StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Stiinta economica si psihologia
Trimite articolul prin email Necesitatea aprofundarii studiului elementului psihoeconomic : Stiinta economica si psihologia Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Necesitatea aprofundarii studiului elementului psihoeconomic



O problema importanta ce se pune in fata stiintei economice contemporane este si dezideratul de a lua in considerare elementul psihologic in studiul proceselor economice. Aceasta necesitate dene tot mai presanta intrucit patrunderea conceptiilor tehnocrate si formaliste in stiinta economica, precum si tendintele de parcelare exagerata a disciplinelor economice si de specializare ingusta a slujitorilor acestora au inceput de mult sa constituie un adevarat obstacol, atit pentru realizarea unei mai bune intelegeri a proceselor economice reale, cit si pentru pregatirea proiectelor si infaptuirea actiunilor economice corecte si eficiente care sa ia in considerare toate variabilele si toti parametrii economici si sociali esentiali. in numele rigorii si al obiectitatii, adeseori sint ignorate sau repudiate din analizele si proiectele economice aspecte psiho



logice importante, cum sint aspiratiile indiduale si sociale, dinamica comportamentelor, motivatiile care guverneaza conduita agentilor economici s.a.
Ignorarea existentei elementului psihologic din procesele economice este o adevarata olare a celei mai elementare logici a stiintelor, o flagranta contrazicere a realitatii. Oriunde exista si actioneaza oameni - sublinia M. Ralea si T. Herseni - este prezent, in chip ineil, si psihicul uman. Unde este ata umana este si psihic. Nu exista fenomen social - si deci nici economic - fara aspecte sau implicatii psihologice1. Aceiasi autori mentioneaza ca din moment ce psihicul uman este prezent in vreun fel sau altul, in cuprinsul fenomenelor sociale studiate, stiinta nu are alta cale de urmat decit sa-l cerceteze asa cum se infatiseaza, raminind sa sileasca nu a priori, ci a posteriori, in ce anume consta, ce loc ocupa, ce rol indeplineste, in ce corelatie se gaseste cu celelalte elemente sau aspecte ale complexului in cauza2.
Este clar ca in acest context stiinta economica trebuie sa tina seama de existenta celor doua aspecte fundamentale: a) unul obiectiv, conform caruia dezvoltarea economico-sociala trebuie sa se desfasoare dupa legi obiective, specific fenomenelor si proceselor economice; b) altul subiectiv, conform caruia fenomenele desfasurindu-se prin oameni, acestia angajeaza in actitatea lor (in cadrul proceselor economice), in cele mai diferite moduri, psihologia oamenilor, formata din trairile subiective interioare - vointa, inteligenta, sentimente, constiinta, atitudine, dorinte, nevoi s.a. - in cadrul tuturor proceselor economice.
Este edent ca dene imposibil de justificat pentru oricine care ar incerca sa sustina ca in cercetarea economica ar trebui luata psihologia umana, fie ca pe un dat fara sa fie supus analizei, fie ca pe ceva de care sa te dispensezi in analize si in procesul de elaborare a deciziei. De asemenea, sint greu de justificat tentativele de purificare a stiintei economice de orice element psihologic, invocind fie motivul ca acesta nu ar avea un caracter determinant in ata economica reala, fie dorinta si credinta ca in felul acesta s-ar asigura caracterul stiintific al disciplinelor economice respective (deci s-ar pastra caracterul lor obiectiv), elementul psihologic din cadrul proceselor economice urmind sa fie cercetat doar de disciplinele psihologice conform principiului diziunii muncii din cadrul stiintelor sociale. Lasind la o parte insa pe acei vajnici luptatori impotriva oricarei psihologizari a stiintelor economice si a cercetarii fenomenelor economice, exista totusi numeroase comunitati stiintifice care accepta studierea elementului psihologic in cadrul proceselor economice, incluzind, de exemplu, in economia politica module referitoare la motivarea economica - trebuinte, interese, stimulare economica etc. Numai ca, adeseori, nici in asemenea situatie pacatul originar nu se poate sterge definitiv intrucit elementul psihologic este luat in considerare doar intr-un numar restrins de secvente ale proceselor economice (in special cele legate de consum).
Cu ocazia aparitiei lucrarii lui George Katona „Analiza psihologica si comportamentul economic",4 K. Boulding atragea atentia autorului sa nu atribuie teoriei economice scopurile sale in calitate de psiholog pentru ca economistii sint interesati in comportamentul pietei, iar nu in comportamentul oamenilor.
Aceasta observatie atit de categorica ridica cel putin doua intrebari. Prima, in legatura cu obiectul de studiu propriu-zis: de ce economistul trebuie sa studieze doar comportamentul unei categorii economice si nu comportamentul oamenilor in calitatea lor de participanti acti (agenti) in procesele economice, ei fiind cei care dau valoare, continut si finalitate acestor procese? A doua, in legatura cu aria de cuprindere: de ce economistii trebuie sa se ocupe numai de comportamentul pietei si nu si de comportamentul altor categorii economice, ceea ce ar insemna largirea ariei de studiu, aceasta trebuind sa cuprinda, de exemplu, si productia, investitia etc? in legatura cu aria de cuprindere vom reveni mai tirziu.
Referitor la prima intrebare - prind comportamentul oamenilor in procesele economice, - raspunsul nu poate fi dat pur si simplu prin afirmatie sau negatie. Pe de o parte, comportamentul uman manifestat in toate imprejurarile si in toate actitatile, inclusiv in cele economice depuse de agentii economici, constituie terenul de studiu al psihologiei. Pe de o parte, factorul uman, care apare in procesele economice ca agent economic indidual sau colectiv in ipostazele de producator, manager, investitor, creator, consumator etc, al carui comportament se manifesta in diferite moduri, constituie obiectul de studiu al stiintei economice. Este cazul ca, intr-adevar, cele doua stiinte sa-si dispute intiietatea sau dreptul exclusiv asupra obiectului de studiu? Aici apare, edent, o neintelegere. Daca vom recurge la reguli si precepte epistemologice, dupa parerea noastra, vom putea solutiona problema intr-un mod satisfacator.In aceasta printa, trebuie sa vedem cum s-ar putea trasa frontiera dintre cele doua discipline aflate in disputa, intre obiectul lor de studiu. Atita timp cit psihologia s-a ocupat de problemele sale specifice (mecanismele actitatii psihice si dezvoltarea psihicului, procesele cunoasterii, motivatia, afectitatea, formele actitatii umane, insusirile psihologice ale personalitatii, regresiunea, psihologia de grup etc.) ea a putut face abstractie de depende


nta etii psihice umane fata de ata economico-sociala, desi in pofida adevarului complet. Deci, linia de despartire a acesteia fata de economie apare clara.In schimb insa, stiinta economica, chiar si atunci cind se declara impotriva oricarei psihologizari in cercetarea fenomenelor si proceselor economice, a fost nevoita sa admita totusi ca ata economica are si aspecte psihologice care, desi, in general, nu sint determinante, nu pot fi totusi neglijate decit cu riscul de a nu reflecta realitatea, de a nu respecta adevarul stiintific. Totodata, s-a observat ca exista in anumite zone ale cimpului economic si o categorie de fenomene si procese psiho-economice care imbina in mod organic psihicul cu economicul, primul element (psihicul) and o densitate (pondere) mai mare si un rol determinant. in aceste zone, fenomenele si procesele se refera la comportamentul si motivatia in domeniul muncii, consumului, creatiei stiintifice si tehnice, conducerii, organizarii si deciziei, precum si la stimularea economica, pregatirea profesionala, adaptarea economica si profesionala, precum si la frustrare, regresie, dezvoltare.
Tinind seama de existenta acestor domenii, care isi sporesc ponderea in economiile moderne odata cu dezvoltarea diziunii sociale a muncii, nu mai este cu putinta studierea lor numai dintr-un singur punct de vedere - numai economic sau numai psihologic.
Din punctul de vedere al epistemologiei au aparut o seama de cerinte si consecinte. in primul rind, a aparut obligatia economistilor de a aprofunda studiul fenomenelor psihologice din cadrul proceselor economice pentru a face mai bine intelese procesele economico-sociale6. Asa cum se exprima G. Katona, fiintele umane nu sint niste marionete manipulate de forte exterioare7. Factorul uman nu poate fi considerat pur si simplu ca un factor inert, doar ca forta de munca (sau factor de productie) and menirea doar de a executa comenzi venite din exterior. Factorul uman este un element determinant, inzestrat cu gindire si vointa, cu comportament si atitudini constiente, formulind uri mentale si organizind actitati pentru atingerea unor scopuri.
Deci, este vorba de un element extrem de complex si de o factura deosebita, care trebuie studiat cu atentie si din punct de vedere psihologic pentru o mai buna explicare si intelegere a fenomenelor si proceselor economice, pentru pregatirea deciziei in conducerea economico-sociala si formularea predictiilor. in cercetarea economica traditionala nu se ia in considerare comportamentul oamenilor, ci al unor categorii economice. Din acest motiv relatiile dintre variabilele economice apar deformate datorita simplificarilor sau schematizarii lor. Factorul uman este interpretat in termeni mecanicisti si exprimat ca variabila economica pura, lipsita de elementul psihic.
Luarea in considerare a factorului uman cu intreaga sa incarcatura psihologica (cu elasticitatea comportamentului economic, cu raspunsuri la motivatii etc.) exprimata prin variabile flexibile8 si probabiliste tine seama de realitati si permite in felul acesta o interpretare corecta a proceselor economice ajutind la o mai buna intelegere a acestora, a evolutiei lor reale, iar nu imaginare.In al doilea rind, ca urmare a dezvoltarii si aprofundarii cercetarii comportamentului factorului uman in procesele economice, se pune problema luarii in considerare a formarii, in mod treptat, a unei noi discipline - psihologia economica - cu consecinte asupra dezvoltarii si clasificarii stiintelor. Oricit ar urmari psihologii sa dezvolte psihologia economica si sa o considere drept o ramura a psihologiei, iar economistii sa dezvolte psihologia economica si sa o considere drept o ramura a stiintei economice, lucrurile merg pe drumul lor firesc. Acest drum este cel de intilnire si contopire a unor notiuni, concepte, metodologii din ambele domenii sau directii.
La inceput aceasta contopire are loc intr-o forma sintetica (fara o separare a valorilor rationale de cele morale) si eclectica. Treptat insa, pe masura aprofundarii cercetarilor, acestea se realizeaza pe grupe de cercetatori cu o preocupare autonoma desprinsa atit de psihologie, cit si de stiinta economica. In felul acesta se contureaza treptat obiectul de studiu al noii discipline -psihologia economica9 - si se dezvolta aparatul conceptual (notiuni, categorii, legi), precum si metodologia proprie de cercetare.
Exista numeroase preocupari de punere in edenta a elementului psihologic prezent in procesele economice, precum si de autonomizare a psihologiei economice in cadrul stiintelor economice. Cu toate eforturile si rezultatele meritorii obtinute in aceasta directie, ecourile necesitatii patrund anevoios in constiinta anumitor comunitati stiintifice, multi autori ai disciplinelor economice continuind, pe linia traditionala - de a avea reticente in legatura cu introducerea in analiza a elementului psihologic.
Data fiind incarcatura fenomenelor si proceselor economice cu elementele psihologice, precum si necesitatea punerii in edenta si a luarii in considerare a acestor elemente de catre cercetarea economica, in cele ce urmeaza supunem atentiei cititorului o serie de aspecte epistemologice prind modul cum a fost si cum este utilizat elementul psihologic in stiinta economica de diferitele scoli si curente de gindire economica.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact