 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Structura stiintei economice si evolutia sa
|
|
Cauzalitatea si limitele ei |
|
| Cind vorbim de sporirea rolului cognitiv si a altor functii ale stiintei economice, ne referim, indeosebi, la descoperirea unor tendinte de evolutie a unor procese economice, articularea unor noi teze si teorii, rificarea diferitelor ipoteze si, in fine, elaborarea unor alternati de solutionare a unor probleme practice presante. Exista mai multe cai de sporire a rolului cognitiv si a celorlalte functii ale stiintei economice. Dintre acestea se disting prin importanta si urgenta, din punctul de dere epistemologic, aprofundarea studiului si interpretarea corecta a cauzalitatii proceselor economice, precum si relevarea si analizarea continutului social al categoriilor, legilor si teoriilor economice. Demersurile mentionate sint necesare intrucit multe din neajunsurile actuale ale stiintei economice, precum si potentialul relativ scazut al acesteia in explicarea, dar mai ales, in instrumentarea Cind se afirma ca stiinta economica este o stiinta experimentala se intelege ca ea trebuie sa-si bazeze intreaga sa existenta pe confruntarea cu realitatea, insa atit in economie, cit si in alte domenii, nu exista cunoastere experimentala pura. Ea se plaseaza intotdeauna in cadrul cunoasterii teoretice anterioare. Mijloacele intelectuale (categorii, legi, teorii, metode) cu care se realizeaza orice experiment exprima, in fapt, nilul preexistent de constituire a teoriei si practicii stiintifice18. Prin observari, prin analiza cimpului de fapte stiintifice, prin descrieri si ari are loc desprinderea a ceea ce este tipic, esential sau necesar, de ceea ce este atipic, neesential ori accidental sau intimplator. Prin urmare, izolarea elementelor esentiale (ori care se repeta in conditiile date) de cele intimplatoare ale procesului economic este pasul hotaritor in cunoastere. O metoda des utilizata in munca de cercetare economica este corelatia empirica (statistica) dintre diferite procese in urma careia se ajunge la cunoasterea legilor care exprima dependenta dintre dirsii parametri sau care silesc parametrii comportarii obiectelor. Dar acest lucru este insuficient. Este necesar sa se ajunga la descifrarea cauzelor care fac ca procesele sa se comporte in acest fel si nu in altul. Deci, nu doar descrieri sau constatari, ci descoperirea cauzelor (de gradul 1, gradul 2 etc.) este sarcina fundamentala a cercetarii economice ca a oricarei alte cercetari19. Gasirea si formularea unei corelatii empirice si inferarea unei relatii cauzale, de regula, nu este posibila decit pe baza unei analize calitati prealabile. Rezultatele studiului cauzalitatii se exprima prin legi atunci cind rezultatele nu reflecta toate detaliile conexiunilor repeile sau ale relatiilor care au loc in procesul economic, ci numai ceea ce este necesar sau esential in aceste relatii sau conexiuni. Schema cauzala utilizata de stiinta economica a fost preluata de la stiintele naturii, solutionindu-se astfel o problema fundamentala, aceea a obiectivizarii proceselor economice. Schema che, actionalist-subiectiva, nu putea solutiona problema stiintelor sociale, intrucit, in ultima instanta, izvorul tuturor faptelor economico-sociale era identificat in vointa umana ce nu putea fi asezata la baza explicatiilor stiintifice. Noua schema cauzala (obiectiva) postuleaza existenta unor relatii de determinare simple intre doua fenomene obiecti: cind exista un fenomen oarecare x (efect) se va gasi cu siguranta un alt fenomen y (cauza) care 1-a precedat si care 1-a produs. in felul acesta stiinta economica a facut saltul de la explicatia subiectiva indeterminabila la cea obiectiva, ea fiind orientata spre descoperirea relatiei de determinare obiectiva a unui fenomen de catre alt fenomen20. Dupa acest mod de abordare, stiinta economica considera toate legile economice ca fiind cauzale. Luind drept criteriu numarul si directiile de actiune a cauzelor fata de efecte si posibilitatea aparitiei unor actiuni inrse, legile economice pot fi clasificate in diferite moduri: cauzale simple cu efecte directe, cauzale concomitente (structurale), cauzale cu conexiune inrsa negativa sau pozitiva, cauzale cu efecte oscilante sau pulsatorii (in valuri sau in cicluri), functionale (relatii masurabile cantitativ)21 s. a. Relatiile cauzale nu se afla intr-o forma pura, ci in diferite combinatii si proportii. Unele contin cu preponderenta elemente si relatii calitati nemasurabile, altele elemente si relatii multiple, neliniare, insa masurabile. De asemenea, uneori aceste relatii ascund conexiuni suple, neunivoce care se interfereaza si se intersecteaza, facind importanta ponderea elementului aleator.In legatura cu ponderea ridicata a elementului stochastic trebuie subliniat ca relatiile deterministe rigide apar in mintea cercetatorului doar sub forma situatiilor limita ale dependentelor statistice baza Faptul ca, chiar si astazi, se aplica cu oarecare usurinta anumite functii si modele la descrierea si prognozarea diferitelor procese economico-sociale, fara o analiza prealabila profunda asupra caracterului complex al relatiilor de cauzalitate cu pondere calitativa si aleatoare ridicata, constituie unul din motile principale ale esecurilor suferite de aplicarea matematicii in economie si de compromiterea sustinatorilor si slujitorilor ei in ochii oamenilor politici carora li s-au facut promisiuni prea mari, prea indraznete, insa care s-au dodit pina la urma, in multe cazuri, a fi desarte23. Dar insasi obiectivizarea proceselor economico-sociale prin adoptarea schemei cauzale (obiecti) s-a dodit a aa o serie de limite24. in primul rind, induce o anumita alienare a omului de asa-numita perspectiva naturala a sa care este de tip actionalist, iar conceptul de cauzalitate face abstractie de om ca autor al faptelor economico-sociale. in al doilea rind, utilizarea schemei cauzale nu asigura nici puterea explicativa si nici pe cea euristica necesara. Ea nu poate da explicatii asupra continutului si genezei relatiei cauzale, dincolo de constatarea ca un fapt este determinat de alt fapt. Ca raspuns la insuficienta fondare a cauzalitatii, s-a incercat elaborarea si adoptarea unei scheme noi - cauzalitatea structurala, deosebita de schema cauza care este mecanica tranzitiva, rezultata din proiectarea tuturor fenomenelor economice pe acelasi al empiricului, potrivit caruia un efect determinat poate fi raportat la o cauza-obiect, adica la un alt fenomen. Conceptul cauzalitatii structurale inseamna determinarea unui element sau unei structuri de catre o alta structura. Ea (structura) nu se identifica cu o esenta sau cu un invariant exterior, absent", ci este cauza imanenta a efectelor sale25 si include: elementele sistemului; mecanismul generativ al fenomenelor economice; fluxul cauzal care face legatura intre cauza si efect, in cadrul asa-numitei celule cauzale; ierarhiile structurale de tipul zonelor cauzale si palierelor cauzale26. Explicatia fenomenelor se realizeaza prin identificarea si cercetarea structurilor subiacente. in procesul cunoasterii, patrunzind in subiacent pentru a identifica comportarea individuala a elementelor sistemului, se cerceteaza microstarile si legile de miscare si organizare in mod statistic, in medie. in felul acesta miscarea si organizarea microstarilor se asociaza cu comportarea colectiva a elementelor sistemului ca atare. De la nilul subiacent, prin determinismul statistic, se urca la nilul adiacent27, pentru a trage concluzii asupra cauzelor interne care determina legile de transformare a sistemului. Luindu-se ca model general abordarea structurala a cauzalitatii, in stiintele sociale s-a dezvoltat rapid asa-numita schema functionalista care prezinta interes si pentru cercetarea economica. Ideea centrala a schemei functionaliste, dezvoltata in tara noastra de Catalin Zamfir, consta in faptul ca societatea reprezinta un sistem care se construieste pe el insusi, dupa o anumita logica. in cadrul sistemului, fiecare element component are un anumit rol, aduce o anumita contributie. Contributia si rolul unui element in cadrul sistemului este desemnat prin termenul de functie. Schema functionalista se deosebeste de cea actionalista subiectiva prin urmatoarele doua trasaturi fundamentale: a) subiectul activ nu este individul, ci societatea, aceasta construindu-se pe ea insasi; b) finalitatea constituirii faptelor sociale nu este cautata in subiectivitatea agentilor (individuali sau colectivi), ci in sfera obiectiva reprezentata de functiile reale din sistem si consecintele obiecti ale acestuia pentru sistemul din care face parte28.In literatura de specialitate se incearca o unificare a explicatiilor cauzale cu explicatia functionalista in scopul, pe de o parte, al pastrarii caracterului obiectiv al legilor social-economice, iar pe de alta parte, al obtinerii explicatiilor necesare asupra continutului si genezei relatiei cauzale29. Modelul structural ofera un cadru general adecvat acestei tentati de unificare. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
