StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Stiinta economica vs probleme filosofice si metastiintifice
Trimite articolul prin email Individualismul in raport cu colectivismul centralizat : Stiinta economica vs probleme filosofice si metastiintifice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Individualismul in raport cu colectivismul centralizat



Indidualismul, holismul si structuralismul sint trei moduri de interpretare a fiintei umane, cu reflectarea corespunzatoare in felul de organizare sociala. inainte de a defini si caracteriza fiecare dintre aceste interpretari este necesar sa facem unele aprecieri generale.


Chestiuni generale si atii
Din punct de vedere filosofic si al stiintelor sociale, una din problemele importante, de principiu ale acestui secol, este contradictia dintre interpretarea indidualista si cea colectiva a fiintei umane12. Daca in cazul primei interpretari, indidul uman apare ca elementul de baza al actitatii economice si sociale, in cazul al doilea, indidul este vazut ca o parte componenta a intregului, a grupului social.In caz



ul indidualismului se presupune ca singurul sistem orientat efectiv si complet spre finalitati proprii este indidul uman, societatea nerepre-zentind altceva decit rezultanta tuturor actiunilor indiduale13. in cazul holismului, dimpotriva, se presupune ca societatea ar fi singurul sistem finalist primar. Indizii umani, ca si toate celelalte elemente componente ale sistemului (institutii, organizatii etc), sint adaptati, modelati la scopurile finale ale sistemului de ansamblu. Este primatul societatii asupra tuturor elementelor sale componente.
Sint doua interpretari impinse la limita, idealizate, care n sa fondeze doua doctrine: una care are in vedere un tip de economie de piata libera, complet atomizata in care actiunile indizilor vor conduce la realizarea unui optim al bunastarii generale (colective). Cealalta are in vedere un tip de economie colectiva centralizata in care atingerea bunastarii generale (colective) presupune realizarea libertatii fiecarui indid.
Asa cum vom vedea, nici una dintre cele doua interpretari nu numai ca nu se potriveste nazuintei umane, dar apare si gresit sa se spuna fie ca indidul, fie ca numai colectivul prezinta interes, oglindeste realitatea sociala si reprezinta conditiile normale pentru functionarea eficienta a economiei. O discutie in jurul raportului dintre indidualism si holism este importanta si necesara intrucit argumentele aduse intr-o directie sau alta au nu numai motivatii generale de ordin filosofic, ci si motivatii doctrinare economice.In legatura cu asemenea motivatii H. Lee a demonstrat existenta unei legaturi strinse intre doctrina politica a liberalismului capitalist si paradigma stiintifica ce serveste la fondarea teoriei economice prin urmatorul rationament: a face proba puterii explicative a teoriilor fondate pe conceptul de homo oeconomicus (prototipul omului rational din punct de vedere economic) nu este altceva decit sa se ofere o baza stiintifica la edificiul liberal15. Iar H. d'Ursel, evocind criticile radicale aduse la adresa acestei teorii de catre W. Andreff16, releva ca aplicarea indidualismului metodologic si extinderea cimpului de analiza a stiintei economice la totalitatea socialului innoada (imbina) esentialul doctrinei neo-liberale".In lucrarea sa History of Economic Analysis", J. Schumpeter face referiri la o seama de filosofi, economisti si sociologi care, in controversele lor in legatura cu indidualismul si holismul, au trecut de la natura pur epistemologica la analiza practica. Acestia au mers atit de departe - dupa cum afirma J. Schumpeter - incit prezinta holismul (numit de el univeralism) si indidualismul ca doua puncte de vedere fundamental diferite si conflictuale ale proceselor sociale, conflict ce se asterne de-a lungul intregii istorii a analizei sociologice si economice si constituie intr-adevar un fapt esential care sta in spatele tuturor altor ciocniri de opinii ce au avut loc in decursul timpului.
Universalismul, opus indidualismului, presupune ca grupurile sociale ca: societatea, natiunea, biserica si altele sint in mod conceptual prioritare membrilor lor indiduali. Schumpeter sublinia, intr-o nota de subsol, ca de obicei doctrina universalismului este asociata cu numele lui O. Spann, care este responsabil pentru succesul repurtat in fondarea teoretica a statului totalitar german intre cele doua razboaie mondiale18. Doctrina universalismului poate fi asociata insa si cu dezvoltarile teoretice si practice marxiste efectuate de catre Lenin si Stalin, ca si de toti teoreticienii doctrinari socialisti, care sint principalii responsabili pentru fondarea totalitarismului politic si centralismului economic din fostele tari socialiste.In alt modul al aceleiasi lucrari, referindu-se la indidualism, Schumpeter arata ca ar trebui facuta distinctia cuvenita in legatura cu intelesurile pe care le dau economistii, politicienii si sociologii notiunilor de indidualism si universalism (holism). De exemplu, prin indidualism, economistii inteleg, in mod simplu, o atitudine de laissez-faire in materie de politica economica19. Aceasta nu inseamna neaparat decizii si finalizare la nivelul fiecarui indid, ci jocul liber al pietei atomizate (un numar mare de producatori si consumatori, indiferent daca sint indizi sau firme) fara interventia statului in ata economica. Aceasta atitudine a fost botezata Smithianism sau Manchesterism20. Este semnificativa, din acest punct de vedere, si urmatoarea constatare facuta de J. Schumpeter: economistii, care construiesc structurile lor teoretice pe baza supozitiilor despre comportamentul gospodariilor si firmelor indiduale, sint cuprinsi de suspiciune atunci cind recomanda rezultatele jocului liber al intereselor proprii ale indizilor pe care ei le descriu21.In decursul timpului situatia prind cele doua moduri de interpretare a fiintei umane - indidualism si holism - a suferit insemnate schimbari. Aceasta se explica, pe de o parte, prin strinsa filiatie a interpretarilor respective cu doctrinele economice dominante existente, iar pe de alta parte, prin modificarile in structurile economice reale, ca si prin cerintele de a lua in considerare, pe conceptual, aceste modificari. Aici ne vom referi la diferite perioade cu doctrine economice specifice.In perioada mercantilista agentul economic dominant era reprezentat de stat. in atare conditii finalitatea primara a mercantilismului era aceea de a creste puterea statului, care era incarnat in societate, confundindu-se cu aceasta. in raport cu societatea, care reprezenta intregul si finalitatea acestuia, indizii reprezentau doar simple mijloace sau instrumentele care formau bogatia. Conform conceptelor economice din vremea mercantilistilor, actitatea desfasurata de indizi nu reprezenta o finalitate autonoma. Doctrina recunostea indizii doar in masura in care ei reuseau sa contribuie la intarirea statului.
Modelul indidualist
Spre deosebire de mercantilisti, scoala clasica engleza a venit cu alta ziune, radical schimbata asupra rolului agentului economic ca element de baza al actitatii sociale si economice. El (agentul indidual) este cel care trebuia sa dena liber in toate actiunile si actitatile: productie, schimb, economii, consum. Economistii clasici si-au concentrat atentia spre analiza actitatii indidului ghidat de interesul personal22 iar, ulterior, marginalistii si neoclasicii s-au ocupat de problemele preferintei si alegerii, curbelor de indiferenta, consumului etc, tot la nivelul indidului.
Indizii liberi, la nivelul carora se realizeaza finalitatea in intregul sistem economic, asigura optimizarea bunastarii materiale, concomitent cu optimizarea productiei la nivelul intregii societati. O preocupare principala a economistilor neoclasici a fost cea a studierii echilibrului economic pe baza jocului liber al cererii si ofertei intre firme luate ca agenti economici. Optimul local realizat la nivelul tuturor agentilor economici (indizi si firme), pe baza preturilor de echilibru, asigura implicit si optimul general la nivelul societatii.
Dezvoltarea conceptelor economice, sociale si politice in jurul indidualismului a constituit baza dezvoltarii doctrinei liberale clasice, doctrina care postuleaza realizarea unei interventii minime a statului in economie si anume doar in masura in care sa creeze indizilor conditiile optime de desfasurare a initiativei, precum si realizarea unor actitati economice cu rezultate maxime la nivelul fiecarui indid si, in mod implicit, la nivelul societatii.
Treptat s-a constatat


ca modelul liberalismului clasic este mult prea restrictiv fata de conditiile etii economice reale. Discrepanta dintre model si realitate a crescut tot mai mult, mai ales pe masura ce s-a produs o puternica dezvoltare economica si a sporit complexitatea acesteia, s-au produs importante deplasari in structura agentilor economici in sensul diminuarii dramatice a ponderii deciziilor indizilor in calitate de producatori indiduali (ateliere mestesugaresti, manufacturi si gospodarii) si sporirii insemnate a ponderii deciziilor luate de grupuri sociale reprezentate de intreprinderi si de organizatii, paralel cu cresterea interventiei statului in ata economica. Fata de insuficienta vechiului model liberal clasic in raport cu aceste schimbari, teoria economica nu putea ramine indiferenta. Din numeroasele studii efectuate pina in prezent pe aceasta tema s-a putut desprinde faptul ca s-au format treptat doua modele importante de abordare ce au la baza principii complet diferite: unul holist abstract, iar altul structuralist, in confruntare directa si permanenta cu realitatea.


Modelul holist
Este pe deplin justificata observatia facuta de cei mai multi adepti ai holismului, potrit careia economistii, pentru a nu-si discredita profesia, nu trebuie sa mai stea nepasatori in fata schimbarilor rapide ce au loc in lume, continuind sa se concentreze asupra unei probleme partiale - aceea a rationalizarii etii economice legate de subiectul economic al indidualismului, lasind deoparte problema intregului. Stiinta economica, asezata intr-un cadru interdisciplinar si urmind principiile metodologice comune tuturor stiintelor sociale, trebuie sa se straduiasca sa dena o teorie strins legata de ata23.
De asemenea, stiinta economica, fiind una dintre disciplinele culturale si istorice, apare necesitatea cautarii unei metode apropiate care sa creeze pre-conditiile pentru realizarea unei unitati metodologice cu alte discipline culturale si istorice. Pentru a veni in intimpinarea unor asemenea deziderate si ca o reactie la curentul clasic si la cel neoclasic din stiinta economica, s-a incercat o reinere pe baze moderne a holismului prin aparitia institutiona-lismului.
Considerata ca holista, sistematica si evolutionista, vechea teorie insti-tutionalista a produs o anumita fisura in conceptele indidualiste, atragind atentia asupra faptului ca nu indidul izolat este agentul care ia decizii finale in societate, ci institutiile si organizatiile integrate in ata economica. Fund vazut insa ca un organ transtat intr-un mediu intelectual strain si neand elaborat un corpus corespunzator de analiza24, vechiul institutionalism nu s-a impus ca o scoala in stare sa elucideze problemele stiintifice si practice si sa reziste atacurilor din partea scolilor economice dominante.
O reinere a holismului modern a avut loc insa in Germania si Austria unde dezvoltarea mediului cultural filosofic a fost favorabila in acest sens. Pe baza deschiderilor facute de filosoful Fichte si de succesorii sai, care vedeau ca omul, prin natura sa, este pluralist, si de Pribram, care a pus problema fuziunii indidualismului (limitat prin formularea si explicarea relatiilor cauzale) cu universalismul (vazut ca un tot ce trebuie studiat prin institutie), filosoful si economistul Othmar Spann (1878-l950) a dezvoltat teoria sa universalista si a aplicat-o in stiinta economica pe baza unei abordari organice. A ales o asemenea abordare intrucit insasi procesele si fenomenele au un caracter functional, potrit consecintelor lor sociale si in legatura cu semnificatia lor pentru totalitate25.
El considera ca intreaga societate functioneaza dupa modelul unui sistem organic complex, ca partile componente ale acestui sistem se inscriu in relatiile mutuale ierarhice. O. Spann afirma ca sistemul economic - el insusi o parte a unui intreg mai inalt reprezentat de societate - nu are nici finalitate si nici nu joaca un rol independent; valoarea sa este de a ser societatea. Sistemul economic este doar o abstractie din cauza ca el nu poate obtine niciodata de la realitate dovada existentei sale empirice independente.
Un asemenea sistem isi asigura existenta si isi atinge scopul numai prin interarticulatia functionala cu sisteme similare (sistemul juridic, guvernamental etc), care reproduce intreaga realitate sociala. El nu este dominat de legi naturale, ci de spiritul comunitatii care sileste (fixeaza) obiective, creeaza un sistem de mijloace si este inerent in toate actiunile economice26.
Stiinta economica este o disciplina a carei functie este de a realiza o armonie durabila intre nevoi si satisfacerea lor. Ea trebuie sa fie consistenta (in deplin acord) cu natura unui sistem social si, deci, sa-si gaseasca izvorul in sociologie. Scopurile sint acelea care n primele si creeaza mijloace. Considerata in mod obiectiv, stiinta economica reprezinta un sistem de mijloace si, in mod subiectiv, ea reprezinta selectia si adaptarea mijloacelor pentru atingerea scopurilor sociale27. O. Spann preciza, de asemenea, ca mijloacele pot fi vazute ca scopuri sau ca componente ale lumii fizice unde conduc legile naturale si unde se aplica cauzalitatea mecanica28. Pe linga aceste principii generale, O. Spann foloseste in modelul sau o serie de categorii cu care el crede ca poate identifica realitatea. Dintre aceste categorii cele mai semnificative sint: partile componente ale intregului, functiunea, articulatia, identitatea, echivalenta, pozitia ierarhica, reunirea partilor. Iata in ce consta continutul unora din aceste categorii.In cadrul modelului, agentii economici, ca parti componente ale intregului, pot opera numai intr-un context al unui sistem definit sau cadru articulat. Acest sistem este definit atit prin ranguri de importanta sociala, cit si prin ranguri de importanta functionala. Functiunea constituie un concept fundamental in cadrul teoriei holiste. Functiunile sint prezente in numele realizarii unor scopuri. Toate fenomenele economice reprezinta o structura interconectata de functiuni pentru infaptuirea unor scopuri sau finalitati. Functiunile sint grupate in clase distincte dupa valoarea lor nu pentru elementele componente - indizi si grupuri sociale -, ci pentru finalitatile (scopurile) sistemului social de ansamblu.
Din analiza modelului holist al lui O. Spann rezulta urmatoarele aspecte negative criticabile:
- modelul afirma primatul sistemului de ansamblu asupra tuturor elementelor sale componente in realizarea finalitatilor (scopurilor) si intereselor;
- sistemul social este conceput, organizat si reglat dupa principiile oricarui sistem mecanic complex, cu reguli de functionare si cu ierarhii rigide;
- sistemul social si economic isi constituie, isi modeleaza, isi modifica si isi ierarhizeaza elementele componente in functie de logica sa globala, fara a tine seama si de logica elementelor sale componente;
- modelul, in esenta sa, nu oglindeste realitatile etii economice si sociale, el este creat pe baza unor speculatii. De aceea, orice incercare de operationalizare a principiilor care stau la baza constructiei si structurii acestui model ar duce la grave deformari ale etii economice si sociale, la forme patologice concretizate printr-un centralism birocratic pe economic si social si la totalitarism pe politic.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact