StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » stiinte economice » Stiinta economica si psihologia
Trimite articolul prin email Nteresul economic - componenta esentiala a sistemului motivational : Stiinta economica si psihologia Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Nteresul economic - componenta esentiala a sistemului motivational



Interesul economic ocupa un loc central in cadrul sistemului motitional intrucit, alaturi de celelalte elemente ale acestuia din urma, desfasurate in mod normal si neingradit, el (interesul) constituie forta motrice interna de prima importanta care da impulsul cel mai viguros miscarii componentelor sistemului economic, dinamizind evolutia si transformarea structurii acestuia.


Notiunea de interes economic
Interesul economic formeaza pirghia care orienteaza atentia si conduita agentilor economici spre realizarea scopurilor propuse si contribuie, in cea mai mare masura, la modelarea comportamentului economic al acestora.In analiza evolutiei economiilor nationale si a directiilor de modificare si de perfectionare a mecanismului de functionare a acestora, primele intrebari ce trebuie puse sint cele referitoare la su



rsa principala a impulsului (miscarii), forta motrice interna a sistemului economic sau, mai specific, cauza nemijlocita a actiunii oamenilor in spatiul economic si intensitatea cu care actioneaza cauza. Pe cit de importante apar aceste intrebari pentru un sistem economic pe atit de adinca trebuie sa fie cercetarea stiintifica in cautarea raspunsului.In mod uzual, economistii considera ca principala forta motrice a dinamicii sistemului economic fie trebuintele, fie interesul economic51. La intrebarea care dintre ele are un rol primar si care unul derit, ar putea fi sugerat un raspuns satisfacator prin intermediul urmatoarei obsertii. Datorita aparitiei formelor de proprietate si a diviziunii muncii sociale, trebuintele umane nu se mai pot realiza in mod direct, ca in economia naturala, ci prin intermediul unor instrumente (elemente) ale mecanismului economic cum sint, de exemplu, cistigurile materialo-banesti, piata etc.
Pentru a-ti potoli foamea (una din trebuinte) nu mai folosesti alimentele procurate din propria gospodarie, ca mai inainte, ci trebuie mai intii sa cistigi o suma de bani cu care apoi trebuie sa cumperi de la magazinul alimentar articolele necesare. Pentru a dezvolta intreprinderea (o alta trebuinta) nu mai construiesti singur uneltele si incaperile suplimentare necesare, ci realizezi economii banesti fie din profitul obtinut, fie din alte surse de venituri si angajezi un antreprenor care iti realizeaza noul obiectiv.
Deci, apare pe primul interesul de a cistiga prin intermediul caruia -* se pot satisface nevoile, iar, prin aceasta, se realizeaza forta motrice interna a sistemului.Intrucit problemele privind interesul transced disciplinele economice, slujitorii acestora nu se mai pot rezuma la a considera interesul economic ca o sursa a impulsului deja data si explicitata prin ea insasi fara sa mai necesite un minim de analiza nu numai din perspecti economiei politice, ci si din cea a altor discipline, ca de exemplu, a psihologiei. Iata de ce studiul interesului economic capata o importanta sporita, precum si noi lente in economiile contemporane, acesta (interesul) fiind instrumentul prin intermediul caruia se pot atinge doua tinte: a) se pot infaptui trebuintele; b) se asigura concentrarea atentiei umane spre realizarea de performante economice.
Interesul economic si formele de recompensa pentru realizarea de performante
Individul (ca si grupul social) poate fi recompensat material pentru performanta realizata. Forma acestei recompense este in functie de tipul relatiilor economice, de pozitia pe care o are individul sau grupul social in cadrul relatiilor de proprietate asupra mijloacelor de productie, in raport cu pozitia fata de puterea economica si politica, in functie de statutul si de rolul in societate. Astfel, recompensa (de obicei sub forma baneasca) poate fi obtinuta de individ sub forma de profit, parti de profit sau beneficii, ori poate fi sub forma de salarii, onorarii, premii exceptionale si promori.
Recompensa trebuie privita prin cele doua prisme: a) prin cea a individului, cind ea apare ca un stimulent material pentru performanta realizata prin intermediul caruia el poate sa-si satisfaca o trebuinta; b) prin prisma societatii, unde recompensa reprezinta exercitarea puterii acesteia de a modela, intr-un anumit fel, comportamentul economic al indivizilor si grupurilor sociale sau, cu alte cuvinte, de a determina, a influenta sau a orienta comportamentul membrilor sai spre performante economice. in acest scop, riaza formele si cuantumurile recompenselor si se asigura o legatura strinsa intre acestea si performanta asteptata.
Ce elemente ale veniturilor dau loare mai ridicata stimularii materiale si ce rol joaca profitul in sistemul de stimulente? in nici un caz marimea medie a venitului nu poate juca rolul de stimulent material. Nu inseamna ca intr-o tara cu un nivel mediu al venitului mai ridicat decit intr-o alta (con-siderind ca toate celelalte conditii sint aceleasi), vom intilni un grad mai inalt de stimulare materiala52.
Ca elemente importante ale stimulentelor materiale trebuie considerate, in primul rind, diferentierile in remunerarea diverselor categorii de profesii si meserii si categorii de personal ocupat, in functie de diferite criterii cum sint, de exemplu, nivelul de calificare si de pregatire profesionala (studii), responsabilitatea muncii, initiati, conditii de munca s.a.; in al doilea rind, posibilitatea de a obtine recompense materiale aditionale pentru realizarea unor lori suplimentare. in acest caz remunerarea riaza direct - dar nu intotdeauna proportional - cu loarea economica cu care activitatea contribuie la obtinerea rezultatelor economice suplimentare in societate53
Stimulentele materiale imbraca forme diverse, bine cunoscute cum sint:
diferentele de salarii in functie de diferite criterii, precum si plati speciale pentru ore suplimentare, cadouri pentru servicii mai bune, indemnizatii, comisioane pentru vinzari si pentru servicii aduse, premii acordate personalului de conducere pentru obtinerea unor rezultate mai bune (profit sau cifra de afaceri).
Formele stimulative adoptate pentru salariati sint puternic afectate de cererea si oferta de pe piata fortei de munca in diferite faze ale ciclului economic, de puterea sindicatelor in negocierea sistemelor de remunerare si de politicile guvernamentale in problemele muncii. De exemplu, in faza de recesiune economica, cind oferta fortei de munca este ridicata, aparind din aceasta cauza presiunea somajului, se produce, in general, o anumita slabire a elementelor stimularii materiale a tuturor categoriilor de personal. in faza de avint apare procesul invers, de intarire a elementelor stimulative.In vederea realizarii unor performante economice sporite, in sectorul public se aplica o politica de stimulare materiala prin diferentierea salariilor dupa diverse criterii - diferenta dintre retributia maxima si cea minima dintre ramuri, dintre niveluri de calificare profesionala, - prin aplicarea unor sisteme de recompense pentru realizari suplimentare (acord direct si global, premii etc), precum si prin politica de pregatire si utilizare a fortei de munca.
Schimbarile in structurile industriale sub impactul progresului tehnic antreneaza sporirea cererii, mai ales pentru anumite segmente ale fortei de munca - personal cu calificare ridicata si bine instruit, conducatori talentati, elemente creative etc. - ceea ce atrage dupa sine sporirea recompenselor pentru asemenea categorii de personal. Paralel, are loc o erodare a recompenselor pentru forta de munca cu grad scazut de calificare si pentru meseriile vechi pentru care cererea este in scadere, iar oferta se mentine ridicata sau este in crestere.
Patrunderea si proliferarea larga a stiintei si tehnologiilor noi in toate domeniile de activitate schimba in mod profund structura socio-profesionala, structura trebuintelor, rolul diferitelor profesii si meserii in economie si societate. Profesiile si meseriile legate de informatie, de cercetare, precum si cele legate de dezvoltarea omului capata un avint fara precedent, ceea ce contribuie nu la omogenizarea, ci la rapida diversificare si diferentiere a structurilor sociale si profesionale. in cadrul noilor structuri iese in evidenta pe prim , ca importanta economica si sociala, din punct de vedere numeric si calitativ, munca reprezentata de mozaicul de profesii si meserii de inalta calificare sau cu pregatire superioara, paralel cu diminuarea importantei si rolului muncii necalificate sau cu un nivel scazut de calificare.
Nici o societate insa nu are si nu avea nevoie numai de santi. Alaturi de acestia trebuie sa-si desfasoare activitatea si muncitorii necalificati sau cu o calificare scazuta desi numarul acestora se diminueaza odata cu extinderea macanizarii si automatizarii, a progresului tehnic, in general. Acest proces de diversificare si diferentiere, in general, se reflecta si pe linia stimulentelor materiale. El (procesul) este incurajat si sustinut printr-un sistem de remunerare si recompensare care sa stimuleze si sa orienteze indivizii cit mai puternic spre sporirea eforturilor lor de pregatire si perfectionare profesionala, precum si a eforturilor lor creative si de obtinere a unor performante economice superioare.
Asemenea lucruri se pot infaptui nu prin tendinta de nivelare a veniturilor, ci prin diferentierea acestora la un nivel suficient de stimulativ. Diferentierea este necesara pentru a crea un grad inalt de tensiune la un numar cit mai mare de indivizi nu numai pentru a se hotari, ci si pentru a-si mentine treaza constiinta necesitatii depunerii unor eforturi cit mai mari si de lunga durata pentru atingerea scopurilor propuse pe linia performantelor de calificare, de creativitate etc. Numai in felul acesta se creeaza o forta motrice interna viguroasa, alaturi de alte forte interne, care sa asigure autogenerarea si au-todezvoltarea sistemului economic.
Problema stimularii materiale a personalului, atit de importanta pentru ridicarea performantei sistemului economic, nu face obiectul de studiu sistematic al economiei politice neoclasice. Aceasta problema este amplu studiata insa in stiinta economica ati a sistemelor economice54. insa punctele de vedere ale psihologiei sint insuficient reprezentate si analizate, in economia neoclasica se bucura de o atentie deosebita studierea profitului sub aspectul cailor de sporire a acestuia, si sub aspectul modificarilor ce s-au produs in ceea ce priveste rolul sau stimulativ, si mai putin sub cel psihologic.
La intrebarea: ce psihologie au si ce ii determina pe proprietari (antreprenori) sa extinda afacerile, pe manageri sa se ocupe de prosperitatea si dezvoltarea intreprinderilor, pe ificatori si oamenii de stat sa conduca economia, Gr. Grossman arata ca nu se poate da un raspuns unic si simplu55. Referitor la prima parte a intrebarii - ce psihologie au agentii economici -adeseori se sustine ca atunci cind un individ ocupa diferite pozitii in economie (manager sau executant) cimpul sau psihologic este diferit in mod fundamental si structurat intr-un mod specific, in sensul ca el adopta o atitudine mult mai calculata sau rationala atunci cind este manager decit acelasi individ in cali


tatea sa de executant sau de consumator. Totodata, in timp ce managerii, mai ales cei de la marile intreprinderi, sint preocupati de alegerea cailor de optimizare a activitatilor si rezultatelor economice, executantii nu-si bat capul cu acest lucru56.In legatura cu cea de-a doua parte a intrebarii - ce-i determina pe agentii economici sa realizeze performante superioare, - trebuie avut in vedere ca oamenii activeaza ca agenti economici in scopul de a realiza un antaj economic, ca de exemplu, un venit mai mare. Valoarea stimulati a acestei categorii economice - venituri - se defineste prin forta care o exercita asupra agentilor pentru a-i incita la actiune.
Profitul ca motitie si forma de recompensa materiala fundamentala
Profitul joaca un rol important in motirea, in special a acelor categorii de agenti economici care au putere de decizie. Caracterul motitional mai puternic sau mai putin puternic pe care il poate avea profitul depinde atit de forma si tipul de proprietate asupra mijloacelor de productie si de organizarea economico-sociala, cit si de existenta mijloacelor si spiritului de concurenta, de structura si fortele sociale, de legislatia existenta privind impozitele asupra veniturilor, de psihologia sociala referitoare la aceste tipuri de venituri etc.
Facindu-se referiri, de exemplu, la intreprinderea prita se poate afirma ca motitia profitului este cea mai importanta, daca nu singura sursa a impulsului. Desigur, asemenea motitie actioneaza in conditiile unor elemente psihologice, culturale si sociale concrete ce-si pun amprenta, in mod diferentiat, in timp si spatiu, asupra comportamentului agentilor economici, reprezentati de proprietari (inclusiv de actionari) si de manageri.
Fara a analiza esenta economica a profitului si a rele izvorul acestuia sau fara a intra in polemica cu diferite conceptii in acest sens57, aici vom urmari cite aspecte privind evolutia pe care a avut-o latura stimulati a acestei categorii economice. Clasicii economiei politice, imbratisind o conceptie globala, interpretau profitul ca pe o forma de realizare a interesului antreprenorilor si o conditie fundamentala pentru exercitarea unei activitati productive. Adam Smith arata ca fiecare capitalist cerceteaza si depune, fara incetare, eforturi de a folosi capitalul de care dispune in modul cel mai antajos. Scopul antreprenorilor consta nu numai in a realiza un profit oarecare, ci un profit maxim. Reprezentind diferenta dintre pret si cheltuielile de productie, profitul apare ca un excedent legitim rezultat prin efortul patronului sau managerului care este necesar pentru realizarea acumularii capitalului. Desi ramine la aceeasi conceptie globala, Marx considera profitul ca fundament al sistemului capitalist. Conditia esentiala de existenta si de suprematie pentru clasa burgheza este acumularea bogatiei prin stocarea de profit.
Asemenea conceptii, numite globale, au fost structurate pe relatiile in care predominau unitati economice de dimensiuni relativ mici ale unor proprietari izolati, ce se intilneau pe o piata concurentiala perfecta. in conditiile contemporane insa au luat avint deosebit corporatiile nationale si internationale gigant in care, de regula, se disociaza proprietatea de gestiune, proprietarul de manager si concurenta perfecta este inlocuita cu concurenta monopolista.In structura economica exista trei categorii de intreprinderi: cele la care exista proprietate de familie, in care managerul este insusi proprietarul; cele la care detinatorul celei mai mari parti din proprietate sau detinatorul principal al pachetului de actiuni este si principalul manager; cele la care proprietarii sau detinatorii de actiuni sint larg dispersati, neexistind un individ sau un grup care controleaza o parte substantiala a capitalului, iar la formarea capitalului contribuie nu numai cei ce cumpara actiunile, ci si cei ce investesc in bonuri de tezaur, precum si banci, furnizori si clienti. Ultima categorie de firme s-a raspindit mult in tarile dezvoltate. La aceasta din urma categorie de firme nici detinatorul de actiuni si nici creditorul nu sint manageri si nu au o influenta substantiala asupra deciziilor de conducere. interesul de proprietate al managementului propriu-zis este de obicei mic. insa managementul se autoperpetueaza si se autosupervizeaza, prin controlul selectarii membrilor consiliului directorilor.In asemenea conditii este foarte larg raspindita separarea proprietatii de functiile de management. Se creeaza, in acest fel, noi relatii de distributie a veniturilor, de satisfacere a interesului prin venituri al agentilor economici. Tocmai aceste particularitati fac necesara schimbarea conceptiei globale de interpretare si a metodologiei de analiza a profitului. Daca inainte managerul avea ca principala obligatie de a produce profit pentru proprietari, in noile conditii managerul are responsabilitate deopotri fata de actionari, salariati si clienti si se straduieste sa realizeze o balansare intre aceste trei grupe de interese58. Managerul are ca obiectiv personal maximizarea venitului sau si, odata cu aceasta, maximizarea profitului, tinind seama ca salariul si alte elemente ale remunerarii sint strins legate de profit.
Fireste, in administrarea si in lorificarea capitalului ramine, in principiu, ca scop esential sau ca functie obiectiv, maximizarea profitului. Acestui scop ii sint subordonate activitatea si comportamentul agentilor economici. Maximizarea profitului sta la baza legii miscarii economiei, este sursa esentiala a impulsului economiei de piata. Studiile concrete efectuate, mai ales cele de natura psihologica, arata necesitatea adaptarii conceptiei asupra profitului la realitati, precum si necesitatea ca lucrurile sa fie redate mai nuantat, asa cum sint ele in realitate.
Locul si rolul recompenselor nemateriale in realizarea performantelor
Desigur, cointeresarea materiala, sub diferitele sale forme, face ca motitia agentilor economici sa-si mareasca enorm performanta, stiind ca, in general, motitia este in buna masura, centrata pe interese materiale si di-rectionata spre realizarea lor59.In general, in conditiile existentei unei anumite structuri de recompense materiale (sau stimulente) agentul economic determina, prin calcul ativ, acel comportament care ii aduce un venit material maxim. Cointeresarea materiala nu este insa singurul element al motitiei. Sau, spus intr-un sens mai larg, nu se poate considera ca veniturile materiale personale, inclusiv profitul constituie singura forta motrice interna ce dinamizeaza sistemul economic.
Mai sint si alte elemente ce determina individul sau grupul social sa realizeze performante superioare si pe care comunitatea (statul, corporatiile etc.) le pot folosi in mod eficient in atingerea unor scopuri. Astfel, exista recompensele (stimulentele) morale reprezentate de medalii, ordine, titluri onorifice, certificate de merit, stima publica etc. care desi au o loare intrinseca mica, ele au insa un apel motitional simbolic destul de puternic, cu efecte favorabile importante60. De asemenea, sistemul promotional al personalului pe grade si functii intervine tot ca recompensa pentru capabilitate profesionala, initiati in munca, succese si talente manageriale.
Acest sistem, bazat strict pe principiul capabilitatii si rezultatelor profesionale si al unor inclinatii manageriale, are importanta stimulatorie, in primul rind, pentru individul in cauza, deoarece i se asigura schimbari favorabile in ce priveste statutul si rolul sau in colectiv precum si in societate, insotite, de obicei, si de sporirea veniturilor sale materiale.In al doilea rind, aplicarea unui sistem promotional principial, are un rol benefic general (pentru colectiv si societate) intrucit asigura sanatatea publica din punct de vedere moral si psihologic, pe de o parte, prin evitarea sau inlaturarea unor fenomene sociale negative ca trafic de influenta, nepotism, lipsa de exigenta, coruptie etc, ceea ce provoaca competitie neloiala si demoralizare generalizata iar, pe de alta parte, prin punerea pe prim a directionarii atentiei membrilor societatii spre progrese in domeniul pregatirii si perfectionarii profesionale si spre sporirea performantelor in rezultatele muncii desfasurate in ambianta unei competitii loiale. Numai prin aplicarea unui sistem promotional principial pe baza meritelor personale se poate ajunge la selectarea lorilor autentice. Un asemenea sistem are ca efect crearea unui climat psihologic favorabil dezvoltarii si preocuparii pentru sporirea eficientei generale, stiut fiind faptul ca, pe de o parte, numai eforturile si insusirile personale pot duce la rezultate superioare, iar, pe de alta parte, deciziile gresite sau solutiile bune date de un individ au o amplitudine si efecte proate cu atit mai mari cu cit individul respectiv are un statut si un rol mai mare in ierarhiile social-economice.
Un alt element motitional pentru realizarea unor performante economice superioare, care nu se bazeaza pe un antaj material personal, il constituie apelul la lori mai inalte, la simboluri, la interesele generale ale societatii. Un rol important in motirea indivizilor pentru formarea unei atitudini favorabile depunerii unei activitati in scopuri generale il are puterea normati exercitata de institutii politice si de stat, cu mijloacele de persuasiune de care acestea dispun.
Spre deosebire de puterea coerciti, care face din individ un alienat, si de cea stimulati din punct de vedere material, care cointereseaza direct individul in rezultatele activitatilor sale, puterea normati face apel la lori superioare simbolice, de obicei la interese generale ale societatii. Puterea normati, ca element motitional, nu poate nicidecum inlocui pe cel bazat pe interesul material. Orice incercare de a substitui recompensele materiale cu motitii simbolice sau de a da o pondere hotaritoare acestora din urma pe o perioada mai indelungata a dus si duce la esec economic si politic. Numai o impletire atenta, rationala a acestora poate sa garanteze obtinerea unor efecte economico-sociale maxime pe termen lung.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact