ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
StiuCum
Home » ECONOMIE
» piata valutara
|
|||||||||||||
Continutul si rolul relatiilor financiare si valutare internationale |
|||||||||||||
CONTINUTUL SI ROLUL RELATIILOR FINANCIARE SI VALUTARE INTERNATIONALE Internationalizarea economiei - trasatura definitorie a lumii contemporane De mai multi ani, omenirea accepta fara rezerve ca "lumea a devenit mai mica". Dar sensul metaforic al sintagmei s-a topit intr-o realitate sensibil diferita de ceea ce inseamna doar exploatarea avantajelor oferite de perfectionarea continua a tehnologiilor de varf din domeniul transporturilor si telecomunicatiilor. De la simplele contacte, din ce in ce mai lesnicioase, intre persoane, operatori economici si/sau societati de afaceri, s-a ajuns la o asemenea dezvoltare si diversificare a relatiilor dintre state, incat astazi cu greu ar mai putea fi intrezarit pe Terra anacronicul fenomen al "izolationismului statal", care a marcat unele perioade de dinaintea si de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Comertul exterior, cooperarea in productie, cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, forta de munca, invatamantul, arta si cultura, ocrotirea sanatatii, finantele si asigurarile, problemele militare si de securitate colectiva, asistenta umanitara, protectia mediului, mentinerea echilibrului ecologic, ca sa nu 434c21e mai vorbim de sport - iata cat de variate sunt domeniile de activitate care atrag, in zilele noastre, interesul si conlucrarea bi si multilaterala a statelor, a uniunilor statale, a organizatiilor internationale de profil sau a diverselor grupuri de lucru. S-a accentuat gradul de interdependenta dintre economiile nationale. Daca, in urma cu patru-cinci decenii, prindea contur ideea potrivit careia cercetarile din domeniul stiintei si investitiile ca atare nu mai puteau constitui decat in cazuri rarisime - datorita complexitatii problemelor abordate si costurilor corespunzatoare - preocupari si rezolvari individuale, in prezent este trainic statornicita convingerea ca nici tarile cele mai dezvoltate si mai bogate (si acestea considerate, de unii oameni politici si specialisti, ca fiind "tari in curs de dezvoltare", deoarece "nu si-au epuizat toate resursele") nu ar putea progresa fara colaborarea cu alte tari, la fel de prospere si chiar mai putin dezvoltate. Astfel, in evolutia de ansamblu a lumii, activitatea economica pe plan international s-a conturat si s-a amplificat din ce in ce mai pregnant ca fenomen generalizat. Reflectand acest proces, conceptul de economie mondiala pune in lumina existenta unor probleme globale - probleme de tip nou, prin dimensiunea planetara, prin incidentele asupra tuturor economiilor nationale, prin abordarea internationala concertata pe care o presupune solutionarea lor. "Mondializarea" economiei s-a adancit intr-atat, incat in multe tari ale lumii, produsul intern brut se realizeaza in proportie de 40-50 la suta pe baza unor bunuri si servicii ce trec in mod necesar prin zona relatiilor economice internationale si a activitatii financiar-valutare internationale. In ceea ce priveste Romania, ni se ofera urmatorul exemplu: "In anul 1998, comertul exterior cu marfuri al Romaniei s-a situat la o valoare de 19,2 miliarde dolari S.U.A. (livrari F.O.B.). Daca raportam aceasta cifra la populatia Romaniei, rezulta un nivel de fluxuri de export-import pe locuitor de peste 800 dolari S.U.A., iar daca se raporteaza la populatia ocupata se obtine un nivel de peste 2.000 dolari S.U.A. Comertul exterior are astfel, indiscutabil, o contributie majora la formarea produsului national brut al Romaniei, care, conform Atlasului Bancii Mondiale (editia 1999) a fost de 1.410 dolari S.U.A. pe locuitor (la cursul oficial de schimb al leului) si respectiv 4.270 dolari S.U.A. pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare)". Internationalizarea economiei nu poate fi despartita insa de esenta sa democratica. Avantajul reciproc al partilor impune, ca o conditie sine qua non, inlaturarea unor obstacole, ridicarea unor restrictii, flexibilizarea si armonizarea unor reglementari care sa favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea cooperarii multilaterale, transferul de tehnologii, efectuarea investitiilor de capital in deplina securitate, perfectionarea si accesibilitatea sistemului financiar-valutar international, limitarea dependentelor de orice fel. In caz contrar, "se ajunge, inevitabil, la dominarea tarilor mai putin dezvoltate sub raport economic, mai putin performante - si, deci, mai sarace, - de catre tarile industrializate, bogate si care dispun de un avans de decenii pe calea progresului economic si social fata de cele dintai; se ajunge la subordonarea tarilor importatoare de capital, de tehnica si tehnologii moderne, de cunostinte manageriale si de informatii, de catre tarile care dispun de capitaluri excedentare, de cercetatori, ingineri, economisti si alti specialisti cu bogata experienta in domeniile lor de activitate, de importante capacitati de productie pentru export in cele mai variate ramuri ale industriei civile si militare si mai cu seama in cele de varf". In incheierea acestui subcapitol introductiv, vom mentiona ca pericolul subordonarii fara noima, pe plan economic a unor natiuni de catre altele, al saracirii economiilor nationale ale "nedreptatitilor actuali ai lumii" - dupa cum se exprima, acum mai bine de 70 de ani, eminentul economist - Mihail Manoilescu - si, implicit, al dependentei economice fata de alte tari, i-a preocupat permanent pe economistii romani. In acest sens, Manoilescu observa: "Numai pretul scazut al marfurilor de import nu ne indreptateste inca sa ne pronuntam ca importul este avantajos. Acest avantaj nu depinde numai de cum se cumpara, ci, mai ales, de cum se creeaza puterea de cumparare necesara" La care avea sa adauge, referindu-se la semnificatia schimburilor comerciale: "Pentru o natiune, schimbul este o problema de productie, in timp ce pentru un individ el este o chestiune pur comerciala" Privire generala asupra activitatii financiar-monetare internationale Relatiile economice internationale, precum si alte legaturi intre state nasc obligatii reciproce de plata. Toate aceste relatii presupun functionarea banilor ca mijloc universal de cumparare si plata. Relatiile mijlocite de banii universali se numesc relatii montare sau valutare si se desfasoara in functie de anumite raporturi cantitative intre monedele nationale. Multa vreme, dupa cum vom vedea, la baza acestor raporturi au stat cantitatile de aur fin continute in monedele comparate (de exemplu: lira sterlina - 2,13281 grame aur fin; dolarul american - 0,888671 grame aur fin, in 1950, dar 0,736661 grame, in 1975; leul - la reforma baneasca din 28 ianuarie 1952 - 0,079346 grame, iar in 1975 - 0,148112 grame aur fin etc.). Aceasta era paritatea oficiala dar, in practica, raporturile care se stabilesc in mod curent intre diferitele monede nationale nu corespund decat arareori paritatii oficiale. Capacitatea mai mare sau mai mica a unei monede de a se schimba cu alte monede depinde de cererea si oferta de pe piata externa pentru moneda respectiva, de masura interventiei statelor in relatiile valutare s.a.m.d. Nu de putine ori, mai cu seama in perioada "razboiului rece", paritatea oficiala a monedelor a fost folosita in domenii extraeconomice, ca un mijloc propagandistic pe care realitatea il infirma. De exemplu, fata de paritatea oficiala a leului, comparativ cu dolarul - de circa 11,20 lei/U.S.D. , in februarie 1952, iar dupa evaluarea leului, de 4,98 lei/U.S.D. in 1975 - s-a considerat leul ca fiind "moneda stabila", in timp ce - incepand din anul 1971 - puternicul dolar, mai dinamic, fluctua. Consecinta acestui gen de "fixism propagandistic" a fost ca, peste ani, s-a ajuns la o exacerbare a cursurilor oficiale puse la cunostinta publicului, fara a se tine seama de realitate. Astfel, in editiile din 1976 si 1985 ale micii enciclopedii "Statele lumii" se dadeau - corect, dar fara alte precizari - 4,97 lei/U.S.D. pentru luna iulie 1976 si, respectiv, 4,48 lei/U.S.D. pentru iunie 1985, in vreme ce cursul real era cu totul altul: in martie 1986 cursul, recunoscut de S.U.A. si cu care se opera concret, era de 17,84 lei/U.S.D. ("The World Almanac and the Books of Facts" - New York, 1987). Pretul unitatii banesti dintr-o tara exprimat in unitatile banesti ale altor tari se numeste curs de schimb devize sau (si) curs valutar (in mod similar, si raportul dintre celelalte hartii de valoare - bani de credit - cu circulatie internationala se exprima cu ajutorul cursului de schimb). Dintre laturile pe care le poate cuprinde internationalizarea economiei, cea referitoare la sistemul financiar-monetar este una dintre cele mai importante, date fiind dinamismul, complexitatea si cuprinderea mondiala a fenomenului. Temeiul, esenta acestei aprecieri consta in faptul ca fenomenul financiar exprima un transfer de valoare, de putere de cumparare in forma baneasca - in cazul nostru, la nivel interstatal ori la nivelul altor agenti economici angrenati in relatii economice internationale-, banii constituind un mijloc util, un instrument universal indispensabil, folosit in toate imprejurarile legate de fenomenul financiar. Generalizand, vom spune ca manifestarea vizibila, constatabila empiric, a proceselor economiei mondiale (procese de repartitie, de evaluare, de plata) prin actiuni ale activitatii umane, formeaza continutul categoriei de fenomen financiar si valutar international. Cat de necesara a devenit intelegerea si cunoasterea in amanuntime a substantei acestui gen de relatii economice internationale, a principiilor care le guverneaza si a metodelor concrete de lucru ce le sunt specifice, se poate constata din continutul si nivelul elevat al dezbaterilor din numeroasele manifestari "la tema", unde, practic, "se vorbeste aceeasi limba". Cine nu se poate ridica la nivelul de exigenta al unor astfel de manifestari, e "pierdut" - cu atat mai mult, cu cat aici se procedeaza, de regula, la o abordare globala a problemelor deosebit de complexe, multilaterale, din interiorul sistemului financiar-valutar international. Disciplina universitara avand drept obiect fenomenul international financiar si valutar urmareste tocmai atingerea acelor "parametri" ai cunoasterii, capabili sa-l pregateasca pe viitorul specialist pentru a face fata oricarei provocari, pentru a se putea "misca" nestingherit in interiorul unui sistem deosebit de special. Teoria, modelele, conceptele si instrumentele proprii acestei discipline ne ofera, mai intai, posibilitatea unei investigari in zona producerii, evaluarii, repartitiei, schimbului si consumului de valoare, gestionate in context international - zona care angajeaza economii nationale, firme, institutii regionale si internationale. Apoi, pe baza unor noi principii de interpretare integrativa a realitatii, vom avansa cu procesul cunoasterii procedand la tratarea fenomenului financiar si valutar cu ajutorul a doua modele de inalta generalizare si expresivitate: modelul general al sistemelor cibernetice si modelul cibernetic al procesului de comunicare. Daca a exista ca om inseamna a gandi, a exista in societatea contemporana inseamna si a comunica! In consecinta, desfasurarea activitatii economice si financiar valutare pe plan international pretinde, in mod obligatoriu, o ampla comunicare bazata pe o gandire profunda si rapida, proces in care moneda detine o pozitie - cheie. Legaturile de natura financiara, de credit si monetara ce apar pe plan international nu sunt atat de simple, cum s-ar parea la prima vedere, nu sunt niste tranzactii facile, atestate - asa cum putem vedea in unele filme, la televizor - printr-o strangere de mana, mai mult sau mai putin sincera. Dimpotriva, ele dau nastere unui fenomen complex, de mare amploare si cu evolutii contradictorii, care se alatura activitatii economice generale la nivel mondial, sprijinind derularea acesteia sau, in unele cazuri, influentand-o in sens negativ. Investigarea acestui fenomen cu ajutorul metodelor specifice stiintelor economice reprezinta primul pas spre cunoasterea in continut a aspectelor sale generale, pentru a construi apoi modelele, tehnologiile si procesele decizionale - elemente necesare desfasurarii activitatii in domeniu.
Mijloace de plata Fonduri Etalon Plata Finantare Evaluare O astfel de legatura economica pe plan extern trece in mod obligatoriu prin zona in care se afla domeniul de existenta al activitatii financiar-valutare internationale. In acest domeniu se desfasoara o serie de actiuni principale care formeaza structura de baza a activitatii respective. In primul rand, legatura economica de export intra in procesul de evaluare. Aici, cu ajutorul unui etalon monetar international sau cu statut international, se va determina informatia de pret international al bunurilor ce fac obiectul exportului. In al doilea rand, legatura economica trece prin procesul de repartitie, proces care asigura o finantare sau creditare care favorizeaza miscarea rapida a bunurilor exportate catre importator si a contravalorii lor catre exportator. In al treilea rand, intra in procesul de plata, proces prin care, cu ajutorul mijloacelor de plata, se sting obligatiile determinate de export, exportatorul recuperandu-si contravaloarea bunurilor exportate. Operatiunile generate de aceste procese formeaza continutul si, totodata, structura pe subdomenii ale activitatii financiar-valutare internationale. Deci, in cadrul activitatii respective se cuprind actiuni de evaluare, actiuni de repartitie financiara si de credit, actiuni de plata, toate in context international. Cu alte cuvinte, se demonstreaza enuntul general prin care am definit aceasta categorie economica. Observatiile orientative si aspectele cantitative evocate sunt argumente suficiente pentru a acorda un loc principal fenomenului financiar-valutar in structura manifestarilor intrinseci care compun economia mondiala. Nivelul la care se prezinta astazi fenomenul financiar-valutar este, dupa cum vom vedea, un studiu la care s-a ajuns printr-un indelungat proces evolutiv, in care au intrat, deopotriva, activitatile umane, institutiile si ideile teoriilor financiar-monetare. Pentru prima data, categoria "economia mondiala" - ca obiectiv final al eforturilor de stabilire a unor relatii economice internationale sanatoase - apare in mesajul trimis, la 1 iulie 1933, de presedintele Franklin Delano Roosevelt delegatiei S.U.A. la Conferinte economica de la Londra, supusa unor presiuni continue in legatura cu politica antiinflationista si de diminuare a depresiunii post-criza, promovata de Casa Alba. In mesaj, dupa ce atrage atentia ca "va fi o imprudenta lasarea altor tari sa cantareasca deciziile noastre in materie de politica interna", presedintele american adauga ferm: "Conferinta economica a fost hotarata si convocata pentru a discuta si elabora solutii permanente in materie de economie mondiala si nu pentru a discuta politica economica a uneia dintre cele 66 natiuni reprezentate". (Arthur M. Schlesinger jr. L'Ère de Roosevelt, Vol. 2 - "L'avènement du New Deal". Éditions Denoël, Paris - 1971, pag. 250) Nicolae Nistorescu. Ghidul importatorului si exportatorului roman. Editor "Tribuna Economica", Bucuresti - 2000, pag. 16. Iulian Vacarel. Relatii financiare internationale. Editura Academiei Romane, Bucuresti - 1995, pag. 9. |
|||||||||||||
Politica de confidentialitate
|
Despre piata valutara |
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||