StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Structura stiintei economice si evolutia sa
Trimite articolul prin email Salturi in stiinta economica; neajunsuri in raport cu cerintele practicii : Structura stiintei economice si evolutia sa Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Salturi in stiinta economica; neajunsuri in raport cu cerintele practicii



in cursul dezvoltarii generale a cunoasterii au existat mai multe scoli economice. Formarea si afirmarea fiecareia a constituit pentru istoria gindirii economice cite un moment de cotitura cu restructurari profunde si salturi revolutionare in spatiul cunoasterii.In modulul precedent s-au redat pe scurt trasaturile caracteristice ale principalelor scoli economice - mercantilistii, fiziocratii, clasicii englezi, scolile doctrinare, analiticii si neoclasicii, keynesismul, post-keynesismul, economia dinamica si cea ativa. Tot acolo s-au subliniat principalele cauze care au provocat aparitia scolilor noi si disparitia treptata a celor vechi, precum si unele elemente ce fac sa desparta o anumita scoala fata de precedenta. Totusi, exista si o serie de elemente



care unesc scolile intre ele, iar alte elemente care fac ca stiinta economica sa se deosebeasca de alte stiinte, mai ales de cele ale naturii. Ca un element comun: fiecare noua scoala porneste de la situatia existenta a cunoasterii stiintifice privita insa de pe pozitii critice6 si se bazeaza pe o reconsiderare a cercetarii faptelor stiintifice, adoptind dialogul strins dintre abstract si concret, dintre aparenta si esenta, dintre teoria abstracta si verificarea sa prin experiment7.
O trasatura specifica o constituie faptul ca chiar daca are loc o adincire a cunoasterii stiintifice, o dezvoltare a stiintei prin salturi, una dintre caracteristicile stiintei economice, in atie cu cele ale naturii, este faptul ca obiectul sau de studiu - sistemul economic - este rapid schimbator: apar noi fenomene, factori de influenta si tendinte. Intervine cu deosebita forta factorul tehnologic, provocind ample schimbari in sistemul economic. De asemenea, se modifica cadrul social, politic si ecologic, acest cadru avind un rol hotaritor asupra evolutiei fenomenelor economice si asupra legaturilor dintre acestea.
Stiinta economica nu reuseste intotdeauna sa tina pasul cu aceste schimbari pe care trebuie sa le surprinda in toata amploarea lor si pe baza carora, intr-un timp scurt, sa formuleze noi concluzii si sa-si reconstruiasca vechile teze, legi si teorii. De aceea, cu toate salturile pe care le-a facut stiinta economica in ansamblu, totusi, in ultimul timp s-a inmultit numarul de intrebari tulburatoare de genul urmator: in ce masura aceasta stiinta reuseste sa reflecte realitatea economico-sociala contemporana, sa sesizeze noile tendinte ale practicii economice, sa previna aparitia unor dereglari in economie si sa ofere unele raspunsuri la chestiuni legate de atingerea unor obiective economico-sociale formulate in mod constient?
Asemenea intrebari apar pe fondul unor nemultumiri profunde fata de aceasta stiinta careia, uneori, i se adreseaza critici necrutatoare si calificative deloc magulitoare ca: stiinta subdezvoltata8 sau ruda saraca a altor stiinte9. De asemenea, i se fac numeroase reprosuri ca ea adopta o viziune rigida, mecanicista, unde totul apare locomotie10, straina caracterului suplu al proceselor economice, sau ca este departe de a infatisa bogatia de insusiri calitative ale fenomenelor si proceselor economico-sociale11.
Uneori i se adreseaza critici (fie in bloc, fie doar unor teorii ale sale) ca aluneca spre un formalism logic, fara continut, teoria aparind ca o teza sau ansamblu de teze ce se pot deduce din punct de vedere logic din axiome, de multe ori arbitrar alese dar care nu se contrazic reciproc, criteriul adevarului fiind nu realitatea practica, ci doar inexistenta contradictiilor in rationamentul logic12. Alteori anumite parti din corpusul stiintei economice sint acuzate de empirism faptologic, de tendinta de escamotare a adevarului stiitific sau chiar de apologism si de dogmatism, date de limitele sau obstacolele ideologice, de interesele economice si politice de grup, de insuficienta cunoastere s. a., acestea stind intr-adevar in calea descoperirii si relevarii adevarului.
Atit sarcinile stiintei economice, cit si cerintele fata de aceasta stiinta au crescut considerabil in ultimele decenii, intrucit, asa cum am mentionat, in lume au loc profunde si rapide schimbari in structurile tehnologice, economice, sociale si politice. Evolutia economico-sociala contemporana a contribuit' la cresterea enorma a complexitatii fenomenelor si proceselor economice. Are loc trecerea pe scara larga a unor societati la faza de dezvoltare post-industriala caracterizata printr-un proces intens de robotizare si informatizare a activitatilor umane. De asemenea, are loc trecerea societatilor traditionale la faza dezvoltarii industriale. Aceste treceri se desfasoara in conditii noi impuse de accentuarea unor restrictii energetice, de materii prime si valutare, de puternice dezechilibre ecologice si demografice, de accentuarea decalajelor economice si tehnologice, de sporirea rolului centrelor de putere economica, tehnologica, politica si informationala pe nu numai national, ci si international14.In urma esecului inregistrat de experimentul doctrinei marxiste, efectuat timp de peste sapte decenii, se pun probleme dramatice in fata stiintei economice: obligatia de a elabora o teorie de trecere de la economia centralizata la economia de piata in conditiile unei penurii accentuate de capital, de resurse energetice si valutare, ale ab


sentei institutiilor de piata, prezentei unei structuri a proprietatii cu preponderenta de stat, existentei unor sindicate inca insuficient structurate pentru a putea negocia rational cu patronatul, si a unor agenti economici care nu au inca un comportament adecvat economiei de piata (lipsa de initiativa, frica de risc, atitudine paternalista s. a.)15.
Atit in fostele tari socialiste, cit si in tarile in curs de dezvoltare se constata o degradare a raportului de schimb extern si o intirziere a acestora in aplicarea unor politici eficiente de ajustari structurale, concomitent cu hegemonia unor forte monopoliste asupra tehnologiilor de virf, asupra informatiei si asupra resurselor financiare. Totodata, asa cum subliniaza Celso Furtado, se constata insuficienta acumularii pentru tarile in curs de dezvoltare, insuficientele unor institutii traditionale in fata unor noi functii ale statului, ina-decvarea tehnologiei importate cu oferta potentiala de factori si cu dimensiunea reala a pietei interne, anacronismul structurilor traditionale fata de cerintele modernizarii economiilor, concentrarea veniturilor, inflatia si adincirea dezechilibrului balantelor de plati externe, sporirea enorma a datoriei externe16.
In deceniile trecute, ca si la inceputul acestui deceniu, multe economii nationale, si in primul rind cele ale tarilor foste socialiste, au fost si continua sa fie confruntate cu probleme grave, rezultate din declansarea unor crize economice ale caror dimensiuni ne amintesc de cea din 1929-l933, cu rata inalta a somajului, cu inflatie, cu declin economic. Efectele negative ale acestor crize au atins, cu intensitati diferite, toate economiile nationale, ceea ce face necesara cercetarea obiectiva a genezei si evolutiei ciclurilor economice, disiparii efectelor acestor cicluri si cautarea remediilor de politica economica de inlaturare a efectelor negative.
Progresul stiintific si tehnic inlatura tot ce-i sta in cale, tot ce i se opune. Tarile care, din diferite motive, nu se pot inscrie in cursul normal al progresului tehnic, valurile coplesitoare ale acestuia le inlatura in mod implacabil, pentru mult timp, daca nu chiar definitiv, din rindurile tarilor dezvoltate17. Din aceasta cauza in economia mondiala se produc importante restructurari, iar in unele zone ale lumii, ca de exemplu, in tarile din Estul Europei^ adevarate rasturnari.
Tinind seama nu numai de progresele reale inregistrate de stiinta economica, ci si de neajunsurile ei - lasind la o parte unele exagerari in aprecierile critice la adresa acesteia - ramine, totusi, cu o doza mare de certitudine faptul ca ea nu reuseste in toate cazurile sa faca fata cerintelor practicii economice in rapida schimbare si tot mai complexe.
Cauzele esecurilor din practica economica sint insa multiple. Ele depind intr-o masura mai mare sau mai mica de cel putin urmatorii factori: a) obiectul concret al cercetarii (intreprindere, ramura, economie nationala, economie mondiala); b) tipul de organizare economica, politica si sociala al obiectului cercetat si gradul sau de mobilitate si adaptare; c) maladia de care sufera obiectul cercetat si stadiile acestei maladii; d) gradul de dezvoltare a subsistemului stiintei economice respective, inclusia partii sale instrumentale, pentru a oferi nu numai explicatiile obiective, ci si prescriptiile normative necesare; e) gradul de pregatire a decidentului pentru a intelege atit maladia, cit si solutiile ce le ofera subsistemul stiintei economice; f) conditiile si posibilitatile concrete de a elabora si aplica deciziile in economie (gradul de convergenta a intereselor de grup, vointa politica a decidentului, gradul de obiectivitate atit in interpretarea faptelor stiintifice si in formularea concluziilor de catre cercetator, cit si in elaborarea solutiilor si in realizarea deciziilor de catre decident, existenta unor pirghii economice si politice corespunzatoare).
Desi stiinta economica ocupa in acest ansamblu un loc central, nu insa intotdeauna si in toate cazurile numai aceasta poarta intreaga responsabilitate pentru neajunsurile existente in practica economica. Dar aceste aspecte neintrind in sfera de preocupari ale prezentului volum, in cele ce urmeaza ne vom referi in special la sporirea rolului cognitial stiintei economice si a altor functii ale acesteia.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact