StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finantele intreprinderilor » Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Trimite articolul prin email Functiile finantelor romaniei : Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Functiile finantelor romaniei



Functiile finantelor constau in manifestarea continutului si a destinatiei lor in procesul reproductiei sociale. Aceste functii trebuie studiate in actiunea, legatura si influenta reciproca pe care o au cu fenomenele si procesele economice in care ele se manifesta in mod concret, fiind folosite tot mai eficient. Manifestarea concreta a fiecarei functii a finantelor nu este totdeauna aceeasi, ci se modifica in raport cu sarcinile economice si sociale ale fiecarei etape.
Finantele tarii noastre indeplinesc doua functii, si anume : a) functia de mobilizare, repartizaresi utilizare a resurselor banesti (de repartitie) si b) functia de control. intre aceste doua functii exista o legatura stransa, interdependenta, o interacti



une continua, in sensul ca prima functie creeaza un camp larg de actiune celei de control si vicersa ; sunt si cazuri cand organizarea relatiilor de repartitie este reclamata de necesitatea intaririi continue a functiei de control a finantelor.
a) Functia de mobilizare, repartizare si utilizare (repartitie) a resurselor banesti consta in atragerea la fondurile banesti ale regiilor autonome, societatilor comerciale, cooperatiste, mixte, private si la fondurile statului a unei parti din produsul national brut si chiar din avutia nationala, in repartizarea si utilizarea acestor fonduri pentru infaptuirea reproductiei sociale si satisfacerea celorlalte cerinte comune ale societatii, de regula, cu titlu definitiv, nerambursabil si fara contraprestatie directa si imediata. Realizarea acestei functii este indisolubil legata de crearea, repartizarea, circulatia si utilizarea produsului national brut, a avutiei nationale.
Datorita existentei productiei de marfuri si, deci, actiunii legii valorii, repartizarea produsului national brut se desfasoara nu numai in unitati naturale, ci si in forma baneasca.
Relatiile de productie influenteaza si determina relatiile de repartitie ; la randul sau, repartitia este, prin toate instrumentele sale, un mijloc de sporire a productiei.
Alaturi de alte categorii economice (salariile, sistemul de preturi, tarifele prestarilor de servicii, creditul etc), finantele contribuie la mobilizarea, repartizarea si utilizarea produsului national brut pentru satisfacerea nevoilor comune ale societatii.
Repartitia produsului national brut prezinta anumite particularitati determinate de existenta in tara noastra a proprietatii publice, a proprietatii cooperatiste, mixte, private si personale.
Repartitia produsului national brut cuprinde procesul continuu, complex si multilateral de divizare a produsului nou creat intre ramuri economice, sfera nemateriala si populatie. in principal, repartitia produsului national brut este determinata de formele de proprietate asupra mijloacelor de productie.
Prin repartitia produsului national brut se intelege atat distribuirea primara, cat si redistribuirea acestuia. infaptuirea repartitiei produsului national brut prin intermediul distribuirii primare si a redistribuirii este consecinta existentei formelor de proprietate, a categoriilor sociale, a sferei'producti, si a celei nemateriale, a statului, care indeplineste prerogati si functii importante.
Distribuirea si redistribuirea produsului national brut sunt procese care se realizeaza practic concomitent; aceste doua procese se intrepatrund. Distribuirea si redistribuirea produsului national brut se infaptuiesc, in buna masura, prin intermediul finantelor. Cu ajutorul finantelor se mobilizeaza o parte a mijloacelor banesti de la agentii economici si de la populatie si se repartizeaza in derea folosirii lor pentru finantarea actiunilor social-cultu-rale, dezvoltarea economiei nationale, intretinerea si functionarea organelor statului, ordinea publica si pentru apararea nationala.
Distribuirea primara a produsului national brut consta in impartirea acestuia. intre participantii directi, nemijlociti la procesul productiei materiale. .
Produsul national brut se creeaza in regiile autonome, societatile comerciale, mixte,. cooperatiste, private si in gospodariile cetatenilor.
In regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat, statul ia parte la conducerea si organizarea procesului productiei materiale si, prin urmare, la crearea produsului national brut, pot participa bancile cu credite, unitatile respecti care au o larga autonomie economico-financiara si personalitate juridica, precum si salariatii acestora.
Produsul national brut creat in regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat se distribuie in felul urmator : statul primeste : taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe profit, taxa asupra terenurilor proprietate de Stat; contributiile pentru asigurarile sociale; contributia pentru protectia sociala; bancile primesc : dobanzile pentru creditele acordate etc. Agentii economici primesc in acest proces profitul lor net constituit dupa efectuarea platilor la bugetul de stat, din care isi constituie fondurile lor proprii (fondul de dezvoltare, inclusiv fondul de amortizare, fondul de rezerva, fondul de rulment, asigura sumele necesare satisfacerii unor necesitati so-cial-culturale si sporti, perfectionare-recalificare a personalului angajat, premierea personalului, participarea acestuia la profit etc). Distribuirea nitului creat in unitatile economice cuprinde si utilizarea profitului in scopuri producti in cadrul proprietatii publice.
Se constata ca finantele participa activ in procesul distribuirii produsului national brut cand statul, regiile autonome si societatile comerciale isi constituie in buna masura fondurile necesare dezvoltarii economico-sociale.
Deoarece in procesul productiei materiale participa personalul agentilor economici, in cadrul distribuirii primare a produsului national brut, acesta primeste salarii, o parte din profit sub forma de premii etc.
Profitul creat in unitatile cooperatiste se distribuie in felul urmator : cooperatile isi constituie fondurile lor proprii (fondul de dezvoltare, fondul de rezerva, fonduri cultural-sporti, fonduri de stimulare, alte fonduri in functie de particularitatile fiecarei cooperati); banca daca a acordat credite primeste dobanzi, iar cooperatorii primesc salarii si alte forme de stimulare a calitatii activitatii lor.In cadrul intreprinderilor private in procesul distribuirii primare intreprinzatorii primesc profitul, actionarii primesc dividende, banca primeste dobanda, angajatii primesc salarii, prime etc.In gospodariile cooperatorilor, ale salariatilor, in cele taranesti si ale mestesugarilor, distribuirea produsului national brut se face sub forma insusirii directe si integrale a produsului nou creat daca n-au participat, bineinteles, si alte persoane fizice si juridice in procesul de productie din aceste gospodarii; in acest din urma caz, evident, o parte din produsul nou creat revine acestor persoane,, sub diferite forme.
Veniturile rezultate din procesul distribuirii primare a produsului national brut. se numesc nituri de baza sau primare. insumarea tuturor niturilor primare da produsul national brut pe intreaga tara din anul respectiv.
Din cele de mai sus se constata ca in procesul distribuirii primare a produsului national brut primesc nituri numai acele persoane juridice si fizice care participa nemijlocit la productia materiala. Persoanele juridice si fizice care nu lucreaza in sfera productiei materiale, primesc nituri in procesul redistribuirii produsului national brut.
Procesul redistribuirii produsului national brut cuprinde doua faze, si anume'-a) mobilizarea si b) dirijarea ' unei parti din produsul national brut deja distribuit. Mobilizarea cuprinde acele relatii economice exprimate valoric (instrumente financiare), cu ajutorul carora se atrage, prin mecanismul eco-nomico-financiar, prin organele financiare si bancare, prin sistemul preturilor, precum si pe calea prestarilor de servicii o parte din niturile cooperatilor, ale intreprinderilor mixte, private si o parte diferentiata din niturile grupelor de populatie, adica formarea fondurilor financiare. A doua faza a procesului redistribuirii produsului national brut cuprinde relatiile banesti prin intermediul carora sunt apoi dirijate si folosite aceste fonduri banesti ' impreuna cu o parte a resurselor banesti mobilizate in procesul distribuirii produsului national brut ' catre sfera social-culturala, administratie, ordinea publica, aparare, catre diferite cooperati si grupele de populatie care nu au primit nici un nit sau au primit nituri insuficiente in procesul distribuirii primare.
Redistribuirea, numita si repartitia ulterioara sau secundara, reprezinta transferul unei parti din produsul national brut de la unele persoane juridice si fizice la altele ; acest transfer se face fie cu titlu definitiv, nerambursabil, fie temporar, adica rambursabil. Redistribuirea produsului national brut consta si in trecerea niturilor din ramurile productiei materiale in sfera nemateriala.
De ce este necesara redistribuirea produsului national brut ? Redistribuirea produsului national brut este determinata de necesitatea indeplinirii sarcinilor si functiilor statului, de cerinta dezvoltarii echilibrate a economiei nationale, a unitatilor administrativ-teritoriale, de asigurarea ordinii publice, a apararii patriei, de existenta sferei nemateriale a carei lucratori, desi nu creeaza nemijlocit produs national brut, depun o munca utila societatii.
Existenta proprietatii mixte, cooperatiste, private si a celei personale reclama redistribuirea produsului national brut, adica mobilizarea unei parti din niturile respecti si folosirea ei in concordanta cu politica statului nostru fata de aceste forme de proprietate.
Redistribuirea unei parti din produsul national brut este necesara si pentru asigurarea bunurilor si a persoanelor fizice impotriva fortelor distructi ale naturii si accidentelor etc, pentru refacerea bunurilor distruse si plata sumelor asigurate persoanelor denite inapte de munca sau succesorilor persoanelor decedate.Impartirea ulterioara a produsului national brut este determinata si de neconcordanta in timp a niturilor si a cheltuielilor unitatilor cu capital de stat, cooperatiste, private si ale diferitelor grupe de populatie.
Redistribuirea produsului national brut se efectueaza si in scopul asigurarii conditiilor materiale de viata a persoanelor inapte pentru munca, cum sunt: invalizii, inclusiv cei de razboi si din revolutie, copin orfani sau parasiti, batranii, persoanele bolna, handicapate s.a. fata de care statul trebuie sa manifeste o grija deosebita si permanenta, asigurandu-le cele necesare traiului.
De asemenea, redistribuirea este determinata de necesitatea participarii populatiei ' dupa posibilitatile sale economice ' la formarea niturilor statului.In fine, redistribuirea este reclamata de cerintele efectuarii unui control asupra formarii, repartizarii si utilizarii eu eficienta ridicata a produsului national brut.
Repartitia ulterioara a produsului national brut in forma baneasca este necesara si posibila, datorita existentei productiei de marfuri, a relatiilor marfa-bani, a preturilor, finantelor, creditului si tarifelor si, deci, datorita, actiunii legii valorii.
Redistribuirea produsului national brut se infaptuieste, in buna masura, prin intermediul finantelor si creditului ' in cadrul carora locul principal il detine bugetul de stat si bugetele locale. Prin intermediul institutiilor financiare si bancare se infaptuieste o buna parte a redistribuirii produsului national brut. Concomitent, redistribuirea se efectueaza si prin sistemul preturilor, in masura in care acestea se abat ' intr-un sens sau altul ' de la valoarea marfurilor, cu scopul de a stimula sau de a frana unele procese si fenomene economice si sociale. Redistribuirea unei parti din produsul national brut se efectueaza si pe calea prestarilor de servicii de catre stal, unitatile cooperatiste, private, in folosul populatiei, cum sunt: transporturile de persoane, serviciile prestate de frizerii, spalatorii etc.
Finantele contribuie, in anumite imprejurari, la redistribuirea unei parti din produsul national brut pe international.
Redistribuirea unei parti din produsul national brut se infaptuieste pe calea primirilor si acordarilor de imprumuturi, prin intermediul schimburilor economice, sociale, culturale etc. dintre aceste state.
Redistribuirea pe international se realizeaza si prin plata cotizatiilor si contributiilor de catre stat la organismele internationale, prin primirea sau acordarea de ajutoare externe pentru lichidarea urmarilor calamitatilor naturii, accidentelor, a razboaielor, revolutiilor etc.
Posibilitatea redistribuirii produsului national brut se explica uneori si prin existenta unui decalai intre perioadele realizarii niturilor si cele ale efectuarii cheltuielilor. O dovada in acest sens este efectuarea depunerilor la Banci si Case de Economii si Consemnatiuni in perioada cand populatia isi incaseaza niturile.
Pentru ca redistribuirea produsului national brut sa fie posibila este necesar sa existe mecanismul economico-financiar, institutiile financiare si bancare care folosesc instrumentele financiare si de credit pentru mobilizarea niturilor ce se cuvin statului sau pentru atragerea celor temporar disponibile si care se intrebuinteaza in scopul dezvoltarii stiintei, invatamantului, culturii, artei, ocrotirii sanatatii populatiei, asistentei si asigurarilor sociale, economiei nationale, pentru aparare nationala etc.
Redistribuirea produsului national brut se infaptuieste, in principal, cu ajutorul a doua categorii de instrumente, si anume : instrumente financiare si instrumente bancare.
Instrumentele financiare folosite in procesul redistribuirii produsului national brut sunt: impozitul pe profitul cooperatilor mestesugaresti, a cooperatilor de consum si de credit, impozitul pe salarii, impozitul pe profitul intreprinderilor private, impozitul pe niturile populatiei, impozitul agricol, taxele, contributia personalului din unitatile cu capital de stat si cooperatorilor pentru pensia suplimentara, contributia salariatilor si cooperatorilor pentru ajutorul de somaj, primele de asigurari, plata desubirilor si a sumelor asigurate de catre societatile de asigurare, plata indemnizatiilor, ajutoarelor si pensiilor prin asigurarile sociale, acordarea alocatiei de stat pentru copii, a ajutoarelor pentru sotiile militarilor in termen, plata burselor pentru elevii si studentii merituosi, plata ajutorului de somaj, a diferitelor ajutoare din partea statului si din partea unitatilor si uniunilor cooperatiste etc. Trasatura caracteristica a instrumentelor financiare consta in faptul ca prin intermediul lor mobilizarea si acordarea de mijloace banesti ' ca parti ale produsului national brut ' se face cu titlu definitiv, adica nerambursabil. De aici rezulta ca redistribuirea produsului national brut prin intermediul preturilor, al tarifelor serviciilor si al instrumentelor financiare duce la schimbarea formei de proprietate asupra sumelor mobilizate de la unitatile cooperatiste, private si de la populatie sau acordate cooperatilor, intreprinderilor private si grupelor de populatie.
Dintre instrumentele bancare folosite in procesul redistribuirii produsului national brut se mentioneaza : mobilizarea disponibilitatilor banesti aflate in conturile regiilor autonome si societatilor comerciale, ale unitatilor cooperatiste, ale organizatiilor obstesti, private, depunerile sub diferite forme pe care populatia le face la Bancile si Casele de Economii si Consemnatiuni etc, acordarile de credite agentilor economici si categoriilor de cetateni, restituiri de sume depuse la Banci si Casele de Economii si Consemnatiuni etc. Trasatura caracteristica a instrumentelor bancare consta in faptul ca, prin intermediul lor, mijloacele banesti se mobilizeaza si se dirijeaza numai pentru un anumit timp si sunt, deci, rambursabile.
Redistribuirea produsului national brut cuprinde, de regula, cele doua faze, adica mobilizarea si dirijarea niturilor banesti, ca parti ale produsului national brut. Dar notiunea redistribuirii produsului national brut poate cuprinde fie numai mobilizarea niturilor de la unitatile cooperatiste, private si de la populatie, fie numai dirijarea cheltuielilor catre sfera nemateriala, cooperati, intreprinderi private si grupe de populatie. Mai mult decat atat, un nit sau o cheltuiala din acest proces, luate separat, reprezinta tot o redistribuire de produs national brut.
Toate niturile rezultate din procesul redistribuirii produsului national brut ' fie in faza mobilizarii, fie in faza dirijarii ' se numesc nituri derivate sau secundare. Deoarece niturile derivate sau secundare izvorasc din niturile de baza sau primare, ele nici nu maresc, nici nu micsoreaza produsul national brut al anului dat. Este insa evident ca distribuirea si mai ales redistribuirea justa si conforma cerintelor legilor economice obiecti care actioneaza in societatea noastra si in concordanta cu politica statului creeaza conditii optime pentru infaptuirea reproductiei sociale, contribuind la cresterea produsului national brut. De asemenea, este usor de observat ca distribuirea primara cuprinde intregul produs national brut, in timp ce redistribuirea afecteaza numai o parte din produsul national brut deja distribuit.In practica, distribuirea si redistribuirea se impletesc, se intrepatrund, fiind multe cazuri in care, de fapt, redistribuirea precede distribuirea primara (de exemplu, plata contributiei de 3% pentru pensia suplimentara si a contributiei de 1 % pentru ajutorul de somaj se retin la sursa inainte ca personalul sa fi primit efectiv salariul net pentru munca prestata).
Repartitia produsului national brut se efectueaza in concordanta cu politica statului. Perfectionarea continua a relatiilor de productie si sociale, a instrumentelor, economice, financiare, bancare etc, folosirea mecanismului economico-financiar fac posibila realizarea unei repartitii rationale a produsului national brut intre ramuii si subramuri economice, in profil teritorial, sfera nemateriala, intre membrii societatii.
Din punctul de dere al utilizarii finale, in procesul repartitiei, produsul national brut se imparte in fondul de acumulare (dezvoltare) si fondul de consum.
Fondul de dezvoltare (acumulare) a tarii cuprinde acea parte a produsului national brut folosita in scopul crearii conditiilor materiale care sa asigure reproductia sociala si perfectionarea productiei pe baza tehnicii moderne. Din acest fond se finanteaza institiile din sfera productiei materiale, constituirea stocurilor, institiile din sfera nemateriala (modernizarea si cresterea bazei materiale pentru nevoile social-culturale, dezvoltarea fondului de locuinte etc), precum si constituirea fondului de rezerva si de asigurare necesar economiei nationale.
Alocarea unei importante parti din produsul national brut pentru fondul de dezvoltare (acumulare) face posibila infaptuirea programului de institii menit sa duca in continuare la dezvoltarea economiei nationale.
Repartizarea unei importante parti din produsul national brut pentru dezvoltare a asigurat modernizarea si innoirea actilor fixe in economia nationala. Statul roman a adus importante perfectionari in domeniul inzestrarii economiei nationale cu acti fixe, factor hotarator al modernizarii si retehnologizarii ramurilor economice care participa la crearea produsului national brut, la ridicarea nilului tehnic al productiei si la cresterea productivitatii muncii sociale.In procesul repartitiei produsului national brut se constituie si fondul de consum destinat satisfacerii cerintelor materiale si spirituale ale cetatenilor. Cu cat fondul de consum este mai mare, cu atat cresc niturile cetatenilor.
Fondul de consum cuprinde fondul de consum social si fondul de consum individual.
Fondul de consum social este intrebuintat de catre stat in mod centralizat, pe grupe de populatie, pe actiuni, pe domenii de activitate, pe judete, municipii, orase etc. ; acest fond se repartizeaza populatiei in afara niturilor individuale si, de regula, fara a se lua in considerare munca prestata de fiecare persoana. Fondul de consum social este intrebuintat pentru efectuarea cheltuielilor social-culturale, functionarea organelor statului, ordinea publica, aparare nationala etc.
Fondul de consum individual este partea cea mai importanta a fondului de consum care se repartizeaza intre membrii societatii. Fiind destinat stimularii materiale a membrilor societatii, acest fond are un rol important in cresterea productivitatii muncii, in valorificarea superioara a resurselor materiale, in reducerea costurilor de productie si in sporirea niturilor.In fondul de consum individual sunt cuprinse salariile, primele, premiile, dividendele, niturile in bani si in natura ale taranimii, resursele create in gospodariile cetatenilor, diferite alte forme de repartitie etc. Acest fond este folosit de catre fiecare cetatean pentru satisfacerea cerintelor sale si ale membrilor sai de familie.
Silirea proportiei juste intre fondul de dezvoltare (acumulare) si fondul de consum si optimizarea corelatiei dintre ele, mentinerea unei rate normale a acumularii constituie o optiune fundamentala a politicii economice, a strategiei statului nostru.
Raportul optim intre acumulare si consum are o importanta considerabila pentru dezvoltarea si modernizarea fortelor de productie, dezvoltarea stiintei si tehnicii, crearea bazei tehnico-stiintifice a societatii in pas cu evolutia civilizatiei mondiale, dezvoltarea si perfectionarea activitatii econo-mico-sociale pentru infaptuirea programului de institii, a reproductiei sociale, in acest fel se creeaza o moderna baza tehnico-materiala de productie in derea valorificarii superioare a resurselor materiale si de munca, cresterii avutiei nationale, asigurarii independentei si suranitatii patriei noastre.
Determinarea si infaptuirea unui raport optim intre acumulare si consum, realizarea unei rate optime a acumularii constituie o problema cardinala, fundamentala pentru progresul si prosperitatea, pentru prezentul si viitorul tarii, o conditie de prim ordin necesara modernizarii, telurilor imediate si de perspectiva ale natiunii noastre spre a tine pasul cu marile cuceriri ale revolutie^ tehnico-stiintifice contemporane, reprezinta o decizie care trebuie sa tina seama de ziua de azi si de ziua de maine a patriei.
De o importanta considerabila este nu numai realizarea unui raport optim intre fondul de acumulare si fondul de consum, ci si folosirea judicioasa, cu maximum de eficienta a acestor fonduri. Astfel, partea preponderenta a fondului de acumulare este indreptata catre lucrarile cu caracter productiv din industrie, agricultura, constructii, transporturi, circulatia marfurilor etc.
Gospodarirea rationala si eficienta a fondului de acumulare se reflecta si in raportul dintre ritmul cresterii capitalului fix si ritmul cresterii institiilor. Evident, cu cat acest raport este mai mare, cu atat institiile realizate au o eficienta mai ridicata. Eficienta economica a institiilor trebuie apreciata nu numai prin ratele matematice inalte, ci si prin prisma multor indicatori si factori care, in final, sa asigure sporirea continua a volumului si calitatii productiei, cresterea produsului national brut.
b) Finantele Romaniei indeplinesc si functia de control asupra crearii, repartitiei, circulatiei si utilizarii produsului national brut.
Functia de control a finantelor este strans legata de functia de repartitie si are o sfera de manifestare mai larga, cuprinzand nu numai constituirea si repartizarea fondurilor din economia nationala, ci si utilizarea eficienta a resurselor.
Controlul realizarii obiectilor sociai-economice si al apararii integritatii avutului public constituie o parte integranta a muncii de conducere si o indatorire patriotica a fiecarui cetatean.In conditiile tranzitiei la economia de piata, cresterii complexitatii proceselor economice, largirii competentelor agentilor economici, ale aplicarii mecanismului economico-financiar si tinandu-se seama de cerintele cresterii continue a eficientei economice este necesara perfectionarea evidentei generale a patrimoniului, a rezultatelor econom ico-sociale si accentuarea functiei de control a finantelor.
Exercitarea functiei de control a finantelor publice este determinata de faptul ca fondurile financiare care se formeaza la dispozitia statului sunt ale intregii natiuni. Societatea noastra urmareste : constituirea resurselor financiare necesare solutionarii cerintelor generale ; repartizarea si utilizarea resurselor financiare cu luarea in considerare a prioritatilor determinate de organele competente si in conditii de maxima eficienta economica si sociala ; armonizarea intereselor financiare imediate ale societatii cu cele de perspectiva.
Necesitatea obiectiva a functiei de control a finantelor deriva din existenta proprietatii publice, cooperatiste, mixte, private asupra mijloacelor de productie, din exercitarea atributiilor si rolului statului.
Respectarea si intarirea disciplinei economice si financiare se pot asigura numai prin exercitarea unui control riguros, multilateral si sistematic din partea organelor de stat si obstesti.
Urmarirea modului de indeplinire a indicatorilor din programele de productie si din programul de dezvoltare economica si sociala, precum si din bugetele de nituri si cheltuieli ale agentilor economici si institutiilor publice, din bugetul de stat etc. reclama exercitarea controlului.
Functia de control a finantelor urmareste apararea integritatii avutului public, legalitatea, necesitatea, oportunitatea si eficienta utilizarii fondurilor financiare de catre agentii economici si institutiile publice si private, respectarea obligatiilor fata de bugetul public national, fata de furnizori, creditori, realizarea intocmai a clauzelor contractuale etc.
Functia de control a finantelor este determinata si de actiunea legii acumularii care a impus cunoasterea crearii, repartizarii, circulatiei si utilizarii produsului national brut, precum si respectarea proportiilor dintre acumulare si consum.
Functia de control a finantelor este chemata sa asigure realizarea tuturor indicatorilor economici si financiari, intarirea legislatiei in toate domeniile vietii economico-financiare si social-culturale.


Existenta productiei de marfuri, a relatiilor marfa-bani, actiunea legii valorii necesita si face posibila efectuarea controlului din partea organelor statului. Actiunea legii valorii este cunoscuta si folosita, in mod constient, de catre stat la elaborarea programului de dezvoltare economico-sociala a tarii, a urilor financiare si la silirea preturilor marfurilor, a tarifelor serviciilor etc.
Functia de control a finantelor este necesara si pentru ca unii membri ai societatii noastre au o comportare reprobabila, manifesta nepasare fata de avutul public, sustrag si fura din acest avut, nu respecta disciplina muncii, normele de convietuire in societate, contravin ordinii de drept ori atenteaza la bunele moravuri, la ordinea si linistea publica. Se prolifereaza specula, contrabanda, incorectitudinea financiara. Acesta functie a finantelor este necesara si pentru a impiedica folosirea nerationala a resurselor materiale, umane si banesti, proasta gospodarire, risipa, tendintele de specula si de inavutire fara justa cauza etc.Intrucat relatiile financiare sunt relatii banesti si controlul financiar se exercita nemijlocit prin intermediul banilor. Dupa cum relatiile banesti au o sfera mai larga decat relatiile financiare, tot astfel si controlul prin leu este mai cuprinzator decat controlul financiar, vizand si formarea preturilor, circulatia baneasca etc.
Functia de control a finantelor urmareste modul de constituire a fondurilor in economie, repartizarea pe destinatii si utilizarea lor cu maxima eficienta de catre agentii economici si institutiile beneficiare.
Controlul financiar se exercita in toate fazele reproductiei sociale, si anume in sferele : productiei, repartitiei, schimbului si consumului.In raport cu realizarea actelor economico-sociale si financiare exista trei forme principale de control financiar : prentiv, operativ-curent si posterior.
Controlul financiar prentiv este forma cea mai importanta de control care se exercita in toate regiile autonome si societatile comerciale, unitatile cooperatiste, mixte, private etc. Acest control se exercita inainte de efectuarea propriu-zisa a operatiunilor economice si financiare. Nici o cheltuiala, indiferent de fondurile din care se suporta, nu se aproba si nu se efectueaza daca nu a fost avizata, in prealabil, potrivit legii, de catre conducatorul timentului financiar-conil sau de alte persoane insarcinate cu exercitarea controlului financiar prentiv din unitatile economice si institutiile publice.
Scopul acestui control este de a impiedica efectuarea de operatiuni, cheltuieli sau actiuni ilegale, neeconomicoase, neoportune si nereale, preintampinand imobilizarea fondurilor si ubirea avutului public si privat. Sunt supuse controlului toate actele din care rezulta un consum de munca vie sau materializata si se lichideaza drepturile si obligatiile unitatilor gestionare fata de terti. Astfel, controlul financiar prentiv priste incheierea si executarea contractelor economice, platile de salarii si orice alte drepturi, constituiri de fonduri prevazute de lege, inregistrarea la cheltuieli a pierderilor, casarea si declasarea bunurilor, cererile de credite, lucrarile de institii etc.
Controlul financiar prentiv se organizeaza in cadrul timentului financiar-conil din ministere, regii autonome, societati comerciale, uniuni cooperatiste, institutii publice etc. in anumite conditii, el poate fi organizat si in forme superioare a serviciilor sau birourilor specializate, subordonate insa timentului financiar-conil. Controlul financiar prentiv se exercita de seful timentului financiar-conil direct sau prin delegatii sai, prin viza documentului care este supus acestui control.
Daca asupra unei operatiuni nu se da viza de control prentiv si directorul (presedintele) unitatii da ordin timentului financiar-conil sa dea viza de control, atunci persoana care face acest control trebuie sa explice directorului (presedintelui) din ce moti nu poate da viza de control prentiv. in cazul in care directorul (presedintele) da ordin scris sa se elibereze viza de control, atunci se da viza de control, insa persoana care efectueaza acest control are obligatia sa instiinteze in timp de 24 ore organul imediat superior; altfel, cel care a dat viza in aceasta situatie devine raspunzator pentru viza data.
Controlul operaliv-curent (concomitent) se efectueaza in timpul realizarii obiectilor din programele economice si financiare, adica in acelasi timp cu realizarea operatiunilor care necesita mijloace materiale si banesti. Controlul operativ-curent se exercita direct asupra timentelor din subordine si inopinat in locurile unde se pastreaza si se gestioneaza valorile materiale. Obiectile acestui control se refera la gospodarirea mijloacelor materiale si banesti, cum sunt : receptionarea, depozitarea, conservarea, folosirea, inntarierea, tinerea conilitatii, modul cum se exercita controlul prentiv, controlul posterior etc.
Controlul operativ-curent se exercita atat de catre organele cu functii de raspundere si conducere, cat si de catre organele de conilitate, financiare, bancare etc. Acest control contribuie la folosirea rationala a mijloacelor materiale si banesti, la indeplinirea integrala si la termen a obligatiilor unitatii fata de furnizori si fata de lucratorii proprii, la realizarea sarcinilor de productie si circulatie a marfurilor, la identificarea si mobilizarea rezerlor din economie etc.
Controlul operativ-curent este indispensabil deoarece entualele abateri de la disciplina economica si financiara care au fost omise in timpul controlului prentiv sunt depistate si lichidate in momentul infaptuirii proceselor economice, sociale si financiare.
Controlul posterior (postoperativ'i se efectueaza dupa ce actele economice, sociale si financiare au fost infaptuite. Desi acest control urmeaza fazei efectuarii operatiunii economico-financiare, el prezinta avantajul ca se poate executa cu minutiozitate si fara sa stanjeneasca activitatea curenta a unitatii controlate ; este un control temeinic si pe, baza lui se pot trage concluzii utile pentru activitatea viitoare, avand si o latura de prenire.
Controlul posterior contribuie la identificarea, mobilizarea si folosirea resurselor interne clin economie, are in dere legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatii economice, apara integritatea avutului public si sanctioneaza pe cei ce s-au abatut de la disciplina economico-financiara etc.
Exista si alte forme de control, cum sunt : controlul prin sondaj, partial, Loial, incrucisat etc.
Controlul financiar se exercita de catre mai multe organe si, in primul rand, de catre Parlamentul si Gurnul tarii.
Parlamentul exercita controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobarii, ca si in procesul executarii, precum si cu ocazia incheierii bugetului public national, a votarii legislatiei financiare.
Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar si de jurisdictie in domeniul financiar care functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei. Aceasta institutie isi exercita functiile in mod independent si in conformitate cu prederile Constitutiei si ale celorlalte legi ale tarii; ea decide in mod autonom asupra programului sau de control. Actiunile de control se initiaza din oficiu si. pot fi oprite numai de catre Parlament, in cazul depasirii competentelor silite prin lege. Curtea de Conturi are acces neingradit la acte, documente si informatii necesare exercitarii functiilor sale de control'si jurisdictionale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice.
Primul ministru al gurnului are un Corp de control economico-financiar care exercita controlul financiar prentiv asupra eficientei si legalitatii cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat, de catre organele centrale ale statului si de prefecturile judetene si primaria municipiului Bucuresti; rifica executarea bugetului public national si a balantei de incasari si plati externe; rifica legalitatea bilanturilor conile ale organelor centrale ale administratiei de stat; prezinta lunar primului-ministru concluziile din controalele si analizele efectuate, precum si, la finele anului, contul general anual de incheiere a exercitiului bugetar; exercita alte atributiuni de control si analiza in domeniul economico-financiar. Toate cheltuielile bugetare se fac numai cu viza de control prentiv al imputernicitului corpului de control economico-financiar al primului-ministru.
Controlul financiar se exercita si de catre Ministerul Finantelor, prin Directia Generala a Controlului Financiar de Stat, de catre directiile generale ale finantelor publice si a controlului financiar de stat ale judetelor si a municipiului Bucuresti, administratiile financiare, circumscriptiile si perceptiile rurale; organele de control financiar din ministere, regii autonome, societati comerciale si institutii publice, ale cooperatilor si uniunilor cooperatiste, precum si de catre banci si comisiile de cenzori.In ceea ce priste contBolul financiar de stat el cuprinde, cu atributii diferentiate, rificarea periodica a integritatii si corectitudinii folosirii mijloacelor si fondurilor publice, iar pe de alta parte, respectarea legislatiei financiare si corectitudinea agentilor economici.In numele statului, Ministerul Finantelor efectueaza, prin aparatul specializat, controlul administrarii si utilizarii mijloacelor financiare ale organelor centrale si locale ale administratiei de stat, precum si ale institutiilor publice ; de asemenea^ rifica respectarea reglementarilor financiar-conile in activitatea desfasurata de catre regii autonome, societati comerciale si alti agenti economici privind indeplinirea obligatiilor acestora fata de bugetul public national.
Prin unitatile sale specializate, Ministerul Finantelor actioneaza operativ si ferm pentru prenirea si combaterea fraudelor, contrantiilor si infractiunilor in domeniul fiscal, vamal si de preturi, luand masurile legale corespunzatoare.
Controlul financiar de stat este organizat si functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor si se realizeaza prin Directia generala a controlului financiar de stat si Garda Financiara.
La nilul judetelor si a municipiului Bucuresti functioneaza cate o directie generala a finantelor publice si a controlului financiar de stat, care au in structura sectii ale Garzii financiare.
Directia generala a controlului financiar de stat din Ministerul Finantelor si unitatile sale teritoriale au urmatoarele atributii :
' controleaza administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale administratiei de stat, precum si a unitatilor finantate de la buget;
' examineaza utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea institiilor de interes general, subntionarea unor activitati si produse etc. ;
' rifica folosirea mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea reglementarilor financiar-conile in activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital de stat;
' urmareste exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidentele prevazute de lege si de actele de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, rificand silirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de stat, lichidarea si prenirea evaziunii fiscale etc.
De asemenea, Ministerul Finantelor indeplineste si alte atributii de control silite prin lege.
Organele controlului financiar de stat au dreptul sa ceara, iar conducerile si salariatii administratiei, institutiilor publice si agentii economici supusi controlului au obligatia :
' sa puna la dispozitie registrele si corespondenta, actele, piesele justificati, darile de seama, bilanturile conile, precum si alte documente necesare controlului;
' sa prezinte pentru rificare valorile de orice fel pe care le gestioneaza sau le au in pastrare, care, potrivit legii, se afla sub incidenta controlului ;
' sa dea informatii si explicatii rbale si in scris, dupa caz, in legatura cu problemele care formeaza obiectul controlului;
' sa elibereze, potrivit legii, documentele solicitate, in original sau copii certificate ;
' sa asigure sprijinul si conditiile necesare bunei desfasurari a controlului si sa-si dea concursul pentru clarificarea constatarilor.
Nerespectarea obligatiilor de mai sus constituie contrantii si se sanctioneaza cu amenda. in caz de recidiva amenda se dubleaza ; de asemenea, se poate suspenda activitatea pe o perioada de pana la 6 luni. In baza constatarilor rezultate din controlul efectuat, organele de control ale Ministerului Finantelor au dreptul sa dispuna:
' luarea de masuri in derea inlaturarii si prenirii neregulilor constatate in activitatea financiar-conila a administratiei centrale si locale, precum si a regiilor autonome;
' corectarea si completarea bilanturilor conile si varsarea la buget a impozitelor, taxelor si a altor nituri datorate legal statului;
' aplicarea de masuri pentru respectarea prederilor legale m domeniul preturilor si tarifelor ;
' suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor finan-ciar-conile si fiscale.
Controlul financiar de stat nu exclude controlul financiar propriu, prentiv sau de gestiune. Astfel, ministerele, departamentele, celelalte organe centrale de stat, prefecturile si Primaria municipiului Bucuresti au obligatia sa asigure organizarea si functionarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu si controlul financiar prentiv asupra niturilor si cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de credite. De asemenea, regiile autonome, societatile comerciale si alte persoane juridice cu activitati economico-sociale isi organizeaza controlul financiar propriu, in concordanta cu prederile legale statutare. intr-un an calendaristic, un agent economic poate face obiectul unui singur control al conilitatii, pentru sinceritatea bilanturilor si determinarea sumelor datorate cu orice titlu. Controlul poate aa o durata de maximum 3 luni, dar trebuie sa cuprinda intregul interval scurs de la ultima rificare de fond.In timpul efectuarii controlului conilitatii, in derea determinarii
sumelor datorate statului cu orice titlu, agentii economici au dreptul sa fie asistati de catre un consilier, la alegere, de regula din randul conililor autorizati sau expertilor autorizati.
Organele controlului financiar de stat comunica celor controlati, in termen de 30 de zile de la terminarea rificarii, la sediul acestora, masurile respecti, care pot fi contestate la Ministerul Finantelor, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii, iar solutionarea contestatiilor se comunica in termen de 45 de zile.
Decizia privind solutionarea contestatiei emisa de Ministerul Finantelor este executorie, dar poate fi atacata in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta, la instantele judecatoresti competente.
Un alt organ de control este Garda Financiara, constituita dintr-un corp de control financiar militarizat, inarmat, neincazarmat, instit cu prerogatile necesare activitatii de politie economica si care functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor.
Competenta Garzii Financiare vizeaza controlul operativ si inopinant in legatura cu :
' aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale, urmarind impiedicarea evaziunii fiscale, adica a oricarei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor si taxelor ;
' respectarea normelor de comert, urmarind sa impiedice activitatile de contrabanda si orice procedee interzise de lege ;
' orice alte atributii si activitati date in competenta ei. Garda financiara desfasoara zilnic sau la anumite perioade controale
de specialitate fara sa fie necesar un ordin special, precum si actiuni care se executa numai in baza ordinelor sau delegatiilor speciale date de Ministerul Finantelor.In derea indeplinirii atributiilor de serviciu, organele Garzii financiare au dreptul :
' sa efectueze controale in localurile si dependintele in care se produc, se depoziteaza, se comercializeaza bunurile sau se desfasoara activitati care fac obiectul impozitarii;
' sa rifice existenta si autenticitatea documentelor justificati, pe timpul transportului, precum si in locurile de desfasurare a unor activitati de productie, prestari de servicii, acte si fapte de comert, cand exista indicii de sustragere de la indeplinirea obligatiilor fiscale ;
' sa efectueze perchezitii in localuri publice sau particulare ' case, dependinte, curti si gradini ' daca exista indicii ca in aceste locuri sunt ascunse marfuri sau instalatii cu care se fabrica produse fara indeplinirea obligatiilor fiscale sau daca se comit alte fraude fiscale ;
' sa confiste, potrivit prederilor legii ' obiectele sau produsele ' corpuri delicte ' sustrase de la plata impozitelor si taxelor sau a caror fabricatie si desfacere este interzisa, precum si sa ridice documentele care pot servi la dodirea fraudelor sau contrantiilor descoperite ;
' sa constate contrantii si sa aplice sanctiunile corespunzatoare potrivit competentelor legale ;
' sa sesizeze organele de urmarire penala in legatura cu infractiunile constatate cu ocazia exercitarii atributiilor de serviciu ;
' sa poarte uniforma, sa pastreze, sa foloseasca si sa faca uz de armamentul si mijloacele din dotare, potrivit prederilor legii.
Garda financiara este comandata de un comisar general, a carui activitate este coordonata de comandamentul garzii, condus de un secretar sau subsecretar de stat din Ministerul Finantelor. Comandamentul garzii este alcatuit din conducatorii directiilor de impozite si taxe, Directiei generale a controlului financiar de stat, Directiei generale a regiilor publice si partici-patiilor statului, Directiei generale a vamilor, Inspectiei generale de preturi si tarife, precum si comisarul general al Garzii financiare.
Membrii Garzii financiare sunt functionari publici si au urmatoarele grade : comisar sef, comisar principal I si comisar principal II. La angajare, membrii Garzii financiare depun juramantul solemn pentru respectarea si aplicarea normelor legale.
Controlul financiar se efectueaza si de catre comisiile de cenzori.
Comisia de cenzori este organul de control al societatii comerciale pe actiuni, financiare, bancare, de asigurari etc, ales de adunarea generala a actionarilor. Gestiunea societatii comerciale se controleaza de catre actionari si de catre comisia de cenzori, formata din trei membri, care trebuie sa fie asociati, cu exceptia cenzorilor conili.
Cenzorii se aleg de catre adunarea generala a actionarilor. Cat timp statul este unicul actionar, cenzorii sunt reprezentanti ai Ministerului Finantelor. Durata mandatului este de trei ani si pot fi realesi. Cenzorii isi exercita personal mandatul. Majoritatea cenzorilor trebuie sa fie cetateni romani. Cenzorii sunt obligati sa depuna la societate o garantie reprezentand a treia parte din garantia ceruta pentru administratori.
Comisia de cenzori este formata din trei membri titulari si trei supleanti; numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. La societatile in care statul detine cel putin 20% din capitalul social, unul din cenzori trebuie sa fie recomandat de Ministerul Finantelor, iar daca statul este actionar unic, cenzorii sunt reprezentanti ai Ministerului Finantelor.
Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi decad din mandatul lor : rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor ; persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate. De asemenea, sunt incompatibile cu calitatea de cenzor persoanele incapabile, sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni referitoare la societatile comerciale.
Cenzorii sunt obligati sa supragheze gestiunea societatii, sa rifice daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt corect tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut potrivit normelor silite pentru intocmirea bilantului. Adunarea generala nu aproba bilantul si contul de profit si pierderi daca acestea nu sunt insotite de raportul comisiei de cenzori.
Pentru a putea exercita dreptul de control, actionarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la activitatea societatii, situatia patrimoniului, a beneficiilor si pierderilor.
Comisia de cenzori are urmatoarele atributii principale :
' sa faca in fiecare luna inopinat, inspectii la casa de bani si sa rifice existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune ori depozit ;
' in cursul exercitiului financiar, rifica gospodarirea actilor fixe si circulante, a portofoliului de efecte, casa si registrele de evidenta conila si informeaza consiliul de administratie asupra neregulilor constatate ;
' la incheierea exercitiului financiar controleaza exactitatea inntarului, a documentelor si informatiilor prezentate de consiliul de administratie asupra conturilor societatii, a bilantului si a contului de profit si pierderi, prezentand adunarii generale a actionarilor un raport scris ;
' la lichidarea societatii controleaza operatiunile de lichidare ;
' prezinta adunarii generale a actionarilor punctul sau de dere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului si obiectului societatii.
Comisia de cenzori se intruneste la sediul societatii si ia decizii in unanimitate. Daca nu se realizeaza unanimitatea, raportul cu dirgente se inainteaza adunarii generale.
Comisia de cenzori trece intr-un registru special deliberarile sale, precum si constatarile facute in exercitiul mandatului sau.
Comisia de cenzori poate convoca adunarea generala extraordinara a actionarilor, daca aceasta nu a fosl convocata de consiliul de administratie, in cazul in care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de doi ani consecutivi sau ori de cate ori considera necesar pentru alte situatii, privind incalcarea dispozitiilor legale si statutare.
Membrii comisiilor de cenzori pot fi revocati numai de catre adunarea generala a actionarilor.
Functia de control a finantelor se exercita asupra tuturor unitatilor producti si neproducti; aceasta contribuie la realizarea programului economic, determinand si rificand intrebuintarea rationala a resurselor materiale, de munca si banesti, in fiecare unitate si in intreaga economie nationala, stimuland cresterea productiei, a productivitatii muncii, a renilitatii.
Prin intermediul functiei de control a finantelor se rifica intreaga activitate economico-financiara a agentilor economici, adica aprovizionarea, productia, desfacerea, elaborarea si executarea bugetului de nituri si cheltuieli, evidenta conila, darile de seama periodice etc.In cadrul institutiilor publice, controlul urmareste determinarea cat mai exacta a cheltuielilor care urmeaza sa fie finantate. Atat la unitatile din sfera productiva, cat si la cele din sfera nemateriala, controlul se exercita o data cu intocmirea, aprobarea, executarea si, de asemenea, dupa infaptuirea bugetelor de nituri si cheltuieli.
Controlul financiar urmareste modul in care se infaptuiesc hotararile Gurnului, cum se respecta legalitatea, apararea integritatii proprietatii publice, cooperatiste si private, depistand la timp cheltuielile nerationale de mijloace materiale si banesti, descoperirea, lichidarea si prenirea actiunilor ilegale, a cheltuielilor nerationale si inoportune. Functia de control a finantelor urmareste asigurarea realizarii indicatorilor cantitativi si calitativi din programele de productie si financiare, realizarea echilibrelor intre ramurile economiei nationale, judete, municipii, orase, proportiile dintre acumulare si consum, descoperirea si mobilizarea rezerlor din economie, reducerea costului de productie, cresterea profitului, indeplinirea completa si la timp a obligatiilor agentilor economici fata de bugetul statului si fata de personalul lor, eficienta folosirii fondurilor de resurse financiare. Actiunea de control urmareste dezvoltarea spiritului de raspundere a tuturor cetatenilor, imbunatatirea activitatii lor, inlaturarea birocratismului, lichidarea taraganelii, intarirea ordinii publice si a disciplinei, tinerea corecta si la zi a conilitatii etc.
Controlul are sarcina sa intareasca disciplina economico-financiara. Prin actiunea de control se urmareste identificarea prejudiciilor provocate avutului public ca urmare a neglijentei, nepriceperii, lipsei simtului gospodaresc si de raspundere, a delapidarii, furtului; de asemenea, sa asigure repararea prejudiciilor provocate avutului public, cooperatist si privat, sanctionarea vinovatilor, lichidarea si preintampinarea deficientelor respecti.
Controlul nu trebuie sa-si limiteze sarcinile la fotografierea lipsurilor, ci este necesar sa indice masurile care urmeaza a fi luate pentru lichidarea si preintampinarea deficientelor constatate.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare