StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Stiinta economica vs probleme filosofice si metastiintifice
Trimite articolul prin email Probleme ontologice si stiinta economica : Stiinta economica vs probleme filosofice si metastiintifice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Probleme ontologice si stiinta economica



in constructiile lor teoretice, economistii clasici si alti economisti din secolul trecut, cu o larga cultura umanista si filosofica, au cautat sa dea raspunsuri la intrebari generale care priveau relatiile economice si sociale calitative. De exemplu, problemele existentiale care, evident, depaseau frontierele stiintei economice, nu puteau fi omise intrucit creau cadrul general de judecata si principiile sau stilpii de baza ai teoriilor economice.
Adeseori, la unele chestiuni generale, la care stiintele sociale din acele vremuri neavind suficiente clarificari, iar autorii respectivi neadresindu-se practicii pentru verificarea ipotezelor, raspunsurile au ramas timp indelungat pe terenul speculatiilor. Pentru a evita capcanele unor asemenea speculatii si puternic atr



asi de mirajul stiintelor naturii si al celor logice, majoritatea economistilor au inceput sa apeleze tot mai mult la analize cantitative si la interpretari mecanice si biologice ale fenomenelor economice, lasind la o parte specificitatea umana a acestora, complexitatea lor si aspectele calitative.Incercind sa faca un lou asupra starii in care s-a aflat si continua sa se afle stiinta economica din cauza refuzului economistilor de a apela la filosofie si a refuzului acesteia de a se apleca asupra realitatilor vietii, de a lua in considerare faptele, Theo Suranyi-Unger afirma: „Initial, teoriile economice ale lui Smith si Marx exprimau filosofii contrastante ale libertatii umane. Ambele intelesesera sa apere principiile libertatii. Dar acea discutie a fost lasata in urma din cauza ca filosofia a refuzat sa intre intr-o dezbatere asupra realitatii economice. Pe de alta parte, tinara stiinta economica a considerat in mod prematur subiectul sau propriu ca fiind un domeniu aproape independent. Mai tirziu ea a ales sa se expuna la o analiza mecanica, exacta si cantitati si sa se explice exclusiv in aceasta maniera"1.In asemenea imprejurari, problemele ontologice ale filosofiei economice au fost treptat parasite si inlocuite cu studiul problemelor filosofice ale cunoasterii stiintifice, fie dupa pozitii scientiste2, fie dupa pozitii critice realiste.
S-a parasit terenul clasificarilor ontologice necesare, ceea ce a favorizat orientari si interpretari eronate, paralel cu credinta unei suficiente din partea unor slujitori ai acestei stiinte. De exemplu, in efortul de a transforma economia intr-o aderata disciplina stiintifica, unii economisti au considerat ca acest vis s-a realizat in secolul al XX-lea prin nasterea si expansiunea rapida a pozitivismului si neopozitivismului - doctrina filosofica ce a oferit un fundament epistemologic solid tuturor stiintelor care au vrut si au fost capabile sa adere la rigorile metodelor stiintifice, economia parind sa ofere din plin un asemenea teren si o astfel de oportunitate. indemnurile pozitiviste -sublinia B. Caldwell - curind au dominat discursul metodologic al stiintei economice chiar daca ele (indemnurile) nu intotdeauna au informat practica reala a economistilor3.
Desi diferite riante, cum sint pozitivismul logic, instrumentalismul metodologic s. a. sint inca in ofensi, cucerind noi teritorii, totusi pozitivismul, luat in ansamblul sau ca doctrina filosofica ce fondeaza stiinta economica, se afla in plin declin, odata cu aparitia unor lucrari privind „cresterea cunostintelor" scrise de filosofi din domeniul stiintelor (Thomas Kuhn, J. A. Agassi, Imre Katos s. a.)4, si mai ales ale unor atacuri frontale si viguroase ale unor economisti formati la scoala pozitivista, pe care insa, intre timp, au parasit-o. De exemplu, Nicholas Georgescu-Roegen a demonstrat existenta in stiinta economica a unei flagrante nepotriviri intre principalele caracteristici ale proceselor economice, cum sint, de exemplu, aspectele calitative si principalele trasaturi ale metodologiilor si instrumentelor utilizate care sint mecaniciste si rigide5. De asemenea, Wassily Leontief, prin comunicarea inaugurala in calitatea sa de presedinte al „Asociatiei Economistilor Americani", a demonstrat sterilitatea metodologiilor, practicate pe scara larga de stiinta economica in asa-numitele fabrici de construire a metodelor matematice si a altor metode cantitative, care fac sa ramina in afara analizelor multe fenomene si procese neobserte, calitativ insa importante6. Noile curente realist critice moderne, printre care se pot numara structuralismul, metoda functiei cognitive, a deciziei si a intarii s. a. au tocmai menirea de a face apropierea metodelor analitice de caracterul complex, calitativ si fluid al fenomenelor si proceselor economice. Chiar daca se accepta pluralismul metodologic, care confirma, pe de o parte, existenta unor sarcini multiple pe care le au de indeplinit teoriile economice, iar pe de alta parte, multitudinea metodelor pentru eluarea critica a teoriilor si, prin aceasta, faciliteaza apropierea de caracterul complex si contradictoriu al proceselor economice, totusi, problemele nu sint zute si nu pot fi interpretate in intregimea lor si in mod corect. Oricit de ansata ar fi viziunea in care este abordata latura privind mecanismul cunoasterii, totusi, apelind numai la metodologie ramine o categorie importanta de probleme in afara cercetarilor si discutiilor stiintifice. Acestea sint problemele existentiale si functionale ce caracterizeaza latura spirituala, morala, etica a omului, ca de exemplu, libertatea, relatia individ-societate in conditiile institutionalizarii economiilor, gradul de autonomie a sferei economice de celelalte sfere ale vietii sociale, capacitatea reala a diferitelor sisteme economice opuse (de exemplu, capitalist si socialist) de a produce, pe de o parte, libertate, iar, pe de alta parte, bunastare.In conceptia marxista toate acestea erau considerate ca facind parte din suprastructura, aflata intr-o relatie generala cu structura economica si considerata ca o cutie neagra de care stiinta economica nu se ocupa si de care ea face abstractie. De suprastructura si de relatiile acesteia cu structura economica se ocupa materialismul istoric, stiinta economica preluind doar concluziile trase de materialismul istoric. De exemplu, problemele complexe ale existentei metafizice a omului nu sint luate in considerare de stiinta economica odata ce materialismul istoric ignora acest


lucru si, deci, odata ce ramine dominanta conceptia materialista dupa care este orientata eluarea existentei umane.In conditiile viziunii dominatiei lumii materiale succesul existentei umane si intreaga conceptie despre om sint eluate in termeni materiali, adica in termenii preeminentei factorilor materiali - produse, mijloace fixe, productivitate - in raport cu cei nemateriali - idei, informatii, teorii, etica etc, adica in raport cu sfera ideatica sau cu cea de-a treia lume (lumea popperiana a ideilor). Primitivismul acestei conceptii se reflecta nu numai in atitudinea unilaterala asupra omului, ci si in insasi structura stiintei economice, in modul de a intelege obiectul sau de studiu, care exclude de la bun inceput din discutie si din cercetare tot ce este nematerial. De exemplu, potrivit acestui principiu, ea exclude un domeniu atit de important cum este cel privind informatia (conceputa in sens larg) sub cel putin patru aspecte: calitatea de marfa a informatiei; calitatea de instrument pentru asigurarea functionalitatii sistemului economic; generarea informatiei, calitatea si rolul producatorilor de informatie; formele sub care circula informatia in economie, se prelucreaza si se stocheaza la nivelul individului, al grupurilor de indivizi si al sistemelor sociale.
Evident, felul de a intelege obiectul de studiu al stiintei economice numai sub latura materiala a proceselor economice concorda cu obisnuinta noastra generala de a gindi prin imagini mecanice, de a intelege preeminenta laturii materiale fata de latura ideatica. „Modul nostru de gindire si definitiile noastre se bazeaza pina in prezent pe mecanica; noi folosim limbajul ei pentru descrierea rezultatelor experimentelor noastre, pentru ca toate aceste experimente se fac cu instrumente macroscopice"7, ceea ce creeaza mari prejudicii ansarii cunoasterii, interpretarii corecte a proceselor naturale si sociale, inclusiv a celor economice. insa, pentru a schimba cadrul general de gindire, cel putin sau in primul rind pe pian filosofic, este necesara luarea in discutje a informatiei nu ca un element exogen, ci ca un element propriu, interior materiei8.
Fara a ne angaja in explicatii si in dispute filosofice fiindca aceasta ar depasi cadrul lucrarii de fata, totusi se simte nevoia de a apela si aminti de principiul dualitatii, considerind ca aceasta ne-ar putea apropia de realitate si ne-ar oferi instrumentul necesar unei abordari si interpretari corecte a proceselor economice. Acest principiu porneste de la constatarea ca in afara de lumea fizica, exista si o lume a constientei9. Astfel, in lumea naturala este' prezenta pretutindeni dualitatea substanta-informatie, iar in lumea existentei umane - spirit si corp, cultura si natura, pe de o parte, ca „factori ideali" si, pe de alta parte, „factori reali", strins interdependenti, asa incit un domeniu nu exista fara celalalt. De asemenea, in viata sociala exista nevoi materiale si nevoi culturale. Conform conceptiei dualiste si contrar celei moniste, nu este posibil sa se nege simultaneitatea existentei obiective si a celei subiective.In asemenea conditii - sublinia Suranyi-Unger - superioritatea sau chiar preeminenta atit pe practic, cit si pe teoretic, conferita unuia asupra altuia duce la schimbari majore in intreaga structura a vietii umane, in care se include si sfera economica a existentei si continua sa fie asa pina cind o viziune sau alta este silita in mod absolut10. O filosofie realista a stiintei economice este nu numai necesara, ea devine si posibil de formulat intr-un mod multumitor numai atunci cind structura economica si lumea ideilor (inclusiv institutiile) sint corect definite si zute ca parti cu o existenta istorica si interdependente. Continutul unei filosofii realiste - sublinia Suranyi-Unger - poate fi structurata astfel incit formele practice ale activitatii economice si conceptele teoretice ale acestor activitati sa fie zute ca fiind mutual interdependente cu intreaga civilizatie a timpului11.In concluzie, stiinta economica trebuie sa-si fondeze conceptele si sfera de cuprindere a domeniului de studiu pe conceptele filosofice si pe cele ale stiintelor sociale moderne ce studiaza realitatea. Stiinta economica ia in considerare relatiile umane ce nu pot fi lasate de o parte de analizele stiintifice intrucit insasi procesele economice, precum si teoria economica nu numai ca nu sint autonome, ci sint incarcate de relatii si comportamente umane, precum si de mentalitati ce caracterizeaza omul in mod complex si in totalitatea lui. in felul acesta stiinta economica incearca sa gaseasca sensul pe care il are notiunea de om liber intr-o societate libera si moderna, cu diferite restrictii institutionale si sa identifice modalitatile si caile functionarii optime a sistemului social, avind ca obiectiv (functie-scop) asigurarea libertatii si bunastarii indivizilor.
Toate aceste probleme formeaza o tematica foarte ampla pentru analize de detaliu. intrucit diferite aspecte de filosofie economica vor fi tratate in diferite alte paragrafe si module ale acestei lucrari, aici ne vom opri la o problema cu caracter general: individualismul in raport cu holismul si structuralismul zute prin prisma structurarii agentilor economici si sistemului de conducere a economiei nationale intr-o economie de piata concurentiala.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact