StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finantele intreprinderilor » Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Consideratii generale privind veniturile, cheltuielile sl profitul agentilor economici din industrie



Eficienta activitatii economice in cadrul agentilor economici din industrie in valoare absoluta reprezinta ceea ce se obtine in plus fata de cat s-a cheltuit in activitatea economica, adica VENITUL NET.In aceasta directie profitul si rata profitului sunt indicatori sintetici calitativi prin care se exprima rationalitatea economica a activitatii economice sau afacerii intreprinse de agentul economic.
Consiliile de administratie ale societatilor comerciale industriale au sarc



ina sa prevada in bugetul de nituri si cheltuieli efectele economice obtinute sub forma de profit, din efortul financiar in lei si in devize depus la fabricarea productiei de baza, a prestarilor de servicii sau executarilor de lucrari.
Marimea rezultatelor financiare depinde in mod organic de dimensiunea cheltuielilor si a niturilor.
xstfel, cu cat cifra de afaceri se obtine cu un volum de cheltuieli minime, in conditiile negocierii unor preturi de vanzare a produselor cat mai favorabile, cu atat niturile societatilor comerciale vor fi mai substantiale (mai mari).
Rezultatele financiare ale societatilor comerciale industriale sunt proportionale pe de o parte in functie de volumul cheltuielilor de productie efectuate pentru realizarea activitatii de baza, cat si pentru alte activitati (activitati anexe, prelucrari de materiale recirculabile-deseuri), alte lucrari si servicii neindustriale, iar pe de alta parte, de volumul niturilor incasate.


Cheltuielile totale reprezinta :
cheltuielile aferente niturilor privind realizarea cifrei de afaceri ;


cheltuielile aferente niturilor din alte activitati.
Veniturile totale pronite din realizarea cifrei de afaceri si alte nituri, reprezinta :
niturile brute rezultate din vanzarea si incasarea productiei la intern si export ;
niturile realizate din alte activitati (Vac) ;


VT = Vb + Vac
Avand in dere niturile si cheltuielile totale realizate de societatile comerciale se pot determina rezultatele financiare totale si nete. Rezultatele financiare totale (RFT) sunt formate din :
taxa pe valoarea adaugata intr-o cota procentuala, ce se adauga la pretul de facturare a produselor, serviciilor sau executarilor de lucrari ce se varsa la bugetul administratiei centrale de stat;
profitul brut, care se determina ca diferenta intre niturile incasate corespunzatoare cifrei de afaceri si alte nituri pe de o parte si cheltuielile aferente acestor nituri, pe de alta parte.


Rezultatele financiare nete (RFN) sunt formate din :
taxa pe valoarea adaugata ;
profitul net determinat ca diferenta intre niturile obtinute din realizarea cifrei de afaceri (!a pretul de vanzare) pe de o parte si cheltuielile totale aferente cifrei de afaceri minus TVA si impozitul de profit.
Din niturile obtinute ca urmare a realizarii cifrei de afaceri, societatile comerciale isi recupereaza cheltuielile de productie si de comercializare a produselor, isi constituie fondurile proprii pentru autofinantare si de premiere a salariatilor sai, plati de dividende etc, iar o alta parte din nituri constituie niturile bugetului administratiei centrale de stat sau a bugetelor locale, sub urmatoarele forme :


impozitul pe profit;
impozitul pe dividende ;


taxa pe valoarea adaugata (TVA) ;
taxa asupra terenurilor scoase din fondul funciar;
contributiile pentru asigurari sociale ce se varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat ;
impozitul pe cladiri, dirse taxe.
Profitul rezultat din activitatea de baza si din alte activitati poate fi influentat si de alte nituri si pierderi pronite din :
dividende si dobanzi primite din cumpararea de actiuni si obligatiuni de la alti agenti economici;


vanzarea ambalajelor si altor acti materiale ;
amenzi si penalizari;


comenzi anulate ;
scaderea creantelor prescrise ;


scaderea debitorilor insolvabili ;
scaderea creantelor litigioase ;


plusuri de inntar ;
calamitati naturale;


nituri financiare etc.
Atat profitul cat si renilitatea (rata profitului) reflecta capacitatea agentului economic de a produce nit peste cheltuielile efectuate de care sa dispuna atat el ca persoana juridica, cat si intreaga societate, prin sistemul de impozite utilizat. Deci, profitul agentilor economici este format din profit obisnuit, normal sau ordinar, iar uneori si din supraprofit sau profit de monopol.
Profitul normal sau ordinar este cel considerat suficient de orice agent economic pentru a-si continua activitatea economica. Lipsa acestui profit face imposibila existenta agentului economic respectiv.
Unii agenti economici din lipsa de concurenta obtin si supraprofit, profit suplimentar sau de monopol, peste cel ordinar.
Monopolul este o situatie proprie unor firme sau agenti economici care dispun de anumite conditii naturale sau economice deosebite pe care nu le au alti agenti economici si de care se folosesc pentru a obtine un profit mai mare decat cel normal (ordinar). Agentul economic care obtine profit suplimentar il obtine si pe cel ordinar si nu inrs.
Dupa influenta pe care o exercita asupra activitatii economice, profitul indeplineste urmatoarele functii :
a) stimuleaza initiativa si acceptarea riscului din partea celor care urmaresc drept scop obtinerea de profit din actiunile lor economice ;
b) incita (conduce) la realizarea eforturilor de sporire a eficientei activitatilor economice si cultiva spiritul de economie ;
c) mijloc de cointeresare a agentului economic ca persoana juridica si a salariatilor (angajatilor) in obtinerea unor rezultate financiare (profituri) optime ;
d) indicator sintetic de apreciere a eficientei activitatii economice a agentilor economici, indiferent, de forma de proprietate ;
e) instrument de control asupra modului de realizare, repartizare si impunere fiscala etc.In concluzie, profitul trebuie sa stimuleze agentii economici in realizarea programului de productie si adaptarea lui conform cerintelor pietei (a nevoii sociale), imbunatatirea calitatii si dirsificarii sortimentelor de produse (marfuri), conform cerintelor populatiei sau economiei nationale.
Principalele cai de sporire a profitului in cadrul societatilor comerciale industriale si a altor agenti economici sunt :


1. Reducerea costului de productie
Prin costul productiei se poate face un control eficient asupra rezultatelor economice obtinute in toate timentele de activitate ale societatii comerciale, stimuland totodata gospodarirea cu eficienta maxima a factorilor de productie (munca, natura si capitalul), valorificarea superioara a materiilor prime, a combustibilului si energiei si realizarea cifrei de afaceri cu cheltuieli minime. Dintre factorii care au o influenta directa asupra reducerii costurilor, marfurilor sau serviciilor, la producerea caruia participa capitalul si alti factori de productie, mentionam :


A) cresterea productivitatii muncii ;
B) promovarea metodelor moderne de management a productiei si a muncii ;


C) reducerea cheltuielilor materiale de productie ;
D) accelerar


ea vitezei de rotai ie a actilor circulante.
A. Productivitatea muncii influenteaza reducerea costurilor si respectiv, cresterea profitului, atat prin diminuarea cheltuielilor fixe (conntional constante) pe unitatea de produs ca : amortizarea, cheltuieli de reparatii, iluminat etc, cat si prin modificarea ponderii salariilor in totalul cheltuielilor de productie, ca urmare a obtinerii unei productii mai mari intr-o unitate de timp de munca.
O cale de crestere mai sustinuta a productivitatii muncii si, implicit, a masei profitului o constituie introducerea in fabricatie a produselor de tehnologii noi si tehnici mondiale, utilizarea cu indici superiori a masinilor, utilajelor si instalatiilor, automatizarea proceselor| tehnologice, incarcarea cat mai judicioasa a capacitatilor de productie, pe schimburi, pe sectii si ateliere etc. in concordanta cu programul productiei fizice, conform cererii pietei interne si externe.
Cresterea productivitatii muncii trebuie sa duca la ridicarea caracteristicilor tehnico-calitati ale produselor (marfurilor) si asigurarea comercializarii produselor atat in tara, cat si la export, contribuind prin aceasta la realizarea profiturilor si a niturilor bugetului public national.
B. Promovarea metodelor modeme de management a productiei si a muncii trebuie sa contribuie la reducerea costurilor si la cresterea corespunzatoare a profitului prin :
organizarea echilibrata si din limn a aprovizionarii tehnico-mate-riale a productiei pe baza de contracte ferme cu furnizorii din tara si din strainatate ;
silirea unui flux tehnologic rational in functie de cerintele introducerii de noi dezvoltari tehnologice ;


eliminarea intreruperilor si golurilor de productie ;
folosirea cu maxima eficienta si integral a timpului de lucru al fiecarui salariat;
reducerea pierderilor de timp de lucru cauzate de absente nemoti-vate si de concedii fara plata si din nerespectarea disciplinei muncii;
cointeresarea materiala a salariatilor (prin salarii si premii) in stransa corelatie cu contributia fiecaruia la dezvoltarea productiei (prin inntii si inovatii etc.) si a ridicarii calificarii lor.
C. Reducerea cheltuielilor materiale de productie se refera nu numai la folosirea rationala, eficienta si reducerea consumurilor pe unitatea de produs, la materiile prime, a materialelor, energiei si combustibilului, ci si a altor cheltuieli materiale ca : amortizarea actilor fixe, a cheltuielilor comune si generale ale societatii comerciale sau firmei, reciclarea materialelor secundare (deseuri) etc.
D. Accelerarea vitezei de rotatie a actilor circulante reprezinta timpul care se scurge din momentul cheltuirii capitalului intr-o activitate industriala pana la obtinerea profitului. Acest factor sau cale de sporire a profitului actioneaza inrs proportional. Astfel, accelerarea vitezei de rotatie a actilor circulante duce la reducerea costurilor si la sporirea corespunzatoare a masei profitului si prin aceea ca o serie de cheltuieli fixe sunt repartizate la o productie mai mare obtinuta cu aceeasi cantitate de acti circulante (capital) ; de asemenea, prin accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, se evita formarea stocurilor de acti circulante peste necesitatile reale de productie si plata unor dobanzi majorate pentru nerambursarea creditelor la scadenta.
2. Nilul pretului de vanzare al produselor sau a marfii respecti ce actioneaza direct proportional
Profitul brut al societatilor comerciale industriale reprezinta masa profitului rezultata din diferenta dintre pretul de vanzare al produselor si costul produselor. Astfel, profitul sporeste in conditiile cresterii pretului de vanzare si a mentinerii constante de la o perioada la alta sau se reduce costul productiei.In cadrul economiei de piata formarea pretului de vanzare nu depinde numai de punctele de dere ale vanzatorilor manifestate prin oferta, ci si de cele ale cumparatorilor manifestate prin cerere. in aceste conditii, pretul se formeaza prin consens, fiind un pret de echilibru al celor doua marimi complexe cu care se confrunta permanent piata : oferta si cererea, la care participa si concurenta.
Societatile comerciale industriale, pentru a putea decide asupra preturilor si asupra cantitatilor pe care urmeaza sa le produca, trebuie sa fie preocupate in permanenta pentru cunoasterea costurilor de productie, a cererii si a concurentei.
Prin intermediul costurilor se exprima cheltuielile de exploatare a capacitatilor de productie si de utilizare a resurselor de materii prime si forta de munca.
Pentru a studia cererea, societatea comerciala trebuie sa produca cantitatea unei marfi pentru care cumparatorii sunt solvabili la pretul fixat si comunicat.
De regula, cantitatea cumparata variaza inrs proportional cu pretul de vanzare, in sensul ca ea creste cand pretul este mic si scade cand pretul este mare.
Deci, cererea nu este o cantitate fixa. Ea reprezinta relatia dintre diferitele preturi posibile ale produsului si cantitatile care ar fi cumparate pentru fiecare pret.
Datorita acestei influente a cererii asupra preturilor este necesar ca producatorii sa se informeze asupra cererii fiecarui produs si asupra orientarii consumatorilor in privinta preturilor, in derea realizarii cel putin a profitului ordinar (normal).
Modelarea ofertei producatorilor industriali se face si prin concurenta, care presupune mai multi producatori si se opune economiei bazata pe monopol.
Monopolul asupra unei marfi avantajeaza pe producator, deoarece fiind singurul vanzator de piata, el poate urca pretul asigurandu-si o marja a profitului unitar mai mare (profit de monopol), pe cand existenta mai multor producatori influenteaza nemijlocit asupra pretului de vanzare.
Pretui nu mai poate fi fixat de un singur producator ci toti producatorii in ansamblul lor influenteaza pretul de vanzare, adaptandu-l la nilul mediu al pretului pietei.
Pentru a atrage clientii, fiecare producator va fi tentat sa scada pretul de vanzare pana la nilul posibil, care-i asigura profitul ordinar sau mai mare, in functie de costul produsului vandut.
Asupra marimii profitului mai actioneaza si urmatorii factori :
volumul produselor comercializate sau al serviciilor prestate, ce actioneaza direct proportional ;


calitatea produselor si serviciilor ;
structura produselor si serviciilor realizate daca in componenta sa sporesc produsele si serviciile cu profit ridicat;
modul cum se imparte valoarea produsului sau serviciului intre posesorii factorilor de productie (munca, natura, capital). De exemplu, cu cat salariul si (sau) renta sunt mai mari, cu atat este mai mic profitul si inrs.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie

Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
Continutul finantelor private
Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
Modelul de evaluare a activelor financiare (capm) si modelul de arbitraj (apt)
Teoria optiunilor: fundamentele unei optiuni
Teoria optiunilor: utilizarea si evaluarea optiunilor
Decizia de investitii in mediu cert
Intreprinderea, ca un portofoliu de investitii
Selectionarea proiectelor de investitii probabiliste cu ajutorul capm
Decizia de finantare
Politica de dividend
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
Evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii
Evaluarea mixta a intreprinderii
Analiza rezultatelor intreprinderii
Tabloul de finantare
Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
Bugetele intreprinderii
Bugetul vanzarilor
Bugetul productiei
Bugetele liniare si neliniare ale exploatarii
Previziunea trezoreriei
Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (nfce)
Finantarea ciclului de exploatare
Costul creditelor de trezorerie si costul creditelor de scont
Teoria pietelor financiare
Politica de investitii
Politica de finantare si de dividend
Evaluarea intreprinderilor
Analiza financiara
Gestiunea financiara pe termen scurt
Gestiunea financiara pe termen lung
Planificarea financiara
Necesitatea, continutul economic sl functiile finantelor romaniei
Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
Sistemul financiar-bancar
Investitiile intreprinderii, finantarea sl amortizarea lor
Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
Bugetul de venituri sl cheltuieli al intreprinderii
Veniturile, cheltuielile si profitul agentilor economici din industrie
Mecanismul financiar al romaniei
Politica financiara a firmei
Capitalurile intreprinderii
Veniturile bugetare ale romaniei din impozitele directe
Imprumuturile de stat
Bugetul de stat
Cheltuieli bugetare ale romaniei
Asigurarile sociale de stat
Asigurarile de bunuri, persoane sl raspundere civila
Atragerea economiilor banesti ale populatiei la casa de economii sl consemnatiuni
Datoria publica externa







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare