StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finante locale
Trimite articolul prin email Politici de dezvoltare economica locala la nivel european : Finante locale Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Politici de dezvoltare economica locala la nivel european



POLITICI DE dEZVOLTARE ECONOMICA LOCALA la nivel european


obiectivele politicii de dezvoltare economica locala


Prin adoptarea Legii descentralizarii privind responsabilitatile locale se va crea cadrul juridic de actiune al colectivitatilor locale, prin care acestea se angajeaza in realizarea politicilor economice locale avand drept scop:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; facilitarea dezvoltarii economice locale;




-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; favorizarea mentinerii si crearii de locuri de munca;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; reechilibrarea localizarii intreprinderilor in profitul zonelor celor mai defavorizate.

Acestor obiective economice si spatiale li se adauga atat obiective pur politice, cat si obiective sociale.

Interventia economica locala s-a dezvoltat in contextul crizei economice ale carei efecte s-au facut simtite si pe plan local. Ca urmare, strategia politica actuala din Romania trebuie sa incite alesii locali sa adopte politici de dezvoltare locala ca raspuns la presiunea populatiei.

In ceea ce priveste interventiile locale, prin prisma serviciilor publice locale, vizand mentinerea si crearea de noi locuri de munca ar trebui:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; pe de-o parte, sa se gestioneze fisierele de someri – primirea, consilierea somerilor, precum si, favorizarea contactelor dintre someri si patronii locali;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; pe de alta parte, sa fie sustinute intreprinderile locale in vederea dezvoltarii si mentinerii locurilor de munca existente la nivel local.

Rolul interventionist al colectivitatilor locale se reliefeaza plecand de la ipoteza ca intreprinderile mici si mijloci (IMM) sunt in contextul crizei mult mai dinamice decit cele mari. Apropierea mai mare a colectivitatilor locale de IMM le confera avantajul cunoasterii nevoilor si problemelor IMM-urilor si in consecinta posibilitatea de a raspunde mai bine cerintelor acestora.

Contributia IMM la dezvoltarea locala desi nu este de neglijat, genereaza si cateva comentarii cum ar fi:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; dezvoltarea IMM nu se traduce in mod direct printr-o mutatie profunda a modurilor de productie, ci se explica in mare prin dezvoltarea structurala a sectorului tertiar, in care intreprinderile au in medie dimensiuni mai reduse decat in sectorul secundar;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; locurile de munca create de IMM prezinta adesea un nivel de salarizare inferior si o instabilitate mai ridicata decat in marile intreprinderi;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; aparitia IMM se bazeaza in mare parte pe crearea de intreprinderi mai mult sau mai putin stabile de catre someri, care au fost incurajati sa urmeze aceasta cale;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; dinamismul IMM risca sa se bazeze pe efectul de evictiune, care insoteste declinul activitatilor industriale;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; nu contribuie la o distributie uniforma a activitatilor in spatiul national.

Pentru Romania crearea de IMM este o solutie viabila de iesire din criza, dar aceasta presupune trecerea unor bariere cum ar fi:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; costurile ridicate ale inovarii tehnologice permanente atat in ceea ce priveste capitalul solicitat cat si pregatirea superioara a personalului IMM –urilor,

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; daca crearea de IMM are drept scop mentinerea si crearea de noi locuri de munca pot aparea efectele de revarsare – locuitorii altor colectivitati invecinate sa beneficieze de respectivele locuri de munca;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; riscul ca si alte colectivitati locale vecine sa beneficieze de interventiile unei colectivitatii locale, fara costuri, poate genera o stare de neinterventionism.

Ca urmare, interventionismul local trebuie sa se bazeze pe forme de concertare sau de cooperare intre colectivitati, care vor avea drept rezultat reducerea efectelor de revarsare. La scara nationala, impactul acestor efecte poate fi pozitiv atunci cand actiunile locale determina o mai mare omogenitate a mediului economic. Apare, astfel, ca necesara atat la scara nationala, cat si locala, coordonarea politicilor descentralizate atat sub forma unei armonizari a acestor politici, cat si a transferurilor de compensare catre colectivitatile initiatoare.



Un alt obiectiv al interventiilor economice locale este cresterea resurselor fiscale locale, intrucat intreprinderile contribuie prin impozite directe si indirecte la crearea celei mai importante parti a incasarilor fiscale ale colectivitatilor locale.

Pentru a putea implanta intreprinderi sunt necesare fonduri, care se traduc in costuri pentru colectivitatile locale, fie in vederea crearii de infrastructura si servicii de primire, fie pentru punerea in aplicare a unor politici atractive in beneficiul noilor intreprinderi. Ca urmare, atragerea unei noi intreprinderii, din punct de vedere fiscal, nu prezinta importanta decat in masura in care incasarile obtinute sunt cel putin egale costurilor angajate.

De-a lungul timpului s-au cristalizat mai multe viziuni asupra obiectivului fiscal al interventionismului local, astfel:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; Oamenii politici sau birocratii cauta sa-si maximizeze utilitatea actiunilor lor concretizata in maximizarea bugetelor pe care le gestioneaza. In aceasta viziune descentralizarea competentelor joaca rolul unei frane care duce la diminuarea presiunii fiscale prin intermediul concurentei, care se instaureaza intre colectivitatile locale. Cu cat concurenta este mai puternica cu atat presiunea asupra cheltuielilor publice este mai eficace. Categoriile de contribuabili cele mai putin mobile sunt expuse la un risc sporit de supraimpozitare.

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; Guvernantii locali cauta sa-si asigure realegerea, de aceea ei tind sa diminueze pe cat posibil impozitele, actionand asupra mecanismului de repartitie al obligatiilor fiscale intre menaje si intreprinderi. Astfel, intreprinderile care nu exercita o cenzura imediata asupra politicilor locale prin intermediul votului sunt relativ supraimpozitate compensatoriu cu subimpozitarea menajelor. Cu toate acestea, toate intreprinderile genereaza o anume presiune asupra alesilor locali, existand si amenintarea cu delocalizarea. 

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; Implantarea intreprinderilor pe teritoriul colectivitatilor locale presupune importante costuri fixe, in consecinta cu cat numarul acestora este mai mare cu atat se realizeaza mai multe economii care pot fi orientate fie spre reducerea fiscalitatii intreprinderilor, fie a menajelor.

Colectivitatile locale vizeaza intr-o anumita masura si amenajarea teritoriului:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; fie sa modifice repartitia spatiala a intreprinderilor de pe propriul sau teritoriu, sa contribuie la realizarea echilibrului spatial intern (spre exemplu, repartizarea cartierelor intr-un oras);

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; fie sa modifice repartitia spatiala a intreprinderilor de la nivelurile administrative superioare (cum ar fi, o comuna poate incerca sa modifice repartitia spatiala a intreprinderilor la nivel de judet).


Tipurile de interventie economica locala


Politicile locale sunt prezente in orice colectivitate indiferent de culoarea politica a alesilor locali, obiectivele fiind grupate in special pe directiile mai sus amintite, dar in ceea ce priveste mijloacele de interventie puse in practica acestea pot varia foarte mult de la o colectivitate la alta, dar numai intr-un cadru legal bine definit.

Sunt imperios necesare crearea si punerea in practica a unui cadru juridic care sa recunoasca colectivitatilor locale competenta in materie economica, coroborat cu respectarea de catre acestea a competentelor statului - care ramane responsabil de realizarea politicii economice si sociale si a luptei contra somajului -, si cu respectarea principiului libertatii comertului si industriei si a regulilor de drept comunitar.

Tipurile de interventie economica locala practicate in vederea realizarii obiectivelor politicii de dezvoltare economica locala in functie de natura actiunilor intreprinse sunt orientate pe trei coordonate:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; ajutoare in favoarea dezvoltarii economice, pentru intreprinderile aflate in dificultate, alte tipuri de ajutoare;



-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; competente largite acordate colectivitatilor teritoriale;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; actiunea asupra mediului economic prin facilitarea finantarii dezvoltarii locale si crearea de pepiniere de intreprinderi sau de tehnopoluri, precum si prin actiuni de comunicare.

Tipul de interventie locala cel mai des utilizat il constituie ajutoarele, care se grupeaza in:

ü   &nb 141i87b sp;  ajutoare in favoarea dezvoltarii economice, care pot fi directe si indirecte;

ü   &nb 141i87b sp;  ajutoare pentru intreprinderile aflate in dificultate;

ü   &nb 141i87b sp;  garantii de imprumut si participarea colectivitatilor locale la crearea de intreprinderi – utilizate in plan european.

Ajutoarele in favoarea dezvoltarii economice

  • directe - sunt enumerate prin lege si antreneaza o cheltuiala imediata pentru colectivitate. Ele constau in: subventii, bonificatii de dobanzi, imprumuturi, avansuri consimtite de catre intreprinderi si se acorda fara nici o restrictie geografica, dar sub conditia de a avea in vedere o activitate pe termen lung si, eventual, intreprinderea beneficiara sa raspunda unor criterii, in special in ceea ce priveste numarul de locuri de munca;
  • indirecte – pot fi acordate ansamblului intreprinderilor si au in principal drept caracteristica reducerea anumitor cheltuieli. Ele sunt mult mai variate si, in general, mult mai libere. Ele constau in renuntarea la anumite incasari sau in actiuni susceptibile de a antrena obligatii ulterioare pentru colectivitate: vanzarea sau inchirierea unor cladiri de catre colectivitate unor intreprinderi, ajutoare acordate la promovarea sau comercializarea unui produs, pentru pregatirea profesionala. Tot in acest tip de interventie se inscrie si crearea de zone industriale. Amenajarea acestor zone permite colectivitatilor de a vinde sau de a inchiria terenuri sau cladiri intreprinderilor sub conditia ca acestea din urma sa realizeze anumite investitii sau instalatii in cadrul colectivitatii respective.

Ajutoarele acordate intreprinderilor aflate in dificultate au ca obiect asigurarea protectiei intereselor economice si sociale ale populatiei colectivitatii respective prin participarea la salvarea intreprinderilor in dificultate sau prin mentinerea unor servicii necesare populatiei. Pentru aceasta este necesar ca autoritatile locale sa realizeze o clasificare a intreprinderilor in dificultate in functie de criterii economice, administrative sau financiare.

Indiferent de tipul de ajutor acordat este preferabil ca acesta sa fie orientat la nivel de regiune, iar comunele si departamentele/municipiile sa fie implicate in mod complementar, evitand astfel exercitarea de presiuni de catre intreprinderi asupra autoritatilor locale.

Pe langa acordarea de ajutoare au aparut insa mai recent pe plan european noi competente ale colectivitatilor teritoriale, precum: urbanismul, infrastructura, pregatirea profesionala, care pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin direct comportamentul intreprinderilor.

In general, s-a practicat o repartitie „in bloc” a competentelor intre diferitele niveluri administrative, care viza definirea vocatiei dominante a fiecarui nivel, fara a suprima insa clauza competentei generale a colectivitatilor.

Comunele exercita in domeniul urbanismului unele din competentele sale cu rol primordial in realizarea interventionismului local: elaborarea intercomunala a schemei directoare de dezvoltare, elaborarea planului de ocupare a solului si eliberarea permiselor de construire, definirea si amenajarea zonelor de actiune concertata.

Judetele cel mai adesea au fost implicate in domeniul transportului, al marilor echipamente colective, cat si al actiunii sociale si al sanatatii.

Regiunea – inima dispozitului de dezvoltare economica locala – detine pe plan european vaste competente in domeniul dezvoltarii economice si amenajarii teritoriului, dar si in ceea ce priveste invatamantul si pregatirea profesionala.



Desi considerate, deseori, ca fiind neglijabile in alegerea localizarii intreprinderilor, colectivitatile locale intreprind actiuni si in domeniul mediului, patrimoniului si culturii.

Studiul interventionismului local, realizat pe cazul mai multor tari europene, releva faptul ca, putin cate putin, colectivitatile locale abandoneaza actiunile in beneficiul direct al intreprinderilor in favoarea actiunilor asupra mediului economic.

Una dintre metode este de finantare a dezvoltarii locale prin:

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; asigurarea fondurilor necesare realizarii politicilor proprii ale colectivitatii;

-   &nb 141i87b sp;   &nb 141i87b sp; asigurarea fondurilor necesare finantarii IMM-urilor.

Regiunea nu are nici mijloacele, nici vocatia de a participa la finantarea intreprinderilor. In tarile europene, interventiile mai mult sau mai putin directe ale regiunilor in problemele de finantare ale intreprinderilor risca, ca urmare, sa se transforme intr-o specializare de fapt, in care operatiile susceptibil de a fi rentabile si care nu prezinta risc major vor fi finantate prin circuitele traditionale - institutiile financiare, in timp ce proiectele mai delicate nu vor beneficia decat de o finantare bancara minimala dublata de garantia acordata de catre colectivitatile locale.

Lipsa de fonduri, in special la inceputul activitatii, se constituie intr-o problema pentru antreprenorii care vor avea nevoie de investitori care nu cauta o remunerare imediata, ci mai degraba o plusvaloare in capital pe termen lung. Sub tutela puterii publice sau private acest capital de risc ar trebui dezvoltat prin stabilirea unor legaturi stranse intre antreprenor si finantator.

„Pepinierele de intreprinderi” constituie un exemplu al rolului de catalizator al dezvoltarii economice locale la care aspira colectivitatile locale. Ca raspuns la dificultatile intampinate la creare de catre micile intreprinderi, autoritatile locale au recurs la actiuni ce constau in furnizarea de diferite „servicii strategice”. In aceste „pepiniere” se pun la dispozitia intreprinderilor birouri ce pot fi inchiriate preferential, servicii de birotica si de consiliere.

Rezultatele obtinute in aceste „pepiniere” sunt greu de estimat, deoarece este dificil de estimat cine profita in final de aceasta politica de sprijinire, intrucat intreprinderea nu este obligata sa ramana pe teritoriul colectivitatii de implantare si ca urmare acest tip de procedura nu constituie o conditie suficienta pentru dezvoltarea de intreprinderi tinere si nici pentru mentinerea acestora pe teritoriul respectiv.

Tehnopolurile, situate in zona suburbana, necesita asocierea mai multor parteneri, in particular o actiune intercomunala, sub forma unei, spre exemplu, societati mixte.

In plan european, majoritatea oraselor cu mai mult de 50.000 de locuitori realizeaza operatiuni de comunicare in mod regulat fata de intreprinderile interesate, sub forma campaniilor de presa, panourilor, a prezentei acestora in saloane, a operatorilor de informare si prospectare prin contact direct cu intreprinderile vizate.

Estimarea amplorii acestui fenomen este in principal calitativa. Unii considera ca mijloacele puse in aplicare raman inca limitate si in plus exista o anumita marime critica pentru ca actiunile respectivelor colectivitati sa aiba un impact real.

In schimb, altii apreciaza dezvoltarea comunicarii teritoriale drept un veritabil marketing teritorial ca o evolutie majora a interventionismului local.

In realitate, comunicarea teritoriala depaseste putin cate putin simpla furnizare de informatii catre intreprinderile interesate, transformandu-se treptat intr-un loc de intalnire al tehnicilor de marketing. Colectivitatile realizeaza marketingul teritorial in amonte prin indicarea pe harta a localizarilor vizate. De asemenea, initiaza o veritabila „politica de produs”, oferind o gama complexa de locuri astfel incat sa raspunda tuturor asteptarilor: parcuri stiintifice, birouri in centrul sau la periferia orasului.

Numai „serviciile post vanzare” au ramas nedezvoltate deoarece relatiile dintre colectivitatile locale si intreprinderile deja instalate, desi contribuie la imbunatatirea reputatiei localitatii de implantare, sunt neglijate.

Lista interventiilor, mijloacelor, metodelor de actiune utilizate de colectivitatile locale este desigur mult mai complexa, aceasta prezentare nefiind exhaustiva.










Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact