de crestere a cotelor se adauga efectului generat de sensibilitatea materiei impozabile si contribuie la cresterea presiunii fiscale, amplificand efectele analizate. Efectele reducerii cotelor si corelarea aces­tora cu bazele impozabile sunt influentate de sensibilitatea materiei impozabile.

Efectele generate de interdependenta dintre impozite si inflatie necesita revederea cotelor pentru a se evita cresterea presiunii fiscale. In concluzie, politica fiscala este putin adaptata pentru a lupta impotriva inflatiei contemporane, comparativ cu politica monetara. Armonizarea directiilor de actiune a decidentului monetar, sustinut de decidentul public, ramane singura alternativa eficienta de lupta impotriva inflatiei.


11 Efecte ale protejarii mediului


Decidentii publici din tarile dezvoltate au recurs dupa anii saptezeci la utilizarea impozitelor in scopul inlocuirii costurilor poluarii prin costuri fiscale ale luptei impotriva poluarii. Impozitele utilizate in scopul protejarii mediului sunt considerate impozite ecologice sau taxe fiscale ecologice.

Cateva exemple sunt revelatoare: TVA pe produse poluante, acciza pe emisiile de bioxid de carbon, acciza pe carbune, acciza asupra carburantilor, acciza pe vehicule cu motor, taxele pe combustibili fosili, taxele pe ingrasaminte chimice, taxele pe deversarile fluidelor poluante, taxele pe produsele poluante in stadiul fabricarii sau utilizarii, etc.

Masurile complementare aplicate, intervalul relativ scurt de timp si heterogenitatea acestora fac dificil de apreciat eficacitatea deciziilor fiscale.

Impozite ecologice aplicate asupra materiilor prime poluante utilizate in procesul de productie si asupra emisiilor poluante, genereaza la nivelul agentilor economici, aparitia unui efect de substitutie a unor substante poluante cu altele mai putin poluante. Utilizarea in continuare de-a lungul circuitului econo­mic a unor substante poluante genereaza cresterea costurilor si a preturilor produselor finale. Atunci cand materiile prime ecologice sunt mai scumpe apare din nou un efect de crestere a preturilor. Cine va invinge? Pentru atingerea finalitatii dorite apare necesitatea reducerii sau eliminarii impozitelor apli­cate asupra materiilor prime si produselor ecologice.

Aplicarea unor impozite ecologice proportionale cu emisia de substante poluante diminueaza emisiile de substante poluante accidentale sau temporare care pot cauza pericole deosebit de mari.

Facilitatile fiscale destinate stimularii investitiilor pentru restructurari tehnologice in scop ecologic genereaza efecte diverse. Schimbarea vechilor tehnologii de productie genereaza, schimbari ale competitivitatii pe piata a societatilor dar si aparitia unor produse noi. Concomitent se produc schim­bari ale structurii profesionale si a ponderii fortei de munca angajate. In timp ce restructurarile tehnologice in industriile poluante genereaza somaj, in sectoarele producatoare de echipamente antipoluante apar noi locuri de munca. Efectul asupra utilizarii fortei de munca depinde de mobilitatea, flexibilitatea si conversia fortei de munca, precum si de efectul de compensare (disparitia unor locuri de munca de la societatile poluante si aparitia unor noi locuri de munca, care presupun aceeasi calificare in alte societati).

In consecinta efectele asupra cresterii economice converg in directia temperarii activitatilor economice poluante si stimularii investitiilor in tehnologii ecologice. Acestea vor influenta cresterea anumitor sectoare de activitate, dar in final intregul sistem economic va fi influentat.

Aplicarea impozitelor ecologice genereaza cresterea costurilor adminis­tratiei publice legate de perceperea acestora. Costurile administrarii nu au un caracter generalizat. Acestea cresc in zonele in care capacitatile de productie sunt vechi sau in care exista industrii poluante. Deci se poate vorbi de un efect regional al cresterii costurilor administrarii impozitelor ecologice.

In masura in care sunt transmise prin preturi asupra consumatorilor, impo­zitele ecologice genereaza efecte redistributive in economie. Practic costurile fiscale antipoluante incluse in pretul produselor realizate de industriile poluante ca urmare a fenomenului de repercusiune genereaza un efect de substitutie. In lipsa acestuia efectele de redistribuire a veniturilor nu s-ar produce asupra consumatorilor si ar apare un efect de venit la nivelul actionarilor societatilor poluante.

Transferul costului fiscal al luptei impotriva poluarii, de la producatorii poluanti catre consumatorii produselor acestora, diminueaza efectele constrangerii fiscale. Efectele finale asupra producatorilor poluanti depind de costurile si preturile produselor acestora comparativ cu cele ale societatilor ecologice, dar si de existenta pe piata a unor bunuri substituibile.

Desi teoria moderna considera, ca toate impozitele sunt susceptibile de a fi transmise integral sau partial asupra consumatorilor, apare necesitatea revederii tehnicilor de impunere in scopul stabilizarii efectului de venit la nivelul societatilor poluante. Astfel se poate propune exonerarea beneficiului reinvestit in scop ecologic si impunerea suplimentara a beneficiului distribuit, concomitent cu eliminarea dreptului de a beneficia de un activ fiscal asupra acestuia. Cotele de impunere suplimentara vor fi diferentiate in functie de nivelul emisiilor de fluide poluante.

Alta posibilitate o constituie interzicerea deducerii TVA aferenta materiilor prime, produselor si tehnologiilor poluante, in conditiile interzicerii transmiterii efectului acestei masuri asupra preturilor.

Aplicarea unor impozite ecologice asupra tuturor societatilor care activeaza intr-un sector poluant trebuie respinsa. Se impune a se avea in vedere contributiile diferite ale acestora la poluarea mediului natural.

In acelasi timp se impune, armonizarea politicilor de protectie a mediului inconjurator cu politicile fiscale ecologice, atat la nivel national cat si international. De ce? Intrucat existenta in unele tari a unor impozite ecologice si lipsa acestora in alte tari influenteaza asupra pozitiei pe piata internationala a societatilor poluante. De asemenea diminuarea competitivitatii pe piata internationala influenteaza asupra ratei de schimb si a balantei de plati. Armoni­zarea ar putea produce efecte asupra locului de implantare internationala a industriilor poluante iar acestea asupra productiei si utilizarii fortei de munca din fiecare tara.

Utilizarea politicii fiscale in scopul protejarii mediului necesita extinderea cadrului de analiza dar si aprofundarea acestuia. A vorbi de inlocuirea costurilor poluarii prin costuri fiscale ale luptei impotriva poluarii nu este suficient. De ce.

Costurile poluarii sunt cele pe care activitatile poluante le impun membrilor societatii, fiind reprezentate de cheltuielile individuale, de cele suportate de sistemul de asigurari private si de Stat pentru corectarea consecintelor poluarii asupra individului si mediului natural. Costul fiscal al luptei impotriva poluarii urmareste limitarea costurilor poluarii (a primelor). Dar prin repercusiunea impozitelor acestea difuzeaza in societate.

In consecinta costurile fiscale suportate de contribuabili vor fi diferite. Daca poluarea nu se reduce acestea se vor suprapune, cu costurile generate de comba­terea efectelor poluarii asupra sanatatii. Evident ca in acest caz contribuabilii traiesc cu iluzia ca sunt protejati de Stat dar in realitate venitul disponibil este dublu amputat.

De aceea este necesar a se vorbi de costurile eliminarii poluarii de catre agentii economici. Stimularea cercetarii si investitiilor ramane atunci unica actiune viabila. Restul impozitelor cauta sa induca reactii psihologice la nivelul conducerii societatilor favorabile acceptarii libere a costurilor eliminarii poluarii.

In concluzie se impune analizarea tehnicilor de impunere, standardizarea fiscala a procedeelor de stimulare a agentilor economici in directia eliminarii poluarii folosind tehnicile actuale de impunere si nu crearea unor noi impozite. Standardizarea ar trebui sa asigure in acelasi timp diminuarea presiunii fiscale actuale (exercitate de impozitele traditionale si de noile impozite). Accepta­rea instituirii unor impozite specifice se poate admite doar in situatii cu totul speciale. De ce?

Intrucat tehnicile actuale de impunere permit, ca prin utilizarea cotelor, deducerilor reducerilor si majorarilor sa se obtina finalitatile dorite, in conditiile evitarii distorsionarii deciziilor psihologice ale tuturor membrilor societatii si reducerii costurilor actuale ale administratiei fiscale. Ideea este de a realiza si maximiza finalitatile dorite, in conditiile reducerii pe cat este posibil a efectelor nedorite asupra tuturor membrilor societatii, relatiilor concurentiale si deciziilor psihologice individuale.


Prezentarea intr-o forma sistematizata a deciziilor de politica fiscala, ajuta la intelegerea modului de reglare a sistemelor fiscale in scopul atingerii finalitatilor prestabilite, dar si a actiunilor constiente si sistematice ale decidentului public asupra sistemului economico-social.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact