 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Stiinta economica vs probleme filosofice si metastiintifice
|
|
Interpretarea structuralista |
|
| Am vazut mai sus continutul celor doua modele extreme: pe de o parte, individualismul, iar pe de alta parte, holismul, cu limitele si neajunsurile lor. Daca lasam de-o parte pozitiile ideologice dupa care aceste modele sint concepute si daca analizam cu atentie structura functionala a oricarei economii de piata dezvoltate, constatam urmatoarele. Pe de o parte, insusi cadrul teoretic ales pentru analiza apare esoteric, rigid si unilateral fata de complexitatea realitatilor. Pe de alta parte, in cadrul sistemului economic au aparut agenti economici activi, puternici si cu un anumit grad de autonomie (gospodarii, firme, asociatii, statul), ceea ce constituie o schimbare fundamentala a distributiei fortelor si finalitatilor in sistemul economic. Acestea sint cele doua moti fundamentale care impun definirea sau De la modelul functional la cel structuralIn analizele economice si in cele sociologice29 pot fi identificate doua categorii principale de modele distincte: modelul functional si modelul structural. Modelul functional priste sistemul ca un mod de organizare a unui complex de activitati orientate spre realizarea unui anumit scop, numite functii sau finalitati. Acest model descrie sisteme orientate Analist (constituite de sus in jos), scotind in relief modul in care finalitatile modeleaza intreaga organizare interna a elementelor componente, numite subsisteme (subfinalitati), sistemul (intregul) avind preeminenta asupra subsistemelor (partilor). Modelul functional descrie sisteme de tip mecanic si organic (biologic) si adeseori el este extins si la sisteme sociale. Un exemplu de model functional este cel holist, care a fost analizat mai sus si la care au fost subliniate limitele sale si aspectele negati. Modelul structural priste sistemul ca un mod de organizare a unui complex de activitati dupa principiul interdepentei dintre elementele componente. Dupa modul cum se realizeaza finalitatile, modelul structural descrie inter-actiunea a doua tipuri de multimi de sisteme, denumite suprasisteme si sisteme pluraliste complex ierarhizate si oscilatorii.Intrucit numai elementele componente (numite sisteme) au finalitati proprii, rezultatul interactiunii acestor multimi de sisteme formeaza asa-numitul suprasistem. Acesta nu are o orientare finalista globala, ci reprezinta o rezultanta a echilibrarilor, un agregat al actiunii tuturor sistemelor componente care, contrar modelului finalist, au finalitati proprii, deci au preeminenta asupra intregului. Tocmai aceasta caracteristica a facut ca acest tip de intreg sa fie denumit suprasistem. Dupa cum am vazut, suprasistemele au o logica diferita de sistemele finaliste. Sistemele componente actioneaza in scopul realizarii finalitatii lor proprii, suprasistemul rezultind din agregarea sistemelor componente aflate in interactiune, in scopul realizarii scopurilor si intereselor lor, nu ale supra-sistemului. Acesta din urma functioneaza doar pentru a realiza finalitatile elementelor componente. Suprasistemul, format din interactiunea agentilor economici - ca sisteme componente - este apropiat de interpretarile date de economistii clasici si neoclasici. Sisteme pluraliste complex ierarhizate si oscilatorii Sistemele economice au un caracter complex datorita numarului mare de agenti economici care compun acest sistem, fortei sau puterii lor de influenta foarte diferita, numarului mare si caracterului foarte dirs al legaturilor lor in cadrul sistemului. Nu se poate spune ca sistemul economic ar aa numai o orientare pur finalista sau ca el ar reprezenta un suprasistem in care toti agentii economici ar aa in exclusivitate finalitati proprii. in realitate, sistemul economic reprezinta un amestec, un compromis intre cele doua tipuri extreme mentionate, atit in ceea ce priste modul de distribuire si realizare a finalitatiilor intre diferiti agenti economici si ierarhii constituite ale acestuia, cit si in privinta modului de distributie a relatiilor si a puterii de decizie pe orizontala si pe rticala, precum si a modului de functionare a diferitelor rigi ierarhice in cadrul sistemului, reprezentate de dirse organizatii publice si private.In cadrul relatiilor dintre agentii economici exista o pluralitate de interese intre grupuri economice, persoane si grupuri de persoane organizate, avind moduri diferite de exprimare si de realizare a acestor interese, in care scop promoaza tactici si strategii diferite si utilizeaza cai si mijloace dirse, in cadrul strategiilor adoptate sistemul tinde sa se cristalizeze in structuri coerente. Adeseori insa asemenea structuri sint contracarate de alte strategii , in functie de schimbarea fortei de influenta a unor categorii de agenti economici si de schimbarile in politica economica la nilul unor grupuri dominante sau la nilul intregului sistem. Sintem in acord cu punctul de dere al lui Catalin Zamfir ca sistemul, in acest caz, nu mai poate fi tratat ca avind o singura structura, ci o pluralitate de structuri manifeste care se intretaie, se opun, se limiteaza reciproc, realitatea fiind o stare de oscilatie intre aceste structuri sau, in mod exceptional, o stare de echilibru intre ele . Punctul de dere al lui Catalin Zamfir, dupa care sistemul de organizare al societatii este un complex ierarhizat si oscilatoriu, iar societatea nu este nici sistem global puternic integrat si ierarhizat - ca in viziunea holista -, nici o simpla rezultanta a indivizilor umani sau un suprasistem - ca in viziunea individualista -, se extinde si la sistemul economic. Indivizii umani sint substituiti pe o scara larga de agenti economici care actioneaza in sfera economica sub forma de grupuri sociale - gospodarii, firme si organizatii implicate in economie sub dirse forme -, precum si statul. intr-o economie libera niciodata agentul economic - individ, grup sau stat - nu renunta, in totalitate, la finalitatile lor proprii in favoarea sistemului, dar nici nu-si pastreaza in totalitate finalitatea fara a ceda o anumita parte sistemului. Indivizii, prin activitatea lor economica, genereaza suprasisteme care se au-toorganizeaza si devin autonome. Suprasistemele respecti au tendinta de a se organiza in asa fel incit sa devina complet autonome, cu finalitati proprii. Pe de alta parte, indivizii si grupurile actioneaza pentru contracararea tendintelor de intarire a finalitatilor la nilul sistemului. Pe acest teren sint actiuni permanente de cuceriri si cedari in urma numeroaselor negocieri si presiuni exercitate de unele grupuri politice, de grupuri profesionale (sindicate, asociatii), precum si de grupuri ce dispun de o forta economica dominanta, cum sint monopolurile si oligopolurile. Existenta principiului pluralitatii structurale poate fi confirmata de o analiza oricit de sumara a grupurilor ce s-au format si actioneaza astazi in toate economiile moderne. Sisteme pluraliste cu functionare pe baza de negocieri Se constata ca economia oricarei tari se caracterizeaza ca fiind aproape in intregime constituita din grupuri. Producatorii din aproape toate ramurile se unesc in grupuri pentru a crea intreprinderi si firme puternice, care sa asigure nilul tehnic, scara productiei si rezultate economice minim necesare care sa reziste la concurenta. Salariatii se unesc in sindicate si confederatii pentru a spori puterea de negociere, iar patronii se asociaza pentru a-si apara interesele. Chiar si in sectoarele recunoscute ca fiind predominate de un individualism funciar - ca agricultura, sectorul mest Agentii economici au un accentuat caracter eterogen si o structura ierarhica. De exemplu, pe de o parte, exista unitati elementare de consum (indivizi, gospodarii), iar pe de alta parte, exista unitati elementare de productie, reprezentate de firmele cu o mare dirsitate in ceea ce priste marimea, fara sa aiba o influenta semnificativa pe piata. Acestea formeaza unitati economice simple numite microagenti. Alaturi de acestea functioneaza si unitati economice complexe numite mezoagenti. Aceste unitati se compun din mai multe unitati simple, formind grupuri industriale, holdinguri, trusturi, corporatii, in cadrul carora pot exista centre de decizie care pot viza, de exemplu, fixarea ratelor de productie la unitatile componente ale organizatiei33, fixarea nilului preturilor de desfacere, organizarea retelei de service s. a.In legatura cu caracterizarea rolului si finalitatilor diferitelor categorii de agenti economici, ar trebui atrasa atentia asupra a cel putin doua tendinte ce au loc in realitate. Pe de o parte, se releva faptul ca anumite parti din structuri formate adeseori din agenti mezoeconomici, mai puternici din punct de dere atit numeric, cit si economic si financiar, se consolideaza formind, cu timpul, blocuri politico-economice cu o mare putere de influenta nu numai in economie ci si in societate, influenta folosita in scopul de a-si spori avantajele in intregul sistem social Pe de alta parte, exista tendinta ca agentii economici individuali sa fie absorbiti de agentii economici de grup, primii raminind cu foarte putine posibilitati de alegere si cu putine sanse de a lua decizii in mod independent asupra dorintelor si aspiratiilor lor sau pur si simplu pierd autonomia de decizie. Orizontul economic al individului din cadrul grupului este adaptat orizontului economic al sefului grupului-4 si al organizatiei. Deciziile indivizilor sint transferate intr-o masura tot mai mare unitatilor microeconomice, iar deciziile acestora, la rindul lor, sint transferate unitatilor mezoeconomice la nil national si internationalIn societatile libere exista insa mijloace si mecanisme de contracarare a tendintelor de dominare si de impunere. Ele se realizeaza pe mai multe cai.In primul rind, prin formarea si actiunea diferitelor organizatii ale micilor producatori, ale consumatorilor si ale sindicatelor profesionale unite in federatii si confederatii. Aceste organizatii cu cit sint mai mari si mai unite la nil national si chiar mondial cu atit sint mai puternice, cu atit creste forta de contracarare a tendintelor mentionate mai sus, precum si forta de aparare a intereselor si a aspiratiilor economice ale indivizilor umani.In al doilea rind, exista un proces continuu de regenerare si dezvoltare a micilor firme private, ca urmare a initiatii si a aplicarii inovatiilor in economie. Noile tehnologii, evolutia informatiei si a mijloacelor de prelucrare a informatiei si de comunicare contribuie la sporirea numerica a rolului micilor producatori individuali in ansamblul economic si social. Forta de regenerare si de competitivitate a micilor firme individuale este data si intretinuta nu numai de caracteristicile noilor tehnologii, ci si de posibilitatile lor de adaptare rapida, precum si de sprijinul si protectia lor de catre stat si de diferite organizatii .In al treilea rind, statul joaca un ro! important in toate economiile moderne. De la doctrina liberalismului clasic din secolul trecut, pina la doctrinele economice contemporane, s-a parcurs un drum lung in privinta schimbarilor produse, atit pe teoretic, cit si pe actionai in ceea ce priste amploarea, modul de implicare ti mai ales obiectivul interntiei statului in economie. Unele din aceste doctrine, care au ramas atasate virtutilor economiei reale de piata au fost nevoite sa-si schimbe preceptele pentru a se pune de acord cu noile realitati si cerinte ale vietii economice si sociale moderne. in conditiile schimbarilor petrecute in structura agentilor economici si a relatiilor dintre acestia s-a constatat ca insusi continutul notiunii de interntie trebuie redefinit si reinterpreiat. S-a constatat, de pilda, ca in conditiile unei anumite structuri economice unde s-au adincit inegalitatile prin insasi politica laissez-faire, deci prin inactiune, se realizeaza in fapt un anumit tip de interntie in economie si anume in favoarea celor care au acumulat bogatii si in defavoarea celor lipsiti de mijloace sau cu mijloace modeste. De aici se deduce ca in lealitate exista doua categorii de interntie a statului: prin actiune si prin omisiune.In conditiile cind, de exemplu, s-au mari! discrepantele in ceea ce priste distributia bogatiilor in societate si cind deciziile in economie s~au restrins la un numar redus de agenti economici cu pozitie de monopol, iar marea majoritate a indivizilor este excku>a de la acest drept, o lipsa de interntie din partea statului nu ar insemna altceva decit protejarea monopolurilor si incurajarea inegalitatilor economice si sociale, individul de tind fiind si mai mult lipsit de mijloace si de drepturi, ceea ce ar produce un grad inalt de alienare, cel putin echivalent cu cea dintr-o economie centralizata. Din astfel de moti a aparut necesitatea ca si cele mai liberale politici economice sa accepte si sa-si fondeze interntia statului, in special in directia contracararii formarii monopolurilor si incurajarii existentei si functionarii unui numar cit mai mare de producatori concurentiali in aceeasi ramura, incurajarea aplicarii regulilor si institutiilor de piata concurentiala, supragherea respectarii acestui mecanism, incurajarea si protejarea micilor firme si, in primul rind, a micilor producatori, crearea unui sistem echiil de impozite si taxe si aplicarea unei protectii sociale pentru cei lipsiti de mijloace, concomitent cu stimularea activitatilor economice. Interntia statului in economie, in multiple forme, devine rationala atunci cind se are in dere obiectivul esential de stimulare a angajarii in activitati economice a tuturor agentilor economici st a resurselor disponibile si protejarea indivizilor de urmarile negati ale concurentei, fara a crea obstacole sau restrictii in desfasurarea proceselor economice. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
Despre stiinta economica vs probleme filosofice si metastiintifice |
||||
|
||||
