StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Resursele sistemului finantelor publice : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Resursele sistemului finantelor publice



RESURSELE SISTEMULUI FINANTELOR PUBLICE

Resursele financiare ale economiei nationale

Resursele economiei nationale provin din valoarea adaugata bruta realizata de societate, exprimata prin indicatorul sintetic Produsul Intern Brut si din importuri. Utilizarea acestor resurse cuprinde consumul societatii (al populatiei si guvernamental), formarea bruta de capital (cea mai mare parte din aceasta regasindu-se in investitii), exportul si variatia stocurilor.




Resursele financiare ale economiei nationale reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice, sociale sau de alta natura.


Resursele financiare ale societatii

- resursele financiare ale autoritatilor publice;

- resursele financiare ale intreprinderilor si institutiilor private;

- resursele financiare ale populatiei.

Dimensiunea resurselor financiare se coreleaza direct cu nivelul PIB si posibilitatea de a avea acces la imprumuturi externe.

Factorii care determina nivelul resurselor financiare

volumul si structura productiei;

nivelul preturilor;

raportul dintre formarea bruta de capital si consum.


Resursele financiare publice

resursele financiare ale administratiei centrale de stat, care cuprind impozitele, taxele, veniturile nefiscale, imprumuturile etc.;

resursele financiare ale administratiei de stat locale: impozite, taxe, venituri nefiscale prelevate la nivel local, transferuri de la bugetul de stat, imprumuturi etc.;

resursele financiare ale intreprinderilor publice cu caracter industrial, de comert, prestari servicii etc.;

- resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat.

Exista o interdependenta stransa 727d36h intre resursele financiare publice si nivelul cheltuielilor publice.

Factorii care determina cresterea resurselor financiare publice

factori economici, care determina cresterea PIB;

factori monetari (dobanda, credit, masa monetara) care-si transfera influenta in pret. Cresterea preturilor (fenomenul cresterii ratei inflatiei) poate sa conduca la sporirea salariilor, a profiturilor si, de aici, la cresterea impozitelor directe (aceasta fiind numai o crestere nominala);

factori sociali, datorita redistribuirii resurselor financiare in scopuri de educatie, cultura sanatate etc.;

factori demografici;

factori politici si militari (aparare, aderarea la diferite organisme internationale s.a.);

- factori de natura financiara (existenta unui deficit bugetar etc.).


Resursele financiare se constituie din:

venituri cu caracter fiscal. Gradul de fiscalitate (totalitatea impozitelor si taxelor raportata la PIB) nu poate fi marit peste un anumit nivel, pentru ca se ajunge la un prag de descurajare a activitatii productive;

resursele de trezorerie constau in imprumuturi pe termen scurt contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur. CEC-ul, serviciile de cecuri postale etc. fac depozite in tezaurul public; pe baza acestor disponobilitati, statul emite bonuri de tezaur pentru acoperirea golurilor temporare de casa ale bugetului de stat sau pentru sprijinirea financiara a unor institutii publice sau administratii locale;

resurse provenind din imprumuturi, ceea ce reprezinta datorie publica pe termen mediu sau termen lung;

finantarea prin emisiune monetara fara acoperire are efecte negative, fiind cu un caracter puternic inflationist.


Resursele financiare publice pot fi grupate dupa mai multe criterii:


dupa regularitatea cu care se incaseaza la bugetul public national:

resurse ordinare (venituri fiscale, cotizatii de asigurari sociale si venituri nefiscale);

Veniturile nefiscale sunt prelevari la buget cu titlu de dividend, redevente, chirii, arenzi etc. de la intreprinderi si institutii de stat, veniturile dela institutiile publice s.a

- resurse extraordinare, la care recurge statul cand resursele curente nu acopera cheltuielile: emisiuni de moneda fiduciara (bancnote si monezi), imprumuturi de stat interne si externe, ajutoare etc.;


dupa provenienta resurselor:

resurse interne: impozite, taxe etc.;

resurse externe, in general imprumuturi externe de la organisme internationale, banci si sindicate bancare internationale, ajutoare nerambursabile etc.


Sistemul de impozite si taxe este specific fiecarei tari, fiind materializat prin politica fiscala promovata de stat.

Impozitele, taxele, contributiile pentru asigurari sociale, veniturile nefiscale, transferurile interne si externe reprezinta venituri curente sau ordinare. Cand acestea sunt depasite de nivelul cheltuielilor se apeleaza la venituri extraordinare, imprumuturile de stat fiind contractate atat pe piata interna, cat si pe piata externa de capital.

Pe piata interna imprumuturile de stat provin, in general, de la detinatorii de capitaluri banesti temporar libere. Cand statul apeleaza la imprumuturi externe, rambursarea acestora si achitarea dobanzilor provoaca dezechilibre ale balantei de plati externe daca imprumuturile nu sunt utilizate in scopuri productive.

Emisiunea de hartie - moneda realizata de Banca Nationala reprezinta imprumutul solicitat de stat la banca centrala. Daca imprumutul s-a efectuat pentru acoperirea unor cheltuieli curente de consum, acest consum realizeaza o absorbtie de bunuri de pe piata (cu plusul de numerar emis), deci o crestere a cantitatii de bani pe piata, ceea ce va conduce la marirea preturilor si, implicit, a inflatiei si la scaderea puterii de cumparare daca veniturile nominale ale populatiei nu se modifica.

Structura resurselor finantelor publice

Resursele economiei nationale provin din valoarea adaugata bruta realizata de societate, exprimata prin indicatorul sintetic Produsul Intern Brut si din importuri. Utilizarea acestor resurse cuprinde consumul societatii (al populatiei si guvernamental), formarea bruta de capital (cea mai mare parte din aceasta regasindu-se in investitii), exportul si variatia stocurilor.

Resursele financiare ale economiei nationale reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice, sociale sau de alta natura.

Resursele financiare ale societatii sunt formate din:

resursele financiare ale autoritatilor publice;

resursele financiare ale intreprinderilor si institutiilor private;

resursele financiare ale populatiei.

Dimensiunea resurselor financiare se coreleaza direct cu nivelul PIB si posibilitatea de a avea acces la imprumuturi externe.

Factorii care determina nivelul resurselor financiare sunt:

volumul si structura productiei;

nivelul preturilor;

raportul dintre formarea bruta de capital si consum.

Resursele financiare publice sunt formate din:

resursele financiare ale administratiei centrale de stat, care cuprind impozitele, taxele, veniturile nefiscale, imprumuturile etc.;

resursele financiare ale administratiei de stat locale: impozite, taxe, venituri nefiscale prelevate la nivel local, transferuri de la bugetul de stat, imprumuturi etc.;

resursele financiare ale intreprinderilor publice cu caracter industrial, de comert, prestari servicii etc.;

resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat.

Exista o interdependenta stransa intre resursele financiare publice si nivelul cheltuielilor publice.

Factorii care determina cresterea resurselor financiare publice sunt:

factori economici, care determina cresterea PIB;

factori monetari (dobanda, credit, masa monetara) care-si transfera influenta in pret. Cresterea preturilor (fenomenul cresterii ratei inflatiei) poate sa conduca la sporirea salariilor, a profiturilor si, de aici, la cresterea impozitelor directe (aceasta fiind numai o crestere nominala);

factori sociali, datorita redistribuirii resurselor financiare in scopuri de educatie, cultura sanatate etc.;

factori demografici;

factori politici si militari (aparare, aderarea la diferite organisme internationale s.a.);

factori de natura financiara (existenta unui deficit bugetar etc.).

Resursele financiare se constituie din:

venituri cu caracter fiscal. Gradul de fiscalitate (totalitatea impozitelor si taxelor raportata la PIB) nu poate fi marit peste un anumit nivel, pentru ca se ajunge la un prag de descurajare a activitatii productive;

resursele de trezorerie constau in imprumuturi pe termen scurt contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur. CEC-ul, serviciile de cecuri postale etc. fac depozite in tezaurul public; pe baza acestor disponobilitati, statul emite bonuri de tezaur pentru acoperirea golurilor temporare de casa ale bugetului de stat sau pentru sprijinirea financiara a unor institutii publice sau administratii locale;

resurse provenind din imprumuturi, ceea ce reprezinta datorie publica pe termen mediu sau termen lung;

finantarea prin emisiune monetara fara acoperire are efecte negative, fiind cu un caracter puternic inflationist.

Structura sistemului resurselor financiare publice

Resursele financiare publice pot fi grupate dupa mai multe criterii:

dupa regularitatea cu care se incaseaza la bugetul public national

resurse ordinare (venituri fiscale, cotizatii de asigurari sociale si venituri nefiscale[1]);

resurse extraordinare, la care recurge statul cand resursele curente nu acopera cheltuielile: emisiuni de moneda fiduciara (bancnote si monezi), imprumuturi de stat interne si externe, ajutoare etc.

dupa provenienta resurselor

resurse interne: impozite, taxe etc.;

resurse externe, in general imprumuturi externe de la organisme internationale, banci si sindicate bancare internationale, ajutoare nerambursabile etc.


In Romania, structura veniturilor bugetului de stat:

Venituri - total,

din care:

venituri curente


venituri fiscale

impozite directe

impozit pe profit

impozitul pe dividende

impozit pe venitul persoanelor fizice, din care:

sume defalcate din impozitul pe venitul persoanelor fizice pentru bugetele locale

- alte impozite directe



impozite indirecte

taxa pe valoarea adaugata, din care:

sume defalcate din TVA pentru bugete locale

- accize

- taxe vamale

- alte impozite indirecte




- venituri nefiscale

venituri din dividende la capitalul social al statului la societatile comerciale

varsaminte din profitul net al regiilor autonome

varsaminte de la institutiile publice

diverse alte venituri nefiscale




venituri din capital

venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice

venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizare.


Structura veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat

Venituri ale bugetului asigurarilor sociale de stat

contributii pentru asigurari sociale

contributii pentru asigurari sociale de la persoanele fizice si juridice care utilizeaza munca salariata;

contributii pentru bilete de tratament si odihna

diverse


subventii din bugetul de stat

Sistemul de impozite si taxe este specific fiecarei tari, fiind materializat prin politica fiscala promovata de stat.

Impozitele, taxele, contributiile pentru asigurari sociale, veniturile nefiscale, transferurile interne si externe reprezinta venituri curente sau ordinare. Cand acestea sunt depasite de nivelul cheltuielilor se apeleaza la venituri extraordinare, imprumuturile de stat fiind contractate atat pe piata interna, cat si pe piata externa de capital.

Structura veniturilor bugetelor locale

Veniturile totale ale bugetelor locale[2]

venituri proprii

impozite si taxe locale:

impozitul pe cladiri;

impozitul pe teren;

taxa asupra mijloacelor de transport;

taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;

taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;

impozitul pe spectacole;

taxa hoteliera;

taxe speciale;

alte taxe locale

contributii

alte varsaminte

alte venituri

cote defalcate din impozitul pe venit


sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat:

impozitul pe venit al persoanelor fizice

taxa pe valoarea adaugata

subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete

donatii si sponsorizari


Pe piata interna imprumuturile de stat provin, in general, de la detinatorii de capitaluri banesti temporar libere. Cand statul apeleaza la imprumuturi externe, rambursarea acestora si achitarea dobanzilor provoaca dezechilibre ale balantei de plati externe daca imprumuturile nu sunt utilizate in scopuri productive.

Emisiunea de hartie - moneda realizata de Banca Nationala reprezinta imprumutul solicitat de stat la banca centrala. Daca imprumutul s-a efectuat pentru acoperirea unor cheltuieli curente de consum, acest consum realizeaza o absorbtie de bunuri de pe piata (cu plusul de numerar emis), deci o crestere a cantitatii de bani pe piata, ceea ce va conduce la marirea preturilor si, implicit, a inflatiei si la scaderea puterii de cumparare daca veniturile nominale ale populatiei nu se modifica.

Resursele fiscale

Impozitele reprezinta formele de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la fondurile administratiei centrale sau locale de stat. Aceasta prelevare este obligatorie, nerambursabila si fara contraprestatie din partea statului.

Inpozitele constituie unul dintre principalelel instrumente financiare desfasurate de autoritatile economice si sociale ale tarii. In plan social, impozitele dau posibilitatea redistribuirii unei parti insemnate a PIB intre persoanele fizice si juridice.

Statul are dreptul de a introduce impozite si-si exercita acest drept prin intermediul:


Statul introduce impozite prin :

organul puterii legislative (Parlamentul) care instituie impozitele la nivel national;

organelor locale ale administratiei de stat, care instituie impozite si taxe in favoarea unitatilor administrativ teritoriale.

Sursele de venit asupra carora se aplica impozitele directe sunt:

veniturile din salarii si alte venituri ale persoanelor fizice, in bani sau in natura;



profitul impozabil, in cazul agentilor economici;

cifra de afaceri, in cazul microintreprinderilor;

renta, in cazul proprietarilor funciari;

venitul produs de hartiile de valoare[3], pentru detinatorii de astfel de valori.

Impozitele au un rol important si se manifesta diferit in plan financiar, economic si social:

in plan financiar ele constituie principala sursa de venituri publice, intre 80% si 90%. Cresterea volumului impozitelor, in valoare absoluta, dar mai ales relativa, se datoreaza maririi numarului de contribuabili, extinderii bazei de impozitare, majorarii cotelor de impunere, atat la persoanele juridice, cat, mai ales, la cele fizice;

in plan economic, sistemul de impozitare reprezinta principala parghie de influentare a intregii activitati economice la indemana autoritatilor, actionand in acelasi timp asupra productiei si asupra consumului;

in plan social, impozitele si taxele realizeaza redistribuirea unei parti din PIB (valoarea nou creata) intre diversele paturi ale societatii, intre persoane fizice sau juridice.

Factorii care influenteaza nivelul impozitelor sunt atat interni, proprii sistemului de impozitare adoptat, cat si externi acestui sistem; dintre factorii externi, cei mai importanti sunt:


Factorii care influenteaza nivelul impozitelor

nivelul PIB pe locuitor, care reprezinta un indicator de performanta pentru economia nationala;

natura institutiilor publice, respectiv structura politica a tarii;

strategia de dezvoltare economica adoptata de autoritati, prin care se stabilesc prioritatile privind destinatia resurselor;

nivelul mediu al impozitelor si taxelor, progresivitatea impunerii, gradul de apasare fiscala. Se stie ca o fiscalitate redusa prezinta si un aspect pozitiv, deoarece atrage capitalul strain.


Elementele impozitului sunt:

subiectul impozitului, respectiv persoana fizica sau juridica care este obligata sa-l plateasca;

suportatorul impozitului, respectiv persoana care -l suporta efectiv (de exemplu, in cazul TVA, subiectul este ultimul vanzator al produsului, dar suportatorul este cumparatorul);

obiectul impunerii, care reprezinta materia supusa impozitarii (profitul impozabil, veniturile din salarii, rentele etc.)

sursa impozitului arata din ce se plateste impozitul, respectiv din venit sau din avere;

dimensionarea materiei impozabile se realizeaza pe unitati de impunere, care pot fi unitati monetare (mii lei, milioane lei etc.), unitati fizice (metru patrat, litru etc.);

cota impozitului, care se poate stabili in suma fixa (capitatie) sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive)

modul de asezare a impozitului (asieta) reprezinta ansamblul masurilor intreprinse de autoritati in vederea prelevarii impozitelor;

termenul de plata, inclusiv penalizarile in cazul nerespectarii lor.


Impunerea constituie un complex de masuri si operatiuni intreprinse in conformitate cu reglementarile legislative in vigoare, in vederea stabilirii marimii obietului impozabil si a cuantumului impozitului.

Principiile potrivit carora se realizeaza impunerea persoanelor fizice si juridice au fost formulate inca din secolul al XVIII-lea.


Principii ale fiscalitatii

principiul echitatii fiscale, potrivit caruia toti cetatenii unui stat se supun aceleiasi legi fiscale, contribuind la formarea veniturilor publice in functie de veniturile si averea fiecaruia.

principiul certitudinii impunerii, determinarea si marimea impozitului, asieta fiind certa, nu arbitrara;

principiul comoditatii perceperii impozitului, care sa fie cat mai convenabila pentru contribuabil;

principiul randamentului impozitelor,sistemul fiscal asigurand incasarea veniturilor statului cu cele mai mici cheltuieli.


Pe langa principiile generale ale determinarii sistemului fiscal, acesta trebuie sa mai respecte o seama de principii de politica financiara, economica si social-politica, caracteristice unui stat modern. Astfel, dintre principiile de politica financiara se disting:


Alte principii ale fiscalitatii

caracterul universal al impozitului, respectiv in conditii similare, toate persoanele, fizice sau juridice, sunt supuse aceleiasi impozitari;

cheltuielile generate de aplicarea sistemului de impozitare (calculul impozitului, conditiile de plata etc.) sa fie cat mai reduse;

un impozit trebuie sa fie stabil o perioada indelungata, respectiv trebuie sa-si pastreze randamentul neschimbat indiferent de cuantumul veniturilor;

elasticitatea impozitului presupune ca acesta poate fi adaptat in permanenta la necesitatile de venituri ale statului.

Principiile social-politice presupun ca politica fiscala adoptata de autoritati sa fie in concordanta cu interesele celor pe care aceste autoritati ii reprezinta.

Asezarea si perceperea impozitelor presupune stabilirea obiectului impozabil, determinarea marimii impozitului si perceperea acestora.

Stabilirea obiectului impozabil se realizeaza prin mai multe metode:


Metoda evaluarii indirecte, bazata pe prezumtie, in trei variante

evaluare pe baza indiciilor exterioare (de exemplu impozitul pe cladiri, impozitul funciar);

evaluarea forfetara, prin care organele fiscale atribuie, cu acordul subiectului, valoare obietului de impozitat;

evaluare administrativa, in care organele administrative stabilesc dimensiunea impozitului, in functie de informatiile pe care le detin. Evaluarea indirecta este, in general, simpla si putin costisitoare, dar are dezavantajul impreciziei, rasfrangandu-se negativ asupra echitatii fiscale


Metoda evaluarii directe bazata pe probe, sub forma:

evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane, de exemplu impozitul pe salariile angajatilor, declarat de agentul economic care i-a angajat;

evaluarea pe baza declaratiei platitorului.

Perceperea impozitului se realizeaza printr-un aparat fiscal specializat:


Perceperea impozitului

direct de catre organele fiscale de la platitori:

impozitul este platit la sediul organului fiscal (impozit portabil);

impozitul se plateste la domiciliul contribuabilului (impozit cherabil);

prin stopaj la sursa (de exemplu, impozitul pe salarii datorat de salariati este varsat la buget de cel care a angajat, bancile platesc impozitul datorat la dobanzi de deponenti etc.);

prin aplicarea de timbre fiscale mobile, in cazul actiunilor de notariat, in justitie etc.


Clasificarea impozitelor

In vederea analizarii impactului sistemului fiscal asupra vietii economico - sociale, impozitele sunt clasificate potrivit unor criterii diverse, care dau dimensiunea rolului lor in evolutia societatii (in anexa este prezentata schematic aceasta structura):

(1) dupa trasaturile de forma si fond, impozitele se impart in directe si indirecte:

- impozite directe

- impozite reale

- impozitul funciar

- impozitul pe cladiri

- impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere;

- impozitul pe capital mobiliar

- impozite personale:

- impozitul pe venit:

- impozitul pe venitul persoanelor fizice

- impozitul pe venitul societatilor de capital

- impozite pe avere

- impozite pe averea propriu-zisa

- impozite pe circulatia averii

- impozite pe sporul de avere

- impozite indirecte

- taxe de consumatie

- venituri provenind de la monopolurile fiscale

- taxe vamale

- taxe de timbru si de inregistrare


(2) dupa obiect

- impozite pe venit

- impozite pe avere

- impozite pe cheltuieli


(3) dupa scopul urmarit

- impozite financiare

- impozite de ordine


(4) dupa frecventa cu care se realizeaza

- impozite permanente (ordinare)

- impozite incidentale (extraordinare)


(5) dupa institutia care le administreaza

- in statele federale

- impozite federale

- impozite ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federatiei

- impozite locale

- in statele de tip unitar

- impozite ale administratiei centrale de stat

- impozite locale

Impozitele directe

Impozitele directe sunt nominative si au un termen de plata precis determinat. Ele se stabilesc pe obiecte materiale si genuri de activitati si sunt individualizate, ceea ce constituie cea mai veche forma de impunere.

Impozitele directe se pot grupa in doua mari categorii: impozite reale si impozite personale.


Impozitele reale

Pentru determinarea impozitelor reale se ia calcul produsul brut sau cel prezumat (de exemplu pretul pamantului, fertilitatea etc.) si nu venitul net, ceea ce poate dezavantaja pe micii producatori.

Cel mai important impozit direct real utilizat in prezent este impozitul funciar. In vederea stabilirii corecte a acestuia se reglementeaza statutul bunurilor funciare prin intermediul Legii cadastrului[4].


Impozitele personale

Impozitele personale sunt impozite pe venit si impozite pe avere.


Impozitele pe venit

Impozitele pe veniturile persoanelor fizice se pot realiza :

in sistemul impunerii separate, diferentiat pe tipuri de venit ;

in sistemul impunerii globale, in care se face suma tuturor veniturilor si se aplica cota de progresivitate.


impozitele pe avere, care sunt de mai multe feluri:

impozite asupra averii propriu-zise, cum sunt impozitele pe proprietati imobiliare -terenuri, cladiri- si impozitul asupra activului net, care are ca obiect intreaga avere mobila si imobila a subiectului impunerii.

impozite pe circulatia averii, respectiv impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe acte de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile, impozitul pe hartii de valoare - actiuni, obligatiuni, impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale etc.;

impozite pe sporul de avere: impozitul pe plusul de valoare imobiliara ce s-a produs fara ca proprietarul sa cheltuiasca ceva, impozitul pe sporul de avere dobandit in timp de razboi s.a.

Dubla impunere internationala

Dubla impunere desemneaza afectarea prin impozit de doua sau mai multe ori a aceluiasi obiect impozabil si pentru aceeasi perioada de timp.

Dubla impunere internationala poate sa apara in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altor state. Deci, in cadrul unui stat, supunerea aceluiasi venit sau aceleiasi averi la mai multor impozitari reprezinta o dubla impunere economica. In relatiile dintre state intereseaza nu dubla impunere economica, ci dubla impunere juridica, care se refera la veniturile realizate de aceeasi persoana, fizica sau juridica, pe teritoriul a doua sau mai multe state.

Dubla impunere poate sa apara numai in cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe avere.

Aparitia dublei impuneri trebuie privita in stransa legatura cu particularitatile politicii fiscale si ale sistemelor de impozite intalnite intr-o tara sau alta. De asemenea, pot conduce la aparitia dublei impuneri si interesele unor state de a utiliza impozitele pentru stimularea activitatii producatoare de venituri impozabile sau, dimpotriva, pentru franarea acestora.

Conventia pentru evitarea dublei impuneri este un acord incheiat intre doua state in vederea eliminarii sau reducerii efectelor dublei impuneri a venitului din titluri (dividend, dobanda), referindu-se atat la persoane fizice, cat si la persoane juridice (societati de persoane si de capital, fundatii etc.). In general, asemenea conventii prevad ca venitul din titluri este exonerat de impozit in statul de resedinta, in masura in care este impus la sursa (in statul de unde provine initial obiectul impozabil). Exista, de altfel, modele cadru de conventii pentru evitarea dublei impuneri realizate de Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica, de ONU etc.

Impozitele indirecte

Impozitele indirecte reprezinta prelevarea de sume banesti de la populatie prin adaugarea unor cote de impozit la preturile marfurilor, in special la cele de prima necesitate. Impozitul indirect se incaseaza de la populatia cumparatoare a produselor grevate de acest impozit fara sa se tina seama de venitul, averea sau situatia personala a contribuabilului, ele fiind suportate in egala masura de toate clasele si paturile sociale. Legiuitorul atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestuia. Acest impozit imbraca urmatoarele forme: taxe de consumatie, taxe vamale, taxe de timbru si de inregistrare, venituri din monopoluri fiscale. Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si servicii.

Taxa de consumatie represinta un impozit indirect care se include in pretul de vanzare al marfurilor fabricate si realizate in interiorul tarii care percepe impozitul. Marfurile asupra carora se percep taxe de consumatie sunt, in general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi de la o tara la alta. De regula, printre aceste marfuri intalnim: tutunul,bauturile alcoolice, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele incaltamintea etc.,

Taxele de consumatie se grupeaza in doua mari categorii:


taxe de consumatie pe produs, cunoscute sub numele de accize.

Accizele sunt impozite indirecte care se include in pretul de vanzare. Reprezinta o taxa speciala de consumatie care se percepe produselor din import si din tara, al caror consum este ridicat., prezinta caracteristici merceologice care le fac greu de substituit si au un randament fiscal ridicat. Acizele se calculeaza sub forma unor cote procentuale si care este datorata de catre agentii economici bugetului de stat, constituindu-se ca venit pentru acesta. In cazul produselor din productia interna, acciza se determina ca diferenta intre preturile negociate intre vanzator si cumparator, din care se deduc accizele conform reglementarilor legale. In cazul importului, valoarea produselor importate se stabileste in vama, conform legii, la ea adaugandu-se taxele vamale si alte taxe stabilite diferentiat, pe categorii de produse; aceasta valoare constituie baza de impozitare pentru determinarea accizelor.


taxele generale de vanzari, care sunt intalnite sub forma impozitului pe cifra de afaceri

Taxele generale de vanzari, care sunt intalnite sub forma impozitului pe cifra de afaceri; acest impozit poate fi:

impozit cumulativ, marfurile fiind impuse in toate fazele intre producator si consumator, ceea ce implica perceperea de impozit la impozit;

impozit unic, care se incaseaza o singura data, fie in momentul vanzarii marfii de catre producator (taxa de productie), fie in stadiul comercializarii (impozit pe circulatie sau impozit de vanzare). Astfel de impozite pot fi:

impozit pe cifra de afaceri bruta, care se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra intregii valori a marfurilor vandute, incluzand si impozitul platit la verigile anterioare. Acest tip de impozit conduce la perceperea de impozit la impozit, nu este transparent, respectiv nu se cunoaste cuantumul de participare al fiecarui contribuabil la acest impozit;

- impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si cel de cumparare.In acest fel impozitul este transparent, iar compensatia care se acorda pentru produsele destinate exportului se poate calcula cu usurinta. Acest impozit este cunoscut sub denumirea de taxa pe valoarea adaugata (TVA) si este utilizat in majoritatea tarilor dezvoltate, prin aplicarea unei cote procentuale de impozitare fie asupra valorii adaugate dintr-un stadiu pe care il parcurge marfa, fie asupra pretului de vanzare din stadiul anterior. In vederea atingerii unor obiective economice sau de protectie sociala, in fiecare tara exista produse la care TVA se percepe in cote diminuate sau care sunt exonerate de la plata acestui impozit.

Monopol fiscal.

Exista situatii cand statul instituie monopoluri fiscale asupra anumitor marfuri, cum ar fi: tutunul, sarea, alcoolul etc. In functie de sfera lor de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi depline sau partiale. Monopolurile fiscale depline se instituie de stat asupra productiei, cat si asupra comertului cu ridicata si cu amanuntul al unor marfuri. In schimb, monopolurile partiale se instituie fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.

Printre tarile in care monopolurile fiscale aduc incasari relativ importante, se pot mentiona: Italia (asupra tutunului, chibriturilor si pietrelor de brichete), Germania (asupra alcoolului sau bauturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului si petrolului).

Veniturile realizate de stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o parte, din profitul creat in procesul de producere a acestor marfuri, iar pe de alta  parte din impozitul indirect cuprins in pret, care se incaseaza de la consumatorii marfurilor respective. Deoarece, numai statul vinde astfel de marfuri, el poate stabili un pret in care sa fie inclus si un asemenea impozit.

Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect ce se stabileste asupra operatiunilor care privesc transferul proprietatii bunurilor, ca si asupra prestarii serviciilor. Valoarea adaugata reprezinta valoarea nou creata de intreprindere in urma ciclului de productie. In analiza financiara, ea este definita ca diferenta dintre productia exercitiului si marja comerciala, pe de o parte, si consumul intermediar, pe de alta parte. Aceasta definitie este destul de riguroasa, chiar daca in cadrul productiei exercitiului (ca sold intermediar de gestiune) se agrega elemente eterogene din punctul de vedere al evaluarii: productia vanduta, evaluata la pret de vanzare; productia stocata si productia imobilizata, evaluate la cost de productie.

Aceasta eterogenitate a evaluarilor este evitata in reglementarile specifice TVA, unde se precizeaza ca, in vederea calculului taxei, valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile din acelasi stadiu al circuitului economic (conceptul fiscal de valoare adaugata este astfel mai restrictiv decat cel retinut de contabilitatea nationala, excluzandu-se, deci, productia stocata.

In Romania, s-a optat pentru acest mod indirect de a calcula, in primul rand, pentru ca s-a urmarit introducerea unui mecanism asemanator cu cel din majoritatea tarilor U.E. si apoi pentru ca este mai comod si informatiile necesare vin direct din documentele care justifica vanzarile si, respectiv, cumpararile. Astfel, mai intai se determina taxa colectata (sau faza aferenta vanzarilor) si taxa deductibila (sau taxa aferenta cumpararilor), pe baza documentelor justificative si apoi, prin diferenta, se stabileste TVA de plata sau, daca taxa deductibila este mai mare decat  taxa colectata, TVA de recuperat. Se precizeaza acest fapt deoarece exista si tari (Japonia, Finlanda, Turcia) in care TVA se calculeaza aplicand direct cota asupra valorii adaugate .

Avand in vedere faptul ca taxa pe valoarea adaugata este un impozit pe care il platesc fractionat intreprinderile, ca verigi in drumul parcurs de bunuri si servicii pana la consumatorul final, si este suportat de acesta din urma, se considera ca ofera unele avantaje din punct de vedere fiscal[7]: garanteaza neutralitatea intre filierele de productie si cele de distributie in interiorul unei tari :

Avantaje ale TVA

asigura neutralitatea externa in sensul ca bunurile din import sunt supuse taxei in aceleasi conditii ca bunurile provenite din tara ;

exportul este taxat cu cota zero (se evita astfel impunerea dubla in tara exportatorului si in tara importatorului) ;

reduce riscul de frauda prin posibilitatea de a proceda la un control incrucisat.

este un impozit cu randament fiscal ridicat, ca este  stabil si elastic

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile cu plata precum si cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de catre persoane fizice sau juridice si care se refera la:

Sfera de aplicare a TVA

livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale;

transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici, precum si intre acestia si institutii publice sau persoane fizice (constructii, terenuri, bunuri mobile care nu pot fi detasate fara a deteriora imobilele);

importul de bunuri si servicii introduse in tara, direct sau prin intermediar autorizat, de orice persoana fizica sau juridica, in conditiile prevazute de Regulamentul vamal al Romaniei;

operatiuni asimilate.

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor detinute de proprietar catre beneficiar, direct sau prin cei care actioneaza in numele acestora. Se cuprind aici operatiuni indiferent de forma juridica prin care se realizeaza: vanzare, schimb (caz in care se considera ca au loc doua livrari separate, care se impoziteaza distinct), aport in bunuri la capitalul social al societatilor comerciale, inchiriere de bunuri (inclusiv prin contracte de leasing). Transferul de proprietate prin executare silita intra in sfera de aplicare a TVA cand debitorul este agent economic platitor si si-a exercitat dreptul de deducere pentru bunurile care fac obiectul executarii silite.

Prin prestari de servicii se inteleg activitatile rezultate printr-un contract in care o persoana se obliga sa execute o munca manuala sau intelectuala in scopul obtinerii unui profit si care nu este transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. Aceste activitati pot avea ca obiect: lucrari de constructii montaj; transport de persoane si marfuri; servicii de posta si telecomunicatii; inchiriere de bunuri mobile sau imobile; operatiuni de intermediere sau comision; reparatii de orice natura; cesiuni de bunuri mobile necorporale precum: drepturi de autor, brevete, licente, marci de fabrica si de comert, de titluri de participare; operatiuni de publicitate, consultanta; cercetari si expertize; operatiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare; orice alta munca fizica sau intelectuala.

In general, nu sunt supuse TVA operatiunile privind livrarile de bunuri si servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate de: asociatiile fara scop lucrativ, pentru activitatile avand caracter social filantropic; organizatiile care desfasoara activitati de natura religioasa, politica sau civica; organizatiile sindicale, pentru activitati legate direct de apararea intereselor colective, materiale si morale ale membrilor lor; institutiile publice, pentru activitatile lor administrative, sociale, educative, de aparare, ordine publica, siguranta statului, culturale si sportive etc.

Cotele de TVA prevazute in normele legale se aplica asupra bazei de impozitare in care nu se include taxa. Pentru bunurile comercializate prin comertul cu amanuntul (magazine, consignatii, unitati de alimentatie publica sau alte unitati care au relatii directe cu populatia), precum si pentru unele prestari de servicii (transport, posta, telefon, telegraf etc.), preturile si tarifele practicate includ si TVA. In aceste conditii, taxa se determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obtinute din vanzarea bunurilor si din prestarea serviciilor.

Taxe vamale

Taxele vamale se percep de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri.

Tipuri de taxe vamale

de export, care sunt utilizate rar, deoarece statele sunt interesate, in general, sa stimuleze exportul, nu sa-l impovareze cu un cost in plus ;

de tranzit se practica numai in cazuri foarte rare, cu ocazia trecerii unor marfuri pe teritorii straine, in tranzit ;

de import se percep in punctele vamale, asupra valorii marfurilor care trec frontiera tarii importatoare. Taxele vamale sunt de trei feluri:

taxele vamale ad-valorem , care se calculeaza ca procent din valoarea marfurilor importate;

taxele vamale specifice se stabilesc in suma fixa in unitatea fizica de marfa importata (tona, bucata etc.);

taxele vamale compuse, care reprezinta o combinatie intre taxele vamale ad-valorem si taxele vamale specifice.

Taxele vamale practicate intr-o tara sunt inscrise in asa numitul tarif vamal.

Tariful vamal este o lista detaliata a marfurilor (potrivit unei anumite clasificari) cuprinzand taxele vamale (de import, export sau tranzit). Acestea se fixeaza pentru o anumita cantitate (taxe specifice) sau procentual, fata de valoarea marfii (taxe ad valorem).

Tariful vamal protectionist reprezinta un ansamblu de masuri restrictive, privind taxele vamale la import, in vederea protejarii anumitor sectoare ale economiei nationale.

Taxele vamale fac obiectul intelegerilor la nivel bi si multilateral intre state. Tarile care au aderat la G.A.T.T. practica taxe vamale, in concordanta cu acordul specific tarii, al caror nivel poate fi consolidat (stabilit prin aceste acorduri) sau neconsolidat (pentru produse la care nu s-au incheiat negocieri privind taxele vamale).

Pe plan mondial s-au constituit uniuni vamale prin acordul stabilit intre state, cum sunt Uniunea Europeana si Asociatia Europeana a Liberului Schimb (A.E.L.S.)[9].

Zona de liber schimb este un teritoriu sau spatiu geografic in care actioneaza o intelegere intre doua sau mai multe state, care au convenit asupra: desfiintarii taxelor vamale si eliminarii restrictiilor cantitative la produsele industriale, dezvoltarii economice a tarilor membre, folosirii rationale a resurselor, stabilitatii financiare etc.

Taxele

Taxele reprezinta impozite indirecte prelevate sub forma platii din partea persoanelor fizice sau juridice pentru serviciile pe care institutiile publice le efectueaza in favoarea lor. Principalele taxe practicate sunt clasificate dupa natura lor si dupa obiectul operatiunii.


Clasificarea taxelor dupa natura lor :

taxele judecatoresti (ocazionate de actiunile introduse in judecata);

taxele de notariat (acte eliberate, autentificate s.a. de catre notariate);

taxele consulare ( acordarea de vize, certificate de origine etc.);

taxele de administratie (autorizatii, permise etc.)


Dupa obiectul operatiunii

taxele de timbru care sunt plati efectuate de persoanele fizice sau juridice cu ocazia prestarii unor servicii de catre organele judecatoresti, notariatele de stat, administratiile locale (primarii). Se percep fie prin sume fixe, fie procentual fata de valoarea actiunii sau a obiectului in cauza.



taxele de inregistrare se percep la vanzarea de imobile, constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societatilor de capital.

Principalele impozite directe si indirecte in tara noastra

Impozite directe

impozitul pe venit, care utilizeaza impozitarea globala.


Impunerea globala presupune cumularea veniturilor realizate de o persoana fizica, intr-o perioada de un an, atat in tara, cat si in strainatate, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului anual unui singur impozit, potrivit unui barem progresiv unic. Sistemul presupune ca o parte din venituri sa fie globalizate, iar restul se impun separat, pe categorii de venituri.

Platile din cursul anului capata caracter de plati anticipate in contul impozitului pe venitul global, care se realizeaza prin stopaj la sursa in cazul salariilor, dobanzilor, dividendelor sau sunt stabilite de catre organul fiscal pe baza de declaratii provizorii si platite de catre contribuabil.

Metoda globala prezinta avantajul ca stabileste un impozit personal determinat in functie de forta contributiva a fiecarei persoane fizice, asigurandu-se astfel reglarea veniturilor populatiei si participarea la formarea resurselor generale necesare dezvoltarii societatii.

Platitorii impozitului pe venit sunt :

persoanele fizice rezidente ;

persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania ;

persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania ;

persoanele fizice nerezidente care obtin venituri din alte surse.

Impozitul se aplica urmatoarelor venituri:

in cazul persoanelor fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, veniturilor obtinute din orice sursa, atat in Romania cat si in afara Romaniei ;

in cazul persoanelor fizice rezidente, altele decat cele prevazute la lit. a , numai veniturilor obtinute din  Romania, care sunt impuse la nivelul fiecarei surse structura categoriilor de venituri;

in cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania, venitului net atribuibil sediul permanent ;

in cazul persoanelor fizice nerezidente care desfasoara activitate dependenta in Romania, venitului salarial net din aceasta activitate dependenta ;

in cazul persoanelor fizice nerezidente, care obtin alte venituri, venitului determinat conform  regulilor prevazute in prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele :

venituri din activitati independente ;

venituri din salarii ;

venituri din cedarea folosinti bunurilor ;

venituri din investitii

venituri din pensii ;

venituri din activitati agricole ;

veniturile din premii si din jocuri de noroc ;

venituri din alte surse.


Impozitul pe profit


Subiectii impunerii impozitului pe profit sunt:

persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate;

persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania ca beneficiari ori parteneri impreuna cu o persoana juridica romana intr-o asociere sau o alta entitate ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat in Romania;

persoanele juridice romane si persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si in strainatate din asocieri care nu dau nastere unei persoane juridice. In acest caz impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica;

persoanele juridice straine care obtin veniturile prevazute in lege, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului; institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate etc.

Cota de impozit pe profit este de 25%. In cazul Bancii Nationale a Romaniei cota de impozit pe profit este de 80% si se aplica asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva.

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente veniturilor impozabile.

La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai urmatoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si a provizioanelor:

rezerva, in limita a 5% din profitul contabil, pana ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si varsat;

in cazul bancilor, cooperativelor de credit autorizate si fondurilor de garantare, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Bancii Nationale a Romaniei;

rezervele tehnice calculate de catre societatile de asigurare si reasigurare. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate in reasigurare etc.

Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:

cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat, efectuate in limita de 5% aplicata asupra diferentei dintre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai putin cheltuiala cu impozitul pe profit si cheltuielile cu sponsorizarea si/sau mecenatul;

perisabilitatile, in limitele prevazute in normele aprobate prin hotarare a Guvernului etc.

Potrivit reglementarilor in vigoare , cheltuielile nedeductibile sunt:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau venit platite in strainatate;

amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere datorate catre autoritatile romane etc.

Cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic decat unu.


Impozitul pe dividende

Cota-parte din profitul obtinut de societatile comerciale ce se va plati fiecarui actionar sau asociat, dupa caz, constituie, conform Legii privind societatile comerciale, dividend.

Distribuirea dividendelor pentru actionari sau asociati are loc in raport de cota de participare la capitalul social.

Impozitul este datorat de actionarii sau asociatii societatilor comerciale beneficiari de dividende. Subiectele impunerii pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice romane sau straine, indiferent de provenienta si natura capitalului social al societatilor comerciale distribuitoare a dividendelor.

Cota de impunere este de 10% aplicata dividendelor primite de o persoana juridica si 5% asupra dividendelor primite de o persoana fizica, cand acest impozit este impozit final[11].

Impozitele indirecte


Taxa pe valoarea adaugata

Se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii:

sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuata cu plata sau o operatiune asimilata acestora;

sa fie efectuate de persoane impozabile;

sa rezulte din activitati economice;

Prin operatiuni cu plata se intelege obligativitatea existentei unei legaturi directe intre operatiunea efectuata si contrapartida obtinuta.

Se cuprind, de asemenea, in sfera taxei pe valoarea adaugata importurile de bunuri.

Prin persoana impozabila se intelege orice persoana, indiferent de statutul sau juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati economice, oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati.

Activitatile economice la care se aplica taxa pe valoarea adaugata sunt activitatile producatorilor, comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si cele ale profesiunilor libere sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri.

Sunt considerate livrari de bunuri:

vanzarea de bunuri cu plata in rate;

trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in schimbul unei despagubiri;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor in urma executarii silite.

Sunt cuprinse in baza de impozitare impozitele, taxele, exclusiv taxa pe valoarea adaugata si cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului.

Nu se cuprind in baza de impozitare rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor, penalizarile, dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, vanzari cu plata in rate, operatiuni de leasing, sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia, ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare.

Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituita din valoarea in vama, determinata tinand seama de cantitatea importata, pretul extern si cursul de schimb al monedei nationale comunicat de B.N.R. pentru saptamana respectiva, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate potrivit legii.

In Romania cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica operatiunilor impozabile, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata.

Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.

Dreptul de deducere se exercita lunar prin scaderea taxei deductibile din suma reprezentand taxa pe valoarea adaugata facturata pentru bunurile livrate si/sau serviciile prestate, denumita taxa colectata.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operatiune, ci pentru ansamblul operatiunilor realizate in cursul unei luni.


Accizele

Accizele reprezinta taxe speciale de consumatie care se datoreaza bugetului de stat pentru anumite produse din tara si din import, respectiv:

alcool, distilate, bauturi alcoolice;

produse din tutun;

uleiuri minerale;

alte produse si grupe de produse

Grupa 'alcool, distilate, bauturi alcoolice' cuprinde:

alcool etilic, distilate de origine agricola si bauturi alcoolice distilate;

vinuri;

bere;

bauturi fermentate, altele decat berea si vinul;

produse intermediare.

Pentru produsele din tutun platitori de accize sunt agentii economici, persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate, care produc sau care importa produse din tutun.

Uleiurile minerale pentru care se datoreaza accize sunt:

benzine cu plumb;

benzine fara plumb;

motorine;

petrol turboreactor;

alte uleiuri medii si grele utilizate drept combustibil pentru incalzit;

gaze petroliere lichefiate (propan, butani, simpli sau in amestec);

hidrocarburi ciclice: benzen, toluen, xileni si amestecuri de izomeri ai xilenului;

uleiuri pentru motoare auto.

Uleiurile minerale sunt supuse unei accize daca sunt utilizate sau sunt puse in vanzare drept combustibil sau carburant.

In grupa 'alte produse si grupe de produse' sunt incluse:

cafea verde;

cafea prajita, inclusiv cafea cu inlocuitori;

cafea solubila, inclusiv amestecuri cu cafea solubila;

confectii din blanuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capra);

articole din cristal;

bijuterii din aur si/sau din platina, cu exceptia verighetelor;

autoturisme si autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate);

produse de parfumerie;

aparate video de inregistrat sau de reprodus, chiar incorporand un receptor de semnale videofonice;

combine audio;

dublu radiocasetofoane cu redare de pe banda magnetica sau compact disc;

camera video;

cuptoare cu microunde;

aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formand un singur corp;

arme de vanatoare si arme de uz individual, altele decat cele de uz militar sau de sport etc.

Platitori de accize pentru aceste produse sunt agentii economici, persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate, care produc, importa si comercializeaza astfel de produse.

Impozitele locale


Impozitele locale

Impozitul pe cladiri, platibil anual de catre persoanele fizice si juridice

Impozitul pe cladiri este anual si se datoreaza de catre contribuabili pentru cladirile aflate in proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora.

In cazul cladirilor proprietate publica si privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, aflate in administrarea sau in folosinta, dupa caz, a contribuabililor, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre cei care le au in administrare sau in folosinta.

Impozitul si taxa pe teren

Contribuabilii care detin in proprietate terenuri situate in municipii, orase si comune, in intravilanul sau in extravilanul localitatilor datoreaza impozit pe teren.

Impozitul pe teren se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren, in mod diferentiat, in intravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si zone, iar in extravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor, pe zone.

Pentru terenurile proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, aflate in administrarea sau in folosinta regiilor autonome, a societatilor comerciale si a altor persoane juridice, utilizate in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura, acestea datoreaza taxa pe teren, care se stabileste in aceleasi conditii ca si impozitul pe teren pentru intreprinderi.

Taxa asupra mijloacelor de transport

Contribuabilii care detin mijloace de transport cu tractiune mecanica datoreaza o taxa anuala stabilita in functie de capacitatea cilindrica a acestora, pentru fiecare 500 cm 3 sau fractiune din acestia.

Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor

Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire se calculeaza pe baza valorii de proiect declarate de solicitant in cererea pentru eliberarea autorizatiei de construire, in conformitate cu proiectul prezentat.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate

Contribuabilii care beneficiaza sub diverse forme de serviciul de reclama si publicitate sunt obligati sa incheie contracte in acest sens si datoreaza bugetelor locale pe raza carora se efectueaza publicitatea o taxa de reclama si publicitate care poate fi cuprinsa intre 1% si 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Alte taxe locale

taxa pentru sederea in statiunile balneoclimaterice;

taxa pentru muzee, case memoriale etc.

taxa pentru folosirea locurilor publice (de desfacere produse si de servicii prestate populatiei);

Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse intre limitele 1.000 lei si 100.000 lei, pentru detinerea in proprietate sau in folosinta, dupa caz, de utilaje destinate sa functioneze in scopul obtinerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de catre consiliile locale.

Consiliile locale pot institui taxe pentru vehiculele lente (autocositoare, autoexcavator etc.)

Contributii de asistenta si securitate sociala


Contributia de asigurari sociale

Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Asiguratii pot fi cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au, conform legii, domiciliul sau resedinta in Romania.

Asiguratii au obigatia sa plateasca contributii de asigurari sociale si au dreptul sa beneficieze de prestatii de asigurari socoale, conform legii.


Contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj

Angajatorii au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj, (care pentru anul 2004 este de 3,5%) aplicata asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurati.

Angajatorii au obligatia de a retine si de a vira lunar contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 1%, aplicata asupra salariului de baza lunar brut, pentru asiguratii prevazuti de lege, asupra veniturilor brute lunare realizate


Contributia la sistemul de asigurari sociale de sanatate

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii si promovarii sanatatii populatiei care asigura acordarea unui pachet de servicii de baza.

Obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane cu contract individual de munca sau conventie civila, precum si persoanele fizice, dupa caz.


Contributia angajatorilor pentru asigurarea angajatilor contra accidentelor de munca si boli profesionale

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala impotriva urmatoarelor categorii de riscuri profesionale.




 


Intrebari si raspunsuri pentru fixarea cunostintelor


Structurarea fondurilor de resurse financiare la nivel national potrivit titlului cu care sunt formate aceste fonduri cuprinde:

a)         fonduri constituite prin prelevari obligatorii nerambursabile si  rambursabile;

b)         fonduri obtinute prin prelevari facultative si cu titlu rambursabil sau nerambursabil;

c)         fonduri constituite prin prelevari obligatorii nerambursabile, prin prelevari facultative cu titlu rambursabil si fonduri alimentate din transferuri externe rambursabile sau nerambursabile

d)         fonduri alimentate din transferuri interne si externe rambursabile sau nerambursabile.


Intr-o economie de piata, resursele financiare publice cuprind:

a)         resursele financiare ale administratiei centrale de stat, care cuprind impozitele, taxele, veniturile nefiscale, imprumuturile etc.;

b)         resursele financiare ale administratiei centrale si locale de stat: impozite, taxe, venituri nefiscale, transferuri de la bugetul de stat, imprumuturi etc.;

c)         resursele financiare ale administratiei centrale si locale de stat si ale asigurarilor sociale de stat, precum si ale intreprinderilor publice cu caracter industrial, de comert, prestari servicii etc.;

d)         resursele financiare ale administratiei centrale si locale de stat si ale asigurarilor sociale de stat.


Numiti 3 dintre factorii care determina cresterea sau descresterea resurselor financiare publice

a)         factori economici, care determina cresterea PIB;

b)         factori monetari (dobanda, credit, masa monetara) care-si transfera influenta in pret. Cresterea preturilor (fenomenul cresterii ratei inflatiei) poate sa conduca la sporirea salariilor, a profiturilor si, de aici, la cresterea impozitelor directe (aceasta fiind numai o crestere nominala);



c)         factori sociali, datorita redistribuirii resurselor financiare in scopuri de educatie, cultura sanatate etc.;

d)         factori demografici;

e)         factori politici si militari (aparare, aderarea la diferite organisme internationale s.a.);

f)           factori de natura financiara (existenta unui deficit bugetar etc.).


Resursele de trezorerie ale bugetului de stat constau in:

a)         imprumuturi pe termen scurt contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur.

b)         veniturile fiscale si nefiscale ale bugetului de stat in perioada unui an fiscal

c)         veniturile fiscale, nefiscale, imprumuturile si donatiile inregistrate de trezoreria statului pe parcursul unui an fiscal.


Completati enuntul :” Veniturile nefiscale sunt prelevari la buget cu titlu de ., .., ., .. etc. de la intreprinderi si institutii de stat, veniturile dela institutiile publice s.a.

dividend, redevente, chirii, arenzi


Resursele extraordinare, la care recurge statul cand resursele curente nu acopera cheltuielile se concretizeaza in:

a)         emisiuni de moneda fiduciara

b)         emisiuni monetare, imprumuturi de stat interne si externe, ajutoare etc.

c)         emisiuni de titluri de renta.


Enumerati 5 dintre elementele impozitului:

a)         subiectul impozitului, respectiv persoana fizica sau juridica care este obligata sa-l plateasca;

b)         suportatorul impozitului, respectiv persoana care -l suporta efectiv (de exemplu, in cazul TVA, subiectul este ultimul vanzator al produsului, dar suportatorul este cumparatorul);

c)         obiectul impunerii, care reprezinta materia supusa impozitarii (profitul impozabil, veniturile din salarii, rentele etc.)

d)         sursa impozitului arata din ce se plateste impozitul, respectiv din venit sau din avere;

e)         dimensionarea materiei impozabile se realizeaza pe unitati de impunere, care pot fi unitati monetare (mii lei, milioane lei etc.), unitati fizice (metru patrat, litru etc.);

f)           cota impozitului, care se poate stabili in suma fixa (capitatie) sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive)

g)         modul de asezare a impozitului (asieta) reprezinta ansamblul masurilor intreprinse de autoritati in vederea prelevarii impozitelor;

h)         termenul de plata, inclusiv penalizarile in cazul nerespectarii lor.


Numiti 3 dintre principiile generale care trebuie sa stea la baza determinarii unui  sistem fiscal:

a)         principiul echitatii fiscale, potrivit caruia toti cetatenii unui stat se supun aceleiasi legi fiscale, contribuind la formarea veniturilor publice in functie de veniturile si averea fiecaruia.

b)         principiul certitudinii impunerii, determinarea si marimea impozitului, asieta fiind certa, nu arbitrara;

c)         principiul comoditatii perceperii impozitului, care sa fie cat mai convenabila pentru contribuabil;

d)         principiul randamentului impozitelor,sistemul fiscal asigurand incasarea veniturilor statului cu cele mai mici cheltuieli.


Stabilirea obiectului impozabil prin metoda evaluarii indirecte are avantaje si dezavantaje:

a)      este echitabila, dar laborioasa si costisitoare

b)      este simpla si putin costisitoare, dar imprecisa, ceea ce poate duce la inechitate fiscala

c)       este putin costisitoare si ofera suficiente informatii despre contribuabil, dar necesita o prelucrare laborioasa


Completati enuntul: “Perceperea impozitului se realizeaza direct de catre organele fiscale de la platitori, prin stopaj la sursa sau prin .”

aplicarea de timbre fiscale mobile, in cazul actiunilor de notariat, in justitie etc.


Perceperea impozitului prin stopaj la sursa inseamna ca impozitul este platit:

a)         la domiciliul contribuabilului

b)         de o terta persoana, la locul unde se formeaza venitul ce se impoziteaza

c)         la sediul organului fiscal de care apartine contribuabilul

d)         de persoana care realizeaza venitul impozabil, in locul unde realizeaza acest venit


Care din afirmatiile de mai jos este adevarata?

a)     resursele financiare publice pot fi fiscale si nefiscale, curente si din capital, pot reprezenta prelevari obligatorii de natura impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si, in cadrul lor, resursele bugetare detin ponderea cea mai importanta;

b)     resursele financiare publice provenite din redistribuirea PIB, sunt numai sub forma impozitelor si taxelor si se identifica cu veniturile bugetului de stat;

c)      resursele financiare publice pot fi fiscale si nefiscale si pot proveni numai din impozite si taxe pentru ca gradul de fiscalitate se calculeaza numai in raport de impozite si taxe;

d)     indicatorii de analiza a resurselor financiare publice sunt numai: ponderea lor in PIB, volumul lor pe locuitor in USD, structura functionala si economica si cheltuiala cu serviciul datoriei publice;

e)     in tarile in curs de dezvoltare, in resursele financiare publice predomina impozitele directe, contributiile sociale si apoi impozitele indirecte.


Taxele, componente ale sistemului fiscal, intrunesc urmatoarele trasaturi

1. caracter obligatoriu si titlu nerambursabil;

2. caracter obligatoriu si titlu nerambursabil, urmarite in caz de neplata;

3. presupun contraprestatie din partea organelor statului;

4. nu depind exclusiv de costul serviciului prestat platitorului;

5. se stabilesc ad-valorem sau in sume fixe;

6. incasarea se face in numerar sau prin anularea de timbre fiscale;

7. taxele alimenteaza numai bugetele fondurilor speciale sau sunt venituri extrabugetare ale unor institutii publice.


a) 2+3+4+5+6 b) 1+2+3+4+5; c) 3+4+5+6+7;

d) 2+4+5+6+7; e) 1+4+5+6+7


Regimul vamal de “draw-back” consta in:

a)         restituirea totala sau partiala a taxelor vamale de import percepute, daca marfurile introduse in tara se reexporta in aceeasi stare sau dupa ce au fost transformate, prelucrate in vederea exportului sau au fost incorporate in produse destinate exportului;

b)         restituirea taxelor vamale de import percepute, daca marfurile introduse in tara se reexporta;

c)         restituirea totala a taxelor vamale de import percepute, daca marfurile introduse in tara se reexporta in aceeasi stare sau dupa ce au fost transformate, prelucrate in vederea exportului sau au fost incorporate in produse destinate exportului


Baza de calcul (valoarea in vama) pentru taxele vamale cuprinde:

a)         pretul de import format din pretul extern transformat in lei la cursul de schimb stabilit de BNR, determinat si declarat de importator sau prin reprezentantii autorizati ai acestuia;

b)         pretul de import format din pretul extern transformat in lei la cursul de schimb stabilit de BNR, la care se adauga accizele aferente produsului respectiv, determinate si declarate de importator sau prin reprezentantii autorizati ai acestuia;

c)         pretul de import format din pretul extern transformat in lei la cursul de schimb stabilit de BNR, la care se adauga cheltuielile de incarcare, descarcare, manipulare, costul asigurarii si orice alte cheltuieli pe parcurs extern.


&

 


Teme


Resursele financiare publice si structurarea acestora

Factorii care influenteaza nivelul si evolutia resurselor financiare publice

Structura veniturilor bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor locale

Elementele tehnice ale impozitului

Principiile de baza ale fiscalitatii

Clasificarea si caracterizarea impozitelor

Impozitele directe

Dubla impunere internationala

Impozitele indirecte

Impozitele directe din Romania

Impozitele indirecte din Romania

Impozitele si taxele locale

Contributiile de asigurari sociale

Contributiile de asistenta si securitate sociala

Schema impozitelor si taxelor


1. Dupa trasaturile

de fond si de

forma

Impozite directe

Impozite reale

Impozitul pe cladiri

 


 

Impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere

 


 

Impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc


 

Impozite personale

Impozite pe venit

Impozite pe veniturile persoanelor fizice

 


 

Impozite pe veniturile societatilor de capital

 


 

Impozite pe avere

Impozite pe averea propriu-zisa

 


 

Impozite pe circulatia

 


 

Impozite pe sporul de avere

 


 

Impozite indirecte

Taxe de consumatie

 


 

Venituri care provin de la monopolurile fiscale

 


 

Taxe vamale

 


 

Taxe de timbru si de inregistrare

 


 

2. Dupa obiect

Impozite pe avere

 





 

Impozite pe cheltuieli

 


 

3. Dupa scopul urmarit

Impozite financiare

 


 

Impozite de ordine

 






 

4. Dupa frecventa cu care se realizeaza

Impozite permanente (ordinare)

 


 

Impozite incidentale (extraordinare)

 






 

5. Dupa institutia care le administreaza

In state de tip federal

Impozite federale

 


 

Impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor

 




 

Impozite locale

 


 

In state de tip unitar

Impozite ale administratiei centrale de stat

 


 

Impozite locale

 







Veniturile nefiscale sunt prelevari la buget cu titlu de dividend, redevente, chirii, arenzi etc. de la intreprinderi si institutii de stat, veniturile dela institutiile publice s.a.

In conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.45/2003 privind finantele publice locale

Hartia de valoare este un inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul da a-si insusi o parte din profit sub forma de dividend sau de a incasa dobanda.

Cadastrul funciar este forma de evidenta a tuturor proprietatilor funciare si a reprezentarii lor topografice pe hartii. In registrul cadastral sunt trecute datele obtinute prin lucrari de identificare, masurare si ridicare in plan a parcelelor situate pe un anumit teritoriu, continand pentru fiecare parcela urmatoarele date: numarul topografic; suprafata ; categoria de folosinta (arabil, pasune, cladiri etc.) ; situatia periodica; numele posesorului parcelei.

Conform definitiei date de Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, prin care s-a instituit, pentru prima data, taxa pe valoarea adaugata in tara noastra.

Vacarel, I., Relatii financiare internationale, Ed. Academiei, Bucuresti, 1995, p.192

M.F., Sistemul contabil al agentilor economici, Bucuresti, 1994, p. 115

Monitorul Oficialsteanu, T., Dinu, S., Reforma sistemului fiscal in Romania, EDP, Bucuresti, 1998, p. 138

Asociatia Europeana a Liberului Schimb (A.E.L.S.) s-a constituit in 1960 prin semnarea Conventiei de la Stockholm, avand sediul la Geneva. Are ca principale obiective:expansiunea activitatii economice in statele membre, ocuparea deplina a fortei de munca, utilizarea rationala a rezervelor, eliminarea obstacolelor comerciale si a concurentei “neloiale”. Este o zona de liber schimb. Suprimarea restrictiilor vamale vizeaza toate produsele care indeplinesc urmatoarele conditii: sunt produse integral in tara, pretul lor de export este format din maxim 50% materii prime din import etc.

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Impozit final este, potrivit Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal,, impozitul ce se aplica asupra unui venit care nu se globalizeaza.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre finate publice

Constructia teoriei financiare
Decizia de investitii in mediu probabilistic
Decizii de finantare pe termen lung
Analiza cheltuielilor publice
Sistemul resurselor financiare publice
Imprumuturile de stat. datoria publica
Uniunea europeana
Ajutorul de stat
Bugetul de stat al romaniei
Analiza bugetului regatului unit al marii britanii si irlandei de nord in perioada 2000-2006
Analiza bugetului de stat al germaniei
Acquis-ul comunitar si uniunea economica si monetara
Impozitarea prevazuta de acquis-ul comunitar
Romania intre fiscalitate si politici fiscale







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare